Recalculare pensie. Decizia nr. 82/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 82/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 3173/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.82/AS
Ședința publică din 10 iunie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. B.
Judecător R. A.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare apelul parțial formulat de apelantul reclamant E. V., domiciliat în orașul Eforie, . C. nr.90 B, județul C. și cu domiciliul procesual ales în C., ., împotriva sentinței civile nr.4030/28.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., județul C., având ca obiect recalculare pensie.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința de judecată din data de 27.05.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 10.06.2014, când a dat următoarea soluție.
CURTEA :
Asupra apelului de față:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr._ reclamantul E. V. a solicitat ca in contradictoriu cu pirita C. Judeteana de Pensii Constanta sa se dispuna obligarea piritei sa revizuiasca pensia conform dispozitiilor art 100 lit a si a prevederilor art 169 lit b din Legea nr. 263/2010 si sa-i valorifice o perioada de 12 ani si 7 luni ca ani lucrati in conditii speciale de munca pentru activitatea desfasurata in grupa a II-a de munca incepind cu data de 1.03.2013, obligarea piritei la recalcularea pensiei pentru limita de virsta si vechime in munca prin valorificarea sporului de 25% la salariul lunar de incadrare pentru perioada 1.01.1975-5.06.1981, obligarea piritei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii reclamantul arata ca prin decizia nr._/23.09.1982 i s-au stabilit drepturile de pensie pentru limita de virsta in baza Legii nr. 3/1977. sustine reclamantul ca la momentul pensionarii sale, activitatea desfasurata de el a fost incadarata in grupa a III-a de munca. Arata reclamantul ca a solicitat recalcularea drepturilor de pensie prin depunerea la pirita a adeverintelor nr. 70/7.05.2012 emisa de .. 1919/8.05.2012 emisa de TC Carpati SA si nr. 69/7.05.2012. reclamantul sustine ca prin adersa nr._/14.02.2013 pirita i-a comunicat ca perioadele din adeverinta nr. 1919/2012 si 70/2012 nu s-au valorificat ca stagii de cotizare realizate in grupa superioara de munca intrucit la momentul februarie 1990 cind a intrat in vigoare Ordinul nr. 50/1990 avea calitatea de pensionar, iar sporul pentru lucrul sistematic peste programul sustinut nu s-a valorificat intucit nu se regaseste in anexa 15 din HG 257/2011.
Apreciaza reclamantul ca pirita cu rea credinta i-a refuzat recalcularea pensiei sale, lui fiindu-i aplicabile dispozitiile art 100 lit a din Legea nr. 263/2010. mai arata reclamantul ca nicio norma de drept nu interzice recalcularea pensiilor pentru persoanele pensionate anterior datei de 1 aprilie 2001. Mai arata reclamanta ca sporul prevazut in adeverinta nr. 69/2012 este expres prevazut la art II din anexa nr. 15 din HG 257/2011.
In drept au fost invocate dispozitiile legii nr. 263/2010.
Pirita nu a formulat intimpinare.
Partile au administrat proba cu inscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4030/28.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. s-a admis in parte acțiunea formulată; a fost obligată pârâta să emită reclamantului o noua decizie de recalculare a pensiei pentru limita de vârsta in care sa se fructifice sporul de 25% din adeverința nr. 69/7.05.2012 emisa de . fost obligată pârâta sa plătească reclamantului diferențele de drepturi de pensie intre pensia cuvenita si cea plătita începând cu data de 1.03.2013; a fost obligată pârâta sa plătească reclamantului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, au fost respinse ca nefondate restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a iesit la pensie la data de 1.10.1982, in baza deciziei nr._.
Prin cererea inregistrata sub nr._ reclamantul a solicitat piritei recalcularea drepturilor sale de pensie prin utilizarea datelor din adeverintele nr. 1919/2012, 70/2012 si 69/2012.
Pirita nu a emis nicio decizie de respingere a cererii reclamantului, insa a emis adresa nr._/14.02.2013 prin care a aratat ca nu poate valorifica adeverintele depuse.
In ceea ce priveste recalcularea drepturilor de pensie cu utilizarea adeverintelor nr. 1919/2012 si 70/2012 care se refera la incadrarea in grupa a II-a de munca, instanta apreciaza ca acestea nu putea fi luate in calcul de catre pirita.
Astfel, aceste adeverinte au fost emise in anul 2012, temeiul juridic al incadrarii muncii reclamantului in grupa a II-a fiind Ordinul nr. 50/1990.
La data intrarii in vigoare a Ordinului 50/1990 reclamantul era pensionar, data deschiderii dreptului sau la pensie fiind 1.10.1982.
Potrivit art 3 din Ordinul 50/1990 „Beneficiaza de incadrarea in grupele I si II de munca, potrivit celor mentionate, fara limitarea numarului, personalul care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maistri, tehnicieni, personal de intretinere si reparatii, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucreaza efectiv la locurile de munca si activitatile prevazute in anexele nr. 1 si 2.”
Din dispozitiile textului de lege citat instanta constata ca legiuitorul a inteles sa acorde incadrarea conditiilor de munca in conditiile grupei I si II de munca numai acelor angajati ce se aflau in activitate incepind cu data intrarii in vigoare a Ordinului.
Or, asa cum am aratat, reclamantul nu se mai afla in activitate, fiind pensionar din anul 1982.
Prin urmare, adeverintele nr. 1919/2012 si 70/2012 nu pot fi luate in considerare atita timp cit temeiul juridic la care fac referire nu este aplicabil reclamantului.
In ceea ce priveste recalcularea drepturilor de pensie cu utilizarea adeverintei nr. 69/2013 referitoare la sporul de 25% pentru lucrul peste programul normal de munca, instanta retine urmatoarele:
Instanta apreciaza ca pirita nu este in drept sa inlature sporul pentru lucrul peste programul normal de munca atita vreme cit acesta a fost recunoscut de unitatea angajatoare si a fost inscris ca atare in adeverinta nr. 69/2012.
F. de situatia de fapt confirmata prin adeverinta nr. 69/2010 depusa la dosarul de pensionare, instanta apreciaza ca este inadmisibil a fi contestata la aceasta data aceste adeverinta, angajatorul care a emis-o raspunzind, pina la inscrierea in fals, de exactitatea datelor sale.
Contributia la sistemul asigurarilor sociale da nastere in patrimoniul reclamantului, potrivit practicii CEDO, a unui drept de proprietate, iar modul de solutionare a cererii reclamantului fara luarea in calcul a sporurilor aratate in adeverinte, constituie o incalcare a prevederilor art 1 din Protocolul nr. 1 CEDO.
Conform art 165 alin 2 din legea 19/2000” La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare..”
Atita timp cit sporul este inscrise . ce emana de la unitatea angajatoare, pirita nu are competenta de a cenzura acordarea lor, unitatea raspunzind pentru realitatea datelor inscrise in actele emise pina la inscrierea in fals.
Totodata, prin Decizia in interesul legii nr. 19/2012 s-a stabilit ca „în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din Anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
Instanta suprema a retinut ca „ principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat”.
Decizia aratata este pe deplin aplicabila si dupa . Legii 263/2010 intrucit prin decizia in interesul legii s-a solutionat o problema de drept, problema ce este aceeasi si sub actuala reglementare, principiile generale ale recalcularii drepturilor de pensie raminind neschimbate sub imperiul noii reglementari.
Din adeverinta nr. 69/2012, rezulta ca angajatorul a achitat CAS-ul pentru ventiturile reprezentind sporul pentru lucrul peste programul normal de munca.
Potrivit art. 107 alin 3 din Legea nr. 263/2010, pensia poate fi recalculata prin adaugarea veniturilor si/sau stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia. In alin.5 al aceluiasi articol se prevede ca sumele rezultate in urma recalcularii pensiei se acorda incepind cu luna urmatoare celei in care a fost inregistrata solicitarea.
Pentru toate considerentele expuse, instanta ca admite in parte actiunea, va obliga pirita sa recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului avind in vedere datele din adeverinta nr. 69/2012 si va respinge restul pretentiilor ca nefondate.
Totodata, instanta va obliga pirita sa plateasca reclamantului diferentele de drepturi de pensie dintre pensia recalculata si cea efectiv platita incepind cu data de 1.03.2013 .
Avind in vedere ca in urma demersului judiciar al reclamantului pirita a cazut in pretentii fiind in culpa procesuala, instanta va obliga pirita sa plateasca reclamantului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentind onorariu de avocat.
Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamantul. În motivarea apelului său, acesta a arătat următoarele: în mod greșit prima instanță a respins cererea privind valorificarea activității desfășurate în grupa II de muncă atestată de adeverințele nr.1919/2012 și 70/2012; prevederile art. 13 și 14 din Ordinul nr. 50/1990 se aplică începând cu 18.03.1969 și persoanelor pensionate anterior datei de 01.04.2001 astfel cum stabilește și art. 169 din Legea nr. 263/2010 care se coroborează cu prevederile art. 100 lit.a din aceeași lege; se invocă și dispozițiile art.158 din Legea nr. 263/2010 coroborate cu art.169 al.1 și 6 din aceeași lege care stabilește căs e aplică și persoanelor înscrise la pensie anterior intrării în vigoare a acestei legi; adeverințele depuse la dosarul de pensie au fost întocmite conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001 iar dispozițiile cu privire la stagiile realizate în grupe superioare de muncă se aplică cu caracter retroactiv, inclusiv persoanelor pensionate conform Legii nr. 3/1977.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod.pr.civ., Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Se constată că în mod greșit Tribunalul a reținut că reclamantului nu îi sunt aplicabile dispozițiile cuprinse în Ordinul MMOS nr. 50/1990 analizând situația acestuia doar prin prisma prevederilor de la punctul 3 al Ordinului.
Este adevărat că la acest punct se face referire la personalul care este în activitate și care beneficiază de încadrarea în grupa I sau II de muncă.
Dar, la punctul 13 din același Ordin se stabilește că și pentru perioada lucrată după 18.03.1969 încadrarea în grupe de muncă se face tot potrivit prevederilor acestui Ordin care a înlocuit Ordinele nr.59/1969, 105/1976 și 210/1977 în legătură cu care se stabilește în mod clar că își încetează aplicabilitatea.
A considera că persoane care au desfășurat aceeași activitate și în aceeași perioadă de timp - 18.03.1969 – 1990, pot beneficia sau nu de aplicarea dispozițiilor Ordinului MMOS nr. 50/1990 exclusiv în funcție de criteriul aflării în activitate, în sensul ca persoanele deja pensionate la . acestui act normativ nu ar putea beneficia de prevederile sale, ar constitui o discriminare pe criteriu de vârstă (având în vedere că aceasta determină pensionarea), ceea ce este interzis de art.1 al.2 lit.e) pct. IV și art.2 al.1 din OUG nr.137/2000.
Este evident din prevederile pct.13 din Ordinul MMOS nr. 50/1990 că ceea ce s-a intenționat prin emiterea acestui ordin a fost uniformizarea procedurii de încadrare în grupe de muncă pentru toată perioada 18.03.1969 – 1990 astfel încât aceasta să se realizeze raportat la prevederile noului act normativ, chiar pentru o perioadă anterioară intrării sale în vigoare, iar nu raportat la vechile acte normative în vigoare în respectiva perioadă - Ordinele nr.59/1969, 105/1976 și 210/1977.
Astfel, prin Ordinul MMOS nr. 50/1990 a fost recunoscută încadrarea în grupa I sau II de muncă a anumitor activități inclusiv pentru perioada 18.03.1969 – 1990, cu caracter retroactiv, indiferent dacă aceste activități se regăseau sau nu în prevederile Ordinele nr.59/1969, 105/1976 și 210/1977, care și-au încetat aplicabilitatea. Dacă această recunoaștere s-a făcut pentru personalul în activitate potrivit pct.3 din Ordin, nu există nici o justificare pentru a nu aplica prevederile pct.13 și persoanelor deja pensionate, astfel încât o astfel de excludere ar constitui în mod evident un tratament discriminatoriu, câtă vreme încadrarea în grupa I sau II de muncă are în vedere criterii obiective care țin de modul de desfășurare a activității și modul în care aceasta afectează sănătatea și capacitatea de muncă, criterii care nu sunt în nici un mod influențate de data pensionării sau de faptul că un angajat era sau nu în activitate la data intrării în vigoare a Ordinului MMOS nr. 50/1990, de vreme ce recunoașterea încadrării în grupe de muncă vizează perioade anterioare acestei date și activități deja desfășurate care, astfel, și-au produs deja efectele asupra capacității de muncă.
Având în vedere aceste considerente, concluzia nu poate fi decât în sensul că punctul 3 din Ordinul MMOS nr. 50/1990, deși se referă la persoanele în activitate, nu exclude persoanele deja pensionate, cărora le sunt aplicabile prevederile de la pct.12 (pentru perioada anterioară datei de 18.03.1969) respectiv pcrt.13 (pentru perioada 18.03.1969 – 1990).
În adeverințele nr.70/07.05.2012 emisă de . respectiv nr.1919/08.05.2012 emisă de . București, se atestă că reclamantul a desfășurat activitate în grupa II de muncă în procent de 100% în perioadele 12.09.1973 – 05.06.1981 respectiv 04.03.1970 – 11.09.1973 și 05.06.1981 – 01.10.1982.
Rezultă astfel o perioadă de încadrare în grupa II de muncă fără întrerupere între 04.03.1970 și 01.10.1982.
Conținutul acestor adeverințe nu a fost contestat.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că în conformitate cu art. 125 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea si corectitudinea datelor, elementelor si informațiilor pe care le înscriu, in baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează in vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie.
Așadar, este evident că deținătorul arhivelor poate atesta încadrarea în grupa de muncă în baza documentelor deținute dar are și responsabilitatea privind conținutul adeverinței.
Pe de altă parte, în ceea ce privește încadrarea în grupa de muncă de către angajator, prin actele avute în vedere de deținătorul arhivei, responsabilitatea aparținea angajatorului.
Atributul încadrării în grupa II de muncă revenea deci conducerii societății, avea informațiile necesare și care era deci în măsură să nominalizeze persoanele cu activitate în grupa I de muncă, potrivit condițiilor concrete în care lucra.
De asemenea, potrivit pct.6 din Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii și Ocrotirii Sociale, „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)”.
Ca urmare, este responsabilitatea angajatorului încadrarea activității în grupe speciale de muncă a activității desfășurate de fiecare salariat, față de condițiile concrete de desfășurare a acesteia, și câtă vreme înscrierea din carnetul de muncă, în cazul de față, nu a fost anulată, recurenta pârâtă nu poate ignora această mențiune pentru simplul motiv că în opinia sa este eronată sau incompletă.
Trebuie avut în vedere în același sens că pârâta nu este îndreptățită să conteste sau să verifice modul de salarizare a asiguratului sau încadrarea activității sale într-o grupă de muncă de către angajator, responsabilitatea în acest sens aparținând angajatorului, ca și responsabilitatea pentru corectitudinea datelor înscrise în adeverințele eliberate.
Pe de altă parte, esențială este încadrarea în grupa I sau II de muncă, plata drepturilor salariale și virarea contribuției de asigurări sociale corespunzătoare, indiferent cine a plătit aceste contribuții, iar lipsirea asiguratului de beneficiul legal atras de aceste împrejurări pentru simplul motiv că nu se indică temeiul în care a fost realizată încadrarea în grupa de muncă ar constitui o măsură excesivă și disproporționată față de scopul urmărit, afectând în substanța sa dreptul pensie.
Principiul contributivității, reglementat de Legea nr. 263/2010 în art.2 lit.c nu este un principiu nou în sistemul asigurărilor sociale, el regăsindu-se și în Legea nr. 19/2000 art.2 lit.e) și, într-o altă formulare, în art.1 alin. 2, art. 3 și art. 21 din Legea nr. 3/1977. Oricum, Legea nr. 263/2010, deși se aplică pentru viitor ca orice lege civilă, obiectul său de reglementare fiind stabilirea drepturilor de asigurări sociale care se calculează în raport de activitatea desfășurată în trecut, în mod inevitabil se raportează la situații trecute.
În aceste condiții reclamantul are dreptul la beneficiul prevăzut de art.169 al.1 lit.b) din Legea nr. 263/2010, respectiv majorarea punctajului anual cu 25% pentru perioada 04.03._82.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod.pr.civ. se va admite apelul și se va schimba în tot sentința apelată în sensul admiterii și cererii de valorificare a încadrării în grupa II de muncă pentru perioada 04.03.1970 și 01.10.1982.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul parțial formulat de apelantul reclamant E. V., domiciliat în orașul Eforie, . C. nr.90 B, județul C. și cu domiciliul procesual ales în C., ., împotriva sentinței civile nr.4030/28.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., județul C..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Obligă pârâta să emită în favoarea reclamantului o decizie prin care să acorde reclamantului creșterea punctajului anual realizat cu 25% pentru perioada 04.03.1970 – 01.10.1982, în care a desfășurat activități în grupa II de muncă, în conformitate cu art. 169(1) din Legea nr. 263/2010.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 iunie 2014.
Președinte, Judecător,
M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: F.M.
Tehnored.dec.jud.A. R.
10.07.2014/4 ex.
Emis 2 .
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 105/2014. Curtea... | Nulitate act. Decizia nr. 11/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
