Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 105/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 105/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 3656/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.105/AS
Ședința publică din 23 Septembrie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. B.
Judecător R. A.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul reclamant P. M., domiciliat în Eforie Nord, ..2, județul C. și cu domiciliul procesual ales în C., . nr. 2B, . avocat B. I. C., împotriva sentinței civile nr. 4129/07.11.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., . C, județul C., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelantul reclamant d-na avocat B. I. C., conform împuternicirii avocațiale ./_/01.04.2013, depusă la fila 9 dosar fond, lipsind intimata pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită conform art.155 și urm. cod pr.civilă.
Apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință:
Apărătorul apelantului reclamant având cuvântul susține că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța luând act de susținerile părților, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Având cuvântul apărătorul apelantului reclamant susține că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, întrucât apelantul de la momentul accidentului nu a mai prestat nici o zi lucrativă, a ridicat drepturile conferite de contractul de muncă întrucât nu exista temei de drept al încetării contractului până la emiterea deciziei de pensionare și numai interpretarea eronată a legii a dus la concluzia că acesta ridicat drepturi incompatibile cu pensia de invaliditate.
Pentru motivele mai sus expuse, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată de la instanța de fond.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului de față.
CURTEA :
Asupra apelului de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C., sub nr._ , reclamantul P. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea în tot a titlului executoriu constând în decizia nr._/06.03.2013 ca fiind nelegală și exonerarea reclamantului de la plata sumelor stabilite prin decizia menționată.
În fapt, reclamantul a învederat că a fost angajat la S.C. Oil Terminal S.A. pe postul de încărcător-descărcător la Secția Platformă Sud.
În urma problemelor medicale ivite pe parcurs nu a mai fost apt de a munci, astfel că prin decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 1465/13.06.2012 s-a stabilit că suferă de o deficiență funcțională accentuată, pierzându-și în totalitate capacitatea de muncă.
Reclamantul susține că din data de 15.11.2011 a fost în concediu medical timp de 186 de zile (perioada maximă admisă), iar după această perioadă a intrat în concediu de odihnă, în luna iunie 2012.
A încasat drepturi reprezentând c/valoarea concediului de odihnă în sumă de 3.036 lei.
Ulterior, a ridicat drepturi constând în prima de toamnă, ajutorul de pensionare, ajutorul de C. 2012 și beneficiul pe anul 2011.
Reclamantul susține că a ridicat de la angajator ajutoare acordate conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, nu salarii. Acestea nu au același regim juridic ca și salariile, deși sunt impozabile.
Pârâta a întârziat emiterea deciziei de pensionare, deși cererea de pensionare fusese deja depusă în luna iunie 2012, în această perioadă reclamantul având contractul de muncă suspendat, fiind în concediu fără plată.
Este lipsită de relevanță menținerea formală a contractului de muncă, câtă vreme nu s-a prestat muncă și nu s-a plătit salariu.
Ajutoarele acordate conform contractului colectiv de muncă s-ar fi ridicat oricum de către reclamant, pentru că atât timp cât decizia de pensionare nu era primită angajatorul nu putea dispune încetarea raportului de muncă.
În drept, s-au invocat art. 149, 153 și urm. din Legea nr. 163/2010, art. 172-173 din C. pr. fiscală.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Reclamantul a solicitat ca judecata să se facă și în lipsa sa, conform art. 242 pct. 2 C. Pr. Civilă.
Au fost anexate decizia privind acordarea pensiei de invaliditate nr._/10.10.2012, anexă la decizie, decizia nr._/06.03.2013 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, buletin de calcul, decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 1465/13.06.2012, adeverință emisă de S.C. Oil Terminal S.A., carte de identitate, cupon de pensie, decizia de suspendare a contractului individual de muncă, decizia de încetare a contractului individual de muncă, notă de lichidare a datoriilor.
În apărare, pârâta C. Județeană de Pensii C. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În fapt, pârâta susține că debitul reprezintă pensie neîncasată necuvenit pentru perioada 13.06._13 și se recuperează conform art. 179 din Legea nr. 263/2010.
Plata necuvenită a fost generată de incompatibilitatea privind cumulul veniturilor de natură salarială cu prestațiile de asigurări sociale, conform art. 114 al. 1 lit. c) din Legea nr. 263/2010.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 263/2010, începând cu data de 01.01.2011, angajatorii sunt obligați să depună în fiecare lună la casele teritoriale de pensii declarațiile privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat.
De asemenea, conform art. 114 al. 1 lit. a) din Legea nr. 263/2010, persoanele încadrate în gradul I și II de invaliditate se caracterizează prin pierderea totală a capacității de muncă.
Potrivit adeverinței din data de 07.02.2013, s-a constatat că reclamantul a prestat activitate în regim normal de muncă în perioada 13.06._13.
În drept, s-au invocat art. 205-208 C. Pr. Civilă, Legea nr. 263/2010.
În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Au fost anexate întâmpinării cererea de pensionare, decizia nr._/06.03.2013 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlul de prestații de asigurări sociale, adeverință emisă de S.C. Oil Terminal S.A. sub nr. 1982/8503/21.06.2012.
Acțiune scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
La solicitarea instanței, a fost anexată la dosarul cauzei adresa emisă de S.C. Oil Terminal S.A. sub nr._/23.09.2013, prin care se aduce la cunoștință natura drepturilor bănești încasate de reclamant, începând cu data de 13.06.2012.
Prin sentința civilă nr.4129/07.11.2013 pronunțată de Tribunalul C. s-a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul P. M. a fost angajatul S.C. Oil Terminal S.A., însă contractul său de muncă a fost suspendat începând cu data de 04.07.2012, până la data comunicării de către C. Teritorială de Pensii a deciziei de pensie de invaliditate, conform deciziei emise de societate la data de 04.07.2012.
Conform unei alte decizii emise la data de 18.10.2012, începând cu această dată a încetat contractul individual de muncă al reclamantului, conform art. 56 lit. c din Codul muncii.
La data de 13.06.2012 s-a emis reclamantului decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 1465, conform cu care reclamantul se încadrează în gradul II de invaliditate.
Pârâta a emis în consecință decizia nr._/10.10.2012 privind acordarea pensiei de invaliditate, drepturile fiind stabilite începând cu data de 13.06.2012.
Prin decizia contestată nr._/06.03.2013 emisă de pârâtă, în temeiul art. 179 din Legea nr. 263/2010 s-a dispus constituirea în sarcina beneficiarului a debitului în sumă de 6092 lei, reprezentânde drepturi încasate necuvenit pe perioada de la 13.06.2012 până la 01.01.2013, urmând ca debitul să fie recuperat de la beneficiar.
A fost atașat și buletinul de calcul corespunzător.
Decizia contestată a avut la bază referatul Serviciului Plăți Prestații nr._/05.03.2013, conform cu care de la data de 13.06.2013 până la data de 01.01.2013 s-au plătit și reclamantul a încasat necuvenit drepturi în sumă totală de 6902 lei.
Or, adeverința depusă la dosarul cauzei evidențiază că în lunile iunie și iulie 2012 reclamantul a încasat salariu și primă de vacanță, iar începând cu septembrie 2012 drepturi asimilate celor salariale.
Art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 dispune că "Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani".
Acest principiu reprezintă, la rândul său, o aplicație în materia asigurărilor sociale a principiului de drept civil potrivit căruia bunurile primite fără drept ori din eroare trebuie restituite.
Art. 118 din Legea nr. 263/2010 prevede că în sistemul public de pensii, pot cumula pensia cu venituri provenite din situatii pentru care asigurarea este obligatorie, in conditiile legii, urmatoarele categorii de pensionari:
a)pensionarii pentru limita de varsta;
b)nevazatorii;
c)pensionarii de invaliditate gradul III, precum si copiii, pensionari de urmas, incadrati in gradul III de invaliditate;
d)copiii, pensionari de urmas, prevazuti la art. 84 lit. a) si b).
În schimb, persoanele cu grad I sau II de invaliditate nu pot presta activitate în muncă, împrejurare în care cumulul celor două categorii de venituri presupune ca o persoană care realizează venituri din muncă să aibă concomitent și calitatea incompatibilă de beneficiar al pensiei de invaliditate.
Reclamantul susține că sumele primite în perioada în care s-a aflat în concediu fără plată nu constituie c/valoarea unei munci prestate, ci au caracterul de ajutor social.
Instanța reține însă că legea nu distinge între salarii și alte drepturi asimilate acestora, fie și cu titlul de ajutor social, astfel cum pretinde reclamantul, pentru că, indirect, acestea din urmă sunt tot consecința activității prestate în baza contractului individual de muncă.
Se mai susține că pârâta a întârziat emiterea deciziei de pensie, iar angajatorul nu avea temei să înceteze raporturile de muncă până la primirea deciziei medicale, însă nici acest aspect nu poate înlătura aplicabilitatea art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, ci eventual poate conferi un drept la dezdăunare, dacă se dovedește culpa pârâtei.
Cert este că până la data emiterii deciziei de pensionare a existat de iure un raport de muncă între reclamant și angajatorul său, care a stat la baza plății unor drepturi salariale sau asimilate salariului ca natură juridică, fapt ce a determinat apariția situației de incompatibilitate menționate.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență următoarele:
Din punct de vedere al succesiunii în timp a relației contractuale cu fostul angajator OIL TERMINAL S.A. și a drepturilor bănești ridicate de la acesta, conform adeverinței 1198/28.03.2013, se precizează că:
Din 15.11.2011 contestatorul a fost în concediu medical (perioadă nelucrativă) timp de 186 de zile (perioada maximă admisă) apoi a intrat în examinare la comisia medicală, această perioadă era obligatorie a fi în concediu medical pentru a putea intra în examinarea comisiei.
Întrucât depășise perioada maximă de concediu medical și beneficia de zile de concediu de odihnă (perioadă nelucrativă) pentru anul 2012, conform Contractului colectiv de muncă la nivel de unitatea OIL TERMINAL S.A. în luna iunie 2012 a fost în concediu de odihnă și a încasat drepturi reprezentând contravaloarea concediului de odihnă în sumă de 3.036 lei; în situația în care s-ar fi dispus încetarea raportului de muncă aceeași sumă ar fi fost încasată în temeiul art. 146 alin. 4 codul muncii ; în luna iulie 2012, după epuizarea concediului de odihnă, a intrat în concediu fără plată (perioadă nelucrativă) până la finalizarea dosarului de pensionare medicală la data de 18.10.2012, când s-a comunicat decizia de pensionare nr._/10.10.2012; în cursul lunii septembrie 2012 contestatorul a ridicat de la OIL TERMINAL S.A. prima de toamnă, ajutor social acordat conform CCM la nivel de unitate tuturor salariaților din acel an; acest drept se acordă inclusiv celor aflați în concedii medicale sau celor care au contractul de muncă suspendat, mai puțin celor sancționați disciplinar; la momentul comunicării deciziei de pensionare a ridicat ajutorul de pensionare și ajutorul acordat conform CCM la nivel de unitate; în noiembrie 2012 s-a achitat de OIL TERMINAL suma de 1060 - ajutor de C. aferent anului 2010, obținut în baza sentinței civile a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._ ; în luna decembrie 2012 s-a acordat suma de 81 lei cu titlu de beneficiu al anului 2011, ajutor care se acordă conform CCM la nivel de unitate salariaților din anul 2011.Aceste drepturi au fost confirmate de angajatorul OIL TERMINAL ca fiind acordate contestatorului prin adeverința 1198/28.03.2013.
În raport de situația de fapt, perioada 15.11.2011 până la încetarea contractului individual de muncă contestatorul nu a desfășurat activități lucrative sub controlul și îndrumarea unui angajator, astfel cum este definită prin Codul muncii, nu a ridicat salariu de la angajator ci ajutoare acordate de CCM la nivel de unitate, sume care i se cuveneau potrivit pactului social încheiat cu Sindicatul reprezentativ; se apreciază că sumele ridicate cu titlu de ajutoare sociale chiar dacă se impun din punct de vedere fiscal similar drepturilor salariale, fiind cuprinse în declarația nominală de asigurări sociale, ele nu poartă același regim juridic, în sensul că nu sunt salarii și nu reprezintă remunerație pentru prestația unei munci, conform definiției din art. 10 Codul muncii și deci nu a încălcat interdicția legii în sensul de a primi venituri salariale pe durata primirii drepturilor de pensionare; cum nu a existat o prestație a muncii din partea Contestatorului apreciem că Intimata nu era îndreptățită să dispună recuperarea sumelor achitate în această perioadă.
De asemenea menționează deosebit de important în aprecierea culpei, întârzierea cu care intimata a răspuns cererii de pensionare depuse în 13.06.2012 și soluționate în octombrie 2012, perioadă în care contestatorul a avut contractul de muncă suspendat, fiind în concediu fără plată; în tot acest timp angajatorul nu putea dispune încetarea raportului de muncă, întrucât nu avea temei de drept pentru a dispune încetarea, ci era condiționat de comunicarea deciziei de pensionare conform art. 56 lit. c din Codul muncii.
In aceste condiții pârâta își invocă propria culpă - nesoluționarea în termen a cererii de pensionare imputând contestatorului faptul că a primit ajutoare sociale de la angajatorul său; acele sume primite de contestator nu au avut rolul unei plății a muncii prestate ci reprezentau sume acordate salariaților cu titlu de ajutor social, pe care le-ar fi obținut și după încetarea raportului de muncă în baza pactului social încheiat cu Sindicatul; analiza menținerii contractului de muncă cu fostul angajator trebuia făcută nu din punct de vedere formal, în sensul că simpla existență a contractului poate antrena starea de incompatibilitate, ci trebuie analizat fondul raportului de muncă, în sensul de a vedea dacă raportul de muncă a existat sub aspectul prestării muncii și a plății salariului; ajutoarele acordate în baza CCM la nivel de unitate s-ar fi ridicat oricum de către contestator, chiar dacă contractul de muncă era încetat în baza prevederilor pactului social, or atâta timp cât decizia de pensionare nu era primită angajatorul nu putea dispune încetarea raportului de muncă întrucât nu avea temei de drept.
Contractul de muncă încetează de drept la data comunicării deciziei de pensionare în caz de invaliditate. Se invocă dispozițiile art.6 din Legea nr.263/2010 și disp. art. 114, din coroborarea cărora reiese cu claritate că starea de incompatibilitate este generată de îndeplinirea cumulativă a două condiții: desfășurarea unei activități lucrative pentru care angajatul primește o remunerație, sau un salariu; dobândirea calității de pensionar de invaliditate . Or, contestatorul nu a mai prestat nici o activitate de la momentul accidentului 15.11.2011 până în prezent, iar calitatea de pensionar de invaliditate a dobândit-o abia prin emiterea și comunicarea deciziei de invaliditate_/10.10.2012.
Starea de confuzie a pârâtei C. Județeană de Pensii C. a fost creată prin interpretarea eronată a declarației de CAS depusă de angajatorul OIL TERMINAL S.A. în care pentru contestator apăreau sume contributive; așa cum a arătat aceste ajutoare sociale acordate contestatorului erau impuse din punct de vedere fiscal asemănător veniturilor din salarii, iar angajatorul avea obligația să-i rețină și să vireze contribuțiile sociale (impozit, sănătate) și apoi să certifice contribuția la sănătate prin declarații lunare de stagiu.
Pentru a putea antrena răspunderea patrimonială C. de Pensii trebuia să facă dovada îndeplinirii condițiilor legale: faptă, vinovăție, legătură de cauzalitate si prejudiciu; pârâta în cauza dedusă judecății a făcut o greșită interpretare a legii prin emiterea unei decizii de debit fără a analiza îndeplinirea condițiilor legale pentru antrenarea răspunderii civile, în sensul că nu există o faptă ilicită săvârșită de contestator și nici o vinovăție a acestuia, întrucât atât contestatorul cât și angajatorul său au respectat prevederile legale privind prestarea muncii, remunerarea, plata ajutoarelor sociale și a contribuțiilor sociale precum și încetarea raportului de muncă; pentru antrenarea răspunderii patrimoniale trebuia arătată culpa contestatorului și a angajatorului, or în situația dată raportul de muncă nu putea fi încetat anterior comunicării deciziei de pensionare pentru invaliditate și nici contestatorul nu a primit salariu sau alte venituri pentru prestația muncii depuse în favoarea angajatorului.
Față de dispozițiile legale învederate se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată. În drept se invocă: art. 466 și urm Cod proc civilă, art. 149, 153 și urm. din Legea 163/2010, art. 172-173 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod.pr.civ., Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.114 al.1 lit.e din Legea nr. 263/2010 plata pensiei de invaliditate se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit situația în care pensionarul de invaliditate, încadrat în grupa I sau Ii de muncă se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art.6 al.1 pct.I, II sau IV.
Prevederile art.6 al.1 pct.I, II sau IV din Legea nr. 263/2010 se referă la persoanele care desfășoară activități pe baza unui contract individual de muncă, funcționarii publici, cadrele militare in activitate, soldatii si gradatii voluntari, politistii si functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, din domeniul apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale; persoanele care isi desfasoara activitatea in functii elective sau care sunt numite in cadrul autoritatii executive, legislative ori judecatoresti, pe durata mandatului, precum si membrii cooperatori dintr-o organizatie a cooperatiei mestesugaresti, ale caror drepturi si obligatii sunt asimilate, in conditiile prezentei legi, cu cele ale persoanelor prevazute la pct. I; persoanele care realizeaza, in mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel putin de 4 ori castigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si care se afla in una dintre situatiile urmatoare:
a) administratori sau manageri care au incheiat contract de administrare ori de management;
b) membri ai intreprinderii individuale si intreprinderii familiale;
c) persoane fizice autorizate sa desfasoare activitati economice;
d) persoane angajate in institutii internationale, daca nu sunt asiguratii acestora;
e) alte persoane care realizeaza venituri din activitati profesionale;
În cauză, se constată că prin decizia nr.248/04.07.2012 a directorului general al . s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al apelantului începând cu 04.07.2012 până la data comunicării deciziei de pensie de invaliditate.
Prin decizia nr.375/18.10.2012 emisă de . C. s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al apelantului începând cu data de 18.10.2012 în temeiul art.56 al.1 lit.c din Codul Muncii, ca efect al comunicării deciziei de pensionare.
Ca urmare, începând cu 04.07.2012 apelantul nu s-a mai încadrat în prevederile art.6 al.1 pct.I din Legea nr. 263/2010 întrucât nu a mai desfășurat activități pe baza unui contract individual de muncă.
Textul legal indică în mod expres condiția de a desfășura activități pe baza unui contract individual de muncă, fiind fără relevanță din perspectiva acestor prevederi dacă o persoană încasează ulterior datei încetării sau suspendării raporturilor de muncă drepturi salariale cuvenite pentru activitatea desfășurată într-o perioadă anterioară acelei date.
Astfel, din adeverința nr.1198/28.03.2013 eliberată de . C., rezultă că în perioada iunie decembrie 2012 reclamantul a încasat de la societate venituri cu titlu de: indemnizație pentru 20 de zile de concediu (iunie), indemnizație pentru 2 zile de concediu și prima de vacanță (iulie), „prima de toamnă” (septembrie), ajutor pentru pensionare (octombrie), drepturi stabilite printr-o sentință (noiembrie) și „beneficiu 2011” (decembrie).
Așadar, toate aceste venituri, inclusiv primele, sunt venituri stabilite de angajator pentru activitatea desfășurată anterior datei suspendării contractului individual de muncă dar care, potrivit prevederilor din contractul colectiv de muncă, se plătesc la date diferite respectiv cu ocazia efectuării concediului de odihnă cuvenit pentru activitatea desfășurată în anul respectiv, la începutul toamnei, la pensionare, la sfârșitul anului (beneficii pentru anul anterior) sau a fost vorba de punerea în executare a unei hotărâri judecătorești pronunțată într-un litigiu ivit anterior între părți.
Veniturile încasate de reclamant, chiar dacă au fost încasate într-o perioadă ulterioară datei de la care a beneficiat de pensie de invaliditate, erau cuvenite pentru activitatea desfășurată pentru o perioadă anterioară astfel încât nu se poate considera că a realizat venituri din activități profesionale în perioada în care beneficia și de pensia de invaliditate.
Dar, din decizia de pensie nr._/10.10.2012 s-a stabilit că apelantul beneficiază de pensie de invaliditate din 13.06.2012.
Chiar dacă decizia a fost emisă la 10.10.2012 apelantul a beneficiat retroactiv de aceste drepturi de asigurări sociale.
Ca urmare, în perioada 13.06._12 apelantul a avut atât calitatea de salariat încadrându-se în prevederile art.6 al.1 pct.I din Legea nr. 263/2010 cât și calitatea de beneficiar al pensiei de invaliditate. Or, având în vedere că apelantul este încadrat în gradul II de invaliditate conform deciziei medicale asupra capacității de muncă nr.1465/13.06.2012, acesta nu putea cumula veniturile din pensie cu veniturile din muncă raportat la prevederile art. 118 din Legea nr. 263/2010.
Rezultă astfel că decizia de imputare a sumelor încasate cu titlu de pensie de invaliditate este corectă numai pentru perioada 13.06._12 însă în mod greșit a fost emisă pentru veniturile încasate în perioada 04.07.2012 – 01.01.2013 în care apelantul nu a mai desfășurat activități în baza unui contract individual de muncă și nici nu s-a dovedit că s-ar fi încadrat în alte prevederi ale art.6 al.1 pct.II sau IV din Legea nr. 263/2010.
Față de aceste considerente, în temeiul art.480 Cod.pr.civ. se va admite apelul și se va schimba în parte sentința apelată în sensul anulării în parte a deciziei nr._/06.03.2013 a intimatei pârâte în ceea ce privește debitul pentru perioada 04.07.2012 – 01.01.2013, urmând a se menține soluția de respingere a cererii pentru perioada 13.06._12.
În temeiul art.451 și 453 Cod.pr.civ. va fi obligată pârâta la 600 lei cheltuieli de judecată efectuate cu ocazia judecății în primă instanță, reprezentând onorariu avocat acordat în parte corespunzător admiterii în parte a acțiunii (față de 700 lei atestat prin factura și chitanța . nr. 448/02.09.2013 – av. B. I. C. – Baroul C.).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul civil formulat de apelantul reclamant P. M., domiciliat în Eforie Nord, ..2, județul C. și cu domiciliul procesual ales în C., . nr. 2B, . avocat B. I. C., împotriva sentinței civile nr. 4129/07.11.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., . C, județul C..
Schimbă în parte sentința, în sensul că:
Admite în parte contestația.
Anulează în parte decizia nr._ din 06.03.2013 în ceea ce privește debitul pentru perioada 04.07.2012 – 01.01.2013.
Obligă pârâta către reclamant la 600 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 septembrie 2014.
Președinte, Judecător,
M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: A.N.
Tehnored.dec.jud.A. R.
22.10.2014 – 5 ex.
Emis 2 .
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 58/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA | Recalculare pensie. Decizia nr. 82/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
