Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 931/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 931/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 15073/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.931/CM
Ședința publică din 22 Octombrie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. A.
Judecător M. B.
Judecător J. Z.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenții pârâți S. NAȚIONALĂ DE T. FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI S.A. – S. DE T. FEROVIAR DE CĂLĂTORI C., cu sediul în C. ., . C. și S. NAȚIONAĂ DE T. FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA, cu sediul în București, .. 38, sector 1 și cu sediul procesual ales în C., ., . 1, județul C., împotriva sentinței civile nr. 2932/19.06.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți A. G., A. I., A. C., B. D., B. W., B. V. FANI, B. M., C. G., C. A., C. P., C. D., C. V. M., C. A. V., C. M., C. A., C. I., C. G., D. V., D. D., D. C. L., D. M., F. F., G. F., G. M., H. V., I. V., I. F., I. S., L. E., L. D., H. I., M. M., M. N., M. S. N., M. V., N. N., O. G., O. G., P. F., P. R. M., PIRCALABESCU D., P. M., P. V. G., P. V., R. E., M. D., M. R., T. D., T. G. D., T. P., T. M., T. I., S. V., S. N., S. E., S. C., V. F.- toți cu domiciliul ales în G., ., ..3, ., la Cabinet avocat N. L., având ca obiect drepturi bănești (700 lei conform art.41 alin. 3 din CCM ramură transporturi).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 87 și următoarele cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar recurenții pârâți au solicitat judecata cauzei și în lipsă conform art. 242 alin. 2 cod pr.civilă.
În referatul oral asupra cauzei, grefierul de ședință învederează instanței că la data de 21.10.2013, prin fax, s-au depus la dosar de către intimații reclamanți concluzii scrise.
După referatul grefierului de ședință:
Instanța socotindu-se lămurită asupra cauzei și având în vedere că nu sunt motive de amânare, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată în conformitate cu disp. art. 150 cod pr.civilă, luând act și de faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 alin. 2 cod pr.civilă.
CURTEA :
Cu privire la recursul civil de față:
S.N.T.F.C. CFR Călători S.A. – S. de T. Feroviar de Călători C. și S.N.T.F.C. CFR Călători SA București au declarat recurs la data de 28 august 2013 împotriva sentinței civile nr. 2932/19.06.2013 pronunțată de Tribunalul C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamanții A. G., A. I., A. C., B. D., B. W., B. V. Fani, B. M., C. G., C. A., C. P., C. D., C. V. M., C. A. V., C. M., C. A., C. I., C. G., D. V., D. D., D. C. L., D. M., F. F., G. F., G. M., H. V., I. V., I. F., I. S., L. E., L. D., H. I., M. M., M. N., M. S. N., M. V., N. N., O. G., O. G., P. F., P. R. M., Pircalabescu D., P. M., P. V. G., P. V., R. E., M. D., M. R., T. D., T. G. D., T. P., T. M., T. I., S. V., S. N., S. E., S. C., V. F. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta SNTFM „CFR MARFĂ”SA, să oblige parata sa plătească contravaloarea drepturilor salariale reprezentând diferentele de salariu rezultate dintre salariu de baza brut negociat in cuantum de 700 lei pentru clasa 1 de salarizare, conform art. 41 alin 3 din Contractul Colectiv de munca la Nivel de Ramura Transporturi valabil pentru anii 2008-2010, prelungit prin act adițional pana da data de 31.12.2010 fata de salariul plătit efectiv astfel:
- salariul efectiv plătit de 570 lei(pentru clasa 1 de salarizare) pentru perioada cuprinsa intre decembrie_10;
- salariul efectiv plătit de 600 lei (pentru clasa 1 de salarizare) pentru perioada 01.04._10, data pana la care a fost valabil Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Ramura Transporturi valabil pentru anii 2008-2010.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este salariat al societății pârâte, iar pentru perioada solicitată, între decembrie_10, a beneficiat de un salariu de încadrare calculat pentru o valoare a salariului de baza minim brut de 570 lei, respectiv 600 lei pentru perioada 01.04._10, conform actului aditional nr. 1713/21.04.2010 la CCM la Nivel de Unitate.
Conform Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010, inregistrat sub nr. 722 pe anii 2008-2010, la art. 41 alin 3 lit. a se menționează "salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 01.01.2008 si negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna este de 700 lei, adică 4,12 lei /ora, salariul fiind stabilit fara alte sporuri, adaosuri sau indemnizații incluse in acesta". La art. 41 alin 3 lit. b se prevede ca părțile implicate in negocierile colective la nivel de grup de unități si unitate, vor lua ca baza de la care pornesc negocierile valoarea salariului de baza minim brut la nivel de ramura transporturi, stipulate la art. 41 pct 3 litera a, pentru stabilirea salariului de baza minim brut la nivelul respective, adică 700 lei si nu 570 pentru perioada decembrie_10, respective 600 lei pentru perioada 01.04._10, cat in mod eronat a achitat parata.
Se învederează că art. 241 alin 1 lit. c din Codul Muncii prevede: "clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toti salariații incadrati in munca la toti angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a incheiat contractual colectiv de munca la acest nivel", iar la poziția 1 din anexa 5 la acest CCM care nominalizează unitățile la care se aplica acest contract colectiv de munca, se afla si societatea parata, SNTFM CFR MARFA S.A. de asemenea, reclamanta arată că art. 114 alin 1 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010 prevede: "drepturile prevăzute in contractele individuale de munca nu por fi stabilite sub nivelul celor adoptate prin prezentul contract colectiv de munca si dupa caz ale celor incheiate la nivel inferior acestuia".
De asemenea, se solicită actualizarea sumelor cu indicele de inflație pana la introducerea cererii de chemare in judecata, iar de la data introducerii cererii de chemare in judecată, se solicită plata dobânzii legale, in vigoare pana la plata efectiva a drepturilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile din Codul Muncii; CCM la nivel de ramură transporturi 2008 - 2010, legea nr.62/2011.
Pârâta SNTFM „CFR MARFĂ”SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune în temeiul disp.art.268 alin.1 lit.c) din Codul muncii.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, motivând că, prin contractele valabil încheiate la nivel de unitate pe anii 2007/2008 și 2009/2010: părțile au înțeles, de comun acord, pentru anii 2009și 2010, să stabilească un salariu minim la nivelul societății, precum și alți coeficienți de ierarhizare, decât cei prevăzuți în CCM la nivel de ramură transporturi.
Se arată că societatea pârâtă este semnatara Contractului Colectiv de Munca la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar cu aplicabilitate pana in decembrie 2010 si care reprezintă CCM la nivel superior celui incheiat la nivel de unitate. Potrivit art 72 din CCM la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar, valabil pe anul 2010 „ salariații cu o vechime de cel puțin 10 ani in unitățile l sau subunitățile de cale feratat ori in unitățile sau subunitățile preluate de/ SNCFR in baza HG nr 235/1991, modificata prin HG nr 570/1991, cărora li se desface contractul individual de munca in urma faptului ca sunt pensionați din cadrul societății la cerere, pentru limita de vârsta sau incapacitate de munca, vor primi o indemnizație egala cu un salariu de baza lunar corespunzător clasei 20 de salarizare" .
Se susține că în cazul clauzelor contractuale din contractele colective de munca încheiate la nivel inferior, care conțin drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior sunt lovite de nulitate, însă nulitatea va fi constatata de instanța competenta la cererea părtii interesate -art.24 alin.l, alin.2, alin3 si alin.4 coroborat cu art.8 alin.2 si alin.3 din legea 130/1996 privind contractul colectiv de munca, aplicabila in perioada 2009-2010 de valabilitate a CCM la nivel de Unitate si CCM la nivel de G. de Unități.
Pârâta învederează faptul că reclamanții solicita practic înlocuirea unor clauze ale CCM. la nivel de unitate și la nivel de G. de Unități Feroviare, a căror existenta s-a încheiat la 31.12.2010 cu clauze mai favorabile existente in Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Ramura Transporturi, expirat si acesta la data de 31.12.2010. Conform prevederilor legale in vigoare la data existentei contractelor colective de munca, înlocuirea unor clauze ale acestora cu clauze mai favorabile existente in contractul de munca încheiat la nivel superior se poate face numai in urma sesizării instanței de judecata cu o cerere in constatarea nulității clauzelor respective.
S. pârâtă consideră că orice clauză din C.C.M. la nivel de SNTFC „C.F.R." S.A.. si C.C.M. la nivel de G. de Unități Feroviare nu poate fi inlocuită de către instanța de judecata cu o clauză mai favorabilă, prevăzute in Contractul Colectiv de Munca la nivel de ramura transporturi, în lipsa unei cereri de constatare a nulității acesteia, introdusa in termenul legal prevăzut de art.268 alin.l lit.d din codul muncii.
Consideră că aceste contracte colective la nivel de unitate aplicabile pentru anii 2009- 2010 au fost încheiate cu respectarea contractului de muncă încheiat la nivel superior, respectiv CCM la Nivel de G. de Unități Feroviare pe 2006/2008, a cărui valabilitate a fost prelungită prin act adițional până în anul 2010, astfel încât prevederile din CCM la Nivel de R. Transporturi nu sunt aplicabile. Se apreciază că în speță sunt incidente dispozițiile contractuale la nivel de unitate și grup de unități feroviare.
În drept au fost invocate contractul colectiv de munca la nivel de ramura Transporturi 2008-2010, Contractul Colectiv de munca 2009-2010, Codul muncii, Legea nr.168/1999, Legea nr.130/1996.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune
Conform art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, se prescriu în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune pretențiile reclamantului în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator
În speță, pretențiile ce formează obiectul litigiu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de către salariat, aceasta cuprinzând salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adausuri.
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată în temeiul disp.art.268 lit.c din Codul muncii, se constată că acțiunea a fost introdusă la 17.12.2012, iar reclamanții solicită plata drepturilor de natură salarială începând cu luna decembrie 2009.
Pretențiile reclamanților, având caracterul unor drepturi salariale, sub aspectul prescripției, le sunt aplicabile dispozițiile art.268 alin.1 lit.c) din codul muncii, potrivit căruia cererea trebuia formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Dreptul la acțiune, pentru drepturile bănești reprezentând diferența de salariu, s-a născut zi cu zi întrucât fiind prestații periodice drepturile respective sunt supuse unei prescripției speciale, iar în cauza de față cererea a fost înregistrată după expirarea termenului de 3 ani prevăzut de lege.
Prin urmare, față de considerentele anterior precizate, tribunalul va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 01.12.2009 – 16.12.2009 și va respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești solicitate, aferente acestei perioade, ca prescrisă.
Pe fond:
Reclamanții sunt salariați ai societății pârâte, conform CIM.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei a rezultat că în perioada 17.12._10 aceștia au beneficiat de un salariu de încadrare calculat pentru o valoare a salariului de baza minim brut de 570 lei, respectiv 600 lei pentru perioada 01.04._10.
Contractul colectiv de munca la nivel de unitate aplicabil pentru anii 2009-2010 a fost încheiat cu respectarea contractului de muncă încheiat la nivel superior, respectiv Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități Feroviare pe 2006/2008, a cărui valabilitate a fost prelungită prin act adițional până în anul 2010.
Pornind de la acest salariu minim brut de bază s-au stabilit drepturile salariale lunare cuvenite pentru munca prestată, aplicându-se coeficienți de ierarhizare specifici, sporuri permanente sau nepermanente, etc. De asemenea, celelalte drepturi bănești stabilite prin contractul colectiv se determinau prin raportare la cuantumul salariului de bază brut.
Problema de drept ce trebuie analizată se referă la cuantumul acestui salariu brut de bază, respectiv dacă s-a avut în vedere cuantumul corect, deoarece în funcție de acesta se calculau drepturile salariale cuvenite reclamantului pentru munca prestată.
În aceeași perioadă de referință era în vigoare și contractul Colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010.
Potrivit art. 41 alin. 3) lit. a) din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010: Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 01.01.2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
După cum se observă, dispozițiile din CCM la nivel de ramură se referă la „salariul de bază minim brut", iar nu la „salariu", astfel încât este irelevant faptul că reclamantul a primit un salariu mai mare de 700 de lei, deoarece „salariul" este compus din salariul de bază la care se adaugă sporuri, indemnizații și alte adaosuri.
De asemenea, instanța constată că salariul minim brut de bază stipulat în CCM la nivel de ramură transporturi valabil pe 2008-2010 era mai mare decât cel stipulat în CCM la nivel de unitate/grup de unități, pe perioada de referință.
Instanța va înlătura apărarea pârâtei conform căreia prevederile din CCM la Nivel de R. Transporturi nu sunt aplicabile în speță, fiind incidente cele la nivel de unitate și grup de unități feroviare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuarea.
Prin sentința civilă nr. 2932/19.06.2013, Tribunalul C. a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei cuprinsă între 01.12.2009 – 16.12.2009, invocată în temeiul disp.art.268 alin.1 lit.c) din Codul muncii.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A. G., A. I., A. C., B. D., B. W., B. V. Fani, B. M., C. G., C. A., C. P., C. D., C. V. M., C. A. V., C. M., C. A., C. I., C. G., D. V., D. D., D. C. L., D. M., F. F., G. F., G. M., H. V., I. V., I. F., I. S., L. E., L. D., H. I., M. M., M. N., M. S. N., M. V., N. N., O. G., O. G., P. F., P. R. M., Pircalabescu D., P. M., P. V. G., P. V., R. E., M. D., M. R., T. D., T. G. D., T. P., T. M., T. I., S. V., S. N., S. E., S. C., V. F., în contradictoriu cu pârâții S. DE T. FEROVIAR DE CĂLĂTORI C.- și S. NAȚIONALĂ DE T. FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA și a fost obligată pârâta să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate (incluzând salariul de bază, indemnizații, sporuri, adaosuri, alte sume acordate în temeiul raporturilor de muncă) și drepturile salariale cuvenite prin determinarea acestora pornind de la un salariu minim brut de 700 lei, pe perioada 17.12._10, drepturi ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
S-au respins ca fiind prescrise pretențiile reclamanților aferente perioadei 01.12.2009 – 16.12.2009.
A fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 11.000 lei ( 200 lei către fiecare reclamant) cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând coroborat dispozițiile cuprinse în art. 8 alin. 2) din legea nr. 130/1996, texte ce au următorul conținut :”Contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un
nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior.”, precum și ale art. 30 alin. 1) din același act normativ: „Executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părți”, rezultă că un contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior (având, deci, forță juridică superioară), aplicabil unor raporturi juridice de muncă, produce efecte și are prioritate de aplicare față de un contract colectiv de muncă încheiat la nivel inferior.
În consecință, chiar dacă prin contractul individual sau colectiv de muncă se prevăd anumite drepturi în favoarea angajatului, în condițiile în care printr-un contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior se stipulează drepturi superioare, atunci se vor aplica în mod direct dispozițiile mai favorabile angajatului, stipulate în contractul colectiv de muncă de la nivel superior.
Se constată că în același sens au fost reglementate de către legiuitor și dispozițiile art. 238 din Codul muncii, în vigoare la data încheierii contractelor colective de muncă, care prevăd: „ Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
La încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.”
Sintetizând, se poate concluziona că orice contract colectiv de muncă se încheie nu numai în considerarea legii, dar și în considerarea clauzelor contractuale colective de muncă încheiate la nivel superior, iar în cazul în care, din diferite motive, părțile au încheiat contracte colective prin care au negociat, în favoarea angajatului, drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele încheiate la nivel superior, clauzele celor dintâi sunt lovite de nulitate, în condițiile art.24 alin. 1 din Legea nr.130/1996, în vigoare la momentul nașterii drepturilor solicitate în prezenta cauză.
Chiar și în jurisprudența Curții Constituționale (Deciziile Curții Constituționale nr. 380/2004 și 294/2007) s-a statuat: „Contractul colectiv de muncă încheiat ia nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept (ca și legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale".
Chiar dacă nu există o cerere de constatare a nulității clauzelor inferioare din CCM la nivel de grup de unități, față clauzele din C.C.M la nivel de ramură, tribunalul poate aplica în raporturile dintre părți clauzele superioare din contractele colective de muncă la nivel de ramură, în mod direct în cadrul unei acțiuni având ca obiect drepturi salariale.
Instanța a constatat că pârâta nu a aplicat dispozițiile art. 41 alin. 3) lit. a) din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 la stabilirea și calcularea drepturilor bănești cuvenite reclamantei pentru munca prestată, astfel încât drepturile acestuia au fost stabilite și plătite în mod eronat, într-un cuantum mai mic decât cel care i se cuvenea.
Referitor la solicitarea de obligare a pârâtei la sumei ce reprezintă actualizarea drepturilor salariale datorate urmarește păstrarea valorii reale a obligatiei banesti.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a admis acțiunea în parte și va dispune obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate (incluzând salariul de bază, indemnizații, sporuri, adaosuri, alte sume acordate în temeiul raporturilor de muncă) si drepturile salariale cuvenite prin determinarea acestora pornind de la un salariu minim brut de 700 lei, pe perioada 17.12._10, drepturi ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În conformitate cu dispozițiile art.274 C.p.c. pârâtele au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 11.000 lei reprezentând onorariu avocat.
Critica sentinței prin motivele de recurs formulate de recurentele pârâte S.N.T.F.C. CFR Călători S.A. – S. de T. Feroviar de Călători C. și S.N.T.F.C. CFR Călători SA București a vizat în esență nelegalitatea acesteia din următoarea perspectivă:
Hotărârea este lipsita de temei legal si a fost data cu încălcarea si aplicarea greșita a legii
- In temeiul art 304 indice 1 Codul de procedura Civila, instanța sa analizeze recursul sub toate aspectele.
Potrivit art 41 alin 1,2 si 3 din CCM la nivel ramura transporturi: se stabilesc următorii coeficienți minimi de ierarhizare pentru următoarele categorii de salariați: A.muncitori 2 .calificați-1,5.Coeficienți minimi de ierarhizare de la alin 1 se aplica la salariul de baza minim brut la nivel de ramura transporturi stabilit prin art 40 alin 3 litera a .Salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi valabil din data de 01.01.2008 si negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna este de 700 lei... "
Din dispozițiile contractului colectiv de munca la nivel de ramura citate mai sus reiese faptul ca ,algoritmul de calcul al salariului prevăzut de acest contract consta in formula: salariul de baza brut =salariul de baza minim brut la nivel de ramura transporturi X coeficient minim de ierarhizare la nivel de ramura transporturi.
Intimați reclamanți doresc o modificare a algoritmului de calcul a salariului prin utilizarea formulei de calcul prevăzute de contractul la nivel de unitate dar cu unul din elementele de calcul - salariul de baza minim brut la nivel de ramura transporturi prevăzut de contractul colectiv de munca la nivel de ramura.
Se vrea astfel, obtinerea unei formule de calcul care consta in: salariul de baza brut =salariul de baza minim brut la nivel de ramura transporturi ( 700 lei) X coeficient de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare,deci combinarea dispozițiilor care reglementează aceiași instituție -cea a salarizării „din doua acte diferite-CCM la nivel de unitate si CCM la nivel de ramura. Interpretarea intimaților reclamanți in sensul obțineri unei formule de calcul prin luarea unor elemente de calcul dintr-un contract colectiv de munca (de ramura ) si alte elemente din alt contract colectiv de munca ( de unitate) in scopul obținerii unui rezultat favorabil este eronat.
O regula de baza in interpretarea si aplicarea legii constituie interdicția creării pe cale judiciara a unei noi legi ( lex tertia) prin combinarea unor dispoziții mai favorabile din mai multe legi.
Ca si in cazul dispozițiilor legale,si dispozițiile contractuale ( care constituie legea pârtilor) nu se pot interpreta de asa maniera incat sa duca la obținerea unei legi terțiare.
In măsura in care in contractul colectiv colectiv de munca la nivel de unitate ar fi existat o lacuna in modul de stabilire a salariului de baza brut al salariaților,atunci aceasta lacuna ar fi putut fi acoperita cu dispoziții din contractul colectiv de munca de la nivel de ramura mai favorabile .
In speță nu este vorba despre nici o lacuna in reglementarea modului de calcul a salariului de baza brut,algoritmul de calcul stabilit fiind clar,chiar daca diferit de cel prevăzut in contractul colectiv de munca la nivel de ramura. Or,atata timp cat in formula de calcul a salariului de baza brut prevăzuta de contractul la nivel de unitate se utilizează alte noțiuni decât in cea prevăzuta de contractul la nivel de ramura (clasa de salarizare si nu salariu minim de baza;coeficienti de ierarhizare corespunzători clasei de salarizare si nu coeficienți minimi de ierarhizare pentru categorii de salariați ),apreciem ca are aplicabilitate deplina contractul la nivel de unitate.
Prin aplicarea dispozițiilor prevăzute in contractul colectiv de munca la nivel de unitate societatea noastră a acordat un salariu de baza brut mai mare decât cel care ar rezulta din contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi.
- Potrivit Contractului Colectiv de Munca la nivel de Unitate SNTFC „C.F.R." S.A.,salariul de baza brut aferent coeficientului 1 de salarizare a fost in cuantum de 570 lei,modificat ulterior prin actul nr 1708/21.04.2010,1a suma de 600 lei Conform susținerilor intimaților reclamanți insusite si de instanța de fond ,in cauza s-ar aplica la Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități Feroviare 2009-2010,intrucat aceasta prevede ca salariu de baza brut suma de 700 lei,suma ce este superioara celelei de 560 lei prevăzuta de Contractul Colectiv de Munca la nivel de Unitate.
In considerarea art 7 alin 2 din Legea nr 130/1996 (lege ce este incidența perioadei pentru care sunt solicitate drepturile ,pana la aplicarea Legii nr.40/201 l),contractele colective de munca incheiate cu respectarea dispozițiilor legale,constituie clauza part.ilor,iar potrivit art 8.alin 2 din același act normative,aceste contracte nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca la nivel superior. Pe de alta parte ,dispozițiile art 24 din Legea nr 130/1996 statuează ca ,clauzele cuprinse in contractele colective de munca negociate cu incalcarea prevederilor art 8 din aceeași lege sunt lovite de nulitate,nulitate care insa se constata de către instanța competenta la cererea pârtii interesate.
Daca o astfel de cerere s-ar admite ,clauzele constatate de instanța ca fiind nule pot fi renegociate,iar pana la renegocierea lor sunt înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse in lege sau in contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior ,dupa caz.
Totodată, potrivit art 268 alin. 1 pct.d Codul Muncii ,in forma anterioara aplicării Legii nr 40/2011, cererile de constatare a nulității unor clauze ale contractelor colective de munca se pot formula pe toata durata existentei contractului colectiv de munca .
In concluzie, nulitatea clauzelor care incalca dispozițiile art 8 din Legea 130/1996 nu operează de drept,ci ea trebuie constatata la cererea pârtii interesate.
Mai mult decât atat,clauzele neconforme cu dispozițiile art 8 din Legea 130/1996 nu pot fi înlocuite de drept ,ci numai dupa ce instanța competenta constata pe cale judecătoreasca nulitatea acestora .
Asadar,cum intimati-reclamanti ,nu au dovedit ca ,aceste clauze ce sunt cuprinse in Contractul Colectiv de Munca la nivel de Unitate,au fost inlocuite in condițiile legale mai sus arătate si dezvoltate ,prevederile acestor contracte raman valabile si ca atare sunt obligatorii pentru semnatarii lor ,respective părțile in cauza. Cum in cauza stabilirea drepturilor salariate pentru intimații s-a realizat in concordanta cu clauzele cuprinse in Contractul Colectiv de Munca la nivel de Unitate ,cererea acestuia este nefondata si ca atare trebuia respinsa de instanța de fond .
- Cu privire la capătul de cerere privind actualizarea acestor sume in raport cu rata inflatiei, solicita instanței respingerea cererii pentru motivele invocate mai sus, iar in cazul in care nu se va admite cererea, solicita instanței de judecata sa puna in vederea intimaților reclamanți sa calculeze si sa precizeze cererea cu sumele actualizate.
In condițiile in care intimați reclamanți nu precizează acțiunea, solicită respingerea cererii privind acest capăt de cerere.
- Cu privire la obligarea societății la plata cheltuielilor de judecata solicită respingerea cererii.
In conformitate cu art. 274 (3) din Codul de Procedura Civila » judecători au dreptul sa mărească sau sa micșoreze onorariile avocaților ,ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari fata de valoarea pricini sau munca îndeplinita de avocat », considera ca suma de_ lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariul de avocat, nu este dovedită tinand cont de durata scurta de soluționare a cererii si de complexitatea redusa a cauzei dedusa judecații.
Recursul pârâtelor este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Art. 41(3) lit.a) din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură Transporturi pe anii 2008-2010 și care a creat controverse sub aspectul aplicabilității lui dispune următoarele :” Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte adaosuri ori indemnizații incluse în acesta”, iar art. 40 (3) lit.b) instituie următoarele: „Părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate, vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 40, pct.(3) lit.a), pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați, vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 40, pct. (1) din contract”.
Din interpretarea literală a dispozițiilor de lege mai sus redate rezultă că voința părților contractante a fost aceea de pornire la negociere atât la nivel de unitate cât și la nivel de grup de unități de la 700 lei pentru salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună.
Intimata este obligată să aplice aceste dispoziții minimale întrucât este semnatara Contractului Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, astfel cum a fost modificat prin Actul adițional înregistrat la M.M.F.,E.S. cu nr. 370/20.06.2008 și a cărui valabilitate a fost prelungită până la data de 31.01.2011 prin Actul adițional nr. 629/04.01.2011 înregistrat la M.M.F.P.S. – S.D.S.
Contractele colective de muncă invocate mai sus cu valabilitate până la sfârșitul anului 2010 (moment până la care au învesti9t părțile instanța cu pretențiile deduse judecății) se supun sub aspect juridic dispozițiilor Legii nr. 130/1996 și Codului muncii, în forma anterioară aplicării Legii nr. 40/2011.
Astfel, potrivit art. 7 alin.2 din legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituiau legea părților, iar potrivit art. 8 alin.2 din aceeași lege aceste contracte nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la nivel inferior celui stabilit prin contracte colective de muncă la nivel superior.
Față de dispozițiile art. 236 alin.4 Codul muncii și art. 7 alin.2 din Legea nr. 130/1996 instanța apreciază că apărarea pârâtei intimate referitoare la aplicabilitatea Contractului Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități în transportul feroviar pe anii 2006-2008 prelungit prin act adițional cu ignorarea contractului Colectiv de Muncă la nivel de ramură Transporturi nu poate fi reținută întrucât contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, clauzele fiind obligatorii pentru părțile contractante.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 238 din Codul muncii, în vigoare la data încheierii contractelor colective de muncă: „(1) Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contracte colective de muncă încheiate la nivel superior”.
În același sens, potrivit art. 8 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Având caracter obligatoriu, rezultă că drepturile salariaților sunt cele stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, în cauză la nivel de ramură, în cazul în care la nivel de unitate, respectiv grup de unități au fost stabilite drepturi la nivel inferior iar salariații nu pot renunța la cele care, în temeiul legii, au fost statuate prin negocierile colective.
Chiar și în jurisprudența Curții Constituționale s-a accentuat obligativitatea respectării în negocierile colective, a drepturilor minimale consacrate în favoarea salariaților prin dispozițiile legii și prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Prin Deciziile Curții Constituționale nr. 380/2004 și nr. 294/2007 s-a statuat: „ Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept ( ca și legea la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate), ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale”.
Având în vedere faptul că prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior (în cauză, la nivel de ramură) s-au stabilit anumite drepturi în favoarea salariaților aceștia nu pot renunța la ele, negocierea clauzelor contractului colectiv de muncă încheiat la nivel inferior, în cauză, la nivel de unitate, respectiv grup de unități, fiind posibilă numai peste nivelul minimal al drepturilor recunoscute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Chiar dacă nu există o cerere de constatare a nulității clauzelor inferioare din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități față de clauzele din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, instanța poate aplica ea raporturilor dintre părți clauzele superioare din contractele colective de muncă la nivel de ramură în mod direct în cadrul unei acțiuni având ca obiect drepturile salariale.
Referitor la actualizarea sumelor cu rata inflației, curtea are în vedere dezdăunarea completă a salariatului pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale.
În ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere disp. art. 274 cod pr.civilă, partea care cade în pretenții datorează cheltuieli de judecată, cuantumul acestora fiind determinat de numărul foarte mare de reclamanți pentru fiecare dintre aceștia intimatul datorând 200 lei.
Pe cale de consecință, Curtea găsind criticile neîntemeiate, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul civil formulat de recurenții pârâți S. NAȚIONALĂ DE T. FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI S.A. – S. DE T. FEROVIAR DE CĂLĂTORI C., cu sediul în C. ., . C. și S. NAȚIONAĂ DE T. FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA, cu sediul în București, .. 38, sector 1 și cu sediul procesual ales în C., ., . 1, județul C., împotriva sentinței civile nr. 2932/19.06.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți A. G., A. I., A. C., B. D., B. W., B. V. FANI, B. M., C. G., C. A., C. P., C. D., C. V. M., C. A. V., C. M., C. A., C. I., C. G., D. V., D. D., D. C. L., D. M., F. F., G. F., G. M., H. V., I. V., I. F., I. S., L. E., L. D., H. I., M. M., M. N., M. S. N., M. V., N. N., O. G., O. G., P. F., P. R. M., PIRCALABESCU D., P. M., P. V. G., P. V., R. E., M. D., M. R., T. D., T. G. D., T. P., T. M., T. I., S. V., S. N., S. E., S. C., V. F.- toți cu domiciliul ales în G., ., ..3, ., la Cabinet avocat N. L., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. A. M. B. J. Z.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: R.I.S.
Red.dec.jud.M.A.-30.10.2013
Tehnored.gref.RD/2ex//04.11.2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 530/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 248/2013.... → |
|---|
