Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 248/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 248/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 2795/88/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 248/CM
Ședința publică din data de 9 aprilie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător J. Z.
Judecător M. A.
Grefier M. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant D. O., domiciliat în Tulcea, ., .. B, ., împotriva sentinței civile nr. 6072/8.10.2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. „A.” S.A. TULCEA, cu sediul în ., județul Tulcea, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant, personal și pentru intimata pârâtă avocat I. M., în baza împuternicirii avocațiale nr. 95/28.03.2013, pe care o depune la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul intimatei pârâte depune la dosar tichet autobuz din data de 3.10.2012 în sumă de 11 lei, pentru a releva prețul de transport pe ruta Tulcea–Isaccea.
Recurentul reclamant arată că nu contestă prețul biletului de autobuz pe ruta Tulcea–Isaccea.
Întrebate fiind, părțile susțin că nu mai au înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de susținerile acestora, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat. Arată că, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură aplicabil din 2007 și până la 23.09.2012 prevede suportarea parțială a costului transportului salariaților la și de la locul de muncă. Contractul colectiv de muncă 2012 la nivel de unitate aplicabil de la 3.04.2012, prevede la art. 93 alin. 1 lit. „g” același beneficiu existent în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și mai mult prevede decontarea totală a cheltuielilor de transport. Precizează că acest beneficiu cu caracter social nu este condiționat în vreun fel în convențiile de muncă și că, angajatorul, prin nota internă nr. 26/7.02.2012, se angajează în mod expres că îi va deconta cheltuielile de transport în echivalentul contravalorii biletelor de autobuz. Învederează că potrivit art. 133 alin. 1 lit. „c” din Legea nr. 62/2011, clauzele contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți angajații din unitățile sectorului de activitate pentru care s-a încheiat acesta și potrivit art. 148 din Legea nr. 62/2011, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părțile semnatare. Menționează că își modifică cererea de recurs în sensul că solicită obligarea angajatorului la decontarea transportului începând cu data de 25.01.2012 și până la zi.
Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond, cu obligarea recurentului reclamant la plata cheltuielilor de judecată. Consideră că modificarea cererii inițiale cu privire la perioada de acordare a contravalorii transportului, reprezintă o modificare a cererii de recurs. Arată că pentru perioada 25.01.2012–25.03.2012 reclamantului îi este aplicabil contractul colectiv de muncă la nivel de unitate înregistrat în 2008 și care a fost prelungit succesiv, iar pentru perioada 26.03.2012–3.04.2012, în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu se prevedea nici măcar la acțiuni cu caracter social, art. 89, decontarea cheltuielilor de transport, iar reclamantul nu se încadrează la fondul social.
Curtea rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față:
D. O. a declarat recurs la 29 noiembrie 2012 împotriva sentinței civile nr. 6072/8.10.2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt,
P. cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului Tulcea, D. O. a chemat în judecată S.C. „A.” S.A. Tulcea, solicitând obligarea acesteia la a-i plăti contravaloarea cheltuielilor de transport pe ruta Tulcea –Isaccea, făcute în perioada 25 ianuarie 2012 și până în prezent, cât și a sporului de mobilitate pe toată perioada în care s-a deplasat la Isaccea, precum și cheltuielile de judecată efectuate în cauză.
În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că prin decizia nr. 6/20.01.2012 și apoi prin actul adițional nr. 135/19.03.2012 i-a fost stabilit, în urma unui conflict de muncă și fără drept de a alege, un nou post și o nouă locație a postului, respectiv la Isaccea.
A menționat reclamantul că, în lipsa unei comunicări eficace, dar nu din vina sa, negocierea referitoare la decontarea cheltuielilor de transport a durat o perioadă de peste 3 luni, timp în care a suportat din bugetul propriu aceste cheltuieli.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 40 alin. 2 lit. „c” și ale art. 268 alin. (1) lit. „c” din Codul muncii.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar copii xerox după următoarele înscrisuri: cererea nr. 182/7.02.2012, nota internă nr. 26/7.02.2012, cererea nr. 326/16.03.2012, cererea nr. 356/23.03.2012, adresa nr. 162/4.04.2012, cererea nr. 429/5.04.2012, dispoziția de plată nr. 468/19.04.2012, cererea nr. 555 din 3.05.2012, adresa nr. 416/11.05.2012, cererea nr. 426/17.05.2012.
În apărare, a formulat întâmpinare pârâta, care a arătat, în esență, că solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În acest sens, pârâta a arătat că, reclamantul a fost sancționat la data de 20.01.2012 cu retrogradarea din funcție pe o perioadă de 60 de zile calendaristice, prin decizia nr. 6, pe care nu a înțeles să o conteste.
A menționat pârâta că, urmare acestei împrejurări, reclamantul urma să își desfășoare activitatea la Centrul operațional Isaccea, începând cu data de 24.01.2012 și până la data de 24.02.2012.
S-a arătat că, avându-se în vedere prevederile art. 83 alin. 1 lit. „d” din contractul individual de muncă la nivel de unitate, cu privire la delegare și având în vedere că reclamantului i s-a modificat locul de muncă, în cadrul aceluiași angajator, chiar dacă din cauze disciplinare, i-a fost decontat transportul la și de la locul de muncă de la Isaccea cu valoarea de transport auto în comun.
În ceea ce privește perioada 25.03.2012 și până în prezent, pârâta a subliniat că reclamantul nu are dreptul la decontarea cheltuielilor de transport.
Astfel, pârâta a arătat că, prin adresa nr. 128/15.03.2012, reclamantul a fost informat de faptul că, începând cu data de 1.04.2012, postul de manager contract pe care îl ocupa, în baza contractului individual de muncă nr. 393 din 1.06.2009 s-a desființat în temeiul prevederilor art. 65 din Codul muncii, oferindu-i-se postul de inginer chimist în cadrul Serviciului Laborator Analize–Centrul operațional Isaccea.
S-a precizat că la data de 19.03.2012 a fost încheiat actul adițional la contractul individual de muncă, având în vedere că reclamantul a optat pentru postul oferit.
S-a menționat că reclamantul nu are dreptul la decontarea cheltuielilor cu transportul, atât timp cât acest drept nu a fost negociat prin contractul individual de muncă sau prin contractul colectiv de muncă.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat stabilirea și plata sporului de mobilitate, pârâta a arătat că, potrivit art. 25 din Codul muncii, clauza de mobilitate poate fi negociată atunci când executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă, ori reclamantul beneficiază de un loc stabil de muncă și anume în cadrul Laboratorului de analize la Centrul operațional Isaccea.
Pe de altă parte, pârâta a arătat că, potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) din Codul nuncii, pot fi negociate între părți clauze specifice, printre acestea regăsindu-se și clauza de mobilitate, ceea ce înseamnă că aceasta este o clauză facultativă și nu obligatorie.
A învederat pârâta că, atâta vreme cât acest drept nu a fost negociat în cuantum fix și acesta nu poate fi acordat reclamantului, deoarece nu a fost îndeplinită condiția suspensivă prevăzută la art. 25 alin. 1 de negociere.
În apărare, pârâta a depus la dosar copii xerox după următoarele înscrisuri: contractul individual de muncă al reclamantului, notificarea nr. 128 din 15.03.2012, actul adițional la contractul individual de muncă nr. 393/1.06.2009, cererea nr. 182/7.02.2012, nota internă nr. 26/7.02.2012, decizia nr. 6/20.01.2012, dovada comunicării acestei decizii, adresa nr. 416/11.05.2012, cererile nr. 356 din 23.03.2012, nr. 555/3.05.2012, dispoziția de plată nr. 468/19.04.2012, decizia nr. 118/13.03.2012, regulamentele de organizare interioară a societății nr. 4433 din 8.03.2012 și nr._/6.10.2009.
La data de 12 septembrie 2012, reclamantul a depus la dosar note scrise.
La data de 3 octombrie 2012, pârâta a depus la dosar copii xerox după contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2012, fișa postului ocupat de reclamant, cererile nr. 217/16.02.2012, nr. 123/26.01.2012 și nr. 115 din 24.01.2012, foi colective de prezență pentru perioada ianuarie–iunie 2012, extras din condici de prezență, actul adițional la C.C.M. la Nivel de Unitate nr. 1711/31.01.2011, nr._/2.08.2010 Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Unitate pentru anul 2008 și concluzii scrise.
P. sentința civilă nr. 6972/8.10.2012 Tribunalul Tulcea a respins, ca nefondată, acțiunea privind pe reclamantul D. O., în contradictoriu cu pârâta S.C. „A.” S.A. Tulcea.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Între părți au fost stabilite raporturi de muncă în baza contractului individual de muncă nr. 393 din 01.06.2009.
P. decizia nr. 6/20.01.2012 emisă de pârâtă și necontestată de reclamant, acesta a fost sancționat cu retrogradarea din funcție pe o perioadă de 60 zile, astfel că reclamantul urma să își desfășoare activitatea în cadrul Laboratorului de analize la Centrul Operațional Isaccea în perioada 25.01.2012–25.03.2012.
S-a observat că, în ceea ce privește capătul de cerere privind plata cheltuielilor de transport pentru perioada 25.01.2012–25.03.2012, sunt aplicabile în speță prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate nr. 1902/2008, prelungit la data de 27.08.2010 și la data de 31.01.2011 până la apariția unui nou contract colectiv de muncă la nivel de ramură.
S-a reținut că, în anul 2012 nu a apărut un alt contract la nivel de ramură gospodărire comunală, locativă și transport, iar pârâta a negociat la nivel de societate contractul colectiv de muncă înregistrat la 3.04.2012.
În aceste condiții, pentru perioada ianuarie–31 martie 2012, aplicabil este contractul colectiv de muncă din 2008, actualizat.
Având în vedere că reclamantului i-a fost modificat locul de muncă prin decizia nr. 6/20.01.2012, făcând aplicarea art. 79 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, cu privire la delegare, pârâta i-a decontat acestuia transportul la și de la locul de muncă de la Isaccea, la valoarea unui bilet de călătorie transport auto în comun.
Din pontajele depuse la dosar rezultă că în luna ianuarie 2012, reclamantul nu a lucrat nicio zi la Isaccea. Acesta ar fi trebuit să lucreze începând cu data de 25.01.2012 la Isaccea, însă în zilele de 26, 27, 30 și 31 ianuarie a beneficiat de concediu de odihnă.
Din aceleași pontaje, s-a reținut că, în luna februarie reclamantul a lucrat la Isaccea 6 zile, în respectiva lună beneficiind de nouă zile de concediu de odihnă și având și două zile în care a absentat nemotivat.
În ceea ce privește luna martie, din pontaj a rezultat că reclamantul a lucrat la Isaccea un număr de 11 zile, în perioada 1.03.–25.03.2012.
Astfel, s-a constatat că, în mod corect pârâta a reținut că pe perioada sancționării reclamantul a lucrat în mod efectiv la Isaccea un număr de 22 zile și în mod corect i-a fost achitată acestuia suma de 528 lei, având în vedere că prețul unui bilet de microbuz pe ruta Tulcea–Isaccea este în valoare de 12 lei (12 x 2 = 24 lei/zi; 24 lei/zi x 22 zile efectiv lucrate = 528 lei).
P. adresa nr. 128/15.03.2012 reclamantului i s-a adus la cunoștință împrejurarea că, începând cu data de 1.04.2012, postul de manager contract pe care îl deținea conform contractului individual de muncă nr. 393/1.06.2009 a fost desființat în baza art. 65 din Codul muncii.
Reclamantului i s-a oferit însă postul de inginer chimist în cadrul serviciului Laborator analize–Centrul Operațional Isaccea.
În aceste condiții, la data de 19.03.2012 a fost încheiat actul adițional la contractul individual de muncă nr. 393/1.06.2009, act adițional pe care l-a semnat și reclamantul fără obiecțiuni.
Acest act adițional consfințește faptul că reclamantul a optat pentru postul oferit, acesta modificând locul de muncă și salarizarea sa, cu acordul său, celelalte drepturi și obligații din contractul individual de muncă nr. 393/1.06.2009 rămânând neschimbate.
Nici în contractul individual de muncă al reclamantului și nici în contractul colectiv de muncă nu s-a stabilit însă dreptul acestuia de a beneficia de contravaloarea cheltuielilor de transport, în condițiile în care locul său de muncă permanent se află în altă localitate decât cea de domiciliu, loc de muncă stabilit prin contractul individual de muncă sau prin act adițional și pentru care acesta și-a dat acordul prin semnătură.
De reținut este faptul că pentru perioada 26.03.2012–3.04.2012, aplicabil în speță este contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru 2008 actualizat și prelungit prin acte adiționale, iar pentru perioada 3.04.2012–14.06.2012 este aplicabil contractul colectiv de muncă înregistrat la 3.04.2012, dar care nu conține reglementări privind plata contravaloarea transportului pentru salariatul ce are locul de muncă în altă localitate decât cea de domiciliu.
Începând cu data de 14.06.2012, reclamantului i-a fost suspendat contractul individual de muncă prin decizia nr. 513.
Pentru perioada 26.03.2012–3.04.2012, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu conținea nici chiar pentru acțiunile cu caracter social (art. 89), decontarea cheltuielilor cu transportul.
Articolul 83 alin. 1 lit. „d din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru 2012 (invocat de reclamant) se referă la delegație, acesta nemaiputând fi deci aplicabil după semnarea actului adițional de către reclamant. Articolul 84 privește detașarea, situație în care nu se află reclamantul, aceasta presupunând schimbarea locului de muncă temporar la un alt angajator.
Cât privește art. 93 alin. 1 lit. „g” din C.C.M/2012, invocat de reclamant, acesta se referă la prestațiile cu caracter social (pentru salariații aflați în nevoie), nefiind-i aplicabil reclamantului, având în vedere venitul său salarial.
De altfel, art. 93 alin. 1 lit. „g” din C.C.M. la nivel de unitate pentru anul 2012 stabilește doar o vocație a salariatului la beneficii patrimoniale raportate la fondul social.
Așa fiind, instanța de fond a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata cheltuielilor de transport pe ruta Tulcea–Isaccea în perioada 25 ianuarie 2012 până în present.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la stabilirea și plata sporului de mobilitate, s-au reținut următoarele:
Conform prevederilor art. 85 din Codul muncii, clauza de mobilitate poate fi negociată atunci când executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă.
În speță, reclamantul are un loc de muncă stabil, așa cum a fost acesta stabilit prin actul adițional la contractul individual de muncă, respectiv în cadrul laboratorului de analize la centrul operațional Isaccea.
Or, în aceste condiții, nu poate fi vorba despre dreptul reclamantului de a beneficia de clauza de mobilitate.
Nu se poate interpreta că art. 25 din Codul muncii ar face referire la locul de muncă care nu se găsește în aceeași localitate cu localitatea de domiciliu a reclamantului, acesta făcând strict referire la executarea obligațiilor de serviciu în locuri de muncă diferite (care pot fi deci în aceeași localitate, sau în localități diferite decât cea de domiciliu a salariatului).
Sporul de mobilitate prevăzut în Anexa 5 la contractul colectiv de muncă face referire la personalul care, în mod obișnuit prestează activitatea la diverse puncte de lucru ale societății, condiții pe care, așa după cum rezultă din pontajele depuse la dosar, reclamantul nu o îndeplinește.
Reclamantul nu a lucrat decât la Isaccea, locul său de muncă fix stabil.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins și acest capăt de cerere, ca nefondat și, având în vedere că și primul capăt de cerere a fost respins ca nefondat, a respins acțiunea în totalitate, ca nefondată.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență nelegalitatea acesteia din următoarea perspectivă:
În motivarea sentinței, instanța reține ca temei al soluției pronunțate faptul că pe perioada sancționării cu retrogradarea din funcție operează instituția delegării pentru decontarea parțială a cheltuielilor de transport, iar ulterior, prin actul adițional semnat la 19.03.2012 ce modifică locul de muncă, începând cu 1.04.2012, de la data de 19.03.2012 nu există temei juridic pentru acest drept.
În data de 21.03.2012 se încheie și semnează actul adițional la C.I.M. nr. 393/1.06.2009 ce prevede schimbarea locului de muncă de la Tulcea la Isaccea începând cu data de 1.04.2012, loc unde a lucrat până la data de 18.06-2012 când i-a fost suspendat C.I.M. de către angajator.
În total, în perioada 25 ianuarie–18 iunie 2012 s-a deplasat la Isaccea 75 de zile, ceea ce reprezintă drept cheltuieli de transport constând în contravaloarea biletelor de autobuz (potrivit N.I. nr. 26/7.02.2012 care nu a fost anulată) suma de 1.800 lei din care i-a fost decontată numai suma de 552 lei.
Este eronată reținerea de către instanță a faptului că pe perioada de 60 de zile a retrogradării din funcție au fost aplicate dispozițiile ce reglementează delegarea, astfel cum este definită prin art. 43–44 din Codul muncii. Decontarea cheltuielilor de transport s-a făcut deoarece în acest sens dispune C.C.M. unic la nivelul ramurii de gospodărie comunală, locativă și transporturi locale pe anii 2007– 2011.
Articolul 97 alin. 1 lit. „g” din C.C.M. la nivel de ramură 2007–2011 prevede suportarea parțială de către angajator a costului transportului salariaților la și de la locul de muncă. Astfel, fără a se distinge cu privire la cuantumul salarial, C.C.M. la nivel de ramură prevede această facilitate, necondiționând în vreun fel. În concluzie, pe toată perioada 25 ianuarie–18 iunie 2012 este îndreptățit să primească contravaloarea transportului la și de la locul de muncă.
Este incorectă și reținerea instanței că potrivit actului adițional la C.I.M. încheiat la data de 19.03.2012, de la această dată acesta își produce efectele, având în vedere că art. 1 din actul adițional stipulează „schimbarea locului de muncă începând cu data de 1.04.2012”. Desființarea postului de manager de contract operează, conform notei nr. 128/15.03.2012 (atașată la dosar), din data de 1.04.2012. În perioada 25.03.–1.04.2012 inclusiv salariul i s-a modificat, fiind cel corespunzător perioadei anterioare retrogradării.
Nici motivarea instanței potrivit căreia „nici în C.I.M. și nici în C.C.M. nu s-a stabilit dreptul reclamantului de a beneficia de contravaloarea cheltuielilor de transport”, nu poate fi reținută, deoarece C.I.M. are conținutul prestabilit potrivit unei hotărâri de guvern.
Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură aplicabil din 2007 și până la 23.09.2012 prevede suportarea parțială a costului transportului salariaților la și de la locul de muncă.
Contractul colectiv de muncă 2012 la nivel de unitate aplicabil de la 3.04.2012, prevede la art. 93 alin. 1 lit. „g” același beneficiu existent în C.C.M. la nivel de ramură, mai mult prevede decontarea totală a cheltuielilor de transport.
Angajatorul prin nota internă nr. 26/7.02.2012 se angajează în mod expres să deconteze cheltuielile de transport în echivalentul contravalorii biletelor de autobuz.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată din prisma criticilor formulate, va respinge recursul ca nefondat, având în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
În speță pentru o corectă evaluare a temeiniciei pretențiilor solicitate se impune a se clarifica, pe de o parte, evoluția contractului individual de muncă sub aspectul locului muncii, iar pe de altă parte, care este contractul colectiv de muncă aplicabil.
La data de 20.01.2012 recurentul a fost sancționat de către conducerea societății cu retrogradarea din funcție pe o perioadă de 60 de zile calendaristice, prin Decizia nr. 6, urmând ca în perioada 4.01.2012–24.03.2012 contestatorul să-și desfășoare activitatea în cadrul laboratorului de analize la Centrul operațional Isaccea.
În această perioadă erau incidente dispozițiile art. 83 alin. 1 lit. „d” din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate cu privire la delegare, dispoziții care au fost aplicate în mod corespunzător de către angajator prin decontarea contravalorii transportului auto cu mijloace de transport în comun, în același sens fiind și nota internă nr. 26/7.02.2012 prin care i se aduce la cunoștință contestatorului că i se va deconta contravaloarea de călătorie (abonamentele) aferente mijloacelor de transport în comun pe perioada deplasării la punctul de lucru Isaccea în baza pontajului întocmit de șeful direct.
În referire la perioada ulterioară datei de 25.03.2012 situația contractului de muncă s-a modificat întrucât la data de 19.03.2012 se încheie actul adițional la contractul de muncă prin care se modifică locul muncii în sensul că acesta ar urma să-și desfășoare activitatea în funcția de inginer chimist în cadrul serviciului Laborator analize Centrul operațional Isaccea, celelalte drepturi și obligații din contractul individual de muncă rămânând neschimbate.
Întrucât ulterior acestui moment Centrul operațional Isaccea a devenit locul de muncă obișnuit al salariatului și cum potrivit contractului individual de muncă modificat prin actul adițional nu s-a stipulat nicio clauză sub acest aspect rezultă că angajatorului nu-i mai incumbă nicio obligație din această perspectivă.
De asemenea, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu are stipulată nicio clauză în favoarea salariaților cu domiciliul în Tulcea și locurile de muncă în localitățile învecinate, clauză prin care să se prevadă posibilitatea decontării contravalorii cheltuielilor de transport de la locul de muncă obișnuit la domiciliu.
Rezultă că în această perioadă nu mai era aplicabil nici art. 83 alin. 1 lit. „d” invocat de contestator, acesta fiind incident numai pentru ipoteza „delegării salariatului” situație în care însă recurentul nu s-a mai aflat întrucât prin act adițional a fost modificat locul muncii, nota internă invocată fiind aplicabilă numai până la momentul în care s-a modificat contractul individual de muncă (respectiv perioada în care a fost sancționat).
Ulterior datei de 19.03.2012 nu mai erau incidente dispozițiile art. 83 alin. 1 lit. „d” întrucât potrivit actului adițional la contractul individual de muncă începând cu 1.04.2012 prin acordul părților s-a schimbat locul de muncă la Centrul Operațional Isaccea în cadrul Laboratorului de analize în funcția de inginer chimist (fila 35 dosar tribunal), prin urmare recurentul reclamant nu se mai afla în ipoteza configurată de art. 25 din Codul muncii care inserează posibilitatea negocierii unor prestații suplimentare în bani sau în natură pentru clauza de mobilitate.
Articolul 25 din Codul muncii nu are în vedere situația în care locul de muncă obișnuit al salariatului este în altă localitate decât cea de domiciliu, ci are în vedere că executarea obligațiilor de serviciu urmează a se realiza în locuri de muncă diferite în acest scop părțile contractuale având posibilitatea de a negocia un cuantum al prestațiilor suplimentare în bani sau în natură, negociere care în cauză nu s-a realizat între părți.
Concret, art. 20 alin. 1 Codul muncii coroborat cu art. 25 Codul muncii creează numai o vocație a salariaților la prestațiile suplimentare în bani sau natură aferente clauzei de mobilitate, respectiv stabilește doar premisele acordării unui drept patrimonial.
Atâta vreme cât acest drept nu a fost negociat în cuantum fix și nu au fost stabilite condițiile de acordare, acesta nu poate fi acordat salariatului, deoarece nu a fost îndeplinită condiția suspensivă prevăzută la art. 25 alin. 1 de negociere.
Cel de-al doilea aspect ce trebuia clarificat în cauză este cel al contractului colectiv de muncă aplicabil.
Pentru perioada 26.03.2012–3.04.2012 aplicabil în speță este contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru 2008 actualizat și prelungit prin acte adiționale, iar pentru perioada 3.04.2012–14.06.2012 este aplicabil contractul colectiv de muncă înregistrat la 3.04.2012.
În primul contract a fost configurată posibilitatea acordării contravalorii transportului pentru salariatul ce are locul de muncă în altă localitate decât cea de domiciliu în art. 83 alin. 1 lit. „d”.
Deși în cel de-al doilea contract colectiv de muncă nu s-a mai prevăzut această facilitate, recurentul reclamant a invocat incidența art. 93 alin. 1 lit. „g” din C.C.M./2012 care însă este inaplicabil întrucât acest text reglementează ipoteza acordării prestațiilor cu caracter social pentru salariații aflați în nevoie, nefiindu-i deci aplicabil reclamantului dat fiind venitul său salarial.
Este necontestat în cauză că intimata a decontat contravaloarea transportului în comun pe ruta Tulcea–Isaccea în cuantum de 528 lei pentru cele 22 zile efectiv lucrate până la data de 1.04.2012 când s-a modificat contractul individual de muncă urmare a desființării postului de manager contract și preluării noului post de inginer chimist în cadrul serviciului Laborator analize – Centrul Operațional Isaccea.
Pe cale de consecință, curtea, găsind criticile neîntemeiate, va respinge acest recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul reclamant D. O., domiciliat în Tulcea, ., .. B, ., împotriva sentinței civile nr. 6072/8.10.2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. „A.” S.A. TULCEA, cu sediul în ., județul Tulcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 aprilie 2013.
Președinte, M. B. | Judecător, J. Z. | Judecător, M. A. |
Grefier, M. P. |
Jud.fond. Ș.R.
Red.dec.jud. M.A./17.04.2013
Tehnoredactat gref.M.P.
2 ex./17.04.2013.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 931/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
