Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 240/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 240/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 7297/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 240/CM
Ședința publică din data de 17 iunie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Președinte - M. S. S.
Judecător – J. Z.
Grefier – M. G.
Pe rol examinare apelul civil formulat de apelantul pârât S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI” S.A., cu sediul procesual ales în C., ., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 3943 din 23.10.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți A. C., B. T. T., D. MITRIȚA, H. M., H. F., R. E., reprezentați legal prin S. V. CFR, cu sediul în C., ..14, . C., având ca drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 157 și urm. Cod proc. civilă.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia evidențiază părțile, stadiul dosarului și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că recurentul pârât a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform art. 411 alin.2 Cod proc.civilă, după care:
Curtea, în considerarea art.394 Cod de procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, încheie dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului de față, având în vedere și faptul că apelanta a solicitat judecarea cauzei chiar și în lipsă.
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat de pârâta SNTFC CFR Călători SA, constată următoarele:
I. Sentința apelată:
Prin sentința civilă nr. 3943/23.10.2013, Tribunalul C., secția I civilă, a admis excepția prescripției extinctive în ceea ce privește contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 31.07.2009 – 31.08.2010 și a respins această cerere ca prescrisă, a respins excepția prescripției extinctive întemeiată pe art. 268 alin. 1 lit. e) C. Mc. și a admis în parte cererea formulată la 1.08.2013 de reclamanții H. M., H. F., D. Mitrița, R. E., B. T. T. și A. C., toți prin S. V. CFR, în contradictoriu cu pârâta SNTFC CFR Călători SA și a dispus obligarea acesteia la plata către reclamanți a salariului suplimentar și a ajutorului material de C. aferente anului 2010, precum și a contravalorii tichetelor de masă aferente perioadei 1.08.2010 – 31.01.2011, actualizate cu indicele de inflație din data plății și dobânda legală aferentă.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
1. Cât privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, potrivit art. 268 lit. c) și e), cererile în vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, în situatia în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si în cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, în cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
În sprijinul aplicării termenului de 6 luni, pârâta a susținut că prestațiile solicitate de reclamant nu reprezintă drepturi salariale.
Potrivit art. 159 alin. 1 C. Mc., salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de munca, iar potrivit art. 160 C. Mc., salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Prin urmare, salariul constituie prețul muncii, dar nu se rezumă la ceea ce în sens restrâns este desemnat prin această noțiune, ci cuprinde totalitatea prestațiilor din partea angajatorului care constituie un corespondent și o consecință a muncii prestate, inclusiv diverse adaosuri, prime și alte prestații la care salariatul are dreptul ca urmare a prestării muncii.
Sub rezerva verificării fondului drepturilor deduse judecății, prestațiile care fac obiectul prezentei cereri (solicitate de către reclamant) sunt invocate ca drepturi salariale ale acestuia, întrucât toate au ca temei calitatea de salariat și munca prestată. Caracterul condiționat sau necondiționat al unor drepturi nu înseamnă, cum a susținut pârâta, că ar fi altceva decât drepturi, însăși condiția fiind o modalitate a obligațiilor, cărora implicit le corespund drepturi și nu altceva.
În această situație, este aplicabil termenul de prescripție extinctivă de 3 ani prevăzut de art. 268 lit. c) C. Mc., care constituie o dispoziție specială și derogatorie în raport cu cea de la lit. e), întrucât nu toate drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă sunt drepturi salariale, în schimb toate drepturile salariale sunt prevăzute, fie și generic, în contractul colectiv de muncă.
În raport cu data înregistrării cererii – 01.08.2013, instanța a constatat că termenul prescripției extinctive de 3 ani, este îndeplinit în speță, pentru pretențiile reclamantei solicitate pentru perioada 31.07._10 și, prin urmare, a respins ca prescrise aceste drepturi.
2. Cu privire la al 13-lea salariu pentru anul 2010, tribunalul a avut în vedere prevederile art. 32 alin.1 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, potrivit cu care pentru munca desfășurata in cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Aceste prevederi contractuale sunt preluate din art. 30 din Contractul Colectiv de Munca încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 – 2008, cu valabilitatea prelungită prin acte adiționale succesive până la data de 31.01.2011.
În cauză se constată că pârâta nu a contestat cuprinsul clauzei din contractul colectiv de muncă pe care își întemeiază reclamanții acțiunea, susținând însă că dreptul prevăzut de aceasta este condiționat.
Potrivit art.1 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare în perioada relevantă și aplicabil în cauză) contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă iar în sensul acestei legi, prin termenul patron se înțelege persoana fizică și persoana juridică care angajează salariați prin încheierea contractelor individuale de muncă.
Ca urmare, persoana juridică semnatară a contractului colectiv de muncă, în cazul de față recurenta, dobândește în temeiul acestuia drepturi și obligații. În măsura în care contractul colectiv de muncă nu a fost anulat pentru că ar fi fost încălcate norme de ordine publică, ne se poate refuza în mod unilateral executarea acestuia.
Dreptul pretins de salariat nu este în nici un fel condiționat de prevederile cuprinse în contractul colectiv de muncă și nici nu este stabilit la un nivel maxim, pentru a se putea argumenta că nivelul stimulentelor ar fi trebuit să facă obiectul unei negocieri ulterioare între părțile contractante. Prevederea contractuală este clară și lipsită de echivoc.
Existând un cuantum bine determinat al salariului suplimentar, stabilit prin contractul colectiv de muncă, angajatorul avea obligația de a acorda acest salariu.
Pentru aceste motive, reclamanta este îndreptățită la plata salariului suplimentar aferent anului 2010, egal cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului 2010.
3. Cu privire la prima de C. pentru anul 2010, potrivit art. 69 alin. 1 lit. a și b din CCM la nivel de unitate, salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. și pentru Ziua Ceferiștilor de un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
Prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2009 – 2010 s-a prevăzut că primele de Paști și pentru Ziua Ceferiștilor se acordă cu 1.01.2010, însă acest contract produce efecte potrivit art. 25 din Legea nr. 130/1996 de la data înregistrării lor la Direcția de Muncă și Protecție Socială.
Cum înregistrarea contractului colectiv de muncă s-a efectuat abia la data de 04.06.2009, instanța constată temeinicia acestor pretenții prin raportare la clauzele contractuale ale Contractul Colectiv de muncă la nivel de G. de Unități de Transport Feroviar pe anii 2006 – 2008 înregistrat la M.M.F.P.S sub nr. 2836/20/28.12.2006 și prelungit prin Actul Adițional înregistrat la M.M.F.P.S. sub nr.370/20.06.2008
Pe perioada 01.03.2009 – 04.06.2009 a produs efecte CCM la nivel de grup de unități din Transportul Feroviar, potrivit art. 241 pct. b din Codul muncii, care prevedea în mod similar acordarea acestor drepturi.
Astfel, prin art. 71 din acest contract se prevede că :”în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C., se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare…”
Potrivit art. 236 alin 4 din Codul muncii, în vigoare la data încheierii acestor contracte, precum și pe durata lor de valabilitate, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea prevederilor legale constituie legea părților. Tot astfel, art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii prevedea următoarele: „contractele colective de muncă încheiate la nivel de grup de unități produc efecte pentru toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.”
Din prevederile contractului colectiv de muncă rezultă că acordarea primelor este obligatorie și nu este la latitudinea angajatorului acordarea acestora nefiind condiționată de profitul realizat.
De asemenea, nici situația financiară precară nu poate constitui un argument real în refuzul executării dreptului contractual, câtă vreme prin contractele colective pentru anii 2009-2010, s-a negociat în continuare acordarea drepturilor salariale analizate. Toate apărările pârâtei referitoare la imposibilitatea constituirii fondului de premiere nu pot înfrânge voința comună a părților reliefată în contractul colectiv de muncă, dreptul salarial prevăzut nefiind condiționat de configurarea prestabilită a fondului de salariu.
În aceste condiții, instanța a reținut că pârâta datorează sumele reprezentând primele pentru C. 2010, Paști 2010 și Ziua Feroviarului 2010, echivalente cu salariul de bază la nivelul clasei I de salarizare.
4. Cu privire la contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 1.08._11, reclamanta a invocat dispozițiile art. 81 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Dispoziții similare se regăsesc și în 81 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, potrivit cu care începând cu data de 01.01.2007, salariații unităților componente ale grupului de unități feroviare vor beneficia de tichete de masă în cuantum de un tichet pentru fiecare zi lucrătoare din lună, în condițiile legislației în vigoare.
S. pârâtă a semnat contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de grup de unități, contract a cărui valabilitate a fost prelungită până la data de 31.01.2011 prin acte adiționale succesive, ultimul dintre acestea fiind înregistrat sub nr. 629/04.01.2011 la MMFPS.
Din modalitatea de redactare a dispozițiilor contractuale rezultă cu claritate că beneficiul dreptului nu este condiționat, nefiind impuse negocieri ulterioare, ci dimpotrivă, se stabilesc prin acestea atât numărul de tichete, cât modalitățile concrete de acordare
Această modalitate de reglementare a dreptului salarial constituie un argument decisiv în concluzionarea că angajatorul și-a asumat obligația de plată a tichetelor de masă prin contractele colective de muncă aplicabile. Angajatorul are obligația de a acorda tichetele de masă lunar și anticipat, iar eventualele neacordări ale acestora nu-l exonerează de la îndeplinirea obligației.
În aceste condiții în sarcina angajatorului care nu își respectă obligația stabilită în contractul colectiv de muncă prin acordarea anticipată a tichetelor de masă, se naște datoria dezdăunării salariaților respectiv dreptul la compensație.
Ca urmare, reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea tichetelor de masă pentru perioada 1.08._11, urmând ca pârâta să fie obligată la plata contravalorii acestor tichete.
5. Referitor la solicitarea de obligare a pârâtei la plata sumei ce reprezintă actualizarea drepturilor salariale datorate cu indicele de inflație, instanța a admis această cerere, sumele datorate urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SNTFM CFR Marfă SA, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii cererii ca nefondată.
În motivarea cererii de apel, apelanta pârâtă a arătat că nu putea fi obligată la plata drepturilor salariale solicitate de intimați întrucât nu avea fonduri în acest sens, or nimeni nu poate fi obligat la ceva ce este imposibil. Bugetul de venituri și cheltuieli al societății se aprobă prin hotărâre de guvern și a cuprins sume necesare plății drepturilor salariale solicitate, angajatorului fiindu-i impusă o anumită conduită financiar contabilă în sensul încadrării în anumite limite de cheltuieli.
De asemenea, prin actul adițional înregistrat sub nr. 1708/21.04.2010, s-a stabilit că art. 32 alin. 1 și 2 și art. 69 lit. a) și b) din contractul colectiv de muncă nu se aplică în anul 2010.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita bugetelor de venituri aprobate potrivit legii, prin urmare acordarea lor nu este o obligație, ci doar o posibilitate condiționată de bugetele de venituri și cheltuieli. S. s-a aflat în imposibilitatea de a acorda tichetele de masă în perioada ianuarie 2010 – ianuarie 2011.
Prin întâmpinare, intimații reclamanți au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
2. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și nu au fost administrate probe noi.
III. Analiza apelului:
Reclamanții sunt salariații pârâtei și nu a beneficiat de drepturile bănești care fac obiectul acțiunii.
1. În ceea ce privește fondul cererii având ca obiect salariul suplimentar și prima de C. aferente anului 2010, curtea are în vedere că, prin actul adițional înregistrat sub nr. 1708/21.04.2010, s-a stabilit că art. 32 alin. 1 și 2 și art. 69 lit. a) și b) din contractul colectiv de muncă nu se aplică în anul 2010, aceste articole vizând, între altele, salariul suplimentar și ajutorul material de C..
Rezultă astfel că, deși aceste drepturi salariale au fost prevăzute în favoarea salariaților prin contractul colectiv de muncă, anterior scadenței părțile dialogului social au convenit ca ele să nu se acorde, astfel încât creanțele avându-le ca obiect nu s-au născut în patrimoniul salariaților.
Actul adițional menționat a dovedit intenția partenerilor sociali în sensul neaplicării drepturilor salariale respective, astfel că, deși contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, care prevedea aceleași drepturi, nu a făcut obiectul unei modificări exprese, se impune interpretarea că această modificare a operat implicit. În caz contrar, s-ar ajunge la situația absurdă ca, deși partenerii sociali au convenit în mod explicit asupra întinderii drepturilor și obligațiilor lor prin actul adițional menționat, acesta să nu se aplice, deși este rodul acordului lor de voințe.
Ca urmare, cu privire la aceste drepturi salariale, sentința apelată va fi reformată în sensul respingerii ca nefondată a cererii avându-le ca obiect.
2. În ceea ce privește cererea având ca obiect contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 1.08._11, admisă de prima instanță, curtea constată că acesta este întemeiată, dispoziția din sentința apelată sub acest aspect fiind legală și temeinică și urmând a fi menținută.
Astfel, contractul colectiv de muncă la nivel de unități din transportul feroviar, inclusiv art. 81 în baza căruia pârâta a datorat salariaților tichete de masă până la 21.04.2010, a fost prelungit prin actele adiționale nr. 370/20.06.2008 și 629/4.01.2011 până la 31.01.2011.
Actul adițional nr. 1708/21.04.2010, care a prevăzut neacordarea unor drepturi salariale în anul 2010, nu a vizat și tichetele de masă, fapt care confirmă voința partenerilor sociali ca aceste drepturi să se acorde inclusiv în anul 2010.
Potrivit art. 81 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, începând cu data de 1.01.2007, salariații unităților componente ale grupului de unități feroviare vor beneficia de tichete de masă în cuantum de un tichet pentru fiecare zi lucrătoare din lună, în condițiile legislației în vigoare.
Se face astfel trimitere doar la art. 7 din Legea nr. 142/1998, în sensul stabilirii modalității practice de angajare a serviciilor de tipărire a tichetelor de masă și al valorii nominale a acestora, însă acordarea tichetelor este obligatorie, nefiind supusă prin contract nici unei condiții.
Astfel, dacă acordarea tichetelor de masă nu constituie potrivit Legii nr. 142/1998 o obligație a angajatorului, ci doar o opțiune a acestuia, ea a devenit o obligație contractuală, izvorând din contractul colectiv de muncă, drept urmare a semnării căruia angajatorul nu se mai poate prevala de structura propriului buget de venituri și cheltuieli. Ideea de respectare a legii nu se poate opune executării obligațiilor asumate contractual, încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli fiind un imperativ care impune cel mult imposibilitatea asumării de noi obligații, nu și neexecutarea celor deja asumate.
Lipsa fondurilor bănești necesare plății obligațiilor asumate contractual nu poate constitui un motiv de exonerare de aceste obligații, obligația de plată nefiind de altfel imposibilă. În acest sens, potrivit art. 622 alin. 2 C. proc. civ., în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită care, potrivit alin. 3, are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv.
În consecință, în baza art. 480 alin. 2 C. proc. civ., curtea va admite apelul formulat în cauză și va schimba în parte sentința apelată în sensul că va respinge cererea având ca obiect salariul suplimentar și ajutorul material de C. aferente anului 2010 ca nefondată. Totodată, vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul formulat de apelantul pârât S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI” S.A., cu sediul procesual ales în C., ., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 3943 din 23.10.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți A. C., B. T. T., D. MITRIȚA, H. M., H. F., R. E., reprezentați legal prin S. V. CFR, cu sediul în C., ..14, . C..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Respinge cererea având ca obiect salariul suplimentar și ajutorul material de C. aferente anului 2010 ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței ale sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2014.
Președinte, Judecător,
M. S. S. J. Z.
Grefier,
M. G.
Jud. fond – D.I.F.
Red./thred.dec.-jud.M.S.-S./
23.06.2014/5 ex./
Emis 2 .>
Acest
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 186/2014. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 224/2014.... → |
|---|
