Obligaţie de a face. Decizia nr. 204/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 204/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 3573/118/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 204/AS
Ședința publică din 9 decembrie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. B.
Judecător R. A.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare apelul formulat de apelantul reclamant N. C., domiciliat în C., . nr.1, ..A, ., împotriva sentinței civile nr.522/07.03.2014 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. SECTORIALĂ DE P. A MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, ..3, sector4, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința de judecată din data de 18.11.2014 și au fost consemnate în încheierea din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 9.12.2014, când a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA:
Cu privire la apelul civil de față, constată:
Cu nr._ din 24.10.2013 s-a înregistrat acțiunea formulata de reclamantul N. C. in contradictoriu cu parata C. de P. Sectoriala a Ministerului Administratiei și Internelor, solicitând obligarea pârâtei la plata diferenței de pensie pentru perioada aprilie 2008 – noiembrie 2010, avându-se în vedere diferența dintre cuantumul pensiei din decizia nr._/15.12.2010 și cuantumul pensiei din decizia nr._/17-04-2008, indexarea sumei cu indicele de inflație până la data plății efective, daune cominatorii de 10 lei/zi de la data de 01-12-2012 și până la data efectuării plății diferenței de pensie solicitată, cheltuieli de judecată de 880 lei.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 28-03-2008 a fost trecut în rezervă din cadrul IPJ Constanta, fiind pensionat prin decizia nr._/17-04-2008. Reclamantul a precizat că a contestat aceasta decizie în instanță, ulterior fiind emisă decizia nr._/15.12.2010, prin care s-a stabilit un cuantum al pensiei de 4343 lei. A susținut reclamant că pârâta a refuzat să-i plătească drepturile de pensie pentru perioada aprilie 2008 – noiembrie 2010.
La termenul din 21-02-2014, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada aprilie 2008 – 24 martie 2010.
Prin sentința civilă nr. 522/07.03.2014, Tribunalul C. a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada aprilie 2008 – 24 martie 2010 și a respins ca prescrisă acțiunea reclamantului N. C. în contradictoriu cu pârâta C. de P. Sectoriala a Ministerului Administrației și Internelor pentru pretențiile aferente perioadei aprilie 2008 – 24 martie 2010. A respins ca nefondate restul pretențiilor formulate de reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut:
Inițial cererea reclamantului a fost înregistrata la Tribunalul Constanta - Secția de C. Administrativ la data de 28-03-2013, prin încheierea din 26-09-2013 stabilindu-se natura civilă a cauzei. Analizând plicul cu care a fost înaintată acțiunea la instanță s-a constatat că a fost depusă la poștă la data de 25-03-2013 (fila 36 dosar).
Așadar, având în vedere ca reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata diferenței de pensie pentru perioada aprilie 2008 – noiembrie 2010, data depunerii la poștă a acțiunii – 25-03-2013, precum și termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958, instanța a apreciat că a intervenit prescripția dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei aprilie 2008 – 24 martie 2010.
In sensul aplicării dispozițiilor Decretului nr. 167/1958 s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr.1/ 17 februarie 2014 în dosarul nr.20/2013. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a decis ca în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5, art.201, art.223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil și ale art.6 alin.(4), art.2512, art.2513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art.18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.
F. de acestea, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada aprilie 2008 – 24 martie 2010 si a respins ca prescrisă acțiunea reclamantului pentru pretențiile aferente perioadei aprilie 2008 – 24 martie 2010.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/17-04-2008 emisa de C. de P. Sectoriala a Ministerului Administrației și Internelor au fost stabilite drepturile de pensie ale reclamantului, începând cu data de 01.04.2008, cuantumul acesteia fiind de 2937 lei.
Ulterior, a fost emisă decizia nr._/15.12.2010, prin care s-a stabilit că reclamantul este îndreptățit a primi o pensie în cuantum de 3654 lei, începând cu data de 01-12-2010. Din actele dosarului a rezultat ca reclamantul ar fi contestat decizia nr._/15.12.2010, astfel încât aceasta are caracter definitiv, atât sub aspectul cuantumului pensiei, cât și sub aspectul datei de la care se stabilește dreptul la noul cuantum – 01-12-2010.
D. urmare, pentru perioada analizata 25.03.2010 – 30.11.2010 (după soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada aprilie 2008 – 24 martie 2010), drepturile la pensie ale reclamantului sunt cele stabilite prin decizia nr._/17-04-2008, decizia nr._/15.12.2010 producând efecte începând cu data de 01-12-2010. In condițiile în care decizia nr._/15.12.2010 nu a fost contestată sub aspectul datei de la care se acordă pensia în cuantum de 3654 lei, pensia în noul cuantum se cuvine reclamantului începând cu data de 01-12-2010.
D. urmare, instanța a respins ca nefondate restul pretențiilor reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, invocând următoarele critici:
- Dreptul la pensie constituie un bun în sensul principiilor de drept intern – art. 474 Cod civil, a jurisprudenței Curții Europene a Dreptului Omului, precum și jurisprudența Î.C.C.J. a României, titularul dobândind dreptul la pensie ca pe un element activ al patrimoniului și de a fi protejat în exercițiul său prin toate mijloacele juridice ce îi asigură regimul juridic al proprietății.
Dreptul la proprietate se manifestă ca un drept exclusiv și absolut, potrivit art. 480 cod civil, în sensul că nimeni nu poate fi lipsit de acesta, decât numai pentru un interes general și numai cu condiția de a fi despăgubit în mod just și în prealabil.
Curtea Europeană a drepturilor omului, în jurisprudența sa, a statuat că noțiunea de bun are o sferă de aplicare autonomă, desemnând toate bunurile cu valoare patrimonială. Așadar, orice interes economic care are o valoare patrimonială trebuie să fie considerat drept un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional, depășindu-se chiar dreptul de proprietate, vizând deci noțiunea de patrimoniu.
- Cu privire la indexarea sumei cu indicele de inflație, apreciază că existența legislației financiare în domeniu este semnificativă și nu pot apărarea probleme de interpretare.
- Cu privire la solicitarea daunelor cominatorii, invocă prevederile art. 1516 cod pr.civilă, instituția daunelor cominatorii fiind indiscutabil recunoscută de legiuitor prin reglementarea sa și în legislația specială, respectiv disp. art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, în baza căruia instanța poate aplica penalități pe zi de întârziere în situația în care persoanei îndreptățite ăi este refuzată remiterea titlului de proprietate sau punerea în posesie. Daunele cominatorii reprezintă mijlocul de constrângere a debitorului în vederea executării obligației.
- Cu privire la cheltuielile de judecată ele sunt solicitate având în vedere cheltuielile cu corespondența, deplasarea la instanța, timpul afectat pregătirii și prezenței la instanță.
În concluzie, apelantul consideră că în acest caz nu poate interveni excepția de tardivitate sau alte excepții ce pot fi invocate împotriva patrimoniului și a bunurilor unei persoane și solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat.
Reclamantul N. C. a solicitat obligarea pârâtei C. de P. Sectoriala a Ministerului Administrației si Internelor la:
- plata diferenței de pensie pentru perioada aprilie 2008 – noiembrie 2010, avându-se în vedere diferența dintre cuantumul pensiei din decizia nr._/15.12.2010 si cuantumul pensiei din decizia nr._/17-04-2008;
- indexarea sumei cu indicele de inflație până la data plății efective;
- daune cominatorii de 10 lei/zi de la data de 01-12-2012 și până la data efectuării plății diferenței de pensie solicitată;
- cheltuieli de judecată de 880 lei.
În ceea ce privește perioada aprilie_10, instanța de fond a respins pretențiile reclamantului ca fiind prescrise întrucât s-a depășit termenul de 3 ani prevăzut de decretul nr. 167/1958, această soluție fiind în acord cu decizia nr. 1/2014 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii care a decis că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art.18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.
Față de această soluție, apelantul invocă încălcarea art. 480 cod civil conform căruia dreptul de proprietate este un drept civil de care nimeni nu poate fi lipsit decât în caz de interes public. De asemenea, apreciază apelantul că prin soluția dată, instanța de fond nu a respectat jurisprudența Curții Europene de Justiție care a stabilit că pensia este un bun ce se bucura de protecția art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Aceste critici sunt nefondate, în primul rând pentru faptul că dispozițiile invocate nu au nicio legătură cu cauza dedusa judecății.
În cererea sa, reclamantul a solicitat diferențe de pensie pentru perioada 2008-2010 care se supun termenului de prescripție de 3 ani astfel cum a stabilit și instanța de fond, în condițiile legii și în condițiile în care nici Curtea Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului nu a stabilit în jurisprudența să că diferențele de pensie se pot pretinde oricând și fără a se analiza deciziile în baza cărora se pretind astfel de diferențe.
Cum decizia de pensionare nr._/17.04.2008 nu a fost contestată, ea a rămas definitivă și și-a produs efectele până în anul 2010 când s-a emis o altă decizie de pensie nr._/15.12.2010 care de asemenea nu a fost contestată.
Prin urmare, nu se indica despre ce „bun”este vorba atunci când se solicită plata unor diferențe care nu puteau rezulta decât în urma unei eventuale contestații și stabilirea unor împrejurări care ar fi condus la calculul eronat al cuantumului pensiei sau neplata drepturilor stabilite prin cele două decizii.
Dacă reclamantul este nemulțumit de cuantumul pensiei, acesta are calea unei revizuiri conform art. 107 din legea nr. 263/2010 dar care trebuie să urmeze procedura reglementata de art. 149 din legea nr. 263/2010, nicidecum calea unor pretenții întemeiate pe decizii necontestate în termen legal.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă apelul va fi respins că nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant N. C., domiciliat în C., . nr.1, ..A, ., județul C., împotriva sentinței civile nr.522/07.03.2014 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. SECTORIALĂ DE P. A MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, ..3, sector 4, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 decembrie 2014.
Președinte, Judecător,
M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: C.S.A.
Red.dec.jud.M.B.
22.12.2014 – 4 ex.
Emis 2 .
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 72/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA | Recalculare pensie. Decizia nr. 198/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
