Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 506/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 506/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 446/118/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.506/CM
Ședința publică din 18 iunie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Președinte - M. A.
Judecător – M. B.
Judecător – R. A.
Grefier – D. R.
S-a luat examinare recursul civil formulată de recurenta pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – succesoare în drepturi și obligații prin fuziune prin absorbție a S.C. TRANSPORT MARITIM ȘI DE COASTĂ CFR FERRY BOAT SA C., cu sediul în municipiul C., . nr.2, județul C. împotriva sentinței civile nr.4161 din data de 10 august 2011, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți A. M., A. N. C., A. F., A. V., A. F., B. I., B. M., B. N., B. C., B. I. L., B. L., B. I., C. V., C. V., C. D., CEARA C., C. C., C. C., CIOCANEASA L. D., C. C., D. M. G., D. F., D. C. M., D. L. S., D. D., D. C., D. D.,G. L., G. F., G. G., G. L. A., G. A., H. G., I. D. D., I. M. C., I. M., J. C., L. I., M. C. C., M. A., MARUNTELU C., M. D., M. M. C., M. E., N. N., N. V., P. N., PARPALA D., P. M., P. V., P. A., P. B. I., P. I., P. D., P. I., R. N., R. I. CARMIEL, R. I., S. I., S. V., S. C. A., S. C., S. I. LIVIUS, S. V., T. C., T. L., T. S., T. I., U. C., U. V., V. V. ,V. D. ,V. M. ,V. T. I., VLADUTA C., V. D., B. V., O. P. - toți prin S. L. Mișcare Comercial Dobrogea CFR - cu sediul în municipiul Medgidia ..16 județul C., având ca obiect drepturi bănești – „Ziua Navigatorului”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenta pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă SA București, d-na consilier juridic P. A., conform delegației depuse la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează instanței că înainte de începerea ședinței de judecată, s-au depus de către S. Mișcare Comercial Dobrogea CFR Medgidia, relațiile solicitate de instanță la termenul anterior.
După referatul grefierului de ședință:
Reprezentanta recurentei pârâte depune la dosar un set de înscrisuri, în copie conform cu originalul – respectiv: contractul individual de muncă al intimatului reclamant G. G., Carte de identitate G. G., dispoziția de desfacere nr.147/12.09.2009 de desfacere a contractului de muncă, decizia de pensie nr._/11.09.2009 și statutul Sindicatului Mișcare Comercial Dobrogea CFR Medgidia, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța luând act de susținerea părții prezente, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată conform art. 150 cod pr.civilă și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Având cuvântul reprezentanta recurentei pârâte susține că din înscrisurile depuse la dosar rezultă lipsa calității de reprezentant a Sindicatului, având în vedere că intimatul reclamant G. G. a încetat raporturile de muncă la data de 12.09.2009, dată de la care nu a mai achitat cotizația către Sindicat. De la data concedierii și până la data introducerii acțiunii pe rolul Tribunalului C., 15.01.2010, au trecut 3 luni perioadă în care intimatul reclamant nu a plătit cotizația. Pentru motivele mai sus expuse, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și anularea cererii pentru lipsa calității de reprezentant a sindicatului.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
CURTEA :
Asupra recursului de față:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ la data de 15.01._, reclamanții, prin S. L. Mișcare Comercial Dobrogea CFR, reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâta S. de Transport Maritim și de Coastă CFR FERRY BOAT SA C., obligarea la plata ajutorului material aferent anului 2008 în cuantumul unui salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare, ce trebuia acordat cu ocazia zilei navigatorului zi stabilită în fiecare an la data de 15 august.
În motivare relevă faptul că ziua navigatorului la data de 15.08 a fost reconfirmată și prin art. 26 din CCM la nivelul unității iar dreptul salariaților de a beneficia de acest ajutor este expres stipulat în art. 65 din CCM semnat la nivelul unității.
Pentru anul 2008 deși dreptul există prevăzut în CCM nu a fost acordat, întregul personal fiind transferat de la data de 01.02.2008 la S. de Transport Maritim și de Coastă CFR FERRY BOAT SA, societate înființată prin hotărârea nr. 801/2007 iar pentru anul 2009 acest drept nu a mai fost prevăzut.
Temeiul de drept al acestei cereri îl constituie art. 28 din legea 54/2002, art. 26 și 65 din CCM.
Anexat acțiunii se depun înscrisuri –tabel nominal cu membrii de sindicat pentru care s-a formulat acțiunea, hotărârea nr. 801/2007, CCM la nivelul unității pe anul 2008 .
Pârâta prin întâmpinare a invocat:
- excepția lipsei calității de reprezentant a S. L. Mișcare Comercial Dobrogea CFR solicitând ca acesta să facă dovada funcționării sale legale, dovada dobândirii personalității juridice, statutul și a solicitat dovada calității membrilor de sindicat a reclamanților pentru care s-a formulat acțiunea, respectiv înscrierea acestora sau adeziunea,
- excepția necompetenței teritoriale a instanței sesizate potrivit dispozițiilor art. 284 alin 2 codul muncii ,pentru reclamanții M. A. și O. P., care au domiciliile în alte localități de pe raza județelor B. și Tulcea,
- excepția lipsei calității procesual active a reclamanților B. L., M. A., P. I., R. I., S. C. A., Ușatencu V., V. D., O. P., care au devenit angajați ai pârâtei la 24.11.2008, 15.01.2009, 19.01.2009, 09.01.2009, 18.08.2008, 10.11.2008, 10.11.2008, 10.09.2008 și respectiv 07.05.2008,
- excepția lipsei capacității procesuale a reclamantului O. P. decedat la data de 07.05.2008,
- excepția prescrierii dreptului material la acțiune potrivit disp. art. 283 alin. 1 lit. e din codul muncii deoarece ajutorul de ziua navigatorului nu este un drept salarial care se prescrie în termen de 3 ani ci este o măsură de protecție așa cum este definit prin CCM - art. 62 alin 2
-excepția inadmisibilității cererii pentru lipsa procedurii prealabile conform cap x și art. 105 alin 5 din CCM, respectiv pentru faptul că nu a fost sesizată comisia mixtă patronat –sindicat pentru soluționarea acestui diferend .
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată deoarece societatea pârâtă este cu capital de stat aflată sub autoritatea Ministerului Transportului și unul din agenții monitorizați căruia îi revenea obligația încadrării în bugetul de venituri și cheltuieli aferente anului 2008, la nivelul unității valorile claselor de salarizare și modalitățile concrete de stimulare a salariaților se stabilesc de comun acord cu sindicatele semnatare ale CCM 2008, nivelul salariilor se raportează la posibilitățile financiare ale societății și la prevederile legale.
Pentru a se încadra în situația economică și limitele bugetului de stat, unitatea nu a hotărât acordarea acestui drept .
Anexat întâmpinării pârâta depune înscrisuri – decizii de pensie pentru limită de vârstă a numiților D. D., G. G., act de identitate a numitului O. P., act de identitate al reclamantului M. A., contractele de muncă ale reclamanților B. L., M. A., P. I., R. I., S. C. A., Ușatencu V., V. D., O. P. și certificat de deces al acestuia, dispozițiile nr. 50/2009, lista cu angajați pe luna februarie 2009, adresa nr. 75/26.03.2008, CCM la nivelul unității pe anul 2008 și carnet de muncă pentru D. L. S. .
Față de excepția invocată de pârâtă referitor la lipsa calității de reprezentant a Sindicatului L. Mișcare Comercial, s-a depus sentința civilă nr. 27/13.09.1999 a Judecătoriei Medgidia, proces verbal din data de 31.08.2005, tabel nominal cu membrii de sindicat care au mandatat sindicatul cu promovarea prezentei acțiuni,solicitări de înscriere în sindicat ale reclamanților.
P. sentința civilă nr. 4161/10.08.2011, Tribunalul C. a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamanților: B. L., P. I., R. I., S. C. A., U. V., V. D.; a respins acțiunea formulată de acești reclamanți ca fiind formulată de persoane fără calitatea procesuală activă; s-a respins acțiunea formulată de reclamanții A. V., Boghia C., D. D., G. A., I. M. C., I. M. M. E., P. D., P. D., B. V. ca fiind formulată de un reprezentant fără calitate; a respins acțiunea formulată de O. P. ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală; a admis acțiunea formulată de reclamanții reclamanții A. M., A. N. C., A. F., A. F., B. I., B. M., B. N., B. I. L., B. I. ,C. V., C., C. D., Ceara C., C. C., C. C., Ciocaneasa L. D. ,C. C. ,D. M. G. ,D. F., D. C. M., D. L. S., D. C., D. D., G. L., G. F., G. G., G. L. A., H. G., I. D. D., J. C., L. I., M. C. C., Maruntelu C. ,M. D., M. M. C., N. N., N. V. ,P. N., P. M., P. V., P. A., P. B. I., P. I., P. I., R. N., R. I., S. I., S. V., S. C., S. I. Livius, S. V., T. C., T. L., T. S., T. I., U. C., V. V., V. M., V. T. I., Vladuta C., V. D.; a fost obligată pârâta la plata către acești reclamanți a ajutorului material aferent anului 2008 în cuantumul unui salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare de „ziua navigatorului „ stabilită pe data de 15 august a fiecărui an; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B. pentru reclamantul M. A..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 12.04.2011 s-a admis excepția lipsei capacității procesuale a reclamantului O. P. motivate pe faptul că acesta a decedat la data de 07.05.2008, dovada fiind depusă la dosar –certificatul de deces ; de asemenea la același termen s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului C. cu privire la acțiunea reclamantului M. A., întrucât se constată că acesta are domiciliul pe raza județului B., dovadă fiind copia actului de identitate depus la dosar, iar pentru reclamantul O. P. nu se mai impune analiza excepției prioritară fiind capacitatea procesuală asupra căreia s-a stabilit ca fiind întemeiată .
Totodată s-a apreciat ca întemeiată excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a S. CFR C-ța pentru reclamanții A. V., B. C., B. L., D. D., G. A., I. M. C., I. M., M. A., M. E., P. D., P. I. ,Poșchină D., R. I. Carmiel, S. C. A. ,Ușatencu V., V. D., B. V. deoarece nu s-a făcut dovada aderării acestor salariați la acest sindicat S. CFR C-ța .
Asupra excepției inadmisibilității acțiunii s-a reținut :
Pârâta și-a fundamentat argumentația acestei excepții pe existența unei comisii mixte patronat –sindicate, conform prevederilor cap. X din CCM 2006-2008 care are ca atribuții analiza sesizărilor sindicatelor în legătură cu executarea CCM și a contractelor individuale de muncă .
Instanța apreciază că excepția motivată pe faptul că neadresarea reclamanților la comisia astfel constituită, nu este întemeiată deoarece în accepțiunea pârâtei, adresarea la instanță pentru pretenții legate de drepturi bănești este inadmisibilă fără parcurgerea procedurii la comisie, în această accepțiune de fapt ar fi instituită drept o interdicție, o restrângere a liberului acces direct al cetățeanului la justiție, o îngrădire a acestui drept constituțional, care însă nu poate fi însă permisă.
Față de susținerile pârâtei, instanța reține că dispozițiile legale ce reglementează jurisdicția muncii, cuprinse în Titlul XII din Codul muncii, nu instituie obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile sesizării instanței cu soluționarea unui conflict de muncă.
P. urmare, chiar dacă astfel de dispoziții sunt inserate în cuprinsul unui contract colectiv de muncă, finalitatea lor este aceea de a încerca o soluționare amiabilă a conflictului de drepturi, fără ca vreuna dintre părți să fie îngrădită în exercitarea accesului liber la justiție de obligativitatea parcurgerii în prealabil a procedurii astfel reglementate.
În acest context, existența înscrisului invocat de către pârâtă și a prevederilor pe care le cuprinde, nu pot fi analizate decât odată cu analizarea temeiniciei fondului cererii reclamanților și nu pot determina interzicerea dreptului acestora de a sesiza instanța.
Pentru aceste considerente, excepția inadmisibilității formulării acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, a fost respinsă ca nefondată.
Asupra excepției prescrierii dreptului la acțiune:
Conform art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, se prescriu în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune pretențiile reclamantului în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator
Potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, pretențiile formulate în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În speță, pretențiile ce formează obiectul litigiu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art. 154 Codul muncii contraprestația muncii depuse de către salariat, aceasta cuprinzând - în raport de prevederile art. 155 Codul muncii - salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adausuri.
Cererea reclamanților, deși fondată pe prevederi cuprinse în capitolul ,,Protecția salariatului’’ din CCM la nivel de unitate, vizează ,,suplimentări ale drepturilor salariale’’.
În mod evident, excepția vizând incidența art. 283 alin. 1 lit e Codul muncii nu este întemeiată, drepturile putând fi pretinse în termenul de trei ani stabilit prin lit. c al aceluiași articol.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată de pârâtă în temeiul disp.art.283 lit.e din Codul muncii.
În consecință, pretențiile ce au ca obiect plata unor sume de bani, care au ca izvor drepturi născute anterior termenului de trei ani, calculați în funcție de data introducerii cererilor de chemare în judecată.
P. urmare, excepția dreptului la acțiune, invocată în temeiul disp.art.283 lit.c din Codul muncii de pârâtă a fost respinsă.
Referitor la excepția lipsei calității procesual active a reclamanților, motivat pe lipsa unor raporturi de muncă între reclamanți și pârâtă, instanța constată că este întemeiată deoarece reclamanții: B. L. a început raporturile de muncă la data de 24.11.2008 –contractul de muncă fila 50, P. I. a început raporturile de muncă la data de 19.01.2009 –contract de muncă fila 64 ,R. I. a început raporturile de muncă la data de 09.01.2009 –contract fila 59, S. C. A. a început raporturile de muncă la data 18.08.2008 - contract de muncă fila 62 ,Ușatencu V. a început raporturile de muncă la data de 10.11.2008 –contract de muncă fila 65, V. D. a început raporturile de muncă la data de 10.09.2008 –contract de muncă fila 68, astfel că nu puteau pretinde un drept prevăzut în CCM acordat pentru data de 15.08.2008 când nu aveau calitatea de salariați.
Cu privire la fondul cauzei:
Conform art. 7 din legea 130/1996 rep., art. 236 alin. 4 din codul muncii, contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, potrivit art. 243 alin. 1 codul muncii, salariile se plătesc cu prioritate conform art. 156 codul muncii, iar neplata acestor drepturi la data scadenței a condus la promovarea acestei acțiuni .
Conform depozițiilor art. 26 din CCM la nivelul unității, pe anul 2008 s-a prevăzut că se consideră sărbători legale în care nu se lucrează ….. 15 August „Ziua Navigatorilor” de un ajutor material al cărui cuantum se stabilește de către Consiliul de Administrație cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare .
Acordarea acestui ajutor material nu este condiționată de nici o împrejurare care să fie reglementată în CCM la nivelul unității .
Conform art. 236 alin. 4 codul muncii, contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, astfel că pârâta trebuia să respecte drepturile reglementate de acestea.
Angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
De asemenea drepturile astfel reglementate trebuie acordate și prin prisma dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c codul muncii care prevede că angajatorul are obligația de a acorda toate drepturile ce decurg din lege și din contractual colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă .
In raport de cele expuse, instanța apreciază ca întemeiată acțiunea reclamanților și pe cale de consecință, admite acțiunea și obligă pârâta la plata drepturilor cuvenite reclamanților cu titlu de primă aferentă Zilei Navigatorilor în cuantum de un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, drepturi aferente perioadei anului 2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. Națională de Transport Maritim și de Coastă CFR Ferry Boat S.A. În motivarea recursului aceasta a arătat următoarele: dreptul material la acțiune al reclamanților este prescris; potrivit art. 283 alin. lit.e din Codul Muncii, cererile privind soluționarea unui conflict de munca, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia, pot fi formulate in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, in cazul de fata 15.08.2008; având în vedere data sesizării instanței de judecata, respectiv 15.01.2010, solicita să se constate ca dreptul la acțiune al reclamanților era stins prin prescripție pentru neexecutarea întocmai a contractului colectiv de munca pentru anul 2008, respectiv pentru neacordarea premierii pentru Ziua Navigatorului., care se sărbătorește pe data de 15 august a anului 2008; plata primei de Ziua Navigatorului nu este un drept salarial al reclamanților care se prescrie in 3 ani, ci doar o măsura de protecție al acestora, așa cum reiese din capitolul VI, art. 82 alin 2 din Contractul Colectiv de Munca pentru anul 2008, care se prescrie in termen de 6 luni așa cum prevede art. 283 alin 1 lit.e din Codul Muncii; aceste prevederi sunt însușite de către părțile semnatare si înregistrate la Direcția de Munca si Protecție Sociala Constanta; premierea de Ziua Navigatorului, conform art. 62 alin 2 din C.C.M. 2008 se acorda după ce Consiliul de Administrație, cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor va stabili daca aceasta prima se da si in ce cuantum; având în vedere prevederile art. 283 alini lit e din Codul Muncii, se solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, in ceea ce privește cererea de executare retroactiv a CCM valabil pentru anul 2008 si acordarea primei de Ziua Navigatorului; se invocă excepția inadmisibilității cererii, pentru lipsa procedurii prealabile; se arată că, la nivelul S.C. T.M.C. CFR FERRY-BOAT SA. Constanta, sunt constituite in conformitate cu prevederile CCM 2008 la capitolul X "Comisii mixte patronat- sindicate"; comisiile astfel constituite au atribuții de a analiza sesizările sindicatelor semnatare a CCM 2008 in legătura cu executarea contractului colectiv de munca si a contractelor individuale de munca; ca o procedura prealabila in soluționarea conflictelor de munca, ca urmare a incalcarii prevederilor sau a neindeplinirii obligațiilor stabilite prin CCM, va fi sesizata comisia mixta patronat- sindicate, care va constata cele sesizate de salariați sau organizațiile sindicale si isi va exercita atribuțiile pentru rezolvarea diferendelor ori a problemelor ridicate la nivelul intregii societăți; având in vedere ca S. L. Mișcare Comercial Dobrogea CFR nu a uzat de procedura prealabila stabilita la art. 104 alin5 din CCM 2008, nu a sesizat comisia patronat- sindicate in ceea ce privește neacordarea primei de Ziua Navigatorului pentru anul 2008; mai mult de atât, reprezentanta reclamanților S. L. Mișcare Comercial Dobrogea CFR nu a respectat nici prevederile Legii 168/1999 privind soluționarea conflictelor de munca ivite intre salariații membrii de sindicat si patronat; se invocă excepția lipsei calității de reprezentant al Sindicatului L. Mișcare Comercial Dobrogea CFR, fata de reclamantul G. G., deoarece la fondul cauzei am făcut dovada ca la data sesizării instanței de judecata acest reclamant era pensionar, deci nu putea să aibă calitate de membru de sindicat, ci acesta putea sa formuleze singur, in nume propriu acțiunea pentru a solicita drepturile pe care le dorește; cu privire la fondul cauzei, arată următoarele: societatea are capital de stat și se află sub autoritatea Ministerului Transporturilor, fiind unul dintre agenții economici monitorizați, având obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetul pentru anul 2008; în cadrul societății, salarizarea s-a stabilit de comun acord cu organizațiile sindicale, ținând seama de posibilitățile financiare ale societății și prevederile legale; în anul 2008, din cauza situației financiare dificile, determinată de scăderea masivă a prestațiilor de transport, cele două nave intrând în conservare din luna martie 2008, nu au existat resurse financiare; societatea a făcut un efort în anul 2008 pentru a plăti salariile angajaților; pentru echilibrarea situației economice, consiliul de administrație nu a hotărât acordarea premierii; în conformitate cu art. 977 din Codul civil, trebuie avut în vedere că înțelegerea părților la semnarea contractului colectiv de muncă pentru anul 2008 a fost în sensul stabilirii cuantumului primei la nivelul clasei 1 de salarizare, iar această primă urma să se acorde în baza unei hotărâri a consiliului de administrație în cazul în care situația financiară a societății permitea; în mod nejustificat se încearcă asimilarea unei plăți condiționate cu drepturile de natură salarială; acordarea sprijinului material pentru Ziua Navigatorului nu era obligatorie, nefiind inclusă în clauzele contractului individual de muncă; această premiere putea fi acordată numai în anumite condiții negociate în consiliul de administrație, nefiind un drept de natură salarială; prin formularea acțiunii, organizația sindicală invocă propria culpă ce nu poate constitui temeiul obținerii unor drepturi pe care nu a fost suficient de diligent să le protejeze și să le conserve prin mijloace legale; pretențiile reclamanților sunt exagerate având în vedere că în anul 2008 societatea a făcut eforturi pentru plata salariilor și evitarea concedierilor colective.
P. încheierea din 10.04.2012 s-a suspendat judecata cauzei în conformitate cu art. 242 Cod.pr.civ. pentru lipsa părților.
P. cererea înregistrată la 03.04.2013 s-a solicitat repunerea cauzei pe rol; cauza a fost repusă pe rol la termenul din 21.05.2013.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs, la cererea Curții, s-au depus de către organizația sindicală înscrisuri privind calitatea de reprezentant a organizației sindicale pentru reclamantul G. G..
SN Transport Feroviar de Marfă – CFR Marfă SA, în calitate de susccesoare în drepturi a pârâtei SCTransport Maritim și de Coastă CFR Ferry Boat SA C. în urma fuziunii prin absorbție, a continuat procesul în calitate de recurentă.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041 Cod.pr.civ., Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
§1. Cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant a Sindicatului L. Mișcare – Comercial Dobrogea CFR în ceea ce privește pe reclamantul G. G.:
La solicitarea Curții, cu adresa nr._ /1010/18.06.2013, Sindicatului Mișcare – Comercial Dobrogea CFR a comunicat faptul că potrivit art.10 din Statutul organizației sindicale, statutul de membru se pierde, între altele, în situația în care nu se achită cotizația timp de 3 luni iar reclamantul G. G. a încetat raporturile de muncă la 12.09.2009 și nu a mai achitat cotizația de la acea dată.
Ca urmare, la 12.12.2009 rezultă că reclamantul și-a pierdut calitatea de membru al organizației sindicale în acest mod iar acțiunea a fost formulată de organizația sindicală la data de 15.01.2010, dată la care nu mai avea calitatea de reprezentant al reclamantului G. G..
Ca urmare, excepția lipsei calității de reprezentant a organizației sindicale în ceea ce privește pe reclamantul G. G. este întemeiată, urmând a fi admisă, recursul fiind întemeiat sub acest aspect.
În consecință, în conformitate cu art. 161 Cod.pr.civ. se impune anularea cererii formulate în numele acestui reclamant.
§2. Cu privire la inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile și prescrierea dreptului la acțiune:
Cele două excepții rezultă din modul de calificare a drepturilor pretinse. Astfel, recurenta susține că drepturile pretinse nu sunt drepturi salariale astfel încât, pe de o parte, este vorba de un conflict de interese ce presupunea parcurgerea unei proceduri prealabile și, pe de altă parte, termenul de prescripție aplicabil nu este cel corespunzător acțiunilor ce au ca obiect drepturi salariale ci cel corespunzător acțiunilor prin care se solicită îndeplinirea unor obligații prevăzute în contractul colectiv de muncă.
În art.62 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate s-a prevăzut că „în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia din fondurile angajatorului, de următoarele: […] pentru Ziua Navigatorilor se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare”.
Se constată că pentru suma acordată cu ocazia Zilei Navigatorului, în contractul colectiv de muncă se folosește chiar noțiunea de „premiere” în condițiile în care fondul de premiere este reglementat în secțiunea F din Capitolul II intitulat „Sistemul de salarizare” din contractul colectiv de muncă.
Rezultă astfel că în cazul drepturilor pretinse de reclamanți, acordarea lor nu este determinată și condiționată de o stare de nevoie în care s-ar putea găsi salariatul în anumite situații, pentru a avea natura unei măsuri de protecție socială de care angajații pot beneficia sau nu în funcție de situația lor socială particulară, așa cum este cazul celorlalte ajutoare materiale reglementate de textele contractuale indicate anterior.
Acest drept a fost prevăzut în contractul colectiv de muncă pentru a celebra o anumită sărbătoare.
În această situație, prevederile art.154(1) și 155 din Codul Muncii (în forma anterioară republicării, aplicabilă în cauză) trebuie interpretate coroborat, în sensul că „adaosurile” la care se referă art. 155 din Codul Muncii trebuie să fie acordate în considerarea muncii desfășurate de angajat pentru a se concluziona că ele sunt drepturi de natură salarială.
Noțiunea de „adaos” folosită de art. 155 din Codul Muncii este una care cuprinde orice drepturi corespunzătoare muncii prestate, ce fac astfel parte din salariu.
Aceasta este și situația de față în care, acordarea drepturilor pretinse de reclamant, reglementate de contractul colectiv de muncă aplicabil, este determinată nu doar de calitatea de salariat ci și de desfășurarea activității.
Rezultă astfel că drepturile pretinse de reclamanți pentru sărbătoarea Ziua navigatorului au natura unor drepturi salariale, fiind vorba de premieri acordate cu ocazia unor sărbători profesionale.
În concluzie, fiind stabilită natura drepturilor pretinse ca fiind drepturi de natură salarială rezultă că acțiunea nu este inadmisibilă și nu trebuia parcursă procedura prealabilă prevăzută pentru conflictele de interese, în cauza de față fiind vorba de un conflict de drepturi în raport de prevederile legale în vigoare la data sesizării instanței – 15.01.2010.
De asemenea, rezultă că drepturile pretinse de reclamanți au natura unor drepturi salariale, fiind aplicabile prevederile art. 283 al.1 lit.c) din Codul Muncii (în forma anterioară republicării, aplicabilă în cauză) iar nu prevederile art. 283 al.1 lit. e) din Codul Muncii (în forma anterioară republicării, aplicabilă în cauză).
Așadar, potrivit acestei reglementări, termenul de prescripție aplicabil este de 3 ani de la data nașterii drepturilor pretinse.
Ca urmare, aceste motive de recurs nu sunt întemeiate.
§3. Cu privire la fondul cauzei:
Dreptul pretins de salariați nu este în nici un fel condiționat de prevederile cuprinse în contractul colectiv de muncă și nici nu este stabilit doar la un nivel maxim, pentru a se putea argumenta că nivelul primei ar fi trebuit să facă obiectul unei negocieri ulterioare între părțile contractante. Prevederea contractuală este clară și lipsită de echivoc.
În cazul de față, din clauza contractuală enunțată, rezultă că deși Consiliul de Administrație putea stabili cuantumul primei, acesta nu o putea stabili sub valoarea corespunzătoare clasei 1 de salarizare la nivelul unității, ceea ce înseamnă că putea să stabilească prima într-un cuantum mai mare dar cel puțin la acel nivel minim și nu o putea suprima prin omisiunea de a-i stabili valoarea sau prin hotărârea de a nu o acorda într-un anumit an.
Existând un cuantum minim al primei pentru Ziua Navigatorului, stabilit prin contractul colectiv de muncă, angajatorul avea obligația de a acorda prima cel puțin în cuantumul minim.
Neacordarea primei cel puțin în cuantum minim sau acordarea într-un cuantum mai mic decât cuantumul minim stabilit în contractul colectiv de muncă constituie o nerespectare a prevederilor acestuia.
Potrivit art.1 din Legea nr. 130/1996, aplicabilă în cauză, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă iar în sensul acestei legi, prin termenul patron se înțelege persoana fizică și persoana juridică care angajează salariați prin încheierea contractelor individuale de muncă.
Ca urmare, persoana juridică semnatară a contractului colectiv de muncă, în cazul de față recurenta, dobândește în temeiul acestuia drepturi și obligații. În măsura în care contractul colectiv de muncă nu a fost anulat pentru că ar fi fost încălcate norme de ordine publică, ne se poate refuza în mod unilateral executarea acestuia.
Dreptul pretins de reclamanți nu este în nici un fel condiționat de prevederile cuprinse în contractul colectiv de muncă aplicabil și nici nu este stabilit la un nivel maxim, pentru a se putea argumenta că nivelul stimulentelor ar fi trebuit să facă obiectul unei negocieri ulterioare între părțile contractante. Prevederea contractuală este clară și lipsită de echivoc.
Existând un cuantum bine determinat al primei, stabilit prin contractul colectiv de muncă, angajatorul avea obligația de a acorda această primă.
Neacordarea primei în cuantumul determinat prin contractul colectiv de muncă constituie o nerespectare a prevederilor acestuia.
După încheierea și ., contractul colectiv de muncă urmează a se executa, având putere de lege între părțile contractante (alin.4 al art.236 Codul Muncii). Executarea presupune aducerea la îndeplinire a clauzelor contractuale, respectarea drepturilor și obligațiilor asumate de cele două părți.
În aceeași ordine de idei, art.243 Codul muncii (în forma anterioară republicării, aplicabilă în cauză) și art.30 din Legea nr.1996 prevăd că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți și că neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract atrage răspunderea celor vinovați.
Potrivit art.241 al.1 lit.a) din Codul Muncii (în forma anterioară republicării, aplicabilă în cauză) contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate produce efecte pentru toți salariații angajatorului, astfel încât drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă nu trebuie prevăzute și în contractul individual de muncă pentru a fi acordate fiecărui salariat.
Susținerea recurentei că în lipsa fondurilor alocate în bugetul societății aceste drepturi salariale nu se cuvin reclamanților este lipsită de justificare întrucât contravine însăși principiului forței obligatorii a contractelor, enunțat de art. 969 din Codul civil, în sensul că, potrivit acestei opinii eronate, ar însemna că angajatorul, ca parte a contractului colectiv de muncă, ar putea să se exonereze de obligațiile asumate prin voința sa unilaterală.
O dispoziție legală aplicabilă este însă și cea cuprinsă în art. 156 din Codul Muncii (în forma anterioară republicării, aplicabilă în cauză) potrivit cu care „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor” în timp ce art.155 din Codul Muncii (în forma anterioară republicării, aplicabilă în cauză) stabilește că „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri”.
Ca urmare, obligația stabilită în sarcina angajatorului de art. 62 din contractul colectiv de muncă nu poate fi lipsită de efecte prin simplul refuz de executare din partea debitorului, manifestat în omisiunea de a constitui fondul necesar.
Dimpotrivă, în temeiul prevederilor contractuale și legale indicate anterior, pârâta avea obligația de a aloca în propriul beget sumele necesare executării obligațiilor asumate. Bugetul de venituri și cheltuieli reprezintă instrumentul prin care se asigură executarea obligațiilor asumate prin acte juridice – contractul colectiv de muncă, sau stabilite de lege, neputând fi folosit ca un instrument de negare a unor obligații corelative unor drepturi salariale asumate de angajator prin contractul colectiv de muncă, întrucât, în acest mod, drepturile salariaților ar fi întotdeauna incerte iar contractul colectiv de muncă și contractul individual de muncă ar fi în mod evident golite de conținut și forță juridică ceea ce contravine prevederilor art. 969 din vechiul cod civil și art.263 alin. 4 din Codul Muncii (în forma anterioară republicării, aplicabilă în cauză) .
În cauză, recurenta invocă norme privind execuția bugetară pornind de la premisa inexistenței unor prevederi bugetare pentru executarea obligației asumate prin contractul colectiv de muncă, însă situația premisă invocată îi este imputabilă, întrucât trebuia sa cuprindă în propriul buget sumele necesare și, astfel, nu poate invoca propria culpă pentru a se exonera de obligația asumată.
Faptul că bugetul său este aprobat de alte instituții este de asemenea lipsit de relevanță întrucât executarea asumată de recurentă în calitate de persoană juridică, raportat la prevederile necondiționate din contractul colectiv de muncă, nu este condiționată de capacitatea acesteia de a obține fondurile necesare. În plus, obligațiile asumate de aceasta prin contractul colectiv de muncă trebuie respectate și de instituțiile care aprobă bugetul societății. În caz contrar, acordul de voință exprimat de recurentă la încheierea contractului colectiv de muncă ar fi lipsit de orice valoare dacă, în realitate, s-ar considera că pentru a produce efecte este nevoie de aprobarea de către instituții ale statului, prin buget, a veniturilor necesare pentru executarea obligațiilor asumate, iar contractul colectiv de muncă ar rămâne lipsit de efecte juridice ceea ce contravine art.236 alin.4 și art.243 Codul muncii și art.30 din Legea nr.1996 (în vigoare și aplicabilă în perioada relevantă).
Bugetul societății, indiferent în ce procedură este fundamentat și aprobat, trebuie să asigure în primul rând executarea obligațiilor de plată a drepturilor salariale datorate, astfel cum impunea art. 156 din Codul Muncii (în forma anterioară republicării, aplicabilă în cauză), ceea ce constituie o obligație legală opozabilă inclusiv instituțiilor care aprobă bugetul angajatorului.
Ca urmare, nu se poate reține motivul neincluderii sumelor necesare în bugetul pârâtei.
Recurenta pârâtă susține imposibilitatea executării obligației determinată de lipsa veniturilor, cauzată de situația economică dificilă.
Dar, lipsa posibilităților materiale nu poate constitui o cauză care să exonereze debitoarea de obligațiile asumate în contractul colectiv de muncă. A accepta o astfel de opinie ar însemna că contractul colectiv de muncă este afectat de o condiție pur potestativă, respectiv ca obligațiile asumate în contractul colectiv de muncă să fie condiționate de posibilitatea debitoarei de a le executa, o condiție care depinde numai de voința sa, condiție care este lovită de nulitate.
Astfel, contractul colectiv de muncă nu stabilește plata primei pentru Ziua Navigatorului în funcție de posibilitățile de constituire a fondului necesar, pentru a concluziona că plata ar fi fost condiționată de alocarea fondurilor necesare de către societate ci, dimpotrivă, stabilea fără echivoc obligația de a plăti această primă.
Este de asemene adevărat că textul contractual prevede plata acestei prime din fondurile societății, indicându-se astfel sursa de finanțare pentru plata salariului suplimentar.
Dar, recurenta nu susține că nu a avut nici un fel de fonduri în anul 2008.
Aceasta confundă noțiunea de fonduri cu noțiunea de profit, susținând că a avut pierderi în anii respectivi.
Or, textul contractual nu se referă la profit, ceea ce ar fi fost și imposibil de vreme ce plata se făcea în cursul anului iar nu după stabilirea rezultatelor financiare pentru anul anterior.
Textul se referă la fondurile societății, recurenta arătând însă că veniturile obținute au fost folosite pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare.
Dar, așa cum s-a arătat, art. 156 din Codul Muncii stabilea că „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor”.
Ca urmare folosirea veniturilor în alte scopuri, cu ignorarea obligației de a constitui fondul necesar plății primelor stabilite în contractul colectiv de muncă și a obligației impuse de art. 156 din Codul Muncii (în forma anterioară republicării, aplicabilă în cauză), este imputabilă recurentei care nu poate invoca propria culpă pentru a se exonera de îndeplinirea obligației asumate.
În cauză nu se poate susține că organizația sindicală invocă propria culpă în susținerea acțiunii formulate. Drepturile pretinse nu sunt drepturi ale organizației sindicale, care acționează doar în calitate de reprezentant al reclamanților în cauză, și nu rezultă dintr-o faptă a acesteia ci sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă corelativ obligației asumate de angajator, reclamanții având posibilitatea formulării acțiunii pentru neplata primei pretinse în termenul legal de prescripție extinctivă, nefiind prevăzută în contractul colectiv de muncă altă condiționare de care să depindă acordarea acestei prime.
Ca urmare motivele de recurs privind fondul cauzei nu sunt întemeiate.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va admite recursul dar se va modifica sentința recurată numai în ceea ce privește anularea cererii de chemare în judecată formulată în numele reclamantului G. G. pentru lipsa calității de reprezentant a organizației sindicale, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – succesoare în drepturi și obligații prin fuziune prin absorbție a S.C. TRANSPORT MARITIM ȘI DE COASTĂ CFR FERRY BOAT SA C., cu sediul în municipiul C., . nr.2, județul C. împotriva sentinței civile nr.4161 din data de 10 august 2011, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți A. M., A. N. C., A. F., A. V., A. F., B. I., B. M., B. N., B. C., B. I. L., B. L., B. I., C. V., C. V., C. D., CEARA C., C. C., C. C., CIOCANEASA L. D., C. C., D. M. G., D. F., D. C. M., D. L. S., D. D., D. C., D. D.,G. L., G. F., G. G., G. L. A., G. A., H. G., I. D. D., I. M. C., I. M., J. C., L. I., M. C. C., M. A., MARUNTELU C., M. D., M. M. C., M. E., N. N., N. V., P. N., PARPALA D., P. M., P. V., P. A., P. B. I., P. I., P. D., P. I., R. N., R. I. CARMIEL, R. I., S. I., S. V., S. C. A., S. C., S. I. LIVIUS, S. V., T. C., T. L., T. S., T. I., U. C., U. V., V. V. ,V. D. ,V. M. ,V. T. I., VLADUTA C., V. D., B. V., O. P. - toți prin S. L. Mișcare Comercial Dobrogea CFR - cu sediul în municipiul Medgidia ..16 județul C.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că anulează cererea formulată în numele reclamantului G. G., pentru lipsa calității de reprezentant a Sindicatului.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 iunie 2013.
Pt.Președinte, Judecător, Judecător,
M. A., M. B. R. A.
aflată în CO,cf.art. 261
alin.2 C.p.csemnează
Vicepreședinte Instanță
N. S.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: M.S.Teșa
Red.dec.jud.R.A. -18.07.2013/3 exp.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 776/2013.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 347/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
