Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 186/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 186/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 9653/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat pentru cauze privind conflicte de muncă
DECIZIA CIVILĂ NR.186/CM
Ședința publică din 11 iunie 2014
PREȘEDINTE M. P.
Judecător D. P.
Judecător I. B.
Grefier G. C.
S-a luat in examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant S. M., cu domiciliul în Medgidia, ., ., . împotriva încheierii din 14 martie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți . TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „C. MARFĂ” S.A. cu sediul în mun. București, ..38, sect.1 și SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „C. MARFĂ” S.A.-SUCURSALA MUNTENIA-DOBROGEA, cu sediul în C., ., nr.2, jud. C., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 4 iunie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260(1) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 11 iunie 2014, dată la care Curtea a hotărât astfel:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea formulată la 12.11.2013, reclamantul S. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă ”C. Marfă” SA și Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă ”C. Marfă” SA – Sucursala Muntenia, ca prin hotărâre judecătorească să constate nelegalitatea concedierii sale prin dispoziția nr. CZ2.3/949 din 15.10.2013, să dispună anularea deciziei de concediere, reintegrarea sa în funcția deținută la momentul concedierii și obligarea pârâtelor la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat, în esență, că reclamantul nu a săvârșit abaterile disciplinare care îi sunt imputate și nu a participat la săvârșirea vreunei fapte penale, așa cum se reține în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
Deși dispoziția atacată face referire la faptul că prin rechizitoriul Parchetului s-a stabilit că a înregistrat consumuri de motorină de 200-350 de ori mai mari decât cele normale în perioada în care a efectuat serviciu ca mecanic de locomotivă sau mecanic ajutor, s-a susținut că situația este incorectă și că, deși a fost trimis în judecată, reclamantul nu a fost condamnat definitiv de o instanță judecătorească, prezumția de nevinovăție fiind aplicabilă și în cazul său.
Prin încheierea din 13 ianuarie 2014 Tribunalul C. a dispus, în temeiul art.413 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/212/2013 al Judecătoriei C..
Pentru a hotărî în acest sens instanța a reținut că din adresa nr. 4952/19.12.2013 a Judecătoriei C. rezultă că împotriva reclamantului s-a început urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.215 alin.1 din Codul penal și că judecata penală are înrâurire hotărâtoare asupra cauzei de față, ceea ce atrage incidența prevederilor art.413 alin.1 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. M. și a criticat-o pentru nelegalitate conform art.488 alin.1 pct.5 din Codul de procedură civilă.
A susținut recurentul că măsura desfacerii contractului său individual de muncă a fost nelegal dispusă și că instanța de fond a încălcat principiul de drept ”penalul ține în loc disciplinarul” în același mod în care ține și civilul.
S-a pretins că, odată declanșată, răspunderea penală produce sistarea răspunderii disciplinare și nu este posibil cumulul de răspunderi simultan, ci doar subsecvent, condiționat, angajatorul având numai posibilitatea să suspende salariatul din funcție pe parcursul procesului penal; abia după finalizarea acestuia, ca urmare a stabilirii în mod definitiv a vinovăției salariatului, angajatorul ar fi avut dreptul să aplice, prin cumul, răspunderea disciplinară a desfacerii contractului de muncă.
Analizând legalitatea încheierii atacate în raport cu critica formulată, Curtea a constatat că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Recurentul a fost sancționat disciplinar cu desfacerea contractului de muncă pentru fapte de sustragere de motorină, săvârșite în perioada în care a efectuat serviciul ca mecanic de locomotivă sau mecanic ajutor, motivarea dispoziției de sancționare disciplinară făcând trimitere la rechizitoriul din dosarul penal 6676/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
Este real că, potrivit art.413 alin.1 pct.2 din Codul de procedură civilă, instanța poate suspenda judecata ”când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea”, dar în speță, fapta disciplinară imputată reclamantului este identică cu aceea pentru care acesta este cercetat penal.
Comiterea unei fapte ilicite poate atrage atât răspunderea disciplinară, cât și răspunderea penală a celui vinovat, dar autonomia sferelor de relații sociale legal ocrotite prin diverse acte normative impune să se distingă între cele două forme de răspundere, deși cumulul răspunderii penale cu răspunderea disciplinară este posibil. Aceasta pentru că faptă săvârșită de salariat la locul său de muncă poate aduce atingere atât ordinii sociale la nivelul valorilor apărate de legea penală, cât și ordinii disciplinare din unitatea respectivă. Atât abaterea disciplinară, cât și infracțiunea sunt fapte nepermise, cu urmări antisociale, săvârșite cu vinovăție, dar care se deosebesc sub aspectul obiectului lor, al gradului de pericol social și al competenței în stabilirea faptei și vinovăției; prin urmare, odată declanșată răspunderea penală, nu mai este posibil cumulul de răspunderi simultan, ci doar subsecvent, condiționat, în această materie funcționând principiul penalul trebuie să țină în loc disciplinarul, în același mod în care ține în loc și civilul.
Având în vedere și faptul că prin contestație reclamantul a solicitat instanței să verifice legalitatea sancțiunii disciplinare aplicată de angajator înainte de stabilirea vinovăției sale în procesul penal printr-o hotărâre definitivă, situație în care s-ar pune problema verificării dispoziției din perspectiva art. 52 alin.1 din Codul muncii, Curtea constată că suspendarea cauzei pe temeiul art. alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă nu se justifică și, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, va admite recursul și va casa încheierea de suspendare, cu consecința trimiterii cauzei primei instanțe pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurentul reclamant S. M., cu domiciliul în Medgidia, ., . împotriva încheierii din 14 martie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți . TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „C. MARFĂ” S.A. cu sediul în mun. București, ..38, sect.1 și SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „C. MARFĂ” S.A.-SUCURSALA MUNTENIA-DOBROGEA, cu sediul în C., ., nr.2, jud. C..
Casează încheierea atacată și trimite cauza Tribunalului C. pentru continuarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2014.
Pentru Președinte de complet M. P., aflat în C.O., cf.art.2426 alin.(4) Cod procedură civilă, semnează Vicepreședinte instanță N. S. | Pentru judecător D. P., aflat în C.O., cf.art. 426 alin.(4) Cod procedură civilă, semnează Vicepreședinte instanță N. S. I. B. |
Pentru grefier C. G. aflat în C.O., cf.art. 426 alin.(3) Cod procedură civilă, semnează grefier șef A. B. | |
Red.hot.fond gr.I. C.
Tehnored.dec.rec.jud.I.B./ (data concept: 11 iulie 2014 )
Gr.AB/29.07.2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
C., ., județ C., cod poștal -_,
Tel.0241-_ int.144, 109 sau 0241-_; fax: 0241-_
Dosar nr._
C ă t r e
TRIBUNALUL C.
Vă înaintăm alăturat dosarul nr._ având ca obiect contestație decizie de concediere, recurs civil formulat de recurentul reclamant S. M., cu domiciliul în Medgidia, ., ., . împotriva încheierii din 14 martie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți . TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „C. MARFĂ” S.A. cu sediul în mun. București, ..38, sect.1 și SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „C. MARFĂ” S.A.-SUCURSALA MUNTENIA-DOBROGEA, cu sediul în C., ., nr.2, jud. C., întrucât prin decizia civilă nr. 186/CM, pronunțată la 11 iunie 2014, Curtea a decis: „Admite recursul. Casează încheierea atacată și trimite cauza Tribunalului C. pentru continuarea judecății. Irevocabilă.”
Dosarul conține un nr. de .file și are atașat dosarul nr._ al Tribunalului C. (156 file).
PREȘEDINTE DE COMPLET, Grefier,
JudecătorMIHAELA P. G. C.
- 2 ex. -
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 282/2014. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 240/2014.... → |
|---|
