Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1277/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1277/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 18-12-2013 în dosarul nr. 6207/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1277/CM/2013
Ședința publică de la 18 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător R. A.
Judecător M. B.
Grefier A. B.
S-au luat în examinare – în vederea pronunțării - recursurile declarate de recurent S. NAȚIONAL TEHNIC DIN INFRASTRUCTURĂ, cu sediul în București, . nr. 1-3, în numele membrilor de sindicat C. V. D. și A. S. și de pârâta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA cu sediul în București, ..38, împotriva sentinței civile nr. 1448 din 18.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 3 decembrie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru data de 9.12.2013 și ulterior, pentru termenul de azi.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea adresată Tribunalului C. la data de 28.05.2012 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanții A. Ș. și C. V. – D. prin S. Național Tehnic din Infrastructură, în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.M. - CFR Marfă S.A. București, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la:
- plata primei pentru ziua Feroviarului pe anii 2009, 2010 și 2011
- plata primei de P. pe anii 2009, 2010 și 2011
- plata primei de C. pe anii 2009, 2010 și 2011
În considerentele cererii reclamanții învederează instanței că au calitate de angajați în cadrul unității pârâte, iar drepturile bănești solicitate nu au fost acordate de angajator deși sunt prevăzute în art. 71 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar.
În drept: Legea 52/2003, Legea 62/2010, Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar.
Cererii i-au fost anexate înscrisuri; extras contract colectiv de muncă la nivel de grup de unități, acte adiționale
În apărare pârâta a formulat întâmpinare, prin care, pe cale de excepție a invocat: excepția inadmisibilității cererii prin raportare la dispozițiile art. 247 din Legea 53/2003 potrivit cărora, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior se aplică numai în cazul în care la nivel de angajator nu există contract colectiv de muncă.; excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților în baza art. 283 alin.(1) lit.c) din C.muncii.
Prin raportare la data sesizării instanței – 28.05.2012, în opinia pârâtei, dreptul la acțiune s-a stins prin prescripție pentru capetele de cerere privind acordarea ajutorului material de Paști 2009, sărbătoare religioasă ce a avut loc la data de 19.04.2009 și Prima de Ziua Feroviarului 2009, sărbătorită la data de 23.04.2009 conform CCM.
Pe fondul cauzei, pârâta S.N.T.F.M. - CFR Marfă S.A. București a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Se motivează prin întâmpinare că în urma negocierilor colective de muncă, motivat de faptul că au cunoștință de situația economică cu care se confruntă compania, organizațiile sindicale reprezentative au semnat împreună cu CNCF ,,CFR” S.A. contractul colectiv de muncă pe anul 2009 – 2010, cât și cel pe anii 2010 – 2011 cu prevederea că ,, nu se acordă ajutoare materiale cu ocazia sărbătorilor de Paști, C. și Ziua Feroviarilor”.
În dovedirea cererii respectiv în apărare, părțile au solicitat, iar instanța, apreciind pertinentă, concludentă și utilă cauzei a încuviințat proba cu înscrisuri.
În vederea administrării probei cu înscrisuri, pârâta a depus la dosar, în copie: contract individual de muncă și dispoziție de încetare a raporturilor de muncă privind pe reclamantă; state de plată; extrase din CCM la nivel de unitate; situații analitice privind tichetele de masă distribuite salariaților în cursul anului 2008 - martie 2009.
Prin sentința civilă nr. 1448 din 18.03.2013 a Tribunalului C.,
a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiunea privind acordarea primei de Paști – 2009 și Primei de Ziua Feroviarului 2009; s-a respins cererea formulată de reclamanți privind obligarea pârâtei la primei de Paști – 2009 și primei de Ziua Feroviarului 2009, ca fiind prescrisă; a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți; a fost obligată pârâta către reclamanți la calcularea și plata sumelor reprezentând prima de Paști pe anul 2010, actualizate cu indicele de inflație la momentul plății; au fost respinse restul pretențiilor ca nefondate.
Împotriva acestei soluții au formulat recurs pârâta și reclamanții.
În motivarea recursului său, pârâta a arătat următoarele: instanța de fond in mod greșit a obligat CNCF CFR SA la plata ajutoarelor materiale pentru Paste pentru anul 2010 fără a tine cont de faptul ca reprezentanții administrației și reprezentanții organizațiilor ale, semnatari ai contractelor colective de muncă aplicabile salariaților din CNCF CFR-SA, cand situația economica a companiei, de comun acord au hotărât ca aceste drepturi sociale nu se acordă in anul 2010; în fapt, contestatorul prin acțiunea formulată solicită obligarea Companiei Naționale de Cai Ferate „CFR" SA la plata unor drepturi salariale prevăzute stat in CCM CNCF CFR SA cat si Contractul Colectiv la Nivel de G. de Unități din Transportul feroviar; învederează instanței faptul ca pentru anii 2007 -2008 si 2009-2010 la nivel de CNCF„CFR"- SA au fost încheiate Contracte Colective de Muncă, contracte ce au ca părți semnatare CNCF „CFR"-SA și reprezentanții organizațiilor sindicale și anume: Federația Sindicală Feroviară Mișcare Comercial, Federația Națională „Drum de F.", Federația Națională a Sindicatelor din Transporturi „ELCATEI” Federația Automatizări Feroviare și Federația Mecanicilor de Locomotivă din România; contractele colective de muncă susmenționate au fost înregistrate Ia Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse cu numerele 1631/29.03.2007 si 2591/06.06.2009 si prelungite prin acte adiționale; unul din actele adiționale care a fost încheiat în luna decembrie 2003 și anume cel înregistrat la DMIS București cu nr. 7151/29.12.2008 a stabilit că contractul colectiv se prelungește până la 31ianuarie 2009 în aceleași condiții, acest act reprezentând voința părților, respectiv a administrației și a partenerilor sociali; astfel, urmare a negocierilor colective, reprezentanții administrației și reprezentanții organizațiilor sindicale semnatare ale contractelor colective de muncă aplicabile salariaților din VCF „CFR"-SA, de comun acord, au convenit clauzele acestor contracte; astfel, ca orice contract, și contractul colectiv de muncă presupune autonomia de voință a partenerilor sociali între care a fost încheiat, prin aplicarea principiului libertății contractuale, el reprezentând legea părților; prin încheierea contractului la nivel de unitate, dreptul muncii a devenit drept negociat, cu origine convenționala, creat de patroni și salariați, în funcție de condițiile economice și sociale precum și interesele celor două părți; în concret, condițiile de muncă și de salarizare au fost stabilite de către partenerii sociali în urma negocierii prin intermediul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate; clauzele Contractelor Colective de Muncă ale CNCF „CFR"-SA pe anii 2007-2008 și 2009-2010 au valoare normativă, ele alcătuiesc un „drept al muncii” propriu celor care l-au încheiat; ca atare, în această situație, solicită să se observe că cererea formulată de către contestatori și anume aceea de obligarea CNCF „CFR" SA de a respecta dispozițiile art. 30 si 71 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar pe anii 2006 - 2008 prelungit prin Act adițional, este neîntemeiată; precizează că, în conformitate cu dispozițiile art. 247 din Legea nr.53/2003- Codul Muncii, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior se aplică numai în cazul în care la nivel de angajator nu există contract colectiv de muncă; mai mult, Contractul Colectiv la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar pe anii 2006-2009 a fost valabil pana la data de 31 ianuarie 2011 așa cum a fost modificat prin Actul Adițional înregistrat cu nr. 629/04.01.2010; cu privire la plata ajutorului materiale pentru Paste neutru anul 2010 consideră ca cererea reclamantului este total neîntemeiata si nejustificata întrucât pentru anul 2010 obligația CNCF „CFR” SA de a plați ajutoarele materiale pentru Ziua Feroviarilor, Paste si C. nu exista; în susținerea argumentelor sale, recurenta precizează că in conformitate cu prevederile art. 65 ultimul aliniat din CCM al CNCF „CFR" SA pe anul 2009-2010, „in anul 2010 nu se acorda ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paste. C. si de Ziua Feroviarilor:"; motivat de înțelegerea pârtilor (patronat - sindicate) solicită instanței să constate ca nu exista temei legal pentru acordarea ajutoarelor materiale aferente Zilei Feroviarilor, P. și C. pentru anul 2010; motivat de faptul ca au cunoștința de situația economica cu care se confrunta compania, organizațiile sindicale reprezentative au semnat împreuna cu CNCF „CFR" SA Contractul Colectiv de munca pe anul 2010-2011 cu prevederea ca „in anul 2010 nu se acorda ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paste, C. si de Ziua Feroviarilor; apreciază ca acest motiv este de ordine publica deoarece instanța nu poate trece peste voința pârtilor decât prin încălcarea principiului forței obligatorii a convenției, principiu statuat prin dispozițiile art.969 Cod civil; de asemenea învederează instanțe ca in cauze similare mai multe instanțe de judecata din tara au respins capătul de cerere privind drepturile solicitate de sindicale pentru anii 2009, 2010 si 2011 respectiv plata ajutorul material aferent sărbătorilor de Paste și Ziua Feroviarilor si C.; în concluzie, față de aspectele menționate, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței Tribunalului C. în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului lor, reclamanții au arătat următoarele: consideră sentința nelegala si netemeinica având in vedere ca instanța nu s-a pronunțat temeinic si legal cu privire la cererea acestora, considerând in mod nejustificat ca in speța nu sunt aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă numea la nivel de grup de unități si sunt aplicabile dispozițiile contractului colectiv de munca la nivel de unitate; și-au întemeiat cererea pe dispozițiile Codului Muncii, ale Legii nr.62/2010 ale CCM, ale CCM la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar, ale CCM Unic la nivel de Ramura Transporturi si nu pe dispozițiile CCM la nivel de Unitate; astfel, instanța a motivat respingerea pretențiilor având drept argument CCM la nivel de unitate care conține clauze la un nivel inferior fata CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar încheiat la nivel superior; orice contract colectiv de munca se încheie nu numai in considerarea legii dar si în considerarea clauzelor contractelor colective de munca încheiate la nivel superior; astfel, in cazul in care din diferite motive părțile au încheiat contracte colective de munca prin care au negociat, in favoarea angajatului, drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele încheiate la nivel superior, clauzele celor dintâi sunt lovite de nulitate, în condițiile art.142 din Legea nr. 62/2011; obligativitatea contractelor colective de munca operează, potrivit an.133 alin.1 din Legea nr.62/2011, pentru toți angajații din unitate încadrați in unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca si pe cale de consecința, reclamanții - recurenți sunt îndreptățiți sa primească drepturile bănești solicitate raportat la prevederile contractuale invocate; angajatorul are obligația sa acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca si din contractele individuale de munca potrivit art. 40 alin. e din Codul Muncii si, drept urmare, nu se poale retine ca întemeiata apărarea paratei susținuta prin întâmpinare in sensul ea a existat un acord între părți în sensul că nu se mai acorda ajutoare materiale aferente sărbătorilor de Paste, C. si Ziua Feroviarilor; solicită să se constate ca potrivii dispozițiilor CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar aplicabil pârâtei C. Națională CFR SA București (Anexa 4 la contract) in afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații mai beneficiază de un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare cu ocazia sărbătorilor de Paste, C. și de o premiere la nivelul clasei 1 de salarizare pentru Ziua Feroviarului.
Solicită admiterea recursului, schimbarea în parte a sentinței atacate și rejudecând cauza să fie obligată pârâta la plata către membrii de sindicat A. S. si C. Vietor-Danie a primei de Ziua Feroviarului pentru anii 2010, 2011, a Primei de C. pentru anii 2009, 2010, 2011; Prima de Paste pentru anul 2011, drepturi stabilite in cuantum de cel puțin un salariu de baza la nivelul de salarizare, actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei la data plații efective pentru anul 2010.
Părțile nu au formulat întâmpinări.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată următoarele:
I. Cu privire la recursul pârâtei:
În art.71 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pentru anii 2006 – 2008, sunt reglementate ajutoare materiale pentru sărbătoarea de Paști.
În textul acestui articol se prevede că, „în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:
„a) cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații […] care la data acordării ajutoarelor cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se află în concediu fără plată cu durata de un an; b) pentru Ziua feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare;”
Drepturile pretinse de reclamanți cu titlu de ajutor material pentru Paști nu sunt în nici un fel condiționate de prevederile cuprinse în contractul colectiv de muncă și nici nu este stabilit doar la un nivel maxim, pentru a se putea argumenta că nivelul primei ar fi trebuit să facă obiectul unei negocieri ulterioare între părțile contractante. Prevederea contractuală este clară și lipsită de echivoc.
În cazul de față, din clauza contractuală enunțată, rezultă că deși Consiliul de Administrație putea stabili cuantumul primei, acesta nu o putea stabili sub valoarea corespunzătoare clasei 1 de salarizare la nivelul unității, ceea ce înseamnă că putea să stabilească prima într-un cuantum mai mare dar cel puțin la acel nivel minim și nu o putea suprima prin omisiunea de a-i stabili valoarea sau prin hotărârea de a nu o acorda într-un anumit an.
Existând un cuantum minim al ajutorului material pentru Paști și al primei pentru Ziua Feroviarului, stabilit prin contractul colectiv de muncă, angajatorul avea obligația de a acorda prima cel puțin în cuantumul minim.
Neacordarea primei cel puțin în cuantum minim sau acordarea într-un cuantum mai mic decât cuantumul minim stabilit în contractul colectiv de muncă constituie o nerespectare a prevederilor acestuia.
În anul 2010 sărbătoarea Paștelui a fost celebrată în data de 04.04.2010.
Este adevărat că prin actul adițional la contractul colectiv de muncă pe anul 2009/2010 al Companiei Naționale de Căi Ferate CFR – SA înregistrat sub nr.1718/22.04.2010 la Agenția pentru prestații sociale a Municipiului București, s-a stabilit că art.65 se modifică în sensul că la ultimul alineat se prevede în mod expres că ajutoarele materiale pentru Paști, C. și Ziua Feroviarului nu se acordă pentru anul 2010.
Dar, potrivit art. 31(2) din Legea nr. 130/1996 modificările aduse contractului colectiv de muncă devin aplicabile de la data înregistrării sau de la o dată ulterioară convenită de părți.
Ca urmare, aceste prevederi ale actului adițional nu sunt aplicabile decât începând cu 22.04.2010.
O prevedere în sensul că Paști ajutorul material pentru Paști se acordă începând cu 01.01.2010 era inclusă și în art. 64 al.2 din contractul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2009 – 2010 acest contract colectiv de muncă, aplicându-se până la înregistrarea actului adițional din 21.04.2010.
Întrucât Paștele s-a sărbătorit la 04 aprilie 2010 dreptul salariaților la această primă se născuse după data de la care a devenit aplicabil contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pentru anii 2009 – 2010 (acesta fiind înregistrat cu nr.2591/04.06.2009) și anterior datei la care a devenit aplicabil actul adițional înregistrat sub nr. 1718/22.04.2010 și ca urmare nu poate fi negat cu efect retroactiv.
Ca urmare, recursul pârâtei nu este fondat.
II. Cu privire la recursul reclamanților:
§1. Cu privire la ajutorul material pentru C. din anul 2009:
În art. 71 din Contractul Colectiv de Munca încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 – 2008, cu valabilitatea prelungită până în anul 2011 este reglementat, astfel cum s-a arătat, ajutorul material pentru C..
La data celebrării Crăciunului în anul 2009 era aplicabil și contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pentru anul 2009 – 2010 înregistrat cu nr.2591/04.06.2009. Același ajutor material era prevăzut în art.65 din acest contract colectiv de muncă cu mențiunea că în anul 2009 nu se acordă acest ajutor material.
Se constată că în cauză este vorba de o prevedere care amână aplicabilitatea prevederilor din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate ce stabileau acordarea acestui ajutor material până în anul 2010.
În acest caz concluzia este că pretențiile reclamanților pentru ajutorul material pentru C. nu au temei în prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pentru anii 2009 – 2010.
Aceasta nu înseamnă însă că este negat dreptul respectiv și nici că el nu își poate găsi temei în alte prevederi contractuale respectiv art.71 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități.
Drepturile pretinse de reclamanți cu titlu de ajutor material pentru C. nu sunt în nici un fel condiționate de prevederile cuprinse în contractul colectiv de muncă și nici nu este stabilit doar la un nivel maxim, pentru a se putea argumenta că nivelul primei ar fi trebuit să facă obiectul unei negocieri ulterioare între părțile contractante. Prevederea contractuală este clară și lipsită de echivoc.
Și în acest caz, din clauza contractuală enunțată, rezultă că deși Consiliul de Administrație putea stabili cuantumul primei, acesta nu o putea stabili sub valoarea corespunzătoare clasei 1 de salarizare la nivelul unității, ceea ce înseamnă că putea să stabilească prima într-un cuantum mai mare dar cel puțin la acel nivel minim și nu o putea suprima prin omisiunea de a-i stabili valoarea sau prin hotărârea de a nu o acorda într-un anumit an.
Ca urmare, recurenții reclamanți era îndreptățit la acest ajutor material pentru anul 2009.
§2. Cu privire la prima pentru Ziua Feroviarului 2010 și ajutorul material pentru C. din anul 2010:
Astfel cum s-a arătat deja, prin actul adițional la contractul colectiv de muncă pe anul 2009/2010 al Companiei Naționale de Căi Ferate CFR – SA înregistrat sub nr.1718/22.04.2010 la Agenția pentru prestații sociale a Municipiului București, s-a stabilit că art.65 se modifică în sensul că la ultimul alineat se prevede în mod expres că ajutoarele materiale pentru C. și Ziua Feroviarului nu se acordă pentru anul 2010.
Acest act adițional fiind încheiat anterior datei celebrării acestor sărbători (inclusiv Ziua Feroviarului care se celebrează la 23 aprilie) producea efecte la acea dată.
Ca urmare, reclamanții nu aveau dreptul la prima pentru Ziua Feroviarului și ajutorul material pentru C. în anul 2010.
Astfel, chiar dacă reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe prevederile cuprinse în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități, față de voința exprimată în sens contrar în mod neechivoc de partenerii dialogului social care au negociat aplicabilitatea prevederilor din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, aceste drepturi nu se mai putea acorda pentru anul 2010, având în vedere că toate societățile din cadrul grupului de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel au stabilit că salariul suplimentar, prima pentru Ziua feroviarului și ajutorul material pentru sărbătoarea Crăciunului nu se acordă pentru anul 2010.
§3.În ceea ce privește cererea reclamanților de acordare a ajutoarelor materiale pentru Paști și C. și a primei pentru Ziua Feroviarului din anul 2011, se constată că în mod corect prima instanță a constatat că aceste pretenții nu au fundament contractual întrucât contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități a avut aplicabilitate până în luna ianuarie 2011 iar contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu prevede aceste drepturi.
Or, la data la care se celebrează aceste trei sărbători nu mai exista nici o prevedere contractuală care să oblige pârâta la plata drepturilor salariale pretinse de reclamanți.
De altfel, nici în recurs reclamanții nu indică vreun temei al acestor pretenții.
Se are în vedere că prin actul adițional înregistrat sub nr.4294/28.12.2010 s-a convenit prelungirea contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pentru anii 2006 – 2010 numai până la 31.01.2011.
Ca urmare recursul reclamanților este întemeiat dar numai în parte.
Față de aceste considerente în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va admite recursul reclamanților și se va modifica în parte sentința recurată în sensul că va fi obligată pârâta la plata contravalorii ajutorului material de C. 2009 iar recursul pârâtei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S. NAȚIONAL TEHNIC DIN INFRASTRUCTURĂ, cu sediul în București, . nr. 1-3, în numele membrilor de sindicat C. V. D. și A. S. împotriva sentinței civile nr. 1448 din 18.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA cu sediul în București, ..38.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâta la plata contravalorii ajutorului material de C. 2009.
Menține restul dispozițiilor.
Obligă pârâta la 300 lei cheltuieli de judecată reduse proporțional cu pretențiile admise.
Respinge recursul pârâtei C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA cu sediul în București, ..38, împotriva sentinței civile nr. 1448 din 18.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Decembrie 2013.
Președinte, J. Z. | Judecător, R. A. | Judecător, M. B. |
Grefier, A. B. |
Red.jud.A. R./17.01.2014
Tehnored.A.B./17.01.2014/3ex
Jud.fond V.T.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 248/2013.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 697/2013. Curtea... → |
|---|
