Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 301/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 301/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 10-09-2014 în dosarul nr. 293/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 301/ CM
Ședința publică din 10 septembrie 2014
Complet specializat pentru cauze
privind conflicte de muncă
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător I. B.
Grefier G. C.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanta pârâtă R. A. DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE C. cu sediul în C., ..14A, județ C., împotriva sentinței civile nr. 1147 din 12.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. P. cu domiciliul procesual ales în C., . nr.2, ., având ca obiect contestație decizie sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelanta pârâtă, consilier juridic G. N., în baza delegației nr.75/08.09.2014 pe care o depune la dosar, pentru intimatul reclamant se prezintă av. B. I. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._/14.01.2014 depusa la dosar (fila nr.3 dosar de fond).
Procedura este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 157 și urm. Cod procedură civilă.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 270 din Codul muncii.
Instanța, socotindu-se lămurită, în baza art. 244 din noul C.pr.civ., declară încheiată cercetarea procesului.
Întrebate fiind, părțile prin apărători declară că nu au alte cereri de formulat sau probe de propus.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 din noul C.pr.civ., deschide dezbaterile asupra fondului, dând cuvântul părților.
Reprezentantul apelantei pârâte solicită admiterea apelului, casarea sentinței apelate, cu consecința menținerii legalității și temeiniciei deciziei de sancționare emisă de pârâtă. Învederează instanței că insistă in susținerea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, având în vedere faptul că nu a fost respectată procedura medierii.
Consideră că decizia de sancționare este temeinică și legală, față de împrejurarea că pârâtul, deși a avut o funcție de conducere, nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu așa cum au fost arătate prin motivele de apel.
Cele două fapte reținute în sarcina pârâtului sunt bine identificate și atrag sancționarea disciplinară a celui ce se face vinovat de încălcarea acestor prevederi.
Față de nulitatea absolută invocată, apreciază că au fost interpretate formal și excesiv prevederile Codului Muncii și nu poate fi constatată nulitatea deciziei pe motivul că nu au fost înlăturate motivele de apărare ale salariatului, întrucât nu i s-a încălcat dreptul la apărare, de a formula și susține probe. Efectuarea cercetării disciplinare prealabile, consemnarea apărărilor contestatorului au garantat dreptul la apărare al salariatului, ce conferă un caracter legal al cercetării prealabile și imprimă același caracter și deciziei de sancționare, fiind respectate în totalitate dispozițiile art. 252 alin.2 lit.a,b,d,e,f din Codul Muncii.
În cuprinsul sentinței s-a arătat că pârâta susține faptul că nu indicat in mod expres înlăturarea apărărilor și prin celelalte acte efectuate, respectiv convocarea la cercetare disciplinară, etc., aceste acte fiind acte exterioare emiterii deciziei de sancționare. Tot ca și acte exterioare au fost reținute de instanță actele faptul că se aduce în instanță un prezumtiv proprietar al barăcii, nedovedit, ori aducerea martorilor în fața instanței care nici măcar nu au fost amintiți.
Față de aceste motive solicită admiterea apelului și casarea sentinței apelate.
Apărătorul intimatului reclamant, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a apelului ca nefondat. Cu privire la excepția inadmisibilității apreciază că aceasta nu mai poate fi analizată în faza apelului iar în ceea ce privește aspectele de nulitate invocate de intimatul reclamant, instanța nu le-a reținut ca temeinice, astfel că, nu pot face obiectul criticii în apel.
În ceea ce privește temeinicia faptelor reținute, apreciază că instanța fond in mod temeinic le-a analizat, raportat la probatoriile existente și a constatat că acestea nu sunt fondate, în mod corect a admis contestația și a anulat decizia de sancționare. Depune factura nr.556/01.09.2014 reprezentând onorariu avocat.
Instanța, în temeiul art. 394 din noul C.pr.civ. considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului C. la 15.01.2014, sub nr._, reclamantul M. P. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta R. A. de Distribuire a Energiei Termice, ca prin hotărâre judecătorească să anuleze decizia nr.342 din 13.12.2013, prin care a fost sancționat disciplinar de pârâtă cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de 3 luni, cu 10% și să repună părțile în situația anterioară prin plata sumelor reținute în baza acestei decizii.
S-a solicitat, totodată, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată
În motivare s-a arătat că reclamantul este angajatul pârâtei R. A. de Distribuire a Energiei Termice de peste 20 de ani, în prezent pe functia de șef sector exploatare, calitate în care are în gestiune un număr de 30 de puncte termice.
Prin referatul nr. B_/22.11.2013 întocmit de Șeful secției exploatare Sud s-au reținut următoarele fapte: a) Pe instalația de agent termic primar se afla o vană Balomax Dn 150 care datorită neentanșeității la îmbinarea fanșată și neîntreținerii de către personalul din cadrul sectorului a corodat, ceea ce reflectă lipsa de interes în menținerea instalației în stare tehnică corespunzătoare; b) La exteriorul clădirii, un aruncător pentru ape pluviale situat în dreapta intrării a fost vandalizat și nimeni din cadrul sectorului nu s-a sesizat și nu a cerut repararea acestuia; c) Lângă punctul termic există o construcție care nu aparține unității, dar pe care proprietarul a scris ”RADET C.”; deși i se ceruse șefului de sector cu o lună în urmă să desemneze un lucrător care să acopere înscrisul cu grund, acesta nu a executat ordinul.
A susținut reclamantul că i-a fost reținută vinovăția pentru toate aceste fapte, iar angajatorul a dispus sancționarea sa cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de 3 luni, cu 10%.
S-a invocat nulitatea absolută a deciziei pentru încălcarea prevederilor art. 252 din Codul muncii, ca urmare a faptului că nu s-a arătat în concret care sunt motivele pentru care faptele menționate constituie abateri disciplinare, respectiv pentru lipsa încadrării în drept a situației, pentru neindicarea prevederilor statutare încălcate și a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului.
Pe fondul cauzei s-a arătat că dispoziția atacată nu este întemeiată, iar în subsidiar s-a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu aceea a avertismentului.
A susținut reclamantul că baraca metalică este proprietatea unei persoane fizice străine de RADET, care a fost anunțată din septembrie 2013 să acopere inscripția, pe care a șters-o abia ulterior sancționării sale, din motive personale; că nu a avut posibilitatea acoperirii acestei inscripții pentru că în magazia din gestiunea sa nu exista grund; că faptele ce i se impută nu constituie fapte personale săvârșite cu vinovăție, prin care să se fi încălcat atribuții de serviciu; că nu a avut o participație personală la săvârșirea acestora, pentru că ele sunt fie rezultatul unor evenimente inerente procesului tehnologic (riscul normal al muncii), fie rezultatul unor fapte ale terților, pentru care contestatorul nu poate fi tras la răspundere.
În drept, au fost invocate prevederile art.251 si 252din Codul Muncii.
Pârâta a solicitat prin întâmpinare respingerea contestației ca nefondată și a susținut că sancțiunea aplicată se circumscrie faptelor reținute în sarcina reclamantului.
Pe cale de excepție a invocat inadmisibilitatea acțiunii pentru neparcurgerea procedurii prevăzută de art.601 lit.e din Legea nr.192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator. S-a apreciat că în litigiile de muncă izvorâte din încetarea contractelor individuale de muncă, partea interesată este ținută să facă dovada că a participat la ședința de informare cu privire la avantajele medierii și că, potrivit art. 193 alin.l NCPC, sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta, situație în care acțiunea introdusă fără respectarea acestei proceduri este inadmisibilă.
Pe fondul cauzei s-a arătat că reclamantul a mai fost sancționat disciplinar in anul 2009, iar prin sentința pronunțată în dosarul nr._/118/2008 contestația acestuia a fost respinsă, dar și prin decizia nr.67/02.03.2009 necontestată în instanța de judecată; că faptele retinute a fi fost săvârșite cu vinovăție de către reclamant sunt încadrate în următoarele prevederi legale: a) Fisa postului sef sector privind responsabilitățile legate de îndeplinirea atribuțiilor principale si sarcinilor specifice unde se menționează: " coordonează si răspunde de întreținere si revizia la rețele termice, la cămine, vane, cămine branșament aferente punctelor termice din cadrul sectorului"; b)Regulamentul de Ordine Interioara al RADET, art.66 pct.3, potrivit căruia este abatere disciplinară "neindeplinirea/refuzul indeplinirii de către salariat a atribuțiilor ce ii revin conform fisei postului, ori a ordinelor sau dispozițiilor date de șefii ierarhici." si art.66 pct.4, unde este menționata ca abatere disciplinara in legătura cu obligațiile ce le revin conducătorilor locurilor de munca." neindeplinirea atribuțiilor de organizare, coordonare si control"; deoarece reclamantul deținea funcția de sef Sector 4 Sud la data cercetării, era obligat prin fisa postului sa coordoneze întreaga activitate a Sectorului 4 Sud, conform art.66 pct.4 din Regulamentul de Ordine Interioară.
A mai susținut pârâta că reclamantului i-a fost respectat dreptul la apărare câtă vreme a fost asistat de un reprezentant al sindicatului, conform art.267 alin.4 din Codul Muncii, iar prin nota explicativă acesta a avut posibilitatea certă si reală să-și declare motivele de apărare; că gradul de avariere al vanei demonstrează că ea se afla în această stare de mai multe luni, iar în cazul în care nu s-ar fi intervenit ar fi fost pătrunsă de coroziune, ceea ce ar fi făcut-o nefuncțională pentru totdeauna; că aruncătorul a fost remediat după vizita directorului de producție, care a solicitat Șefului de Sector III Reparații sa îl înlocuiască de urgență pentru a nu se deteriora peretele punctului termic din cauza apei care se scurgea pe el; că pretinsa lipsă a grundului sau vopselei necesară acoperirii inscripției este ilară si denotă neprofesionalism și nu poate fi reținută pentru că în fișa stoc magazie din perioada respectivă existau aceste materiale, iar șeful de sector nu a avut nicio solicitare pentru scoaterea acestui material din magazie sau pentru achiziția grundului sau vopselei.
La termenul de judecată din data de 31.03.2014 Tribunalul C. a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii, pentru considerentele arătate în încheiere, iar prin sentința civilă nr.1147/12.05.2014 a admis acțiunea, a anulat decizia atacată și a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale reținute în baza acesteia și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1240 lei.
Pentru a hotărî în acest sens prima instanță a reținut că în temeiul raporturilor de muncă existente între părți, în cadrul cărora reclamantul are atribuții și obligații stabilite punctual prin fișa postului, și a referatului nr. B25420/22.11.2013 întocmit de Șeful Sectiei Exploatare Sud, la 13.12.2013 pârâta a emis decizia de sancționare disciplinară nr. 342, prin care s-a dispus reducerea salariului de bază al reclamantului pe o perioadă de 3 luni, cu 10% pentru următoarele fapte: neîndeplinirea/refuzul îndeplinirii de către salariat a atribuțiilor ce îi revin conform fișei postului, ori a ordinelor sau dispozițiilor date de către șefii ierarhici, conform art.66 pct.3 alin.15 din ROI; art.66 pct.4 din ROI unde este reglementată ca abatere disciplinară în legătură cu obligațiile ce le revin conducătorilor locurilor de muncă, respectiv neîndeplinirea atribuțiilor de organizare, coordonare și control; prevederile din fișa postului șef sector referitoare la responsabilitățile legate de îndeplinirea atribuțiilor principale și a sarcinilor specifice, potrivit cărora acesta coordonează și răspunde de întreținerea și revizia la rețele termice, la cămine, vane, cămine branșament aferente punctelor termice din cadrul sectorului.
Analizând legalitatea deciziei de sancționare prin prisma criticilor reclamantului și a prevederilor art. 252 din Codul muncii, care reglementează conținutul obligatoriu al unei astfel de decizii, tribunalul a constatat că aceasta nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
A apreciat instanța de fond că numai prin arătarea acestor motive se asigură în mod real și efectiv dreptul la apărare și că simpla menționare a faptului că apărările formulate nu sunt întemeiate, este insuficientă și nu conferă certitudinea că apărările salariatului au fost verificate efectiv de angajator, ba chiar se poate presupune că cercetarea prealabilă nu și-a atins scopul prevăzut de lege.
Enumerarea unor articole din lege și regulamente nu valorează, potrivit opiniei tribunalului, o motivație în sensul legii, pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare, deoarece nu se face referire expresă la aceste apărări; s-a apreciat, totodată, că pârâta nu poate invoca alte acte exterioare deciziei de sancționare, precum adresele de convocare ale reclamantului și nota explicativă a acestuia, întrucât motivele pentru care apărările salariatului au fost înlăturate trebuie să fie prezentate chiar în cuprinsul deciziei.
Pentru motivele arătate s-a apreciat că decizia contestată este nu respectă condițiile de formă pe care le legea le impune prin dispoziții cu caracter de ordine publică, prevăzute tocmai din acest motiv sub sancțiunea nulității absolute, și este, pe cale de consecință, nelegală.
Distinct de aspectele de formă, tribunalul a analizat și temeinicia deciziei de sancționare și a constatat că faptele reținute în sarcina contestatorului nu sunt imputabile acestuia și nu pot fi calificate drept abateri disciplinare pentru care angajatorul să fie îndrituit a aplica o sancțiune disciplinară deoarece:
- din materialul probator administrat, respectiv declarațiile olografe ale personalului de specialitate, procesul verbal de punere în funcțiune a vanelor Ballomax, descrierea tehnică a efectelor proceselor termice în structurile mecanice, extrasul din caietul de sarcini pentru vane, reiese faptul că nu a existat nici o deficiență de funcționare a vanelor, iar picăturile de apă ivite la manevrarea acestora sunt datorate condensului, nu stării lor de coroziune.
- din declarația operatorului PT B. R. rezultă că, la ieșirea acestuia din tura de noapte 21-22.11.2013, orele 7, aruncătorul de ape pluviale era pe poziție, dispariția sa fiind semnalată de B. M. și C. I.; ulterior a fost recuperat, fiind găsit în apropierea punctului termic și repus pe poziție, dar acest incident nu poate fi calificat nicidecum ca o faptă sancționabilă, imputabilă reclamantului, pentru că nu există nicio participare directă sau indirectă a acestuia în derularea sa.
- nici neacoperirea inscripției RADET de pe baraca metalică nu constituie o încălcare a obligațiilor de serviciu câtă vreme societatea pârâtă a recunoscut la interogatoriu că baraca aparține unei persoane fizice, iar inscripția cu RADET exista încă din anul 2008, ori acest fapt nu poate fi imputat în niciun caz reclamantului, cum nu-i poate fi imputată nici o eventuală amiciție între acesta și proprietarul barăcii.
S-a apreciat, în consecință, că aspectele învederate de pârâtă, potrivit cărora reclamantul a încălcat prevederile Regulamentului de Ordine Interioară al RADET, art.66 pct.3 si art.66 pct.4, nu se bazează decât pe referatului nr. B_/22.11.2013 întocmit de Șeful Secției Exploatare Sud, superiorul reclamantului, nefiind susținute de fapte pertinente și probate, iar în raport de toate aceste motive s-a apreciat că angajatorul a comis un abuz de drept și că decizia nr.342/13.12.2013 este nelegală și netemeinică, cu consecința anulării ei și a restabilirii situației anterioare ca efect al nulității, prin obligarea pârâtei să plătească reclamantului sumele reprezentând drepturi salariale reținute în baza acesteia.
În temeiul art.453 din noul Cod de procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 1240 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat conform facturii nr.514/25.04.2014).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta RADET C. și a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- încălcarea prevederilor art.193 alin. 1 și 2 din codul de procedură civilă prin greșita soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii.
A susținut apelanta că, potrivit art.601 alin. 1 lit. e din Legea nr.192/2006, medierea este o procedură prealabilă obligatorie în materia litigiilor de muncă și cum în cauză ea nu a fost urmată, în sensul că societatea nu a fost invitată la mediere anterior formulării cererii de chemare în judecată, acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă.
- greșita apreciere a situației de fapt și a probatoriilor administrate în condițiile în care societatea a demonstrat că fapta contestatorului intimat este o abatere disciplinară pentru că este în legătură cu munca sa și a fost săvârșită cu vinovăție, prin încălcarea normelor legale și a regulamentului intern.
S-a susținut că cele trei fapte reținute în sarcina salariatului contravin dispozițiilor art.66 pct. 4 din Regulamentul de ordine interioară al RADET, care reglementează ca abatere disciplinară neîndeplinirea de către conducătorii locurilor de muncă a atribuțiilor de organizare, coordonare și control și că apărările intimatului nu pot fi primite deoarece: gradul de coroziune al vanei demonstrează că starea acesteia era neglijată de mai multe luni de zile, aruncătorul de apă a fost remediat după vizita directorului de producție, care a solicitat șefului de sector III să îl înlocuiască pentru a se evita deteriorarea peretelui punctului termic, intimatul neefectuând niciun demers în acest sens, iar pretinsa lipsă a vopselei sau grundului din magazia centrală este contrazisă de mențiunile fișei de stoc, din care rezultă că aceste materiale existau în perioada respectivă.
- interpretarea formală și excesivă a prevederilor Codului muncii în soluționarea excepției de nulitate a deciziei de sancționare câtă vreme intimatului nu i-a fost încălcat dreptul la apărare, ci i s-a acordat posibilitatea să formuleze apărări și să propună probe.
A arătat apelanta că neindicarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările salariatului a fost în mod greșit reținută față de conținutul art.5 din decizia de sancționare, care indică, nelimitativ, dispozițiile încălcate, din ROI și fișa postului, dar și față de caracterul general al apărărilor formulate, care permite ca și înlăturarea lor să se facă prin exprimarea unor norme de principiu; s-a apreciat că mențiunea din nota explicativă, potrivit căreia, față de întinderea sectorului ca și suprafață, personalul din subordine este insuficient pentru asigurarea îndeplinirii sarcinilor din fișa postului, echivalează cu recunoașterea exercitării cu superficialitate a atribuțiilor de serviciu și că, față de acest gen de susțineri, motivarea deciziei de sancționare este conformă art.252 din Codul muncii, care nu obligă la o argumentare excesivă și în amănunt pentru fiecare dintre susținerile salariatului, fiind suficientă arătarea motivelor care, în opinia unității, conduc la o altă concluzie decât cea invocată de salariat ca apărare.
S-a contestat, sub acest aspect, și valorificarea de către instanța de fond a unor mijloace de probă care nu au fost invocate de salariat decât în cursul cercetării judecătorești, nu și pe parcursul cercetării disciplinare, respectiv declarația proprietarului barăcii metalice, deși nu s-a demonstrat că semnatarul ei chiar avea calitatea de proprietar al acelui bun, precum și declarațiile altor salariați ai regiei, care nu au putut fi combătute de societate pentru că au fost ulterioare cercetării disciplinare.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport cu criticile formulate, Curtea a constatat că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
În soluționarea criticii referitoare la inadmisibilitatea contestației se va avea în vedere că dispozițiile art.193 alin.1 din Codul de procedură civilă sunt incidente numai în ipoteza în care îndeplinirea procedurii prealabile sesizării instanței de judecată este în mod expres prevăzută de lege.
Ori dispozițiile art.2 alin.1 și 12 din Legea nr.192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator - care stipulau că, dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii și instituiau sancțiunea inadmisibilității acțiunii în caz de nerespectare a acestei obligații, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 601 alin.1 lit. a-f – au fost declarate neconstituționale printr-un control a posteriori de constituționalitate, prin decizia nr.2667/07.05.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr.464/25.06.2014 și, pe cale de consecință, nu mai pot fi aplicate speței de față.
Potrivit art.147 alin.1 din Constituție, dispozițiile din legile în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele la 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile legii fundamentale, iar pe durata acestui termen respectivele dispoziții sunt suspendate de drept.
A.. 4 al aceluiași articol prevede că deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial și au putere numai pentru viitor, aceiași reglementare regăsindu-se și în art.31 din Legea nr.47/1992 referitoare la organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, chiar dacă la data la care instanța de fond a verificat îndeplinirea condiției procedurii prealabile, conform art.193 alin.1 din Codul de procedură civilă, subzista obligația părților de a participa la ședința de informare privind avantajele medierii ca urmare a încadrării litigiului în sfera celor stabilite de art.601 din Legea nr.192/2006, soluția dată excepției de inadmisibilitate a acțiunii nu mai poate fi raportată la respectarea dispozițiilor art.2 alin.1 și 12 din același act normativ pentru că procesul nu se poate desfășura decât în cadrul normativ legal constituțional, ori prevederile art.601 din lege trebuie privite prin prisma efectelor declarării ca neconstituționale a dispozițiilor art.2 alin.1 și 12 din același act normativ, context în care participarea la ședința de informare nu mai reprezintă o obligație pentru părți, ci o opțiune voluntară a persoanelor interesate să recurgă la mediere, ca metodă alternativă, facultativă, de soluționare a conflictelor.
Nu poate fi reținută ca întemeiată nici critica referitoare la interpretarea formală și excesivă a prevederilor art.252 din Codul muncii întrucât norma are caracter imperativ și instituie o prezumție juris tantum de vătămare, astfel că legalitatea deciziei de sancționare presupune cuprinderea tuturor elementelor enumerate de textul citat, iar lipsa oricăruia dintre ele atrage nulitatea absolută a măsurii dispusă de angajator.
Prin urmare, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, cercetarea prealabilă administrativă nu trebuie să fie pur formală și să se limiteze doar la descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, ci trebuie să respecte și dispozițiile imperative referitoare la motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare.
Chiar dacă o astfel de exigență poate părea excesivă, ea este justificată de necesitatea ca salariatului să îi fie asigurat efectiv dreptul la apărare, a cărui respectare să poată fi supusă verificării instanței, pentru că dacă în cuprinsul deciziei nu se arată care au fost apărările salariatului și de ce ele au fost înlăturate, nu există certitudinea că aceste apărări au fost verificate de angajator.
Ori în cuprinsul deciziei de sancționare nr.342/13.12.2013, atacată în cauză, nu există nicio referire la motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de contestatorul intimat prin nota explicativă din 02.12.2013, care au fost redate în considerentele deciziei, dar au fost ignorate de emitentul actului sancționator, contrar prevederilor art.252 alin.1 lit. c din Codul muncii.
Nu poate fi apreciată motivație pentru înlăturarea apărărilor formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare, cum în mod nefondat susține apelanta, simpla indicare a prevederilor din regulamentul intern al RADET C. și din fișa postului ce se pretinde că au fost încălcate de intimat pentru că legea impune arătarea motivelor pentru care apărările salariatului au fost înlăturate, ori o astfel de cerință nu poate complinită prin enumerarea unor articole din lege sau regulamente.
Concluzia contrară nu poate fi justificată nici de susținerea referitoare la caracterul general al apărărilor formulate pentru că, pe de o parte, din chiar considerentele deciziei rezultă că acestea au vizat, punctual, fiecare dintre cele trei fapte reținute în sarcina intimatului, cu indicarea expresă a împrejurărilor care au condus la apariția lor, precum și a motivelor pentru care s-a apreciat de către intimat că acestea nu îi pot fi imputate, iar pe de altă parte, pentru că obligația menționării în decizie a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările salariatului subzista chiar și atunci când acestea nu au nicio legătură cu învinuirea ce i se aduce, cu atât mai mult în situația în care au fost formulate în termeni generali.
Nici recunoașterea de către intimat a faptelor care au justificat, în opinia unității, aplicarea sancțiunii disciplinare, nu poate fi reținută în cauză pentru că mențiunea din nota explicativă potrivit căreia întinderea sectorului de activitate, ca și suprafață, și insuficiența personalului din subordine nu permit îndeplinirea sarcinilor din fișa postului, nu echivalează cu recunoașterea exercitării cu superficialitate a atribuțiilor de serviciu, ci reprezintă apărări menite să justifice lipsa culpei intimatului în apariția deficiențelor imputate; prin urmare, obligația indicării motivelor pentru care au fost înlăturate subzistă și în referire la aceste susțineri, iar lipsa acestor mențiuni formale, impuse în mod imperativ de prevederile art.252 alin.1 lit. c din Codul muncii, atrage nulitatea absolută a deciziei de sancționare atacată în cauză.
Confirmarea, în apel, a acestei sancțiuni a actului sancționator, face inutilă cercetarea criticilor care antamează fondul cauzei pentru că examinarea vinovăției persoanei sancționate implică, în primul rând, o decizie legală sub aspecte de formă, care să cuprindă toate elementele cerute de lege, pentru a se face dovada că au fost respectate toate drepturile salariatului.
Aceste critici sunt, de altfel, și neîntemeiate pentru că, pe de o parte, din considerentele sentinței atacate rezultă că soluția admiterii contestației s-a bazat pe examinarea coroborată a probatoriilor administrate în primul ciclu procesual, iar pe de altă parte, pentru că tribunalul în mod corect a apreciat că faptele reținute în sarcina contestatorului nu sunt imputabile acestuia și nu întrunesc condițiile unor abateri care pot justifica sancțiunea disciplinară aplicată prin decizia contestată.
Pentru motivele arătate, în temeiul art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
În temeiul art.453 alin.1 din același cod, va obliga apelanta la 620 lei cheltuieli de judecată către intimatul contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelanta pârâtă R. A. DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE C. cu sediul în C., ..14A, județ C., împotriva sentinței civile nr. 1147 din 12.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. P. cu domiciliul procesual ales în C., . nr.2, ., ., având ca obiect contestație decizie sancționare ca nefondat.
Obliga apelanta la 620 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.09.2014.
Președinte,Judecător,
D. P. I. B.
Grefier,
G. C.
Red.jud. fond. F.M. I.
Tehnored.jud. apel I.B. -31.10.2014
Ex-4-
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 66/2014.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 88/2014. Curtea... → |
|---|
