Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 317/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 317/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 10143/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.317/CM
Ședința publică din 23 Septembrie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. B.
Judecător R. A.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul reclamant R. M. G., domiciliat în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 525/07.03.2014 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . SRL, cu sediul în București, ..16 -18-20, ., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 155 și urm. cod pr.civilă.
Apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință:
Instanța lasă cauza la a doua apelare, pentru a da posibilitate părților să se prezinte.
După reluarea cauzei, la a doua apelare, se constată lipsa părților.
Instanța socotindu-se lămurită asupra cauzei și având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, constată dosarul în stare de judecată, declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare asupra apelului de față.
CURTEA :
Cu privire la apelul civil de față, constată:
Reclamantul G. R. – M. a chemat în judecată . SRL, solicitând anularea deciziei nr. 404/15-10-2013 si a deciziei nr. 451/12-11-2013, repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere, obligarea angajatorului la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat precum și cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 26.08.2013 a încheiat cu pârâta contractul individual de munca nr.22/26.08.2013, cu începere a activității din 27.08.2013, pentru funcția de șef serviciu marketing însă la data de 20.10.2013 a primit decizia nr. 404/15.10.2013, iar în data de 18.11.2013 decizia nr. 451/12.11.2013 de încetare a contractului individual de muncă.
A invocat nulitatea absolută a acestor decizii pentru nerespectarea procedurii prevăzute de lege la art. 63 alin. 2 CM, apreciind că a fost dispusă concedierea fără efectuarea evaluării profesionale prealabile. Apreciază că decizia nr. 451/12.11.2013 este lovită de nulitate absolută întrucât nu sunt prevăzute motivele de fapt si de drept ale concedierii iar pe fond, deciziile contestate sunt neîntemeiate întrucât motivele de fapt invocate de angajator nu sunt dovedite.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că deciziile sunt temeinice si legale fiind respectată și procedura prevăzută de actele normative in vigoare cu referire la evaluarea profesionala prealabila.
Prin sentința civilă nr. 525/07.03.2014 Tribunalul C. a respins acțiunea reclamantului ca nefondată reținând următoarele aspecte:
Cu nr. 22/26.08.2013 a fost înregistrat contractul individual de muncă încheiat între . SRL, în calitate de angajator, și G. R. – M., în calitate de salariat. S-a stabilit că durata contractului individual de muncă este pentru o perioada nedeterminată, începând cu data de 27.08.2013, pe funcția de Șef Serviciu Marketing.
Prin decizia nr. 404/15-10-2013 emisă de pârâtă, s-a acordat preaviz reclamantului un termen de 20 de zile lucrătoare calculate de la data comunicării, motivul încetării contractului individual de muncă fiind necorespundere profesională, conform art. 61 lit. d CM.
Prin decizia nr.451/12.11.2013 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului începând cu data de 12.11.2013, în temeiul art. 61 lit. d CM. (art. 1 si art. 2).
In preambulul deciziei nr.451/12.11.2013 s-a menționat că având în vedere decizia nr.404/15.10.2013, rezultatele evaluării periodice, nota de fundamentare din 14.10.2013, procesul – verbal nr. 394/11.11.2013, procesul – verbal de minutare nr. 400/14.11.2013 va înceta contractul individual de muncă.
Conform art. 61 lit. d CM, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.
Potrivit art. 63 alin. 2 CM, concedierea salariatului pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. d) poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin regulamentul intern
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că procedura evaluării prealabile a fost parcursă, neputându-se reține nulitatea absolută a deciziei nr. 404/15.10.2013 si a deciziei nr. 451/12.11.2013.
Mai mult, analizând dispozițiile art. 62 alin. 3 si art. 76 CM, care reglementează conținutul obligatoriu al unei decizii de încetare a contractului individual de muncă, se constată, analizând decizia nr.451/12.11.2013, că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Astfel, în conținutul deciziilor nr. 404/15.10.2013 nr. 451/12.11.2013 se regăsesc mențiunile obligatorii prevăzute de articolele menționate, astfel încât instanța a apreciat ca nu se poate reține nulitatea absolută.
Cu privire la temeinicia concedierii, instanța a constatat ca reclamantul a fost angajat pe postul de șef serviciu marketing, din fișa postului rezultând că acesta avea atribuții referitoare la atingerea obiectivelor de marketing stabilit în proporție de 100%, menținerea și atingerea strategiei de marketing, creșterea vânzărilor companiei cu 20%, creșterea popularității brand-ului cu 15%, elaborarea, implementarea si dezvoltarea strategiilor și politicilor de marketing ale firmei, coordonarea activității întregului colectiv ale departamentului Marketing, monitorizarea permanenta a pieței și a concurenței, coordonarea întregii activități de marketing, precum și elaborarea strategiei si politicilor de marketing ale firmei.
Cu nr. 396/11.10.2013 a fost înaintat către directorul general al . SRL raportul privind activitatea Șefului Serviciu Marketing - G. R. – M., arătându-se că activitatea acestuia este necorespunzătoare, întrucât până la data de 10.10.2013 nu a prezentat strategia si politicile de marketing ale firmei.
Din conținutul procesului – verbal nr. 400/14.10.2013 și notei de fundamentare nr. 401/14.10.2013 a rezultat că la data de 10.10.2013, în cadrul unei întâlniri planificate, angajatul G. R. – M. a susținut o prezentare generală, inspirată din diverse modele teoretice culese de pe internet, fără a prezenta nimic concret și aplicat pe structura de bussiness a companiei, acesta susținând că produsul ce trebuia marketat nu este bun. Din discuțiile purtate cu angajatul la data de 11.10.2013 a rezultat că acesta nu cunoștea produsul și nu avea nici o viziune de dezvoltare a acestuia.
D. urmare, reclamantul G. R. – M. a fost invitat să se prezinte la sediul societății, la data de 14.10.2013, orele 14, în vederea evaluării profesionale, fapt ce rezultă din adresa nr. 390/11.10.2013. Din conținutul procesului – verbal înregistrat cu nr. 394/11.10.2013 rezultă că reclamantul a refuzat să primească convocarea pentru evaluarea profesională.
Prin adresa nr. 390/11.10.2013 s-a pus în vedere reclamantului să întocmească un raport cu privire la activitatea lui în vederea evaluării însă, din procesul – verbal de minutare nr. 400/14.10.2013 reiese că un astfel de înscris nu a fost depus.
In dovedire, reclamantul a depus o . înscrisuri prin care a încercat să demonstreze îndeplinirea obligațiilor de serviciu, însă instanța de fond a apreciat că acestea nu au nici o relevanță în condițiile în care angajatorul a apreciat că raportat la atribuțiile stabilite prin fișa postului, reclamantul nu îndeplinește exigentele funcției pe care a fost angajat.
Pentru aceste motive, instanța a respins ca nefondată acțiunea cu toate capetele de cerere formulata de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul G. R. – M. care a formulat următoarele critici:
- Instanța de fond a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului și a adoptat doar prisma angajatorului, ignorând realitatea ilustrată prin probele depuse la dosar (ex.evaluarea periodică invocată atât de instanță, cât și de angajator pentru justificarea fondului este prevăzută în contractul de muncă a avea loc la 6 luni după angajare și nu la o lună și jumătate cât trecuse în fapt de la angajare – această susținere se poate proba consultând C.I.M. atașat la dosarul de fond).
- Nu s-a verificat respectarea obligațiilor angajatorului privind procedurile prevăzute în art. 63 alin. 2 Codul muncii privind comunicarea obiectului evaluării către angajat de către angajator. În fapt, nu a fost informat procedural și legal asupra procedurii de evaluare așa cum pârâta susține eronat în Decizia nr.404/2014, respectiv că adresa nr. 390/11.10.2013 prin care a fost convocat la evaluarea prealabilă profesională nu i-a fost comunicată în scris, prin poștă, la domiciliul său, pentru a putea lua la cunoștință de obiectul evaluării, precum și de data stabilită pentru efectuarea acesteia.
- Nu s-a verificat respectarea prevederilor legale referitoare la legalitatea termenului acordat de angajator pentru efectuarea evaluării. În Contractul Colectiv de Muncă 2011 – 2014 încheiat conform art. 10 și 11 din Legea nr._, unic la nivel național, în art. 73 alin. 3 se prevăd următoarele: „Comisia va convoca salariatul și îi va comunica acestuia în scris cu cel puțin 15 zile înainte elementele evaluării profesionale”, ori nu cu 4 zile cum a procedat angajatorul (in s-a comunicat într-o zi de vineri că evaluarea va avea loc luni). Acesta este motivul principal pentru care a refuzat să semneze un act ilegal în care ar fi renunțat la un drept stabilit prin lege la nivel național.
- Nu a verificat respectarea prevederilor din art. 63 alin. 2 – Decizia nr. 404/15.10.2014 specifică la pct.9 pag.2 că o evaluarea profesională legală nu a avut loc, ori lipsa evaluării prealabile atrage nulitatea deciziei de concediere pentru necorespundere profesională. A refuzat această evaluare în data de 14 – la sfatul avocatului, întrucât era o evaluare profesională făcută doar cu 3 zile în urmă și nu 15, cât sunt prevăzute în CCM la nivel național, în plus la acel moment nu cunoștea elementele evaluării întrucât nu-i fuseseră aduse la cunoștință.
- Nu a verificat legalitatea organizării unei evaluări din prisma C.I.M. – Decizia nr. 404/2014 angajatorul încalcă prevederile art. F1 din CIM (în urma negocierii au stabilit de comun acord că evaluarea profesională se efectuează o dată la 6 luni) și astfel prev. art. 39 din Codul muncii, respectiv a drepturilor stabilite în contract de către ambele părți pentru salariat.
Prin întâmpinarea formulată de intimata pârâtă, s-a invocat excepția tardivității apelului întrucât s-a depus cu depășirea termenului de 10 zile de la dată comunicării sentinței atacate.
Pe fond s-a solicitat respingerea apelului având în vedere că nu s-a făcut nici o dovadă a celor susținute.
În motivarea întampinării, intimata reia aceleași apărări formulate și în fața instanței de fond privind lipsa de implicare a reclamantului în activitatea pentru care era angajat și refuzul de a participa la evaluare.
În apel, părțile nu au mai administrat alte probe.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat.
- În ceea ce privește excepția tardivitatii declararii apelului, invocată de intimată prin întâmpinare, Curtea urmează a o respinge având în vedere că între data de 11.04.2014 (când s-a comunicat sentința atacata ) și data de 22.04.2014 (data Poștei, aplicată pe plicul cu care s-au expediat la instanța motivele de apel) nu au trecut mai mult de 10 zile așa cum pretinde intimata deoarece termenul se socoteste pe zile libere astfel cum prevede art. 181 Cod procedură civilă.
- Sunt nefondate criticile formulate de apelant privind neanalizarea de către instanța a clauzei din contractual individual de muncă potrivit cu care evaluarea se facea după 6 luni și nicidecum după o lună și jumatate așa cum a procedat pârâta.
Aceasta deoarece nu este interzis ca angajatorul să facă o astfel de evaluare a salariaților atunci când sunt indicii că aceștia nu corespund funcțiilor ocupate.
Cu atât mai mult se impunea o astfel de evaluare în cazul reclamantului care detinea o funcție de conducere “șef serviciu marketing” și acesta trebuia să se ocupe cu elaborarea, implementarea și dezvoltarea strategiilor de marketing iar după o lună de la angajare acesta nu inițiase nici o activitate specifică funcției ocupate.
În legătură cu criticile formulate de apelant privind procedura de evaluare (nerespectarea termenului de 15 zile de la convocare până la data stabilită pentru evaluare, necomunicarea obiectului – în detaliu - al evaluarii…), Curtea amintește faptul că reclamantul a luat cunoștință de data stabilită în vederea evaluării potrivit adresei nr. 394/11.10.2013 și a procesului verbal de minutare nr. 400/14.10.2013 semnat de mai multe persoane din cadrul unității din care rezultă că acesta nu s-a prezentat.
Reclamantul a ales să conteste direct decizia de desfacere a contractului de muncă afirmând că decizia este nulă în lipsa evaluării sale profesionale deși din probele administrate rezultă fără putință de tagadă că acesta a luat cunoștință de motivele evaluarii, data evaluarii și obiectul evaluării atunci când a fost convocat, iar refuzul său de a semna de luare la cunoștință nu poate fi echivalent cu lipsa convocării.
Dealtfel, apelantul recunoaște faptul că a refuzat să participle la evaluare la sfatul avocatului său deoarece nu a fost respectat termenul de 15 zile între convocare și evaluare deși ar fi putut să se prezinte în față comisiei de evaluare și să solicite stabilirea unui alt termen în cazul în care aprecia că nu are timp suficient pentru a se pregăti.
Având în vedere că deciziile contestate au fost emise în luna octombrie 2014, sub imperiul Legii nr. 40/30.04.2011 care a modificat Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, precum și sub imperiul Legii nr.60/10.05.2011 privind Dialogul social, care a abrogat Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, Curtea gasește lipsită de temei cererea privind nerespectarea unor dispoziții dintr-o lege care nu mai este în vigoare, astfel că nu nici instanța de fond nu era ținută să verifice condițiile cerute de Legea nr. 130/1996 așa cum pretinde apelantul.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 525/07.03.2014 pronunțată de Tribunalul C., va fi respins că nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul civil formulat de apelantul reclamant R. M. G., domiciliat în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 525/07.03.2014 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . SRL, cu sediul în București, ..16 -18-20, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 septembrie 2014.
Președinte, Judecător,
M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: C.S.A.
Red.dec.jud.M.B.
02.10.2014/ 4 ex.
Emis 2 .
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 322/2014.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 263/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
