Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 95/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 95/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 9605/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 95/AS
Ședința publică din data de 20 Mai 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE R. A.
Judecător M. S.-S.
Judecător J. Z.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul reclamant B. M. V., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, cu domiciliul procesual ales în C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.65 din 13.01.2014 pronunțate de Tribunalul C., Secția I civilă, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâții C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în București, .. nr.7-9, sector 5 și M. APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect contestație decizie pensionare.
La a doua apelare a cauzei, făcută în ședință publică, se prezintă pentru intimata C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, consilier juridic B. R. în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar, lipsind recurentul reclamant B. V. și intimatul pârât M. Apărării Naționale.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 87 și urm. Cod proc. civilă.
Grefierul expuse referatul asupra cauzei învederând următoarele: - recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru; - intimații pârâți M. Apărării Naționale și C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale au formulat întâmpinare care a fost comunicată către recurentul reclamant (fila 15 dosar).
După referatul grefierului de ședință;
Întrebat fiind, reprezentantul intimatei pârâte C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale învederează că nu mai are alte cererii prealabile sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de susținerile părții prezente prin reprezentant în sensul că nu mai sunt alte cererii sau excepții de invocat, având în vedere că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata pârâtă C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale prin reprezentantul său, având cuvântul solicită respingerea recursului formulat de reclamantul B. M. V., pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală.
Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de reclamantul B. V., constată următoarele:
I. Sentința recurată:
Prin sentința civilă nr. 65/13.01.2014, Tribunalul C., secția I civilă, a respins ca nefondată cererea formulată la 20.08.2012 de reclamantul B. V., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în contradictoriu cu pârâții C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și M. Apărării Naționale, prin care reclamantul a solicitat anularea deciziei nr._/15.03.2012, prin care a fost revizuită pensia de serviciu stabilită în baza Legii nr. 164/2001, și menținerea în plată a deciziei de stabilire a pensiei emisă în baza Legii nr. 164/2001, obligarea pârâților la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia revizuită în baza OUG nr. 1/2011, precum și a dobânzii legale aferentă acestei diferențe calculată la data plății și a cheltuielilor de judecată. De asemenea, reclamantul a solicitat, în subsidiarul celui de-al doilea capăt de cerere, obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii de pensie de serviciu în baza Legii nr. 164/2001 și a contestat cuantumul pensiei, întrucât nu au fost luate în calcul grupele de muncă stabilite prin HG nr. 1294/2001 modificată și completată prin HG nr. 1019/2011, precum și primele acordate de-a lungul timpului și al treisprezecelea salariu. În consecință, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la emiterea unei decizii ținând seama de veniturile reale realizate în concret. Totodată, reclamantul a solicitat și anularea în parte a hotărârii nr._/14.11.2012 a Comisiei de Contestații a Ministerului Apărării Naționale.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul, militar, a beneficiat de pensii de serviciu acordate in baza Legii 164/2001.
La data de 31.12.2010 s-au recalculat pensiile militare, in baza Legii 119/2010.
In baza OUG 1/2011 s-a revizuit pensiile reclamantului stabilindu-se sume mai mici decit cele acordate cu titlu de pensie de serviciu.
Instanta nu a luat in considerare sustinerile reclamantului referitoare la lipsa temeiului juridic al deciziei de revizuire, acestea fiind neintemeiate.
Prin sentinta civila nr. 338/2010 pronuntata de Curtea de Apel Cluj in dosarul_ s-a dispus suspendarea executarii HG 735/2010.
Reclamantii nu au fost parte in dosarul_ astfel ca sentinta 338/2010 nu îl priveste si pe acesta.
Mai mult, HG 735/2010 a fost anulat prin hotarire judecatoreasca astfel ca la data revizuirii pensiilor acesta nu mai era in vigoare si prin urmare nu a fost utilizat la modalitatea de calcul a pensiilor revizuite.
In ceea ce priveste sustinerea reclamantilor referitoare la degradarea militara, instanta a apreciat ca aceasta este neintemeiata si vadit fortata. Prin stabilirea unui calcul al pensiei bazat doar pe principiul contributivitatii si prin desfiintarea pensiei de serviciu nu s-au luat gradele militare acordate autorului reclamantei. Gradele militare au fost acordate in baza legilor speciale si ca urmare a avansarii pe timpul cit militarul era activ si nu au nici o legatura cu modalitatea de calcul si de acordare a pensiei.
Instanta nu a analizat sustinerea reclamantului conform careia i s-a incalcat dreptul de proprietate cu privire la modalitatea de calcul prin calcularea pensiei la salariul mediu brut.
Sutinerea reclamantiului potrivit careia este prejudiciat ca urmare a calcularii pensiei prin utilizarea salariului mediu brut pe economie si nu a soldei lunare nu este decit o reiterare a motivului de nelegalitate invocat in cererea de anulare a HG 735/2010, aspect ce nu poate fi analizat in prezenta cauza.
In ceea ce priveste invocarea de catre reclamant a incalcarii dreptului lor de proprietate din perspectiva art 1 al Protocolului nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului instanta a apreciat ca aceasta este nefondata.
F. de cele retinute in decizia in interesul legii 29/2011 a ICCJ, anume ca odata realizat controlul obiectiv, in abstracto, de catre Curtea Constitutionala in ceea ce priveste compatibilitatea dintre Legea nr. 119/2010 si art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la CEDO nu se exclude posibilitatea instantelor judecatoresti de a efectua o analiza nemijlocita, directa, de conventionalitate raportata la situatia particulara din fiecare speta in temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie, ca obiect al incalcarii reclamate in fiecare litigiu, instanta urmeaza sa analizeze sustinerea reclamantei.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale".
Reclamantul sustine ca in cuprinsul notiunii de "bun" utilizată de acest text intra si pensia sa.
F. de acest aspect, Curtea Constitutionala a Romaniei s-a exprimat prin decizia nr. 873/25.06.2010 in care a aratat „Având în vedere însă cele două componente ale pensiei de serviciu, precum și faptul că a doua componentă, adică suplimentul din partea statului, se acordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fără afectarea părții contributive, nu poate avea semnificația unei exproprieri. „
In acest sens se remarca si decizia Curtii Europene a Drepturilor Omului in cauza Muller contra Austriei din 1975 in care s-a aratat ca „ art 1( din Protocolul nr. 1 - s.n.) nu poate fi interpretat in sensul ca acea persoana ar avea dreptul la o pensie .”
Mai mult, pentru a se aprecia daca s-a incalcat dreptul unei persoane la proprietate Curtea Europeana Drepturilor Omului a statuat ca trebuie verificate mai multe cerinte si anume, daca persoana respectiva a avut un „bun” in sensul art 1 din Protocolul nr. 1, daca exista o ingerinta a statului in exercitarea dreptului asupra bunului ce are ca efect privarea totala sau partiala de bun a persoanei respective si daca ingerinta statului este proportionala cu scopul urmarit in sensul de a se pastra un just echilibru, o proportionalitate intre cerintele interesului general si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale omului.
In cauza instanta a constatat ca pensia de care se bucura reclamantul constituie un „ bun” in sensul art 1 din Protocolul nr. 1 mai sus citat, precum si faptul ca in exercitarea dreptului asupra bunului sau reclamanta a suferit o ingerinta din partea statului care a adoptat legea 119/2010 prin care pensia reclamantei se diminueaza.
Cerinta care mai trebuie verificata pentru a stabili daca masura aplicata de stat este in concordanta cu prevederile Convetiei pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale este aceea a respectarii justului echilibru intre cerintele interesului general si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale omului.
Din expunerea de motive a Legii 119/2010 rezulta ca masura recalcularii pensiilor speciale rezida in faptul ca Romania trebuie sa isi respecte angajamentele asumate prin semnarea acordurilor de imprumut cu organismele financiare internationale, absolut necesare pentru stabilitatea economica a tarii si pentru atingerea pragului deficitului bugetar, avind in vedere si evolutia crizei economice care face ca aceasta sa se extinda si in in cursul anului 2010 .
F. de aceste aspecte instanta constata ca cerinta interesului general in adoptarea legii 119/2010 a fost dovedita.
Totodata, si interesul general in adoptarea OUG 1/2011 privind revizuirea pensiilor este intrunit, avind in vedere expunerea de motive in care se arata ca actul normativ este necesar pentru a nu se sanctiona persoanele care, fara a avea vreo culpa, nu au reusit in intervalul initial, pus la dispozitie de legiuitor prin Legea nr. 119/2010, sa identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul intregii cariere. Prin urmare, OUG 1/2011 a fost adoptat pentru a nu se crea discrisminare intre persoanele care la momentul recalcularii pensiei in temeiul Legii nr. 119/2010 aveau la dispozitie toate documentele necesare si cele care nu aveau astfel de documente.
De remarcat in acest sens este si opinia Curtii Europene a Drepturilor Omului care in cauza Andrejeva contra Lituaniei (paragraful 83) a aratat ca „De asemenea, o ampla marja de apreciere este de obicei lasata statului pentru ca acesta sa poata lua masuri de ordin general in domeniul economic si social. Datorita unei cunoasteri directe a societatii lor si a nevoilor acesteia, autoritatile nationale sunt in principiu mai in masura decit judecatorul international sa hotarasca ceea ce este de interes public in domeniul economic sau social. Curtea respecta in principiu modul in care statul concepe imperativele de interes public, cu exceptia situatiei in care judecata sa se dovedeste « in mod evident lipsita de baza rationala » (vezi, de exemplu, N. and Provincial Building Society si altii impotriva Regatului Unit, 23 octombrie 1997, Volum 1997-VII, § 80, si Stec si altii, citat mai sus, § 52).”
In acelasi sens trebuie avuta in vedere si decizia CEDO in cauza Arras si altii c. Italia, pronuntata la data de 14.02.2012 in care Curtea a considerat ca nu a existat o incalcare a articolului 1 din Protocolul nr.1 si a respins plingerea fondata pe acest temei. In aceasta cauza Curtea a a subliniat contextul specific al schemelor de securitate sociala, ce reprezinta expresia unei societati solidare cu membrii ei vulnerabili, a observat ca pensia de baza a reclamantilor nu a fost afectata de Legea nr.243/04, ci a fost pierduta doar cea mai favorabila crestere potrivit regimului exclusiv de pensii.
In ceea ce priveste raportul de proportionalitate dintre interesul general si cel al apararii dreptului de proprietate, instanta a apreciat ca s-a pastrat un just echilibru intre cele doua cerinte.
Astfel, reclamantului nu i-a fost sistata plata pensiei, ci pensia i-a fost doar diminuata, aplicindu-i-se pensiei acestuia modul de calcul prevazut de legea 19/2000.
Instanta a considerat ca in determinarea proportionalitatii, a justului echilibru nu se pot face aprecieri matematice, in functie de procentul cu care a fost diminuata pensia reclamantei, acest criteriu fiind unul subiectiv, realtiv, ci se va avea in vedere substanta dreptului, masura in care acest drept, vazut ca posibilitate recunoscuta de legea civila unei persoane in virtutea careia aceasta poate sa aiba o anumita conduita si sa pretinda o conduita corespunzatoare, a fost afectata de ingerinta statului.
Prin aplicarea modalitatii de calcul prevazuta de legea pensiilor 19/2000 reclamantul si-a pierdut doar statulul „special” si nu a fost afectat, in aspectele sale fundamentale, exercitiul dreptului sau asupra pensiei, cu atit mai mult cu cit noul mod de calcul se aplica tuturor pensiilor din sistemul public de asigurari cu exceptia pensiilor magistratilor.
Prin urmare dreptul sau fundamental de proprietate nu a fost afectat in substanta sa, partea cu care i s-a micsorat pensia fiind suplimentul adaugat matematic la pensia contributiva.
Avind in vedere cele expuse precum si criteriile la care a facut referire si ICCJ in decizia 29/2011 anume indemnizatia sociala pentru pensionari in valoare de 350 lei potrivit art. 7 din Legea nr. 118/2010 ori pensia medie lunara, cu o valoare sub 749 lei in anul 2011, instanta a apreciat ca prin revizuirea pensiei in baza OUG 1/2011 si stabilirea unei pensii in favoarea reclamantului de 3051 lei nu s-a incalcat principiul proportionalitatii dintre interesul general si cel al apararii dreptului de proprietate.
F. de cele aratate, instanta a apreciat ca nu a fost incalcat art 1 din Protocolul nr. 1 al Conventiei pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
In ceea ce priveste sustinerea reclamantului conform careia au fost incalcate principiul neretroactivitatii legii si cel al nediscrisminiarii instanta a retinut urmatoarele:
Prin decizia data in interesul legii nr. 29/2011, obligatorie potrivit art 3307 alin 4 din c.pr.civ, ICCJ a aratat ca instantele nu mai sint in drept sa faca aprecieri asupra unor critici de neconstitutionalitate a legii 119/2010, sub aspectul respectarii principiului neretroactivitatii legii si nediscriminarii, atita timp cit Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra acestor aspecte prin decizia 873/2010, decizie obligatorie la rindul sau.
Acest lucru a fost in mod judicios stabilit de catre Curtea Constitutionala care a aratat prin Decizia 873/25._ ca pensia de serviciu avea doua componente si anume o parte din ea era pensie contributiva, iar cea de-a doua parte era un supliment, cele doua componente avind finantare diferita, bugetul de asigurari sociale de stat si respectiv bugetul consolidat de stat.
Prin revizuirea pensiilor de servciu ale militarilor nu s-a adus atingere pensiei contributive, drept ce a ramas integral si care urmeaza a se calcula potrivit legii pensiilor 19/2000, ci s-a exclus suplimentul acordat.
Prin acest mod de reclaculare, instanta constitutionala a decis ca nu s-a adus atingere „drepturilor cistigate” si numai daca legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestatii deja incasate s-ar fi incalcat dispozitiile art 15 alin 2 Constitutie.
In ceea ce priveste sustinerile invocate pentru subsidiarul capatului doi de cerere, instanta apreciaza ca acestea sint neintemeiate.
In prezent legea 164/2001 este abrogata, acest aspect insemnind ca nu se mai pot emite decizii de pensionare in baza ei.
Faptul ca dreptul la pensie al reclamantului s-a nascut in perioada in care aceasta lege era in vigoare nu duce la concluzia ca ea se aplica pentru toata perioada in care reclamantul va primi pensie, acest lucru insemnind o ultraactivitate a legii civile in timp.
Actele administrative individuale cum sint deciziile de pensionare sint guvernate de legea in vigoare la momentul emiterii lor si nu de legea existenta la data nasterii dreptului de pensie.
Mai mult, instanta va avea in vedere si decizia CEDO in cauza C. Abaluta si altii contra Romaniei prin care actiunea reclamantilor a fost respinsa ca inadmisibila, Curtea retinind ca „desi art. 1 din Protocolul nr. 1 garanteaza plata prestatiilor sociale pentru persoanele care au achitat contributii unei case de asigurari, acest lucru nu poate fi interpretat ca dind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum ….. de asemenea, ca statele parti la Conventie dispun de o marjă de apreciere destul de larga atunci cind este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Întrucit adoptarea legilor în vederea stabilirii echilibrului între cheltuielile si veniturile statului implica, de regula, o examinare a aspectelor politice, economice si sociale, Curtea considera ca autoritatile nationale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv, iar Curtea respecta alegerea lor” .
A mai subliniat Curtea ca „reforma sistemelor de pensii a fost fundamentata pe ratiuni obiective, si anume contextul economic si corectarea inegalitatilor existente între diferitele sisteme de pensii si a constatat ca pretinsa diminuare a pensiilor reclamantilor a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul unitar prevăzut de Legea nr. 263/2010 „ si a considerat ca motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
În ceea ce priveste diferenta de tratament în raport cu alte categorii de pensionari, Curtea a reamintit ca o distinctie este discriminatorie în sensul art. 14 din Convenție daca îi lipseste o justificare obiectivă si rezonabila or, in speta Curtea a sustinut ca faptul ca alte categorii sociale se bucura în continuare de un mod de calcul mai favorabil al pensiilor tine, de asemenea, de marja de apreciere a statului.
Instanta nu a luat în considerare sustinerile reclamantului referitoare la novatia obiectiva ce a intervenit in cazul pensiei lor, aceasta sustinere fiind fara nici un suport juridic.
Asa cum se stie, novatia este definita ca acea conventie prin care partile unui raport juridic obligational sting o obligatie existenta inlocuind-o cu o noua obligatie. Prin urmare, novatia este un contract.
Or, in speta, intra parti nu exista nici un contract, si nici un alt raport de natura conventionala, decizia de pensionare fiind un act juridic administrativ individual. Potrivit legii 554/2004 actul administrativ este o manifestare unilaterala de voință al unei autoritati publice in vederea executarii ori a organizării executarii legii, dind nastere, modificind sau stingind raporturi juridice. Actul administrativ concretizează vointa autoritatii publice ca subiect de drept special, investit cu putere publica, si, in consecinta, produce efecte juridice care vor fi guvernate de regimul juridic de drept public.
Instanta nu a retinut nici sustinerea reclamantului potrivit careia au fost incalcate dispozitiile noului cod civil referitoare la aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar, a aplicarii legii in timp si la respectarea ordinii publice si a bunelor moravuri.
Asa cum am aratat mai sus, in cazul reclamantului, dreptul care guverneaza sfera relatiilor cu autoritatea emitenta a deciziilor de revizuire este dreptul public si nu dreptul civil reglementat de noul cod civil.
Chiar daca in noul cod civil sint prevazute sub aspect de principii, neretroactivitatea legii, prioritatea dreptului comunitar si respectarea ordinii publice si a bunelor moravuri, instanta a apreciat ca aceste dispozitii nu au legatura cu actele contestate de catre reclamanti.
Chiar daca unele dintre principiile enuntate sint valabile si in sfera dreptului public, acestea au fost deja analizate. Faptul ca ele sint reiterate si de noul codul civil ce a intrat in vigoare dupa data intrarii in vigoare a OUG 1/2011 nu are nici o relevanta in cauza, OUG 1/2011 raminind in vigoare si dupa data de 1 octombrie 2011.
Avind in vedere motivele de fapt si de drept expuse, tribunalul a respins actiunea reclamantului ca nefondata.
II. Recursul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul B. V., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de recurs, reclamantul a arătat că, prin decizia nr. 956/2012, Curtea Constituțională a stabilit că art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 sunt neconstituționale atunci când împiedică accesul la justiție, precum și că statul are obligația pozitivă de a lua toate măsurile necesare realizării scopului pensiei și de a se abține de la orice comportament de natură a limita dreptul la asigurări sociale.
Constatarea anterioară a constituționalității Legii nr. 119/2010 nu împiedică instanța națională să verifice dacă aplicarea legii în concret produce încălcări ale dreptului intern sau ale convenției, cu atât mai mult cu cât între timp a intrat în vigoare noul cod civil. Astfel, a avut loc o novație obiectivă, constând în schimbarea pensiei de serviciu cu o pensie de drept comun, iar prin instituirea procedurii de revizuire a pensiei de serviciu s-au încălcat principiul neretroactivității și art. 20 din Constituție, pensia de serviciu fiind transformată într-un venit la discreția guvernului.
Pensia revizuită este calculată după așa-zise venituri realizate, dar pentru care nu se menționează documentele din care au fost extrase și care nu pot fi verificate vreodată, este actualizată în funcție de punctul de pensie stabilit de guvern și este plătită din fondul de pensii care este declarat falimentar încă din 2008 și care este serios afectat de silirea de către guvern a persoanelor cu vârsta până în 35 de ani să contribuie la fonduri de pensii private.
Prin decizia emisă în baza Legii nr. 164/2001 se menține calitatea reclamantului de militar în rezervă, precum și actualizarea în raport cu solda de grad și/sau solda funcției maxime a cadrelor militare în activitate, beneficiu care s-a pierdut prin revizuirea operată în baza OUG nr. 1/2011.
Decizia criticată este retroactivă, intrând în vigoare de la 1.01.2011, încălcând principiul neretroactivității. Din interpretarea art. 1 și 2 din OUG nr. 1/2011 rezultă că numai revizuirile făcute la cerere produc efecte de la 1.01.2011, nu și cele făcute din oficiu.
Totodată, recurentul a arătat și că revizuirea pensiei sale de serviciu reprezintă un abuz al guvernului, aducându-se atingere principiului drepturilor câștigate.
Prin întâmpinare pârâții au solicitat respingerea recursului.
2. În cadrul judecății în recurs a fost atașat dosarul de fond și nu au fost administrate probe noi.
III. Analiza recursului:
Prin decizia pârâtei nr._/15.03.2012 a fost revizuită pensia reclamantului în baza OUG nr. 1/2011, stabilindu-i-se o pensie de 3051 lei, mai mare decât cea de 2847 lei stabilită în urma revizuirii inițiale în baza aceluiași act normativ. Prin decizia nr._/21.04.2010 reclamantul a beneficiat până la momentul revizuirii de pensia brută de 3556 lei, în baza Legii nr. 164/2001.
Prin hotărârea nr._/14.11.2012, Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale a admis în parte contestația reclamantului împotriva deciziei nr._/15.03.2012, dispunând emiterea unei noi decizii de revizuire prin care să se valorifice întocmai datele consemnate în documentele aflate la dosarul de pensie care atestă condițiile de muncă, contestația sub celelalte aspecte fiind respinsă.
Decizia contestată nu au fost emisă, așa cum a susținut reclamantul în fața instanței de fond, în baza HG nr. 735/2010, ci în baza OUG nr. 1/2011, potrivit mențiunii exprese din cuprinsul acesteia.
Conform art. 1 din OUG nr. 1/2011, pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. 4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari. Art. 1 lit. b) din Legea nr. 119/2010 se referă la pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, categorie în care se înscrie și reclamanta, având gradul profesional de subcomisar de poliție, astfel cum reiese din cuprinsul deciziei.
Se constată astfel că revizuirea pensiei reclamantului s-a făcut în baza unui act normativ de drept intern, având temei legal sub acest aspect. Textul legal prevede expres revizuirea pensiilor aflate în plată, acestea constituind ipoteza normei juridice, astfel încât nu se poate reține susținerea reclamantului că OUG nr. 1/2011 nu ar fi aplicabilă drepturilor la pensie deschise înaintea intrării ei în vigoare.
În ceea ce privește conformitatea cu Constituția României, OUG nr. 1/2011 a făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin decizia nr. 919/2011 Curtea Constituțională stabilind că aceasta respectă prevederile constituționale. Curtea Constituțională a reținut că pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, cumulat cu pensia contributivă, formează pensia de serviciu stabilită în legea specială. Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la . noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție. Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în profesie și vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.
Curtea Constituțională a statuat, de asemenea, că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de "bun", ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii. În privința pretinsei încălcări a dispozițiilor art. 16 din Constituție și ale art. 11 și art. 20 din Legea fundamentală raportate la art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, stabilirea stagiilor de cotizare și a metodologiei de calcul al pensiei pentru diferitele categorii profesionale prevăzute la art. 1 din Legea nr. 119/2010 este de competența exclusivă a legiuitorului, care, ținând cont de particularitățile activității desfășurate de către acestea, reglementează reguli specifice, fapt ce nu constituie o discriminare.
Curtea are în vedere că limitele controlului de constituționalitate sunt date de prevederile constituționale, instanțele judecătorești fiind chemate să aplice direct și cu prioritate față de dreptul intern, chiar validat de Curtea Constituțională eventual prin raportare și la dreptul internațional, prevederile actelor internaționale referitoare la drepturile omului, în baza art. 20 din Constituție. Ca urmare, incidența CEDO și a jurisprudenței Curții Europene în materie va fi analizată distinct.
Reclamantul a criticat decizia de plată parțială, în urma revizuirii pensiei, a unui drept câștigat, ca urmare a intrării în vigoare a unei legi care nu poate retroactiva și care astfel nu poate avea ca efect lipsirea sa de dreptul dobândit. Prin urmare, în mod esențial, se aduce în discuție dreptul de proprietate, cu referire la principiul drepturilor câștigate, potrivit căruia drepturile deja dobândite sub imperiul legii vechi nu pot fi pierdute sub imperiul legii noi. Se vede astfel că principiul drepturilor câștigate constituie o aplicație a principiului neretroactivității legii referitoare la dreptul de proprietate în sens larg.
Prin decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului din cauza C. A. și alții împotriva României din 15.05.2012 s-a reținut că, deși art. 1 din Protocolul nr. 1 garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții unei case de asigurări, acest lucru nu poate fi interpretat ca dând dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat. Statele părți la Convenție dispun de o marjă de apreciere destul de largă atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Întrucât adoptarea legilor în vederea stabilirii echilibrului între cheltuielile și veniturile statului implică, de regulă, o examinare a aspectelor politice, economice și sociale, Curtea consideră că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care acestea se dovedesc, în mod evident, lipsite de un temei rezonabil. În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe rațiuni obiective, și anume contextul economic și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii. În acest sens, Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor a abrogat mai multe sisteme speciale de pensii, inclusiv pe cel al pensiilor militare, pentru a asigura echilibrul bugetar și pentru a corecta inegalitățile dintre diferitele sisteme de pensii. În această privință, pretinsa diminuare a pensiilor reclamanților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul unitar prevăzut de Legea nr. 263/2010 și astfel motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
Curtea a reținut, de asemenea, și faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, precum și că perioada serviciului militar a fost asimilată perioadelor de contribuție în sensul legii. În consecință, reclamanții nu au pierdut pensia care le era datorată în temeiul contribuțiilor la buget vărsate în timpul serviciului militar, ci doar o parte din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiaseră anterior datorită naturii profesiei lor.
În ceea ce privește diferența de tratament în raport cu alte categorii de pensionari, Curtea a reamintit că o distincție este discriminatorie în sensul art. 14 din Convenție dacă îi lipsește o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, faptul că alte categorii sociale se bucură în continuare de un mod de calcul mai favorabil al pensiilor ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului.
Având în vedere aceste elemente, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că măsurile criticate de pensionarii militari nu au fost de natură să îi facă pe aceștia să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate, și reclamanții nu au fost în mod nejustificat discriminați în raport cu alți pensionari.
Față de concluziile Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza mai sus menționată, care sunt pe deplin aplicabile și reclamantului întrucât s-a avut în vedere revizuirea pensiilor militare, categorie din care face parte și pensia reclamantului (OUG nr. 1/2011 privește pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, precum și pensiile militare de stat), iar revizuirea s-a făcut numai pentru viitor, de la 1.01.2011, și nu a vizat decât pierderea suplimentului de pensie plătit de la bugetul de stat, nu și dreptul la pensie în sine, instanța constată că decizia de revizuire și hotărârea comisiei de contestații criticate de reclamant nu contravin nici principiilor neretroactivității legii, nediscriminării și drepturilor câștigate și nici protecției dreptului de proprietate instituită de convenție, așa cum nu contravin nici dreptului intern.
Efectuând un control propriu asupra conformității OUG nr. 1/2011 cu instrumentele juridice internaționale privind drepturile omului, curtea reține că măsura revizuirii nu afectează dreptul la pensie în sine, iar legea nouă se aplică numai pentru viitor unor situații juridice începute și nefinalizate sub imperiul legii vechi, deci nu retroactivează. Principiul drepturilor câștigate, potrivit căruia drepturile deja dobândite sub imperiul legii vechi nu pot fi pierdute sub imperiul legii noi (principiul fiind o aplicație a principiului neretroactivității legii referitoare la dreptul de proprietate) nu presupune și imposibilitatea pentru legiuitor de a modifica nivelul pensiilor pentru viitor, nici în sens pozitiv, nici în sens negativ, întrucât prin aceasta nu încalcă nici un drept fundamental, ci doar își exercită o anumită opțiune de politică de securitate socială. Potrivit legii noi, pensia valorifică principiul contributivității, asigurând în realitate o protecție sporită a dreptului la pensie, în raport cu reglementarea anterioară.
Art. 6 din Codul civil nu conduce la o concluzie diferită, alin. 6 prevăzând că dispozițiile legii noi sunt aplicabile efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi. Reținând că reclamantul a invocat dreptul de proprietate în legătură cu pensia sa, rezultă că această prevedere legală este aplicabilă, cu mențiunea că art. 6 C. civ. nu are o forță juridică superioară în raport cu OUG nr. 1/2011 și astfel nu o poate invalida.
Potrivit art. 146 lit. a) și d) din Constituție, controlul constituționalității legilor și ordonanțelor intră în atribuția exclusivă a Curții Constituționale, astfel încât instanțele judecătorești nu pot exercita un asemenea control de constituționalitate.
Nu se poate reține neconstituționalitatea sau greșita aplicare a OUG nr. 1/2011 și pensiilor aflate în plată la data intrării ei în vigoare în baza deciziilor Curții Constituționale nr. 20/2000 și 120/2007, câtă vreme Curtea Constituțională a constatat direct constituționalitatea OUG nr. 1/2011, iar în cadrul procedurii de față curtea de apel a ajuns la rândul său la concluzia că aceasta nu este retroactivă și nu încalcă principiul drepturilor câștigate.
Decizia Curții Constituționale nr. 956/2012 este fără legătură cu cauza de față, în care nu s-a ridicat problema accesului la justiție din perspectiva procedurii prealabile prevăzută de art. 149 și 151 din Legea nr. 263/2010. Astfel, nu s-a pus problema inadmisibilității contestației împotriva unei decizii privind pensia reclamantului, în condițiile nesoluționării în termen a unei contestații administrative de către comisa de contestații. Pe de altă parte, s-a stabilit deja prin considerentele de mai sus că revizuirea pensiilor militare de stat nu constituie o încălcarea a unui drept câștigat și că nu afectează dreptul la pensie în sine.
Instituția novației invocată de recurent, prevăzută de art. 1609 și urm. C. civ., este străină raporturilor juridice dintre părți, întrucât acestea derivă din lege și sunt reglementate de norme ale dreptului public. Novația este o instituție specifică dreptului privat, obligațiile care pot face obiectul acesteia, în sensul transformării lor, având ca izvor acte juridice civile. Or între părțile prezentei cauze nu există relații contractuale.
Susținerea recurentului că pensia sa a fost transformată într-un venit la dispoziția guvernului nu reflectă realitatea, întrucât și pensiile militare de stat, potrivit legislației anterioare, se stabileau unilateral de către stat, astfel că nu a avut loc nicio transformare sub acest aspect.
De asemenea, nu sunt reale susținerile recurentului că pensia sa a fost stabilită fără a se menționa documentele din care au fost extrase datele privind veniturile sale și fără ca acestea să poată fi verificate, în condițiile în care legea îi permite să conteste modul de stabilire a pensiei în baza documentelor de la dosarul administrativ de pensie, precum și să se adreseze unităților la care a lucrat pentru a obține informații pe baza cărora suspiciunile sale să fie lămurite.
În acest sens, chiar prin hotărârea Comisiei de Contestații s-a recunoscut că au existat inexactități cu privire la valorificarea datelor referitoare la condițiile de muncă, aceasta fiind o dovadă în plus că la nivelul pârâților a existat preocuparea pentru stabilirea corectă a pensiei, în funcție de documentele aflate la dosarul de pensie. Sub aspectul condițiilor de muncă, cu privire la care contestația administrativă a reclamantului a fost admisă de Comisia de Contestații, nu se impune anularea deciziei Casei Sectoriale de P., tocmai pentru că măsura emiterii unei noi decizii de revizuire a fost luată deja de Comisia de Contestații.
În ceea ce privește critica recurentului cu privire la calculul pensiei în funcție de grupele de muncă, prime și al treisprezecelea salariu, se constată că, în afara aspectelor deja reținute de Comisia de Contestații, acesta nu a dovedit că acest calcul s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale aplicabile, în condițiile în care sarcina probei îi aparține, în calitate de reclamant, de altfel neformulând critici concrete privind datele valorificate în procesul de revizuire a pensiei.
Nu se poate reține că bugetul asigurărilor sociale de stat ar fi falimentar, susținerea recurentului în acest sens neavând nicio acoperire probatorie.
De asemenea, menținerea gradului militar al acestuia nu are legătură cu pensia sa, revizuirea pensiei pe baza principiului contributivității neavând nicio consecință asupra gradului militar dobândit în timpul carierei militare.
Participarea obligatorie a unor persoane la fondurile de pensii administrate privat, în baza Legii nr. 411/2004, nu ar putea conduce la concluzia că dreptul la pensie al reclamantului ar fi afectat, câtă vreme legea garantează aplicarea principiului contributivității. În esență, stabilirea contribuțiilor de asigurări sociale mai mari sau mai mici care alimentează bugetul corespunzător constituie o prerogativă a legiuitorului în materie fiscală, a cărei cenzură sau critică nu intră în atribuțiile instanțelor judecătorești, în baza principiului separației puterilor în stat.
Pierderea legăturii dintre pensie și solda de grad și/sau solda funcției maxime a cadrelor militare în activitate este însoțită de actualizarea periodică a punctului de pensie, care operează în condiții de egalitate pentru toți beneficiarii Legii nr. 263/2010, deci și în favoarea recurentului.
Nu se poate reține interpretarea acestuia că revizuirea pensiei a fost retroactivă, întrucât art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1/2011 a prevăzut că pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire.
Astfel, până la data emiterii deciziei contestate, reclamantul a beneficiat de pensia în cuantumul stabilit în baza Legii nr. 164/2001, astfel încât decizia criticată nu a operat retroactiv. De altfel, nu s-a dovedit că s-ar fi emis de către pârâți vreo decizie de recuperare a unor sume plătite necuvenit pentru perioada anului 2011.
Mai mult, decizia contestată în cauză este o decizie de revizuire a deciziei inițiale de revizuire din 7.12.2011, operând o majorare a pensiei de la 1.01.2011, ceea ce constituie o măsură în favoarea, iar nu în defavoarea recurentului.
În consecință, nu există temei pentru anularea deciziei de revizuire a pensiei și a hotărârii Comisiei de Contestații, nici pentru menținerea deciziei emise în baza Legii nr. 164/2001, care a fost abrogată prin Legea nr. 263/2010, și nici pentru emiterea unei decizii în baza Legii nr. 164/2001. De asemenea, nu există niciun titlu pentru obligarea pârâților la plata diferențelor dintre pensia cuvenită în baza Legii nr. 164/2001 și pensia stabilită în baza OUG nr. 1/2011, precum și nici a dobânzii legale aferente ori a cheltuielilor de judecată.
Constatând astfel că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și a făcut o corectă aplicare a legii, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 C. proc. civ., curtea va respinge recursul formulat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant B. M. V., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, cu domiciliul procesual ales în C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.65 din 13.01.2014 pronunțate de Tribunalul C., Secția I civilă, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâții C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în București, .. nr.7-9, sector 5 și M. APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în București, ., sector 5, ca nefondat.
Irevocabil.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.05.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. A. M. S.-S. J. Z.
Grefier,
M. G.
Jud. fond – F.M.
Tehred.dec.recurs-jud.M.S.-S.
2ex./28.05.2014
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 22/2014. Curtea... | Recalculare pensie. Decizia nr. 125/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
