Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 192/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Pentru considerentele arătate, apreciind cererea întemeiată în parte, instanța a anulat decizia nr._/20.01.2012 emisă de pârâta C. Județeană de Pensii C. și a dispus obligarea acesteia să emită reclamantei o nouă decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, începând de la data de 22.09.2011, cu luarea în considerare a activității prestate în grupa a II-a de muncă în perioada 1.06.1990-1.04.2001, potrivit adeverinței nr. 2978/19.09.2011 eliberată de ..

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 453 NCPC, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată este întemeiată, având în vedere faptul că aceasta din urmă se află în ipoteza prevăzută de textul de lege, aceea de a fi pierdut procesul.

În privința onorariului de avocat, potrivit art. 451 alin.2 NCPC, judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt vădit disproporționate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Instanța apreciază că față de obiectul și complexitatea cauzei, dosarul având două termene de judecată, onorariul avocatului (1000 lei - conform chitanței fila 48) este nepotrivit de mare, motiv pentru care îl va reduce la cuantumul de 500 de lei. Aplicând dispozițiile art.451 alin. 2 NCPC, instanța nu a cenzurat contractul de asistență juridică, ci doar a stabilit în mod corespunzător cuantumul cheltuielilor de judecată.

D. urmare, pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva aceleași hotărâri a declarat apel pârâtă C. Județeană de Pensii C.. În motivarea apelului său a arătat următoarele:

Referitor la grupa de muncă pentru perioada 01.06.1990 – 01.04.2001, aceasta nu a fost fructificată deoarece funcția reclamantei nu se regăsește în temeiul legal indicat.

Solicită a se observa că în perioada de referință, reclamanta a deținut funcția de analist. Temeiul legal invocat de angajatori l-a reprezentat Ordinului M.I.Ch.P. nr.969/04.06.1990 pct.2 și pct.5.

Conform prevederilor Ordinului M.I.Ch.P. nr.969/04.06.1990, beneficiază de încadrarea în grupa a-II-a de muncă în vederea pensionării, în conformitate cu prevederile art.2 din H.G.nr.559/1990, categoriile de personal, din unitățile de profil de chimie și petrochimie, necuprinse în anexa nr.2 la Odinele nr.50/1990 și nr.100/1990 emise de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii, conform anexei la ordin.

Prevederile acestui act normativ nu pot fi aplicate și personalului din serviciile tehnico – economice și administrative din cadrul unității.

Prin urmare, activitatea desfășurată în cadrul S.C. „Oil Terminal” S.A. nu se regăsește în prevederile Ordinului M.I.Ch.P. nr.969/1190 poziția 5 din anexă, astfel că nu poate fi valorificată ca stagiu de cotizare în grupa a-II-a de muncă.

Împotriva aceleași hotărâri, a formulat apel și reclamanta C. L.. În motivarea apelului său aceasta a arătat următoarele:

Precizează că a formulat apel împotriva sentinței civile nr.598 din data de 17 martie 2014 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul C., pe care o consideră parțial nelegală, exclusiv sub aspectul reducerii onorariului avocațial, sens în care solicită admiterea apelului, anularea parțială a sentinței și admiterea în tot a acțiunii astfel cum a fost formulată.

Cu privire la plata cheltuielilor de judecată formulate și cenzurate de instanța de fond prin reducerea onorariului de avocat motivând că acestea trebuie limitate la un cuantum rezonabil.

Este de notorietate atitudinea casei Județene de Pensii C., unică la nivel național prin numărul de dosare promovate ca urmare a refuzului nelegal de a recunoaște stagii de cotizare, dosare pe care instanțele le admit în unanimitate.

Or, demersul judiciar este inevitabil pentru a putea să obțină o pensie în raport de principiul contributivității la care este îndreptățită.

Față de această situație, precizează că a angajat un avocat căruia i-a achitat onorariu și pe care l-a pretins a-i fi restituit, întrucât culpa procesuală a pârâtei este evidentă.

Analizând sentința apelată din prisma criticilor formulate Curtea a respins apelul formulat de pârâtă și a admis apelul reclamantei ca nefondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la apelul pârâtei

Prin decizia nr._/20.01.2012 emisă de C. Județeană de Pensii C. s-a admis cererea de pensionare a reclamantei C. L. începând cu 22.09.2011, stabilindu-se un cuantum al pensiei în cuantum de 1721 lei.

În motivarea deciziei s-a arătat că perioada 01.06.1990 – 01.04.2001 nu s-a considerat în grupa superioară de muncă motivat de faptul că funcția de analist nu se regăsește în temeiul legal indicat.

Din adeverința nr.2978/18.09.2011 emisă de S.C. „Oil Terminal” S.A. rezultă că reclamanta a fost angajata acestei societăți în funcția de analist și, că în perioada 01.06.1990 până la 01.10.1999 și-a desfășurat activitatea în grupa a-II-a de muncă în procent de 100% conform Deciziei Consiliului de Administrație nr.708/10.07.1990, temeiul juridic al încadrării fiind Ordinul nr.969/1990 al Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice – Anexa 2 pct.2.

În perioada 01.10.1999 până la 01.04.2001 și-a desfășurat activitatea în grupa a-II-a de muncă în procent de 70% conform Deciziei nr.5752/26.07.1999 a Consiliului de Administrație, temeiul juridic al încadrării fiind Ordinul nr.969/1990 a Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice – Anexă pct.5 și H.G.559/1990 Art.2.

Susținerea pârâtei că activitatea desfășurată de reclamantă nu se încadrează în grupa a-II-a de muncă nu poate fi reținută având în vedere conținutul adeverinței menționată mai sus, eliberată de angajator care atestă că activitatea desfășurată de reclamantă pe o anumită perioadă de timp se încadrează în grupa a-II-a de muncă, pârâta neavând competența de a reaprecia situația personalului care lucrează în grupe superioare de muncă.

Potrivit art.2 din H.G.nr.559/1990 personalul care este în activitate din unitățile de profil, aparținând Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice necuprins în grupa I-a de muncă prin reglementările în vigoare, beneficiază de încadrarea în grupa a-II-a de muncă în vederea pensionării, pe întreaga perioadă lucrată după data de 18.03.1969. Categoriile de personal care, potrivit sarcinilor și atribuțiilor de serviciu, pot beneficia de această prevedere, se stabilesc de Ministerul Industriei Chimice și Petrochimice, proporțional cu timpul efectiv lucrat în condiții deosebite.

În principiu, legalitatea și temeinicia adeverințelor prin care se atestă condițiile de muncă și veniturile obținute de salariați nu pot fi cenzurate de casele de pensii, persoanele care le-au eliberat purtând răspunderea pentru corectitudinea lor.

Esențial pentru încadrarea activității unei persoane într-o anumită grupă de muncă, nu era numai funcția deținută, ci și condițiile de muncă în care aceasta se desfășoară, executarea ei în condiții nocive, grele sau periculoase ducând la încadrarea în grupa de muncă.

Din adeverința menționată mai sus rezultă că din 1990 până în prezent au existat Buletine de expertizare eliberate de Inspectoratul de Poliție Sanitară și Medicină Preventivă C. prin care se confirmă faptul că „personalul societății lucrează în condiții de microclimat nefavorabil, suprasolicitare vizuală, condiții periculoase, expunere la hidrocarburi, pericol de explozie, care constituie risc de îmbolnăvire și vătămare pentru personalul salariat.

Cu privire la apelul reclamantei.

Reclamanta a criticat hotărârea primei instanțe doar din prisma reducerii cheltuielilor de judecată.

Potrivit art.451 al.2 Cod procedură civilă instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.

Raportat la obiectul pricinii și munca întreprinsă de avocat Curtea a apreciat că onorariul de 1000 lei nu era excesiv de mare astfel încât să se impună reducerea acestuia.

Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art.480 al.1 și 3 Cod procedură civilă a respins ca nefondat apelul pârâtei și a admis apelul reclamantei dispunând schimbarea în parte a sentinței apelate conform celor dispuse prin dispozitivul deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul civil formulat de apelanta reclamantă și intimată C. L. – cu domiciliul ales la cabinet avocat B. I. C. – cu sediul în municipiul C., . nr.2B, . împotriva sentinței civile nr.598 din data de 17 martie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă și apelantă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C..

Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă pârâta la 1000 lei cheltuieli de judecată.

Menține restul dispozițiilor.

Respinge apelul formulat de apelanta pârâtă și intimată C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C. împotriva sentinței civile nr.598 din data de 17 martie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă și apelantă C. L. – cu domiciliul ales la cabinet avocat B. I. C. – cu sediul în municipiul C., . nr.2B, ., ., ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 25 noiembrie 2014.

Președinte, Judecător,

M. S. S. J. Z.

Grefier,

G. I.

Jud.fond – F.M.I.

Red.dec.Jud.J.Z./29.12.2014

Tehnored.Gref.G.I./5 ex.

Data: 05.01.2015

Emis 2 comunicări/05.01.2015