Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 774/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 774/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 13662/118/2012
dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 774/CM
Ședința publică din 20 septembrie 2013
Complet specializat pentru
cauze privind conflicte de muncă
PREȘEDINTE - M. G.
JUDECĂTOR - G. L.
JUDECĂTOR - J. Z.
Grefier - C. M.
Pe rol, recursul declarat de pârâtul I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C., cu sediul în C., .. 11, împotriva sentinței civile nr. 471 din 28 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect drepturi bănești, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C., cu sediul în C., . nr. 13, în numele membrilor de sindicat S. I. M., M. A., E. G., C. LUCREȚIA, B. C., N. S., C. SAIZER, ZEMOȘTEANU I. C., M. G., D. F., N. M., P. M. și S. B. și intimații pârâți GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT NR. 33 C., cu sediul în C., .. 12 și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, cu sediul în București, .. 28-30, sector 1.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din 16 septembrie 2013 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Având nevoie de timp pentru a delibera, completul de judecată a amânat pronunțarea asupra recursului la data de 20 septembrie 2013, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Prin cererea înregistrată la 21.11.2012, reclamanții S. I. M., M. A., E. G., C. LUCREȚIA, B. C., N. S., C. SAIZER, ZEMOȘTEANU I. C., M. G., D. F., N. M., P. M. și S. B. prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., au solicitat în contradictoriu cu pârâții GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT nr. 33 C., M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și I. Școlar Județean C., în temeiul Legii nr. 315/2006 și normelor metodologice de aplicare a acesteia, obligarea primului pârât să plătească reclamanților diferența dintre suma de 100 euro, calculată în lei la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României din ziua plății, și suma de 130 lei, reprezentând ajutor financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic aferent anului 2009, corespunzător perioadei lucrate în unitatea de învățământ, precum și suma de 100 euro, calculată în lei la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României din ziua plății, reprezentând ajutor financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic aferent anului 2010, obligarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aloce Inspectoratului Școlar Județean C. suma necesară plății sumelor mai sus-menționate, precum și obligarea Inspectoratului Școlar Județean C. să aloce primului pârât sumele necesare plății sumelor mai sus-menționate.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin art. 1 și 6 din Legea 315/2006, s-a prevăzut acordarea unui ajutor financiar către cadrele didactice titulare și/sau suplinitoare din învățământul preuniversitar de stat, în vederea achiziționării de cărți sau programe educaționale. Acest ajutor financiar se prevedea a fi acordat anual, la cererea cadrelor didactice, având un cuantum echivalent cu valoarea în lei a 100 euro; au mai precizat reclamanții că procedura de alocare a sumelor de bani și de acordare a ajutorului a fost detaliată prin Normele metodologice de aplicare a Legii 315/2006, aprobate prin HG 453/2007.
Cu privire la ajutorul financiar aferent anului 2009, reclamanții au învederat că au formulat cerere până la data de 01 noiembrie 2008, dar abia în luna decembrie 2009 s-a realizat o plată parțială, în cuantum de 130 lei pentru fiecare cadru didactic, față de cei 100 euro cuveniți. În ceea ce privește însă anul 2010, pârâții nu au mai executat obligația de plată nici măcar parțial, deși cererile au fost formulate până la data de 1 noiembrie 2009.
Prin întâmpinare înregistrată la 28.01.2013, pârâtul I. Școlar Județean C. a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că reclamanții nu au făcut dovada depunerii cererilor de acordare a ajutorului financiar. De asemenea, reclamanții nu au făcut dovada solicitărilor unității de învățământ către inspectorat pentru alocarea sumelor necesare plății.
Prin sentința civilă nr. 471/28.01.2013, Tribunalul C. a admis cererea a obligat pârâta Grădinița cu program prelungit nr. 33 C., să plătească cu titlu de avans reclamanților diferența dintre suma de 100 euro, calculată în lei la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României din ziua plății, și suma de 130 lei, reprezentând ajutor financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic aferent anului 2009, corespunzător perioadei lucrate în unitatea de învățământ, a obligat pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aloce Inspectoratului Școlar Județean C. suma necesară plății sumelor mai sus-menționate, a obligat pârâtul I. Școlar Județean C. să aloce Grădiniței fondurile necesare plății sumelor mai sus-menționate, care i-au fost alocate de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului; au fost respinse cererile reclamanților de obligarea a pârâților la actualizarea sumelor în raport de rata inflației și de acordare a ajutorului financiar aferent anului 2010, ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a avut în vedere că între reclamanți și primul pârât s-au stabilit raporturi de muncă, reclamanții lucrând în calitatea de cadre didactice, iar potrivit art. 1 și 2 din Legea nr. 315/2006, se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice. Ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice, și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății.
Potrivit art. 2 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, ajutorul financiar se acordă de unitatea de învățământ preuniversitar la care cadrul didactic își desfășoară activitatea. Ajutorul financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar și înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază, iar plățile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor. De asemenea, potrivit art. 5 alin. 6 și 7 din aceleași norme, plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ, integral, pe baza documentelor justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrare în cuantumul stabilit la art. 1 alin. 2 [100 euro]. Plata se face în lei, la cursul de schimb din data efectuării plății. Justificarea sumelor primite ca avans se realizează în condițiile legii, în termen de 15 zile calendaristice. Beneficiarii ajutorului financiar prevăzut la art. 1 alin. 2 au obligația de a prezenta documentele justificative, conform reglementărilor financiar-contabile în vigoare.
Din analiza acestor prevederi legale, prima instanță a concluzionat că se instituie în favoarea cadrelor didactice un ajutor financiar, având destinația achiziționării de cărți și programe educaționale pe suport electronic, fiecare cadru didactic beneficiind în acest scop de un ajutor de 100 euro, calculat în lei, pentru fiecare an, dreptul la primirea ajutorului născându-se în baza formulării unei cereri în vederea acordării acestora efectuată până la data de 1 noiembrie a anului anterior, adică, dreptul la primirea ajutorului financiar pentru anul 2009 s-a născut în baza cererilor depuse până la 1.11.2008, iar dreptul la primirea ajutorului financiar pentru anul 2010 s-a născut în baza cererilor depuse până la 1.11.2009.
Din acest punct de vedere, în ceea ce privește anul 2010, dreptul la primirea ajutorului financiar nu a fost afectat de abrogarea Legii nr. 315/2006 prin Legea nr. 118/30.06.2010, întrucât dreptul respectiv s-a născut anterior, iar legea se aplică numai pentru viitor.
S-a considerat că dreptul în cauză nu este necondiționat, ajutorul financiar având o destinație precisă și neputând fi utilizat în alt scop decât pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic, însă din normele mai sus citate a rezultat că plata se face fie în baza documentelor justificative, fie în avans, caz în care prezentarea documentelor justificative se face ulterior. Astfel, neprezentarea de către reclamanți a unor documente justificative nu îi privează pe aceștia de dreptul de a primi suma respectivă cu titlu de avans, caz în care prezentarea documentelor justificative face parte dintr-o etapă ulterioară, prematur a fi avută în vedere în cauza de față.
De aceea, tribunalul a apreciat că singura condiție de primire a ajutorului, în ceea ce îi privește pe reclamanți, este aceea a formulării cererilor de acordare a acestuia; dimpotrivă, nu poate constitui o asemenea condiție conduita unității de învățământ, respectiv dacă a formulat sau nu cereri de alocare a sumelor necesare, mai ales că unitatea de învățământ este pârâtă în prezenta cauză, esențială fiind neîndeplinirea obligației de plată și fără relevanță fiind neparcurgerea unor formalități în acest sens, neimputabile reclamanților.
Pentru anul 2009, ajutorul financiar în discuție a fost acordat parțial reclamanților, respectiv în cuantum de 130 lei, faptul fiind necontestat. Această situație creează prezumția că reclamanții au formulat cereri de acordare a ajutorului aferent acestui an, fiind logic că pârâții nu ar fi permis plata dacă procedura legală nu ar fi fost îndeplinită și cei în cauză nu ar fi formulat cereri, sarcina probei revenind de altfel acestora potrivit art. 272 C. Mc., în sensul că plata parțială s-ar fi făcut nelegal. Așa fiind, situația de fapt și de drept pe care s-au bazat în cazul plății parțiale nu poate fi diferită în cazul plății totale.
În acest caz, instanța a obligat primul pârât să plătească cu titlu de avans reclamanților diferența dintre suma de 100 euro, calculată în lei la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României din ziua plății, și suma de 130 lei, reprezentând ajutor financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic aferent anului 2009, corespunzător perioadei lucrate în unitatea de învățământ.
Potrivit art. 5 alin. 4 și 5 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006, Direcția generală buget-finanțe, patrimoniu și investiții din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului va aloca lunar către inspectoratele școlare/al municipiului București sumele solicitate, în limita creditelor bugetare deschise. Inspectoratele școlare județene/al municipiului București vor aloca lunar către unitățile școlare sumele necesare efectuării plății ajutoarelor într-un cont de disponibil deschis în afara bugetului local.
Reținând cu titlu de premisă încălcarea dreptului reclamanților la primirea ajutorului financiar și opoziția pârâților M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și I. Școlar Județean C. față de cererea îndreptățită a acestora, precum și atribuțiile mai sus expuse ale acestor două autorități cu privire la plata sumelor cuvenite reclamanților, instanța constată că se impune admiterea capetelor de cerere formulate împotriva acestora pentru a permite punerea în executare a hotărârii.
Prin urmare, prima instanța a obligat pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aloce Inspectoratului Școlar Județean C. suma necesară plății sumelor mai sus-menționate și va obliga și pârâtul I. Școlar Județean C. să aloce primului pârât sumele necesare plății sumelor mai sus-menționate, care i-au fost alocate în acest scop de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
În ceea ce privește anul 2010, reclamanții nu au făcut dovada că au depus cereri de acordare a ajutorului. Fiind un fapt negativ în ceea ce privește afirmația în acest sens a pârâților, acesta se probează prin dovedirea faptului pozitiv contrar, în sensul că reclamanții ar fi trebuit să facă dovada depunerii cererilor, condițiilîn care tribunalul a stabilit că dreptul reclamanților la primirea ajutorului financiar pentru anul 2010 nu s-a născut în patrimoniul acestora, astfel că a respins acțiunea în ceea ce privește ajutorul financiar aferent anului 2010 ca neîntemeiată.
Tribunalul a considerat că cererea reclamanților privind actualizarea sumelor în raport de rata inflației trebuie respinsă întrucât în actul normativ ce reprezintă fundamentul pretențiilor bănești solicitate, legiuitorul a prevăzut dreptul reclamanților la plata unui ajutor financiar cuantificat în monedă europeană – euro, iar‚ la soluționarea cauzei, instanța în raport de acest aspect a utilizat un alt criteriu de actualizare, respectiv cursul interbancar euro-leu, la data plății.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul I. Școlar Județean C., prin care a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 3041 C. pr. civ., solicitând modificarea acesteia și respingerea acțiunii.
În motivarea căii de atac, s-a arătat că soluția referitor la ajutorul financiar aferent anului 2009 este greșită deoarece plata sumei de 130 de lei în favoarea reclamanților pentru anul 2009 nu face dovada formulării cererilor în termenul prevăzut de lege, iar plata parțială nu justifică lipsa verificării de către instanță prima condiție de admisibilitate a acordării ajutorului financiar, anume depunerea unei cereri în termen, așa cum a făcut-o pentru anul 2010; mai mult, chiar dacă ajutorul financiar se pitea acorda și în avans, urmând ulterior să fie făcută dovada achiziționării de cărți și alt material didactic pe suport electronic în condițiile legii, cel puțin pentru cei 130 de lei acordați în decembrie 2009 reclamanții erau obligați să facă dovada achiziționării de cărți și programe educaționale cu ocazia formulării acțiunii.
Recurentul a mai învederat că, la acest moment, pentru diferența neacordată din ajutorul financiar aferent anului 2009, neprezentarea unor documente justificative nu ar mai putea fi apreciată ca o obligație prematur a fi analizată; cum corect a analizat fondul cererea reclamanților pentru acordarea ajutorului financiar aferent anului 2010 ca fiind nefondată întrucât aceștia nu au făcut dovada depunerii unor cereri până la data prevăzută de lege, tot așa și pentru anul 2009 reclamanții nu au făcut o astfel de cerere.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurent, raportat de situația de fapt reținută de instanța de fond, curtea constată că recursul este întemeiat și urmează a fi admis cu consecința modificării hotărârii, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În soluționarea recursului trebuie pornit de la prevederile art.1 din Legea nr.315/2006 care definesc drepturile de care pot beneficia destinatarii normei drepturilor unui „ajutor financiar” și prin care se impune o dublă condiționare a posibilității de valorificare a acestui sprijin bănesc (care, în fapt, se circumscrie scopului prevăzut de art.4 din Norme): 1) ajutorul financiar se va utiliza exclusiv în vederea cumpărării unor cărți sau programe educaționale pe suport electronic și 2) dintre aceste cărți și programe sunt vizate numai acelea necesare îmbunătățirii calității activității didactice.
Sintagma „ajutor financiar” trebuie înțeleasă ca fiind acea formă de asistență, sprijin material cuantificabil în bani, ca modalitate de ajutorare pecuniară a unor persoane aflate temporar în dificultate care, din cauze diferite (fără relevanță aici, dar care ar putea fi, de exemplu, de natură economică), nu au posibilitatea de a realiza, prin mijloace și eforturi proprii anumite cerințe funcționare socială (și care, în contextul Legii 315/2006, ar putea viza mediul socio-profesional al beneficiarilor).
Pornind și de la prevederile art.5 alin.3 din Norme, conform cărora sumele necesare plății acestui sprijin material se iau din capitolul bugetar „ajutoare sociale în bani”, trebuie acceptat că acest drept condiționat nu are natura unui drept salarial (căci atunci s-ar fi acordat în baza muncii depuse, conform art.10 și art. 39 lit. a C. Muncii, în mod necondiționat de alte formalități), că acest ajutor se acordă temporar, doar în perioada stării de nevoie a destinatarului (pentru că altfel s-ar fi acordat independent de vreo calitate a acestuia) și că ajutorul financiar s-a reglementat nu pentru folosul personal al cadrelor didactice, ci în vederea atingerii unui țel superior „îmbunătățirea calității activității didactice”, pentru care ajutarea acestor beneficiari reprezintă decât un mijloc de realizare (câștigul mediat fiind unul general, social, iar nu individual).
După cum s-a arătat anterior, art. 1 din lege impune o dublă condiționare a posibilității de acces la ajutor a cărui destinație este precis stabilită de legiuitor astfel încât scopul asigurării perfecționării activității cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, al creșterii calității pregătirii de specialitate și îmbunătățirii calității activității educative a personalului didactic din învățământul preuniversitar (art.4 din Norme), să poată fi atins.
Apoi, art. 2 stabilește alte două condiții de acordare: ajutorul se conferă la cerere fiind, deci, unul care obligă angajatorul doar în situația valorificării în termen legal, a facultății de alegere a cadrelor didactice (acestea putând, așadar, renunța la drept – încă o diferență față de salariu) și ajutorul financiar are caracter anual.
Această ultimă însușire specifică a ajutorului financiar nu se referă exclusiv la periodicitatea nașterii și exigibilității dreptului, ci privește și durata de existență a posibilității de opțiune, fiind deci vorba despre un drept ce corespunde unui an și care încetează a exista la data epuizării perioadei pentru care a fost reglementat (adică la trecerea în anul următor).
De aceea, trebuie subliniat că dreptul la ajutorul anual prevăzut de Legea nr. 315/2006 nu avea caracter reportabil (care deci să fie adiționat la dreptul exigibil pentru anul în curs), beneficiul material fiind definitiv pierdut la sfârșitul anului dacă, în intervalul legal, nu s-au efectuat cheltuielile pentru care a fost creat, (în favoarea acestei concluzii jucând și natura ajutorului de alocație bugetară anuală).
În plus, fiind vorba despre un beneficiu acordat unor persoane nu în scopuri individuale ci sociale, colective, este împotriva oricărei logici (nu doar a celei juridice) să se poată aprecia că, la aproximativ 3 ani de la abrogarea unui act normativ, finalitatea urmărită de legiuitor corespunzătoare anului 2009 se mai poate realiza. Se impune, deci, revenirea la caracterul anual al drepturilor (care nu este unul cu caracter pur personal – precum decontarea chiriei sau abonamentului pe mijloace de transport) fiind contrar oricărei rațiuni să se pretindă că „îmbunătățirea calității activității didactice” (art.4 din Norme) ce ar fi trebuit să se producă în anul 2009 s-ar mai putea realiza, retroactiv, prin acțiunea de față.
De aceea, niciodată, nu se poate aprecia că dreptul reglementat de Legea nr. 315/2006 se acordă doar la simpla cerere a persoanelor indicate în ipoteza art.1, pentru că această afirmație omite împrejurarea că, în chiar conținutul textului indicat, sunt reglementate expres două condiții ( „în vederea achiziționării…”; „necesare îmbunătățirii …..”), care se subscriu scopului prevăzut de art.4 din Norme.
Or, față de împrejurarea că acest scop nu mai poate fi realizat, este evident că nici dreptul creat cadrelor didactice nu mai poate subzista, conform principiului ubi cessat ratio legis ibi cessat lex.
Trimiterile reclamanților la art.5 alin.6 din norme, referitoare la modalitățile de plată a ajutorului financiar, nu pot constitui un argument pentru admiterea acțiunii, cât timp datorită caracterului anual al drepturilor și al condițiilor sub care s-a reglementat, însuși dreptul nu există, astfel încât obligația de plată nu născut.
Este adevărat că art. 5 alin.6 prevede că plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ, integral, pe baza documentelor justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrare în cuantumul stabilit la art. 1 alin. (2), însă „plata în avans” nu poate viza un drept reglementat sub puterea unui termen extinctiv pe care reclamanții l-au lăsat să curgă fără a fructifica posibilitatea de a beneficia de ajutorul financiar.
De aceea, singura modalitate în care reclamanții puteau uzita de facilitatea de plată în avans era ca, chiar în cursul anilor 2009 și 2010 să solicite unității de învățământ acordarea anticipată a sumei datorate de angajator cu acest titlu sub condiția justificării ei ulterioare, în sensul folosirii conform destinației legale.
Dacă această alternativă de acontare a ajutorului financiar a fost ratată, nu se mai poate invoca modalitatea de plată „în avans” pentru executarea unei obligații corelative unui drept care nu s-a născut, fiind afectat de termenul extinctiv (simpla enunțare a pretențiilor reclamanților ce ar putea fi sintetizate sub forma „plată în avans pentru sume datorate pentru 3 ani în urmă”, fiind măsura absurdității solicitării acestora).
De aceea, interpretarea art.5 alin.6 în spiritul actus interpreteandus est potius ut valeat quam ut pereat (art.1268 N.C.C.) vizează posibilitatea solicitării (chiar și în justiție) a plății în avans doar în cursul anului pentru care dreptul a fost reglementat sau, în cazul în care cadrele didactice nu s-au limitat doar la a face cererea conform art. 3 din Norme, ci chiar au achiziționat cărțile/programele, să ceară plata contravalorii lor (care cel mai probabil, nu vor avea niciodată valoarea fixă de 100 euro astfel cum au cerut reclamanții – încă un argument al respingerii pretenției exacte de 100 euro); în plus, această ultimă situație - care s-a regăsit permanent printre apărările pârâtului I. Școlar Județean C. - nu a fost niciodată pretinsă de reclamanți, iar concluzia care se impune din această constatare este aceea că, în anul 2009, reclamanții nu au făcut achiziții care s-ar putea încadra în ipoteza art. 1 al L. nr. 315/2006, dar solicită, în 2012, avansarea unor sume care - conform legii - pot fi justificate numai cu documente contemporane perioade de existență a dreptului (adică din anul 2009), pretenție inacceptabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
OPINIE MAJORITARĂ:
Admite recursul formulat de pârâtul I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C., cu sediul în C., .. 11, împotriva sentinței civile nr. 471 din 28 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect drepturi bănești, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C., cu sediul în C., . nr. 13, în numele membrilor de sindicat S. I. M., M. A., E. G., C. LUCREȚIA, B. C., N. S., C. SAIZER, ZEMOȘTEANU I. C., M. G., D. F., N. M., P. M. și S. B. și intimații pârâți GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT nr. 33 C., cu sediul în C., .. 12 și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, cu sediul în București, .. 28-30, sector 1.
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că respinge cererea reclamanților, formulată în contradictoriu cu pârâții Grădinița cu orar prelungit nr. 33 C., M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și I. Școlar Județean C. și în privința plății diferenței dintre suma de 100 euro și cea de 130 lei – reprezentând ajutor financiar aferent anului 2009.
Menține restul dispozițiilor hotărârii recurate
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
M. G. G. L.
Grefier
C. M.
OPINIE SEPARATĂ:
Respinge recursul ca nefondat.
JUDECĂTOR,
J. Z.
red.hot.jud.fond V.T.
tehnored.dec.jud.rec.G.L./07.11.2013
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1119/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
