Recalculare pensie. Decizia nr. 135/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 135/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 14809/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 135/AS
Ședința publică din data de 17 Iunie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE R. A.
Judecător M. S. S.
Judecător J. Z.
Grefier M. G.
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 406 din 26.02.2014 pronunțate de Tribunalul C.-Secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. G.-L., domiciliat în C., ., . B, etaj 1, apt.21, județul C. și domiciliul procesual ales în C., .. 97, . B, apt.16, județul C. (la avocat Daon D.), având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimatul reclamant C. G.-L. prin avocat Daon D. în baza împuternicirii avocațiale nr._(37) din 17.06.2014 pe care o depune la dosar, la care s-a atașat dovada onorariului de avocat, respectiv chitanța nr. 116/16.05.2014, lipsind recurenta pârâtă C.J.P. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 157 și urm. Cod proc. civilă.
Grefierul expuse referatul asupra cauzei învederând că apelul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru, apelanta pârâtă solicitând judecata cauzei și în lipsă conform art.242 pct.2 Cod proc.civilă, după care:
Întrebat fiind de către instanță, apărătorul intimatului reclamant învederează că nu mai are alte cererii prealabile sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea luând act de susținerile părții prezente prin apărătorul ales, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri pe fondul recursului.
Apărătorul intimatului reclamant, având cuvântul arată că motivele de nelegalitate pe care le prezintă recurenta sunt de fapt reluarea obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză de la fondul cauzei, obiecțiuni la care expertul desemnat în cauză a răspuns motivat.
În ceea privește procentele de contribuție la pensia suplimentară și faptul că expertul ar fi aplicat niște procente eronate, arată că din punctul de vedere al intimatului reclamant, expertul a răspuns în cadrul obiecțiuni nr. 1 la aceste aspecte și a arătat exact că ”pentru asigurați care au contribuit cu 2, 3 și 5%, procentele care se aplică la creșterea punctajului sunt cele evidențiate direct de dispozițiile art. 165 din Legea nr. 19/2000 și sunt chiar cele de 13% până la 23%, așa cum au fost avute în vedere în expertiză”.
De asemenea, în ceea ce privește caracterul permanent al sporurilor, învederează că la dosarul de fond se găsește adeverința emisă de angajator în care sunt detaliate pe fiecare lună și pe fiecare an aceste spoturi, deci caracterul permanent al acestor sporuri rezultă din însăși această adeverință. Deci, din punctul de vedere al intimatului aceste obiecțiuni, pe lângă faptul că au fost avute în vedere de către expert și a răspuns cu privire la ele la fondul cauzei, sunt total neîntemeiate.
Pe de altă parte, învederează că recurenta a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se reface raportul de expertiză. Or, în fața instanței de fond nu s-a solicitat niciodată o contraexpertiză, iar reclamantul intimat nu s-a opus la acest aspect, astfel încât nu se înțelege de ce se face această apărare în recurs.
Concluzionând, apărătorul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depuse la dosar.
Curtea, în considerarea art.150 Cod proc. civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, încheie dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra recursului pârâtei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta C. Județeană de Pensii C., constată următoarele:
I. Sentința recurată:
Prin sentința civilă nr. 406/26.02.2014, Tribunalul C., secția I civilă, a admis cererea formulată la 13.12.2012 de reclamantul C. G.-L. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. și a dispus obligarea acesteia să emită o decizie de recalculare a pensiei reclamantului, pe baza adeverințelor nr. 7441/26.03.2012, nr. 7442/26.03.2012 și nr. 7443/26.03.2012 emise de S.C. OMW Petrom S.A., cu luarea în considerare a unui punctaj mediu anual de 6,_ puncte la data de 01.05.2012, la plata către reclamant a sumei de 21.168 lei net, reprezentând diferențe de drepturi de pensie calculate până la data de 01.10.2013, precum și la plata în continuare a acestor diferențe, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, până la emiterea noii decizii. Totodată, tribunalul a obligat fiecare pârâtă la plata către reclamant a sumei de 1.800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul este beneficiarul unei pensii pentru muncă depusă și limită de vârstă, stabilită sub imperiul Legii 19/2000, prin decizia nr._/29.08.2008.
Prin cererea înregistrată la casa de pensii sub nr._/05.04.2012, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei pe baza adeverințelor nr. 7443/26.03.2012, nr. 7441/26.03.2012 și nr. 7442/26.03.2012 emise de S.C. OMV Petrom S.A., privind sporul pentru munca prestată în timpul nopții, sporul de vechime, sporul de condiții grele de muncă, sporul de șantier, sporul de mare, sporul de condiții periculoase, sporul de condiții periculoase și sporul de izolare de care a beneficiat pe durata activității desfășurate în cadrul acestei unități.
Deși pârâta a susținut că a valorificat aceste sporuri prin decizia inițială de pensionare, din examinarea buletinului de calcul aflat la filele 65-89 din dosar, rezultă că doar pentru perioada 01.10._92 au fost avute în vedere sporurile atestate prin adeverințe, respectiv sporul de vechime de 9%, respectiv 12%, sporul de mare de 50%, sporul pentru muncă prestată în timpul nopții, de 4,73%, sporul de condiții grele de muncă și sporul de șantier în sumă fixă.
Pentru perioada ulterioară datei de 01.04.1992, când în carnetul de muncă salariile au început să fie trecute sub formă de fracție, pârâta a avut în vedere salariul brut, incluzând retribuția tarifară și sporurile cu caracter permanent, însă într-un cuantum inferior celui prevăzut prin adeverința nr. 7442/26.03.2012 emisă de S.C. OMV Petrom S.A.
În vederea stabilirii punctajului cu luarea în considerarea a tuturor înscrisurilor evidențiate de reclamant, în cauză s-a efectuat un raport de expertiză contabilă.
Potrivit dispozițiilor 78 alin. 1 din Legea nr.19/2000 „ punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice”.
Față de aceste prevederi legale, prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză s-a reținut că, urmare a recalculării punctajului mediu anual cu luarea în considerare a tuturor înscrisurilor existente la dosarul administrativ precum și a celor precizate de reclamant, rezultă un punctaj mediu anual de 6,_ puncte, cu mult superior celui calculat de C. Județeană de Pensii C..
Față de aceste concluzii ale expertului, a formulat obiecțiuni doar pârâta, susținând că expertul a acordat în mod greșit un punctaj suplimentar de 14-21%, rezultat din valorificarea contribuției la pensia suplimentară. Totodată, pârâta a apreciat că prin raportul de expertiză contabilă au fost valorificate sporuri pentru care angajatorul nu a prevăzut caracterul permanent, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 164 alin.3 din Legea 19/2000.
Prin răspunsul la obiecțiuni, expertul a precizat că a procedat la majorarea punctajelor anuale realizate în perioada 01.01._01, cu aplicarea procentelor prevăzute de art. 165 din Legea 19/2000, corespunzător contribuției la Fondul pentru pensia suplimentară, reținută și de către pârâtă prin buletinele de calcul aferente deciziilor de pensionare.
Din analiza textului de lege menționat, rezultă într-adevăr reglementarea legală a creșterii punctajului anual realizat în perioada precizată, cu procente cuprinse între 16% și 22%, aplicate punctajelor anuale, în funcție de contribuția asiguratului la Fondul pentru pensia suplimentară.
În ce privește valorificarea unor sume încasate cu titlu de spor, pentru care angajatorul nu a făcut mențiunea caracterului lor permanent, trebuie subliniat că prin adeverințele emise de S.C. OMV Petrom S.A. s-a confirmat achitarea contribuției de asigurări sociale potrivit legislației în vigoare la acel moment. Or, contribuția pentru asigurările sociale de stat a fost instituită în sarcina angajatorilor, inițial prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 4.161/1953, iar ulterior prin Decretul nr. 389/1972, iar potrivit acestor acte normative contribuția se aplica asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Prin urmare, față de mențiunile efectuate de angajator în cuprinsul adeverințelor depuse la dosarul administrativ, este evident că la calcularea și achitarea CAS au fost avute în vedere veniturile brute realizate de salariat, incluzând atât retribuția tarifară, cât și sporurile acordate potrivit legislației de la acel moment.
În ce privește valorificarea la pensie a acestor venituri, prin art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 s-a prevăzut că la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salarii se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Prin Decizia în interesul legii nr. 19/2012 s-a stabilit însă că în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din Anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
Pentru a dispune în acest sens, instanța supremă a reținut că principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Deși această decizie a avut în vedere recalcularea pensiei în baza Legii 19/2000, este pe deplin aplicabilă și după . Legii 263/2010, problema de drept soluționată fiind aceeași, în condițiile în care principiile generale ale recalculării drepturilor de pensie au rămas neschimbate sub imperiul noii reglementări.
Prin urmare, instanța supremă a dat prevalență principiului contributivității, reglementat atât de Legea 19/2000, cât și de Legea 263/2010, în defavoarea caracterului permanent al sporurilor de care a beneficiat salariatul, stabilind că la recalcularea pensiei trebuie valorificate toate veniturile pentru care a fost achitată contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Cum în cazul reclamantului, angajatorul a confirmat achitarea CAS pentru veniturile brute indicate prin adeverințe, rezultă că aceste venituri trebuie avute în vedere la recalcularea pensiei, contrar celor susținute de pârâtă, care se raportează doar la sporurile cu caracter permanent.
Pentru aceste considerente, instanța va ține seama la soluționarea cauzei de concluziile raportului de expertiză depus la dosar la data de 15.10.2013.
Cum din perspectiva punctajului mediu anual stabilit a fi cuvenit reclamantului, rezultă că pârâta nu a valorificat în mod corespunzător adeverințele depuse la dosarul administrativ la data de 05.04.2012, a fost admisă acțiunea, cu consecința obligării pârâtei la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, cu luarea în considerare a unui punctaj mediu anual de 6,_ puncte la data de 01.05.2012.
Pentru repararea prejudiciului suferit de reclamant prin punerea în plată a unui punctaj inferior celui legal cuvenit, pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 21.168 lei net, reprezentând diferențe de drepturi de pensie calculate până la data de 01.10.2013, precum și la plata în continuare a acestor diferențe, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, până la emiterea noii decizii.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., pârâta a fost obligată și la plata către reclamant a sumei de 1.800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată-onorariu expert și avocat ales.
II. Recursul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta C. Județeană de Pensii C., solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul respingerii acțiunii, precum și casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea cererii de recurs, pârâta a arătat că datele din cele două adeverințe menționate în sentință au fost fructificate prin decizia inițială nr._/29.08.2008, iar expertiza contabilă a fost efectuată în cauză cu încălcarea art. 78, 164 și 165 din Legea nr. 19/2000. astfel, a fost aplicat un punctaj suplimentar de 14-21% fără temei legal
Prin concluzii orale, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
2. În cadrul judecății în recurs a fost atașat dosarul de fond și nu au fost administrate probe noi.
III. Analiza recursului:
1. Critica recurentei referitoare la valorificarea anterioară a datelor cuprinse în adeverințele nr. 7441-7443/26.03.2012 nu poate fi reținută, întrucât a fost infirmată de concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, care a relevat un punctaj mediu anual diferit de cel acordat de aceasta.
2. Potrivit art. 165 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, asigurații care au contribuit la Fondul pentru pensia suplimentară cu 2%, 3%, respectiv 5%, beneficiază de o creștere a punctajului, determinat prin aplicarea următoarelor procente la punctajele anuale realizate în aceste perioade, astfel: a) 16% pentru perioada 1 ianuarie 1967 - 1 ianuarie 1973; b) 13% pentru perioada 1 ianuarie 1973 - 1 ianuarie 1978; c) 14% pentru perioada 1 ianuarie 1978 - 1 iulie 1986; d) 21% pentru perioada 1 iulie 1986 - 1 noiembrie 1990; e) 15% pentru perioada 1 noiembrie 1990 - 1 aprilie 1991; f) 14% pentru perioada 1 aprilie 1991 - 1 aprilie 1992; g) 13% pentru perioada 1 aprilie 1992 - 1 ianuarie 1999; h) 22% pentru perioada 1 ianuarie 1999 - 1 februarie 1999; i) 17% pentru perioada de după 1 februarie 1999. Dispoziții similare sunt prevăzute și la art. 168 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.
Din analiza anexei nr. 1 a raportului de expertiză contabilă se reține că aceste procente au fost aplicate întocmai, raportat la perioadele avute în vedere, în condițiile în care chiar pârâta recunoscuse de principiu existența contribuției pentru pensia suplimentară cu 2, 3 și 5%, astfel cum rezultă din buletinul de calcul nr._/21.01.2010.
3. Adeverințele nr. 7441-7443/26.03.2012 eliberate de ., care conțin datele despre salariul tarifar și sporurile realizate în intervalul octombrie 1987 - martie 2001, se reține că art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 prevede că, „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.”
Prin decizia ÎCCJ în interesul legii nr. 19/2012, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 3307 alin. 4 C. proc. civ., s-a stabilit că principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
În cuprinsul adeverințelor nr. 7441-7443/26.03.2012 eliberate de . este menționat expres că unitatea a reținut și a virat cota de asigurări sociale la bugetul asigurărilor sociale de stat, aferent veniturilor brute ale salariatului.
Prin urmare, intimatul reclamant este îndreptățit la valorificarea adeverințelor mai sus menționate, aplicându-se principiul contributivității prevăzut de art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010.
Constatând astfel că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și a făcut o corectă aplicare a legii, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 C. proc. civ., curtea va respinge recursul formulat în cauză ca nefondat.
În baza art. 274 C. proc. civ., ca urmare a respingerii recursului, curtea va obliga recurenta să plătească intimatului suma de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 406 din 26.02.2014 pronunțate de Tribunalul C.-Secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. G.-L., domiciliat în C., ., . B, etaj 1, apt.21, județul C. și domiciliul procesual ales în C., .. 97, . B, apt.16, județul C. (la avocat Daon D.), ca nefondat.
Obligă recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. A. M. S.-S. J. Z.
Grefier,
M. G.
Jud.fond – A.C.
Red./Thred.dec.M.S.-S./
23.06.2014/2ex.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 125/2014. Curtea de Apel... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 99/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
