Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1111/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1111/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 15413/118/2011
dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ nr. 1111/CM
Ședința publică din 25 noiembrie 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE - VANGHELIȚA T.
JUDECĂTOR - G. L.
JUDECĂTOR - M. G.
Grefier - A. B.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentele pârâte S.N.T.F.C. „C.F.R. CĂLĂTORI” S.A. – Sucursala de Transport Feroviar de Călători C., cu sediul în C., ., .>S.N.T.F.C. „C.F.R. CĂLĂTORI” S.A., cu sediul în București, ..38, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1124, pronunțată de Tribunalul C. la data de 27 februarie 2013, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți: A. N. L., G. M., T. L., P. C. V., S. E., A. M. L., E. L., G. L., G. C., D. R., S. A., M. S., C. C., V. S., cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat D. B. din C., . nr. 41, . și reclamanții P. M., D. M., E. M., N. G., N. E., T. M. prin S. Liber M/C Stația C. Oraș, cu sediul în C., ..1, județul C. și intervenienții S. S., D. VILUȚA, A. A., D. M. și P. P., cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat D. B. din C., . nr. 41, ., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru intimații reclamanți, prin S. Liber M/C Stația C. Oraș, avocat M. C. T., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 19 dosar, iar pentru intimații reclamanți și intimații intervenienți, avocat B. D., în baza împuternicirii avocațiale ._ (841) din 30 august 2013 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul oral al grefierului de ședință prin care s-a învederat că procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și urm. Cod procedură civilă, că recursul a fost declarat și motivat în termen și scutit de plata taxelor de timbru, după care:
Avocat B. D. depune la dosar, în dovedirea calității procesuale și a acestor doi clienți ai săi E. L. și Ș. A., copie de pe cărțile de muncă ale acestora – după cum i-a fost pus în vedere la termenul de judecată anterior.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul de procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul intimaților reclamanți, prin S. Liber M/C Stația C. Oraș, având cuvântul, face un scurt istoric al speței.
Pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate.
Apărătorul intimaților reclamanți și a intimaților intervenienți, avocat B. D., având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate. Fără cheltuieli de judecată.
După ce face un scurt istoric al speței, apărătorul intimaților reclamanți învederează că s-a făcut dovada cu înscrisuri că persoanele pe care le reprezintă au fost angajate ale societății CFR Călători ; solicită să se aibă în vedere perioada pentru care a fost admisă acțiunea, iar celelalte aspecte solicită a fi înlăturate.
Consideră că, în mod corect, instanța a soluționat și cu privire la excepția prescripției; CFR Călători face parte din structura transport, dar asimilați în cadrul aceleiași structuri organizatorice; concluzionând, solicită respingerea recursului ca nefondat; fără cheltuieli de judecată.
Curtea, considerându-se lămurită, în conformitate cu dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la 12.12.2011 sub nr._, reclamanții A. N. L., G. M., T. L., P. C. V., S. E., A. M. L., E. L., G. L., G. C., D. R., S. A., M. S., C. C., V. S. le-au chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.F.C ,,CFR Călători” S.A. și Centrul Comercial de Călători C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâtele la plata salariului suplimentar pentru anii 2007, 2008, 2009 și 2010 - echivalent cu un salariu de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, la plata primei de Paști și de C. pentru anul 2008, 2009 și 2010 la nivelul clasei I de salarizare, la plata primei aferente Zilei Ceferistului pentru anii 2007, 2008, 2009 și 2010, reprezentând câte o sumă stabilită la nivelul minim al clasei I de salarizare, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății și la plata contravalorii tichetelor de masă neeliberate din luna aprilie 2009 până în luna mai 2010.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la 21.12.2011 sub nr._/118/2011, reclamanții P. M., D. M., E. M., N. G., N. E., T. M., A. N. L., P. C. V., T. L., G. M., Zborcea E. și Aurîtei M.-L., prin S. Liber M/C Stația C. Oraș, le-au chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.F.C ,,CFR Călători” S.A. și Centrul Comercial de Călători C. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligate la plata salariului suplimentar pentru anii 2007, 2008 și 2009 - echivalent cu un salariu de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, la plata primelor de Paști și de C. și aferente Zilei Ceferistului 2009 la nivelul clasei I de salarizare și la plata contravalorii tichetelor de masă neeliberate din luna februarie-decembrie 2009, sume care să fie actualizate cu rata inflației la data plății.
Prin încheierea din 25.01.2012, constatând că sunt îndeplinite condițiile art. 164 C. pr. civ., tribunalul a dispus conexarea dosarului nr._/118/2011 la dosarul nr._ .
La 05.02.2012, numitele S. S., D. Viluța și A. A. au formulat intervenienții în interes propriu prin care a solicitat aceleași drepturi ca și reclamanții din dosarul nr._ ; o cerere de intervenție asemănătoare au formulat la 26.09.2012 și numitele D. M. și P. P..
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingea acțiunii ca neîntemeiată, iar pe cale de excepție a invocat prescrierea dreptului material la acțiune în temeiul disp. art. 283 lit. e din C. muncii în ceea privește: plata primei de Paști și C. pe anul 2009, prima pentru Ziua Ceferistului pe anul 2009 și 2010 și pentru plata salariul suplimentar pe anii 2007, 2008, 2009 și 2010; de asemenea, s-a invocat prescripția dreptului la acțiune conform art. 268 alin 1 lit. e codul muncii privind acordarea tichetelor de masă pentru perioada 01.04.2009 – 01.05.2010.
În apărare, pârâta a mai ridicat și excepția prescrierii dreptului material la acțiune întemeiat pe art. 268 alin 1 lit. c codul muncii – termen de prescripție de 3 ani pentru prima de Ziua Ceferistului pe anii 2007 și 2008, salariul suplimentar pe anul 2007, prima de Paști pe anul 2008; pe fondul cauzei, pârâta a susținut că este o societate cu capital de stat aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor și unul dintre agenții economici monitorizați în baza prevederilor O.U.G. 79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare și OUG 79/2008, revenindu-i astfel obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor 2007-2008.
În dezvoltarea motivelor întâmpinării, s-a arătat, în privința anilor 2007 - 2008, că, din cauza situației financiare a societății și pentru încadrarea în limitele stabilite de bugetul de venituri și cheltuieli aprobat prin hotărâre de guvern, nu a existat o hotărâre a Consiliului de Administrație referitoare la premiere; referitor la anul 2009, se învederează că în perioada 01.03.2009 – 04.06.2009 nu a existat CCM la nivel de unitate, astfel încât solicitarea de acordare a ajutorului material de Paști, C. precum și de Ziua Ceferistului, nu este fondată.
Prin sentința civilă nr. 1124/27.02.2013, Tribunalul C. a admis în parte cererea și a obligat pârâtele către reclamanții A. N. L., G. M., T. L., P. C. V., S. E., E. L., V. S., G. L., G. C., D. R., S. A., M. S., C. C. și reclamanții P. M., D. M., E. M., N. G., N. E., T. M. și intervenienții S. S., D. M. și P. P. la calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând salariului suplimentar pentru anii 2008, 2009 și 2010 echivalent cu un salariu de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, sumă actualizată cu rata inflației la data plății efective, a Primei de Ziua Ceferiștilor pentru anul 2009 și 2010 reprezentând câte o sumă stabilită la nivelul minim al clasei I de salarizare, actualizată cu rata inflației la data plății efective, a Primei de Paști pe anul 2009 și 2010, la nivelul clasei I de salarizare, actualizată cu rata inflației la data plății efective, a Primei de C. pe anul 2010 la nivelul clasei I de salarizare actualizată cu rata inflației la data plății efective, a contravalorii tichetelor de masă aferente perioadei aprilie 2009 – 21.04.2010, actualizată cu rata inflației la data plății efective.
Tribunalul a obligat pârâtele către reclamanta Aurîtei M. L. la plata salariului suplimentar pentru anul 2008 și către intervenienții D. Viluța și A. A. la plata salariului suplimentar pentru anii 2008, 2009 echivalent cu un salariu de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, sumă actualizată cu rata inflației la data plății efective, a Primei de Ziua Ceferiștilor pentru anul 2009 reprezentând câte o sumă stabilită la nivelul minim al clasei I de salarizare, actualizată cu rata inflației la data plății efective, a Primei de Paști pe anul 2009, la nivelul clasei I de salarizare, actualizată cu rata inflației la data plății efective și a contravalorii tichetelor de masă aferente perioadei aprilie 2009 – 21.04.2010, actualizată cu rata inflației la data plății efective; a fost respinsă cererea privind acordarea primei de C. pentru anul 2009 și contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 22.04.2010 – mai 2010, ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că reclamanții au avut calitate de salariați în cadrul societății pârâte S.N.T.F.C ,,CFR CĂLĂTORI S.A. - Centrul Comercial de Călători C. în perioada indicată în acțiune, pe funcțiile de împiegat, revizor, inspector resurse umane și casier conform contractelor individuale de muncă pe durată nedeterminată; la nivelul acestei societăți, a existat, din 29.03.2007 un contractul colectiv de muncăprelungit succesiv, ultima oară prinînregistrat sub nr. 2572/04.06.2009; de asemenea s-au avut în vedere și clauzele Contractul Colectiv de muncă la nivel de G. de Unități de Transport Feroviar pe anii 2006 – 2008 înregistrat la M.M.F.P.S sub nr. 2836/20/28.12.2006 și prelungit prin Actul Adițional înregistrat la M.M.F.P.S. sub nr.370/20.06.2008.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta S.N.T.F.C ,,CFR CĂLĂTORI S.A. - Centrul Comercial de Călători C., prin care a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 6 și pct. 9 C. pr. civ., solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive față de reclamanții G. L., E. L., G. C., V. S., D. R., S. A., M. S., C. Cosntantin, întrucât aceștia nu sunt salariații societății, neputându-se face dovada unui raport de drept material care sa stea la baza pretențiilor formulate, admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește salariul suplimentar aferent anilor 2008, 2009 și 2010, a premierii anuale acordate de Ziua Ceferistului, precum și a ajutorului material pentru P. și C. pe anii 2009 și 2010 precum și a tichetelor de masă pentru perioada 01.04._10.
În motivarea căii de atac, s-a arătat că obiectul acțiunii nu constă în plata unor drepturi salariale, ci în obligarea subscrisei la respectarea unei clauze din CCM, pe cale de consecință suntem în prezența unui conflict de drepturi, caz în care sunt aplicabile dispozițiile art.268 alin.(l) lit. E) din Codul Muncii, conform cărora: "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni nașterea dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de ori a unor clauze ale acestuia"; de aceea raportat la prevederile art.268 alin. l lit. e) din Codul Muncii, excepția prescripției dreptului material la acțiune al intimaților reclamanți privind acordarea salariului suplimentar pentru 2008, 2009 și 2010 precum și cu privire la acordarea premierii anuale acordate de Ziua Ceferistului, precum și a ajutorului material pentru P. și C. pe anii 2009 și 2010, trebuia admisă, dreptul la acțiune în cazul nerespectării prevederilor art.32 alin. l din contract născându-se la data de 01.01.2009, 01.01.2010, respectiv 01.01.2011.
Recurenta a mai învederat că excepția prescripției dreptului material la acțiune privind acordarea trebuia admisă conform acelorași prevederi ale art.268 alin.1 lit. e) din Codul Muncii
Un alt motiv de recurs al pârâte îl constituie susținerea că, prin obligarea la acordarea către reclamanții D. M., G. L., E. M., T. M., P. M., N. E., N. (C.) G., prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut, ceea ce constituie motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 6 din Codul de procedura Civila,
În dezvoltarea acestei criticii, s-a arătat că, prin cererea de chemare în judecata, reclamanți vizați au solicitat instanței de fond obligarea la plata: salariului suplimentar pe anii 2007, 2008 și 2009, prima de Ziua Feroviarului, paște și C. pe anul 209, precum și plata contravalorii tichetelor de masă pentru perioada februarie 2009-decembrie 2009; prin hotărârea recurată, instanța de fond a obligat-o la plata c/val tichetelor de masa neeliberate pe perioada aprilie_10, salariului suplimentar pe anul 2010 precum și la plata primelor de Paste, C. și Ziua Feroviarului pe anul 2010, acordând astfel mai mult decât s-a cerut.
În ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii în sensul acordării salariului suplimentar pe anii 2008, 2009 și 2010, pârâta consideră ca sentința recurata este lipsita de temei legal, ceea ce constituie motivul de recurs revăzut de art. 304 punctul 9 C. pr. civ.; salariul suplimentar pentru munca ireproșabila se acorda, sub condiția ca societatea sa fi avut în anii 2008-2010 venituri pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestui salariu; un alt factor care a condus la neconstituirea fondului pentru acordarea salariului suplimentar a fost nerealizarea de profit, pe anii, 2009 și 2010 subscrisa înregistrând pierderi.
Recurenta a precizat că, potrivit principiului că nimeni nu se poate obliga la ceva ce este imposibil, pârâtele nu se puteau obliga să acorde salariul suplimentar prevăzut de art.32 din Contractul Colectiv de Muncă, pentru că nu aveau fonduri pentru acesta, iar chiar dacă și-au luat această obligație, ea se va executa numai dacă există fondurile necesare pentru acordarea salariului suplimentar, dar cătă vreme pârâtele lucrează în pierdere, această clauză contractuală este imposibil de executat."
În acest context, recurenta a arătat că această constituire a fondului necesar pentru acordarea salariului suplimentar din niturile realizate nu a putut fi îndeplinită de subscrisa datorită aplicării prevederilor legale, respectiv O.U.G. nr.79/2001, H.G. nr.59/2007, O.M.T.C.T. 1349/2007 și H.G. nr. 1712/2008, conform cărora fundamentarea fondului de salariu s-a făcut pe baza indicelui de creștere a câștigului salarial mediu care nu putea fi mai mare decât indicele productivității muncii, calculat în unități fizice sau după caz, în unități valorice în condiții comparabile, în funcție de specificul activității.
În opinia recurentei, și soluția de admitere a acțiunii în sensul acordării primei ocazionate de "Ziua ceferistului" precum și acordarea ajutorului material pentru P. și C. aferent anilor 2009 și 2010, consideră ca sentința atacată este lipsita de temei legal ,ceea ce constituie motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Codul de procedura civila, deoarece, prin actului adițional nr. 2482/2009 la contractul colectiv de munca la nivel de unitate, plata ajutorul material Paste și C. pentru anul 2009 precum și premiera de "Ziua Ceferistului” a fost suspendată; de asemenea, prin Actul Adițional nr.1708/21.04.2010 la Contractul colectiv de muncă pe anul 2009/2010 nr.2572/04.06.2009 ajutoarele de Paști, C. și Ziua Ceferistului au fost suspendate de la plata, ceea ce lipsește de temei legal solicitarea reclamanților în aceasta privința.
Într-un alt motiv de recurs, s-a arătat că soluția de admitere a acțiunii în sensul acordării contravalorii tichetelor de masa cuvenite pentru perioada 01.04._10 este data cu aplicarea greșita a legii ceea ce constituie motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 C. pr. civ., deoarece societatea s-a aflat în imposibilitatea de a acorda salariaților tichete de masa în perioada august 2009 - ianuarie 2011; mai mult, acordarea alocațiilor individuale de hrană sub forma tichetelor de masă are un caracter facultativ și vizează persoanele angajate în baza unui contract individual de muncă din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar în limita alocațiilor bugetare.
Recurenta a mai precizat că reclamante D. Viluta și A. A., au încetat contractul individual de munca la data de 01.03.2010 conform dispozițiilor nr.801/1/245/22.02.2010, 801/1/23.02.2010, astfel că, în ceea ce le privește, nu exista temei legal pentru plata tichetelor de masă pe perioada 01.03._10.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurentă, raportat de situația de fapt reținută de instanța de fond, curtea constată că recursul este parțial întemeiat și urmează a fi admis cu consecința modificării în parte sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților G. L., E. L., G. C., V. S., Ș. A., M. S., C. C. și D. R. și a respingerii acțiunii acestor reclamanți ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă, urmând a fi menținute restul dispozițiilor hotărârii recurate.
Astfel, din probatoriile administrate în recurs a rezultat că reclamanții E. L. și S. A. nu aveau raporturi de muncă cu pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA București – Sucursala C. în perioada de referință pentru care s-au solicitat drepturile salariale: E. L. a încetat raportul de muncă cu Regionala CF C., sucursală a Companiei Naționale de Căi Ferate CFR SA București la 09.04.2009 (conform carnetului de muncă . nr._ – fila 124), iar S. A. a încetat contractul individual de muncă cu aceeași companie la 31.10.2008 (conform carnetului de muncă . nr._, fila 130 dosar recurs).
De asemenea, înscrisurile depuse de reclamanți în recurs au relevat că G. L. a avut raporturi de muncă până la 01.01.2011 cu Compania Națională de Căi Ferate CFR SA București-Regionala CF C. (când prevederile Decretului nr. 92/1976 au fost abrogate și nu s-au mai făcut înregistrări), continuând apoi activitatea ca impiegat de mișcare III conform actului adițional din 13.04.2011 la aceeași companie; C. C. a fost angajat al Companiei Naționale de Căi Ferate CFR SA București-Regionala CF C. cel puțin până la 01.01.2011, conform înregistrărilor din carnetul de muncă (fila 55 dosar recurs), în aceeași situație găsindu-se și G. C. (fila 85 dosar recurs), V. S. (fila 93 dosar recurs).
Curtea mai observă că reclamanta Dutan R. a încetat raporturile de muncă cu Compania Națională de Căi Ferate CFR SA București-Regionala CF C. la 01.11.2008 (fila 114 dosar recurs), ulterior fiind angajata unor alte societăți comerciale (. și .) alternativ cu diferite perioade de șomaj, pentru ca la 01.09.2010 să fie reangajată de Compania Națională de Căi Ferate CFR SA București-Regionala CF C., evidențele carnetului de muncă oprindu-se la data de 01.01.2011.
De asemenea, numitul M. S. a fost angajatul Companiei Naționale de Căi Ferate CFR SA București-Regionala CF C. din anul 1986 până la data de 01.07.2009 când salariatul s-a pensionat pentru limită de vârstă (fila 74 dosar recurs)
În aceste condiții, cum calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre cel chemat în judecată și partea obligată în temeiul raportului juridic dedus judecății, această parte a recursului pârâtei apare întemeiată și va fi admisă cu consecința modificării în parte a sentinței recurată în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților G. L., E. L., G. C., V. S., Ș. A., M. S., C. C. și D. R. și a respingerii acțiunii acestor reclamanți ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă, toți acești salariați fiind angajați ai Regionalei CF C., o sucursală a Companiei Naționale de Căi Ferate CFR SA București iar nu ai Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA București – Sucursala C..
Celelalte motive de recurs sunt însă neîntemeiate și vor fi respinse ca atare.
Potrivit art. 236 alin. 4 din Legea nr. 53/2003, legea părților o reprezintă nu doar contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ci și cel încheiat la nivel superior, arătând totodată că legiuitorul a impus o condiționalitate între clauzele acestora și a consacrat aplicarea prevalentă a contractelor de la nivel superior; art. 241 alin. 1 Codul muncii statua că un contract colectiv de muncă produce efecte pentru toți salariații angajatorului, în cazul celui încheiat la nivel de unitate, precum și pentru toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă, la acest nivel.
Normele enunțate, preluate ulterior în art. 132 și 133 din Legea dialogului social, nr. 62/2011, reflectă voința legiuitorului ca în acordul partenerilor sociali drepturile salariaților supuși contractelor colective să fie reglementate printr-un sistem piramidal, nivelul superior constituind la rândul său doar minimul unor asemenea drepturi.
Prin urmare, existența ori inexistența unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate (a cărui reglementare era dată de art. 236 Codul muncii) nu avea nici o relevanță asupra aplicabilității, pentru toți salariații societății, a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior, în condițiile art. 241 alin. 1 – iar judecătorul primei instanțe a decis corect asupra acestei chestiuni.
Pornind de la dezlegarea dată prin prisma dispozițiilor legale explicite, cuprinse atât în Codul muncii anterior modificării prin Legea nr. 40/2011, cât și în noua lege, nr. 62/2011, Curtea va reține că recurenta ignoră textul art. 238 alin. 1 Codul muncii, cât și pe cel al art. 132 alin. 3 din Legea 62/2011, potrivit cu care contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior. Norma exclude așadar posibilitatea ca la nivel de unitate să se deroge în sensul diminuării sau suprimării unor drepturi cu caracter minimal consacrate prin CCM încheiat la nivel superior.
Deși Codul muncii conferă contractelor colective de muncă valoarea juridică a legii părților, nu este mai puțin adevărat că această forță normativă nu este discreționară și absolută, pentru că însuși legiuitorul o supune condiției de „respectare a dispozițiilor legale”. De aceea, dacă un contract colectiv de muncă la nivel de unitate care contravine, prin el însuși ori prin actele adiționale, clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel superior, nu poate produce efectele recunoscute de textul art. 236 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 (anterior modificării prin Legea 40/2011).
Soluția instanței de fond valorificat clauzele Contractului Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar nr. 2830/28.12.2006, încheiat pe anii 2006 – 2008, a cărui valabilitate – stabilită prin art. 4 – a fost prorogată conform actului adițional nr. 370/20.06.2008 la 48 de luni (așadar, pe perioada 28.12.2006 – 28.12.2010).
Tribunalul a relevat, în fiecare caz în parte, care a fost conținutul clauzei incidente din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pentru salariul suplimentar (art. 30), primele de Ziua Feroviarului, de P. și de C. (art. 64 din contract), precum și pentru acordarea tichetelor de masă (art. 81), constatând că prevederile contractului încheiat la nivel superior constituie pentru întreaga perioadă 2009 – 2010 izvorul normativ al pretențiilor reclamantului.
Aceste prevederi conțin de altfel o normă imperativă, iar nu una cu caracter dispozitiv, anume prin crearea posibilității angajatorului de a acorda sau nu salariaților asemenea drepturi. Curtea reține că drepturile salariaților decurgând din CCM superior nu pot fi negate, sistate definitiv ori diminuate prin CCM la nivel inferior. Acordul la nivel de unitate poate doar amâna, pe o durată limitată, plata drepturilor decurgând din contractul la nivel de ramură ori de grup de unități, pe rațiuni obiective legate de situația economică a societății și de impactul financiar (ceea ce are impact corelativ asupra cursului prescripției extinctive și al modalității de plată efective); el nu va putea însă niciodată înlătura acordarea acelor drepturi.
Nu va avea prin urmare relevanță faptul că norma imperativă din CCM la nivel de grup de unități a fost transformată în CCM la nivel de CFR Călători S.A. într-una dispozitivă, cu caracter facultativ, în sensul acordării salariului suplimentar doar în condițiile înregistrării de profit în anul respectiv (art. 30 alin. 1 din CCM la nivel de unitate), ori că prin actul adițional înregistrat sub nr. 1713/2010 CFR Călători S.A. a decis, în acord cu federațiile sindicale reprezentative (semnatare deopotrivă a contractului superior) să nu acorde anumite drepturi pentru anii 2009 și 2010.
În ce privește greșita statuare a instanței de fond asupra naturii acestor drepturi prevăzute în contractele colective nu în cadrul capitolului privind sistemul de salarizare, ci în cel vizând protecția salariatului - iar din această perspectivă, aplicarea termenului special de prescripție dat de art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii (în forma în vigoare la data sesizării instanței, 14.12.2011) - Curtea va reține că instanța de fond a pronunțat o soluție legală.
Astfel, norma indicată supune termenului de prescripție de 6 luni dreptul la acțiune pentru pretențiile ridicate ,,în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia”.
Spre deosebire de acest text, cel al lit. c dispune că operează termenul prescripției de 3 ani, calculat de la data nașterii dreptului la acțiune, „în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat”.
Recurenta pârâtă omite faptul că obiectul prezentului litigiu este un conflict individual de muncă, adică acel raport de drept procesual în care un salariat, titular al unui drept izvorât dintr-un contract colectiv de muncă la nivel de grup de unități, pretinde angajatorului său executarea întocmai a acestui contract (art. 266 teza întâi și art. 267 lit. a din Legea nr. 53/2003, corelate cu art. 231 teza ultimă din Legea nr. 53/2003).
Distinct de acest tip de conflicte de muncă, definite generic prin art. 231 Codul muncii, pot face obiectul jurisdicției muncii și acele litigii născute între partenerii sociali în legătură cu neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia; în acest ultim caz, însă, nu mai suntem în ipoteza unui conflict individual de muncă, dată de art. 268 alin. 1 lit. c, ci în cea a unuia care implică pe semnatarii contractelor colective, situație la care se referă art. 268 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003.
Pe de altă parte, faptul că anumite drepturi recunoscute prin CCM la nivel superior sunt stabilite ca elemente ale sistemului de protecție a salariatului (privind condițiile de mediu și de protecție la locul de muncă, de asistență socială ori de acordare a unor beneficii definite ca ajutoare ocazionate de sărbători legale și ocupaționale) nu le exclude din sfera largă a ,,drepturilor salariale”, cuvenite așadar salariatului în temeiul contractului individual ori a celui colectiv de muncă. Or, textul art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii nu vizează noțiunea strictă de ,,salariu” definită prin art. 159 drept contraprestație a muncii depuse de salariat, ci folosește sintagma ,,drepturi salariale neacordate”, referindu-se la acele drepturi enunțate prin art. 39 alin. 1 Codul muncii și care creează în patrimoniul salariatului un beneficiu bănesc.
Prin urmare, chiar dacă textul art. 159 din lege ar avea semnificația extinsă a tuturor beneficiilor bănești la care este îndrituit salariatul în temeiul contractului individual și a celui colectiv de muncă, soluția dată în primă instanță este corectă – termenul prescripției în acest caz fiind cel de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtele Sucursala de Transport Feroviar de Călători C. a S.N.T.F.C. „C.F.R. CĂLĂTORI” S.A., cu sediul în C., ., .>S.N.T.F.C. „C.F.R. CĂLĂTORI” S.A., cu sediul în București, ..38, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1124, pronunțată de Tribunalul C. la data de 27 februarie 2013, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți: A. N. L., G. M., T. L., P. C. V., S. E., A. M. L., E. L., V. S., G. L., G. C., D. R., S. A., M. S., C. C., cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat D. B. din C., . nr. 41, . și reclamanții P. M., D. M., E. M., N. G., N. E., T. M. prin S. Liber M/C Stația C. Oraș, cu sediul în C., ..1, județul C. și intervenienții S. S., D. VILUȚA, A. A., D. M. și P. P., cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat D. B. din C., . nr. 41, ..
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților G. L., E. L., G. C., V. S., Ș. A., M. S., C. C. și D. R..
Respinge acțiunea acestor reclamanți ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.
Menține restul dispozițiilor hotărârii recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 25 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
VANGHELIȚA T. G. L. M. G.
Grefier
A. B.
Red.jud.G.L./04.03.2014
Tehnored.A.B./06.03.2014/3 ex.
Jud.fond M.S. Teșa
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
