Recalculare pensie. Decizia nr. 72/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 72/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 2423/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.72/AS
Ședința publică din 27 Mai 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. S. S.
Judecător M. B.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul reclamant P. G., domiciliat în C., . nr.28, județul C., împotriva sentinței civile nr. 150/24.01.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., . C, județul C., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelantul reclamant dl. avocat B. A., care depune la dosar împuternicirea avocațială ./_/27.05.2014, lipsind intimata pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită conf. art. 153 și urm. cod pr.civilă.
Apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință:
Apărătorul apelantului reclamant susține că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța luând act de susținerile apărătorului apelantului reclamant, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Având cuvântul, apărătorul apelantului reclamant susține că instanța de fond, analizând conținutul adresei nr._/20.09.2010 a apreciat că aceasta reprezintă o decizie de respingere a cererii de recalculare, iar din actele dosarului nu rezultă că reclamantul ar fi contestat această decizie. Deci, s-a confundat natura juridică a unei decizii de recalculare de pensie, cu o simplă adresă de răspuns la o cerere de recalculare a pensiei.
Apreciază că, C. Județeană de Pensii C. trebuia să emită o decizie de recalculare a pensiei și nu o simplă adresă de respingere a cererii reclamantului. Menționează că cererea de recalculare era sub imperiul Legii nr. 19/2000 aflată în vigoare la data de 31.12.2010 și nu sub imperiul legii nr. 263/2010 ce a intrat în vigoare la 01.01.2011. Mai mult, Legea nr. 19/2000 nu prevedea necesitatea contestării deciziei de pensionare prin C.J.P. C. la Comisia centrală de Contestații pensii.
Arată apărătorul că în ce privește conținutul celor două adeverințe, acestea respectă natura juridică a salariilor brute sau nete prevăzute în art. 164 din Legea nr.19/2000. Susține că în alte cauze similare, instanța a admis astfel de acțiuni.
Pentru motivele mai sus expuse, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța, rămâne în pronunțare asupra apelului de față.
CURTEA :
Deliberând asupra apelului formulat de reclamantul P. G., constată următoarele:
I. Sentința apelată:
Prin sentința civilă nr. 150/24.01.2014, Tribunalul C., secția I civilă, a respins ca nefondată cererea formulată la 27.02.2013 de reclamantul P. G. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C., prin care a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei cu luarea în considerare a adeverințelor nr. 2/27.01.2010 eliberată de 1 Decembrie SCM și nr. 73/12.04.2010 eliberată de Prestarea SCM, începând de la 1.10.2010, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/06-12-2004, s-au stabilit drepturile de pensie ale reclamantului P. G., începând cu data de 19-07-2004.
Cu nr._/04.05.2010 a fost înregistrată cererea formulată de reclamant la C. Județeană de Pensii Constanta, solicitând recalcularea drepturilor de pensie în baza adeverințelor nr. 2/27-01-2010 si nr. 73/12-04-2010, ce au fost anexate cererii.
La data de 20-09-2010, pârâta C. Județeana de Pensii C. emite răspunsul nr._, prin care i se comunica reclamantului ca cererea lui nu poate fi soluționată favorabil.
Instanța a constatat că în speță sunt aplicabile art. 106, 107, 149 și 153 din Legea nr. 263/2010. Aceleași reglementări s-au regăsit si în Legea nr. 19/2000, in vigoare la data când reclamantul a fost pensionat.
Analizând conținutul adresei nr._/20-09-2010, instanța a apreciat ca aceasta reprezintă în fapt o decizie de respingere a cererii de recalculare.
Din actele dosarului nu rezulta ca reclamantul ar fi contestat decizia nr._/20-09-2010, prin care i-a fost respinsa cererea de recalculare a drepturilor de pensie.
Potrivit art. 86 – 87 din Legea nr. 19/2000 si art. 149 din Legea nr. 263/2010, deciziile de pensionare au o procedura proprie de contestare. In cazul in care decizia nu este contestata, aceasta are caracter definitiv.
D. urmare, odată stabilit cuantumul pensiei și punctajul realizat, acesta poate fi modificat doar prin recalculare, solicitată însa în temeiul art. 107 din Legea nr. 263/2010, de către titularul dreptului la pensie.
Aceasta presupune ca reclamantul sa formuleze o cerere către C. Județeană de Pensii Constanta, în care să solicite recalcularea pensiei cu valorificarea unui stagiu de cotizare ce nu a fost luat in considerare la stabilirea pensiei.
In conformitate cu prevederile art. 153 lit. d, f, g din Legea nr. 263/2010, tribunalul soluționează cauze limitativ prevăzute.
In ceea ce privește cererea dedusă judecății, instanța a constatat ca aceasta nu se încadrează în nici una din situațiile prevăzute de art. 153 din Legea nr. 263/2010, cat timp reclamantul nu a înregistrat la C. Județeană de Pensii Constanta o noua cerere de recalculare a drepturilor de pensie, nu exista nici o proba din care sa rezulte refuzul de a primi o astfel de cerere sau de a o soluționa.
Legea pensiilor conferă caselor de pensii atribuții de stabilire a pensiei, instanța de judecata verificând doar daca au fost respectate prevederile legale la momentul stabilirii/recalculării pensiei.
Mai mult, verificând conținutul adeverințelor nr. 2/27-01-2010 si nr. 73/12-04-2010 s-a constatat ca in mod corect C. Județeană de Pensii Constanta nu a procedat la valorificarea lor, întrucât acestea nu respectă dispozițiile art. 164 din Legea 19/2000, respectiv art. 165 din Legea nr. 263/2010.
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs (care a fost ulterior calificat ca fiind apel) reclamantul P. G., solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea cererii de apel, apelantul reclamant a arătat că instanța de fond a confundat natura juridică a unei decizii de recalculare cu o simplă adresă. Intimata trebuia să emită o decizi de recalculare, iar nu o simplă adresă. Pe de altă parte, cererea de recalculare a fost formulată sub imperiul Legii nr. 19/2000, care nu prevedea necesitatea contestării deciziei de pensionare.
Cele două adeverințe respectă art. 164 din Legea nr. 19/2000
Intimata pârâtă nu a formulat apărări față de cererea de apel.
2. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și nu au fost administrate probe noi.
III. Analiza apelului:
1. Prin cererea înregistrată la intimată sub nr._/4.05.2010, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei în baza adeverințelor nr. 2/27.01.2010 eliberată de 1 Decembrie SCM și nr. 73/12.04.2010 eliberată de Prestarea SCM.
Ca răspuns la această cerere, intimata a emis adresa nr._/20.09.2010, prin care a comunicat apelantului că cererea sa nu poate fi soluționată favorabil.
2. Legea aplicabilă litigiului este, raportat la data formulării cererii de recalculare a pensiei, Legea nr. 19/2000. În acest sens, art. 178 din Legea nr. 263/2010, care a intrat în vigoare la 1.01.2011, prevede că cererile înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor soluționa conform normelor legale existente la data deschiderii drepturilor de pensii, care în cazul apelantului sunt cele ale Legii nr. 19/2000.
Adresa intimatei nr._/20.09.2010 nu poate fi asimilată unei decizii, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond, întrucât nu orice corespondență a unei autorități constituie un act administrativ, iar adresa în cauză constituie numai o corespondență între casa teritorială de pensii și pensionar. Prin aceasta, autoritatea emitentă nu decide și nu dispune nimic, ci doar precizează că cererea de recalculare nu poate fi soluționată favorabil.
În materia pensiilor, refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri dă dreptul titularului acesteia de a se adresa instanței, potrivit art. 155 lit. e) din Legea nr. 19/2000 (aceeași prevedere regăsindu-se și la art. 153 lit. f) din legea nr. 263/2000), fără ca dreptul de acces la justiție să fie supus unei cerințe de exercitare într-un anumit termen. Numai decizia necontestată în termen devine definitivă potrivit art. 88 din Legea nr. 19/2000, nu și refuzul de soluționare a unei cereri.
Se dovedește astfel eronată concluzia primei instanțe în sensul că cererea dedusă judecății nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 153 din Legea nr. 263/2010, atât sub aspectul identificării legii aplicabile în timp litigiului, cât și pentru că litigiul are la bază refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale, situație pentru care art. 155 lit. e) din Legea nr. 19/2000 consacră expres jurisdicția asigurărilor sociale.
În acest sens, potrivit art. 86 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii. Potrivit art. 169 alin. 1 și 2, pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia, iar cererea de recalculare a pensiei urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare.
Din interpretarea coroborată a acestor prevederi legale rezultă că admiterea sau respingerea unei cereri de recalculare a pensiei se face prin decizie, de vreme ce procedura de soluționare este aceeași ca în cazul cererii de pensionare pentru care se prevede expres această cerință, astfel că evitarea pronunțării unei decizii și emiterea în schimb a unei adrese nu echivalează cu soluționarea cererii de recalculare. Astfel, după expirarea termenului de 45 de zile în care această cerere trebuia soluționată, există un refuz nejustificat de soluționare a cererii indiferent de faptul emiterii de către casa teritorială de pensii a unei adrese de răspuns prin care informează pensionarul că cererea sa de recalculare nu poate fi soluționată favorabil.
3. Cele două adeverințe în temeiul cărora apelantul a solicitat recalcularea pensiei dovedesc veniturile sale brute obținute în calitate de salariat la cei doi angajatori emitenți.
Potrivit art. 164 alin. 2 și 3 din Legea nr. 19/2000, (2) la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă. (3) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Prin decizia ÎCCJ în interesul legii nr. 19/2012, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 3307 alin. 4 C. proc. civ. vechi (precum și potrivit art. 517 alin. 4 C. proc. civ. nou), s-a stabilit că principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
În cuprinsul adeverințelor în cauză este menționat expres că unitatea a reținut și a virat cota de asigurări sociale la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Prin urmare, apelantul reclamant este îndreptățit la valorificarea adeverințelor mai sus menționate, aplicându-se principiul contributivității prevăzut de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, menținut și prin art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010.
4. În ceea ce privește faptul că adeverințele care fac obiectul cauzei atestă pentru întreaga perioadă veniturile brute, se reține că art. 164 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 prevede că, „la determinarea punctajelor anuale, până la . prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel: a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.”
Această distincție are ca obiectiv facilitatea preluării de către casele de pensii a datelor din carnetele de muncă, pornind de la realitatea consemnării în acestea a veniturilor nete în perioada 1.07.1977 – 1.01.1991. Aceasta nu înseamnă însă că, pentru această perioadă a fost modificat modul de calcul al punctajului lunar prevăzut de art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, potrivit căruia „numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru S.”. Potrivit art. 78 alin. 4, „punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. 1 și 2, se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.”
Astfel, la calcularea punctajului lunar și apoi anual și mediu anual, în aplicarea principiului contributivității, se pornește întotdeauna, în principiu, de la venitul brut, asupra căruia a fost calculată contribuția la fondul de asigurări sociale de stat. Pentru perioada 1.07.1977 – 1.01.1991, reflectată în carnetele de muncă sub forma veniturilor nete, legiuitorul a prevăzut la art. 164 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 un mecanism de informare a destinatarilor legii în scopul de a se evita un eventual refuz de valorificare a datelor privind veniturile nete înscrise în carnetele de muncă, fără însă ca prin aceasta să se ajungă la trunchierea principiului contributivității și la diminuarea nejustificată a punctajelor lunare.
Așa fiind, legiuitorul a prevăzut, cu titlu excepțional pentru perioada amintită, obligația caselor de pensii de a calcula punctajele lunare pornind de la veniturile nete înscrise în carnete de muncă, însă cu respectarea și în acest caz a art. 78 alin. 1 și 4 din lege, ceea ce presupune în acest caz raportarea veniturilor nete realizate la venitul mediu net, punctajul lunar fiind același cu cel rezultat din determinarea pe baza veniturilor nete a celor brute, urmată de efectuarea raportului prevăzut de acest text de lege dintre veniturile brute și câștigul salarial mediu brut lunar.
Un argument suplimentar în acest sens este și că în Anexa nr. 6 a Legii nr. 19/2000 sunt prevăzute salariile medii anuale atât brute, cât și nete, până în 1990. Or menționarea inclusiv a salariilor medii brute dovedește că legiuitorul nu a intenționat să excludă raportarea veniturilor brute realizate la salariile medii brute, potrivit art. 78 alin. 1 și 4 din Legea nr. 19/2000, ci doar să faciliteze calculul punctajelor lunare atunci când singurele date disponibile cuprind veniturile nete, caz în care raportarea acestora se face la salariile medii nete.
În concluzie, utilizarea la stabilirea punctajelor lunare a veniturilor nete realizate în perioada 1.07.1977 – 1.01.1991 presupune preluarea datelor corespunzătoare din carnetele de muncă, dar aceasta nu împiedică utilizarea veniturilor brute odată ce acestea sunt cunoscute, cum se întâmplă în cazul în care pensionarul este în măsură să prezinte adeverințe din care să rezulte aceste venituri brute, cum a făcut reclamantul din cauza de față, care a prezentat adeverințele nr. 2/27.01.2010 eliberată de 1 Decembrie SCM și nr. 73/12.04.2010 eliberată de Prestarea SCM.
5. Din considerentele de mai sus a rezultată că soluția primei instanțe de respingere a acțiunii ca nefondată este nelegală și netemeinică, motiv pentru care curtea, în baza art. 480 alin. 2 C. proc. civ., va admite apelul și va schimba în tot sentința apelată în sensul că va admite acțiunea, va obliga pârâta să emită reclamantului o decizie de recalculare a pensiei cu luarea în considerare a adeverințelor nr. 2/27.01.2010 eliberată de 1 Decembrie SCM și nr. 73/12.04.2010 eliberată de Prestarea SCM, începând de la 1.10.2010.
Pensia recalculată se acordă de la 1.10.2010 potrivit principiului disponibilității prevăzut de art. 22 alin. 6 C. proc. civ., potrivit căruia judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazul în care legea dispune astfel. Astfel, cererea de recalculare a fost făcută de apelant la 4.05.2010, iar art. 169 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 a prevăzut că pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare. Cum însă reclamantul a învestit instanța solicitând recalcularea pensiei doar de la 1.10.2010, aceasta este ținută să respecte limitele învestirii și să nu se pronunțe în considerarea unei perioade care nu a fost vizată prin actul de sesizare.
În raport cu soluția de admitere a cererii principale, în baza art. 453 C. proc. civ., curtea va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 350 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în fața primei instanțe (onorariu de avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul civil formulat de apelantul reclamant P. G., domiciliat în C., . nr.28, județul C., împotriva sentinței civile nr. 150/24.01.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., . C, județul C..
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Admite acțiunea.
Obligă pârâta să emită reclamantului o decizie de recalculare a pensiei cu luarea în considerare a adeverințelor nr.2/27.01.2010 eliberată de 1 Decembrie SCM și nr. 73/12.04.2010 eliberată de Prestarea SCM, începând cu 1.10.2010.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 350 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.05.2014.
Președinte, Judecător,
M. S. S. M. B.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: C.S.A.
Tehnored.dec.jud.M.S. S.
5ex. – 02.06.2014
Emis 2 comunicări/11.06.2014
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 247/2014.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 204/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
