Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 399/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 399/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 10286/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 399/CM
Ședința publică din 28 mai 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător R. A.
Judecător M. B.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta pârâtă S.C. „G. S. SISTEM” S.A., cu sediul procesual ales în mun. București, .. 10, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 6470/30.11.2012 pronunțată de Tribunalul C. – secția I civilă – în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. G., domiciliat în C., ., ., ., jud. C., cu domiciliul procesual ales la sediul S.C.A. „Pangratie, A. & Partenerii” din București, .. 1, ., sect.1, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal în ședință publică se prezintă intimatul reclamant, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul prezintă referatul cauzei arătând că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxelor de timbru; o copie a întâmpinării depusă de către intimat la dosar la data de 29.04.2013 a fost comunicată recurentei pârâte în aceeași zi.
După referatul grefierului de ședință:
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri de formulat ori chestiuni prealabile de discutat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimatul reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului pentru că angajatorul său a invocat că nu a putut face dovada plății concediului de odihnă.
Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă instanța declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamantul G. B., a chemat în judecată S.C. „G. S. Sistem” S.A. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 9000 lei, reprezentând indemnizația de concediu de odihnă neefectuat, aferent anului 2011, actualizată cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că reclamantul a fost angajat al societății pârâte din data de 04.04.2011, în funcția de manager dezvoltare afaceri, în baza CIM nr.2393/01.04.2011. Potrivit contractului individual de muncă, angajatul are dreptul la un concediu anual de odihnă de 21 zile lucrătoare, în raport cu durata muncii.
S-a susținut că prin decizia nr.3493/01.02.2012, CIM a încetat în baza art.55 lit.b Codul muncii.
S-a mai arătat că la momentul încetării raportului de muncă, reclamantul nu efectuase concediul de odihnă aferent perioadei lucrate în anul 2011.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 6470 pronunțată de Tribunalul C. la 30.11.2012 a fost admisă acțiunea reclamantului G. B. formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. „G. S. Sistem” S.A. A fost obligată pârâta la plata, către reclamant, a indemnizației de concediu de odihnă neefectuat, aferent anului 2011, calculată conform contractului individual de muncă nr.2393/01.04.2011, corespunzător timpului efectiv lucrat, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății. A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 750 lei, reprezentând onorariu avocat redus conform disp.art.274 alin 3 Cod procedură civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Reclamantul a fost angajat al societății pârâte în baza contractului individual de muncă nr.2393/01.04.2011, începând cu data de 04.04.2011, până la data de 01.02.2012, când raportul de muncă dintre părți a încetat în temeiul art.55 lit.b Codul muncii.
Conform punctului I din CIM, durata concediului de odihnă este de 21 zile lucrătoare. De asemenea, art.2 din decizia nr.3493/01.02.2012 de încetare a contractului dintre părți, prevede că angajatul are dreptul la 21 zile/an, concediu de odihnă, fără a se preciza dacă a beneficiat de acest drept.
Societatea angajatoare nu a depus înscrisuri prin care să facă dovada că reclamantul a efectuat concediul de odihnă aferent perioadei lucrate sau că ar beneficiat de plata indemnizației.
Conform dispozițiilor art.144 alin 1 din codul muncii, dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților.
Instanța constată că, deși în conflictele de muncă sarcina probei incumbă angajatorului, pârâta nu a făcut dovada achitării efective a drepturilor salariale reprezentând indemnizația de concediu, cuvenite reclamantului, corespunzător timpului efectiv lucrat.
Analizând înscrisurile depuse, instanța a constatat că acțiunea reclamantului este întemeiată, în cauză fiind incidente dispozițiile art.146 alin 4 Codul muncii, conform cărora:” Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.”
Raportat la considerentele expuse, instanța a admis acțiunea, cu consecința obligării pârâtei la plata, către reclamant, a indemnizației de concediu de odihnă neefectuat, aferent anului 2011, calculată conform contractului individual de muncă nr.2393/01.04.2011, corespunzător timpului efectiv lucrat.
În ceea ce privește cererea ce are ca obiect actualizarea cu indicele de inflație a sumelor de bani solicitate, instanța a admis această cerere reținând că un creditor poate pretinde și daune ce au caracter compensatoriu și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin scăderea valorii creanței datorată inflației, după ce aceasta a ajuns la scadență. Valoarea acestui prejudiciu constă în diferența dintre valoarea nominală a creanței si valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe scopul acestei instituții, respectiv păstrarea valorii reale a obligației bănești.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care a căzut în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Constatând că pârâta este cea care a căzut în pretenții și existând și o cerere în acest sens, instanța a obligat pârâta la plata sumei de 750 lei, reprezentând onorariu avocat redus, în conformitate cu dispozițiile art.274 alin 3 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței civile nr. 6470 pronunțată de Tribunalul C. la 30.11.2012 a declarat recurs pârâta S.C. „G. S. Sistem” S.A.
În motivarea cererii de recurs pârâta a arătat că a fost obligată prin hotărârea atacată să achite numitului G. B. suma de 9.000,00 lei reprezentând indemnizația de concediu neefectuat și 750 lei cheltuieli de judecată.
În cadrul dispozitivului instanța de fond a precizat faptul că pârâta nu i-a pus la dispoziție dovada efectuării concediului de odihnă de către reclamant sau dovada achitării indemnizației de 9.000,00 lei.
Recurenta pârâtă precizează că nu a putut depune dovada efectuării concediului de odihnă la data respectivă datorită unor defecțiuni ale programului de calculator și pentru aceste considerente solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile nr. 6470/30.11.2012.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei începând cu 04.,04.2011 în baza contractului individual de muncă încheiat sub nr. 2392/01.04.2011.
Prin decizia nr. 3493/01.02.2012 contractul individual de muncă a încetat în baza art. 55 lit.b) din Codul muncii începând cu data de 01.02.2012.
Conform punctului I din contractul individual de muncă reclamantul avea dreptul la un concediu anual de odihnă de 21 zile lucrătoare, în raport cu durata muncii.
Prin art. 144 alin.1 din Codul muncii se prevede faptul că :” dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților”.
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 146 alin.4 din Codul muncii conform cărora:” compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă”.
Potrivit art. 272 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului.
Nici la instanța de fond, nici în instanța de recurs, pârâta nu a depus înscrisuri prin care să facă dovada că reclamantul a efectuat concediul de odihnă aferent perioadei lucrate sau că a beneficiat de plata indemnizației.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 alin.1 Cod procedură civilă Curtea a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil formulat de recurenta pârâtă S.C. „G. S. SISTEM” S.A., cu sediul procesual ales în mun. București, .. 10, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 6470/30.11.2012 pronunțată de Tribunalul C. – secția I civilă – în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. G., domiciliat în C., ., ., ., jud. C., cu domiciliul procesual ales la sediul S.C.A. „Pangratie, A. & Partenerii” din București, .. 1, ., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
J. Z. R. A. M. B.
Grefier,
C. M.
Jud.fond R.I. S.
Red.dec.jud. J.Z. 17.06.2013
Tehnored.gref.M.C. 18.06.2013/2 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 32/2013.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 147/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
