Recalculare pensie. Decizia nr. 221/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 221/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 9496/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 221/AS
Ședința publică din 19 noiembrie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - J. Z.
JUDECĂTORI - R. A.
- M. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol pronunțarea recursului civil declarat de recurentul reclamant M. I., domiciliat în C., . nr. 150 A, ., . civile nr. 4367 din 25 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect recalculare pensie, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., . și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 2.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 04 noiembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 12 noiembrie 2014 și 19 noiembrie 2014, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la 16.08.2012 și modificată succesiv, ultima dată la 25.03.2013, reclamantul M. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Pensii C. și C. C. de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice anularea deciziei nr._/23.04.2012 emisă de C. Județeană de Pensii C. și anularea parțială a hotărârii Comisiei Centrale de Contestații nr. 3794/14.01.2013, obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de pensie cu luarea în calcul a tuturor veniturilor sale în raport cu care i-au fost reținute contribuțiile de asigurări sociale, precum și cu activitatea prestată în grupa a II-a de muncă, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia cuvenită și cea încasată, actualizată cu rata inflației și dobânda legală, precum și a cheltuielilor de judecată.
De asemenea, reclamantul a solicitat și anularea deciziei pârâtei C. Județeană de Pensii C. nr._/13.03.2013, prin care i s-a revizuit pensia în baza hotărârii Comisiei Centrale de Contestații nr. 3794/14.01.2013.
Prin notele scrise înregistrate la 18.02.2013 – fila 111 din vol. 1 al dosarului instanței de fond, reclamantul a solicitat ca noua decizie care urmează a fi emisă să fie una de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, iar nu anticipată parțială.
Prin concluzii orale, pârâta a solicitat respingerea cererii.
Pentru dovedirea pretențiilor și a apărărilor formulate, instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar deciziile și hotărârea contestate, copia dosarului de pensie, carnetul de muncă al reclamantului, precum și proba cu expertiză contabilă.
Prin sentința civilă nr. 4367 din 25 noiembrie 2013 Tribunalul C. a admis în parte cererea formulată de reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Pensii C. și C. C. de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice.
A anulat deciziile pârâtei C. Județeană de Pensii C. nr._/23.04.2012 și_/13.03.2013.
A anulat în parte hotărârea Comisiei Centrale de Contestații nr. 3794/14.01.2013, respectiv în ceea ce privește respingerea contestației formulate de reclamant.
A obligat pârâta C. Județeană de Pensii C. să emită reclamantului o nouă decizie de acordare a pensiei anticipate parțiale cu luarea în calcul a punctajului mediu anual de 1,_, începând de la 19.03.2012, cu o anticipare de 12 luni.
A obligat pârâta C. Județeană de Pensii C. să emită reclamantului o decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă cu luarea în calcul a punctajului mediu anual de 1,_, începând de la 19.03.2013.
A obligat pârâta C. Județeană de Pensii C. să plătească reclamantului diferența dinte pensia cuvenită în baza noilor decizii și cea achitată, de la 19.03.2012 până la emiterea noilor decizii, actualizată în funcție de rata inflației, precum și dobânda legală aferentă acestei diferențe, calculată de la 23.04.2012 până la plata efectivă.
A respins cererea de obligare a pârâtei C. Județeană de Pensii C. la valorificarea adeverințelor nr. 1225/1.04.1996 eliberată de ., 1136/3.09.2008 eliberată de Drum Nou SCM, 56/24.10.2012 eliberată de New Larusso Corporation SRL și 60/5.121.2012 eliberată de . neîntemeiată.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.150 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
A reținut că reclamantul are stabilite drepturile de pensie anticipată parțială de la 19.03.2012, potrivit deciziei nr._/23.04.2012. Contestația reclamantului împotriva acestei decizii a fost respinsă de C. C. de Contestații prin hotărârea nr. 3794/14.01.2013. Prin aceeași hotărâre, C. C. de Contestații a dispus din oficiu valorificarea perioadei 1.05.2003 – 1.09.2003 cu venitul asigurat de 2.500.000 lei și a perioadei 1.08.2005 – 22.08.2005 cu venitul asigurat de 253 lei, în baza unor adeverințe. Reclamantul nu a contestat decât soluția de respingere a contestației sale prin această hotărâre. În baza hotărârii, pârâta C. Județeană de Pensii C. a emis decizia nr._/13.03.2013, prin care a majorat punctajul mediu anual de la 0,_ la 0,_.
Potrivit art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Aceste prevederi legale valorifică principiul contributivității, în virtutea căruia, potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 263/2010, drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Prin decizia ÎCCJ în interesul legii nr. 19/2012 s-a stabilit că principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
În acest sens, s-a reținut că nevalorificarea sporului de toxicitate în perioada 1.11.1968 – 5.04.1971, care face obiectul adeverinței nr. 1136/3.09.2008 eliberată de Drum Nou SCM, este legală nu neapărat pentru că aceasta nu cuprinde temeiul legal al acordării sporului, ci mai ales pentru că nu cuprinde nici o mențiune cu privire la reținerea contribuției pentru asigurări sociale de stat, această din urmă împrejurare fiind esențială în ceea ce privește stabilirea pensiei, potrivit principiului contributivității.
Sub acest aspect, s-a constatat că adeverința nr. 56/24.10.2012 eliberată de New Larusso Corporation SCM în completarea adeverinței nr. 56/24.10.2012 este nerelevantă întrucât nu a fost depusă în prealabil la C. Județeană de Pensii C., în vederea acordării sau a recalculării pensiei, iar în al doilea rând pentru că a fost emisă ulterior emiterii primei decizii contestate și declanșării prezentului litigiu, neputându-se reține în sarcina pârâtei vreo vină pentru nevalorificarea ei.
Astfel, pensia se stabilește potrivit datelor existente în dosarul administrativ de pensie. Este elementar că o persoană nu poate pierde un proces decât dacă a greșit cu ceva, dacă și-a îndeplinit necorespunzător atribuțiile, a emis un act sau a săvârșit un fapt nelegal. Or pârâta, pronunțându-se legal pe baza actelor puse la dispoziție de reclamant, și-a îndeplinit corect atribuțiile prin punctul de vedere al adeverinței nr. 1136/3.09.2008, sporul de toxicitate neputând fi valorificat la data acordării pensiei întrucât nu exista dovada reținerii contribuției pentru asigurările sociale de stat.
Obținând ulterior adeverința nr. 56/24.10.2012, reclamantul are exclusiv posibilitatea sesizării casei teritoriale de pensii cu o cerere de recalculare a pensiei în baza art. 107 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, ceea ce nu a făcut, dar poate face în continuare, dacă va considera oportun. Completarea dosarului administrativ de pensiei nu este posibilă însă altfel decât prin formularea unei cereri de recalculare a pensiei, ceea ce reclamantul nu a făcut.
Pentru aceleași motive s-a reținut că nu poate fi valorificată nici adeverința nr. 60/5.12.2012 eliberată de . 181-186 din vol. 1 al dosarului, ea nefiind depusă la C. Județeană de Pensii C. în vederea recalculării pensiei, astfel încât nevalorificarea ei este rezultatul exclusiv al voinței necenzurabile a reclamantului.
În ceea ce privește activitatea prestată în grupa a II-a de muncă, prin decizia inițială s-a refuzat valorificarea perioadei 1.07.1973 – 1.01.1977 în grupa superioară de muncă întrucât temeiul legal indicat face vorbire despre activitatea de filatură, țesătorii și finisaje textile și nu din societăți aparținând industriei de prelucrare a lemnului.
Totuși, reclamantul depusese în sprijinul încadrării în grupa a II-a de muncă în perioada respectivă adeverința nr. 883/17.10.2011 eliberată de . căreia acesta a lucrat ca vopsitor textil, loc de muncă încadrat în grupa a II-a potrivit Ordinului nr. 50/1990 – Anexa nr. 2, pc. 165, când face parte din unități de finisaje textile.
Așadar, s-a constatat că în mod nelegal pârâta a refuzat luarea în calcul a perioadei menționate mai sus în grupa a II-a de muncă, aceasta având temei legal, câtă vreme în cuprinsul adeverinței s-a menționat că reclamantul a lucrat în cadrul secției de spălătorie, curățătorie chimică și vopsitorie textilă, vopsitoria fiind unul dintre „finisajele textile” la care se referă Ordinul nr. 50/1990.
Așa fiind, această perioadă a fost luată în calcul pentru stabilirea punctajului suplimentar prevăzut de art. 100 din Legea nr. 263/2010, astfel cum rezultă din anexa nr. 3 a răspunsului expertului la obiecțiuni din 4.11.2013.
De asemenea, s-a reținut că pârâta nu a valorificat în ceea ce privește grupa a II-a de muncă nici adeverința nr. 1225/1.04.1996 eliberată de ., depusă la dosarul administrativ – fila 62 din vol. 1 al dosarului instanței, potrivit căreia reclamantul a lucrat în această grupă de muncă și în perioadele 5.04.1971 – 25.02.1972 și 1.07.1973 – 8.09.1993.
Totuși, instanța a constatat că din probele administrate rezultă că această adeverință nu poate fi integral valorificată, nu doar pentru că nu cuprinde alte date de identificare a reclamantului în afara numelui, ceea ce nu este suficient pentru o identificare corectă, dar mai ales întrucât reclamantul nu a lucrat la acest angajator (fost IJPIPS, potrivit adeverinței), potrivit carnetului de muncă, decât în perioada 1.01.1980 – 8.09.1993, ceea ce explică adeverințele emise ulterior de . pentru această perioadă, pe care pârâta a luat-o deja în considerare, potrivit datelor privind activitatea în muncă – anexe la deciziile contestate. De altfel, adresele IPAT C. de la filele 144 și 145 din vol. 1 al dosarului, confirmă că reclamantul lucra la această întreprindere în perioada 5.04.1971 – 25.02.1972, astfel cum rezultă și din carnetul de muncă, și nu s-a dovedit că aceasta ar fi aceeași cu IJPIPS sau că ar fi continuată de .>
Prin urmare, s-a reținut că la cei 15 ani, 8 luni și 24 de zile recunoscuți deja de pârâtă ca fiind lucrați în grupa a II-a (perioadele 18.03.1969 – 5.04.1971 și 1.01.1980 – 8.09.1993) se adaugă perioada 1.07.1973 – 1.01.1977 de 3 ani și 6 luni, totalul fiind de 19 ani, 2 luni și 24 de zile, ceea ce presupune o reducere de 4 ani a vârstei de pensionare potrivit art. 55 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 263/2010, ceea ce înseamnă că reclamantul s-ar fi putut înscrie la pensie pentru limită de vârstă la 19.03.2013.
Cum acesta a formulat cerere de pensionare cu un an înainte, s-a constatat că în mod corect reclamanta l-a înscris la pensie anticipată parțială, însă în mod eronat a stabilit anticiparea de 24 de luni, când în realitate aceasta era de doar 12 luni.
De asemenea, s-a reținut că din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, completat prin răspunsul la obiecțiuni din 4.11.2013, rezultă că, în raport cu veniturile reclamantului în baza cărora i s-au reținut contribuțiile pentru asigurări sociale, astfel cum rezultă inclusiv din adeverințele emise de foștii săi angajatori, precum și incluzând punctajul suplimentar prevăzut de art. 100 din Legea nr. 263/2010 pentru perioada 1968-1993, punctajul mediu anual este de 1,_, mai mare decât cel stabilit prin deciziile contestate, de 0,_ și 0,_, diferența rezultând în urma preluării corecte a datelor referitoare la veniturile obținute de reclamant în calitate de salariat, precum și în urma valorificării perioadei 1.07.1973 – 1.01.1977 în grupa a II-a de muncă.
Totuși, raportul de expertiză cuprinde o eroare, care poate fi înlăturată întrucât există suficiente probe în acest sens. Astfel, raportat la anexa 3 a răspunsului la obiecțiuni din 4.11.2013, se impune eliminarea punctajului suplimentar de 0,_ și 0,_ aferent anilor 1978 și 1979, în care reclamantul a lucrat la IGC, potrivit carnetului de muncă, fără a exista vreo dovadă că a fost încadrat în grupa a II-a de muncă. Punctajul total devine astfel 35,_ - 0,_ - 0,_ = 35,_, iar punctajul mediu anual (prin împărțirea la 35 de ani – stagiul complet de cotizare) devine 1,_.
Ca urmare, constatând că există diferențe între pensia cuvenită și cea încasată, implicit între punctajul anual cuvenit și cel recunoscut, instanța a anulat deciziile pârâtei C. Județeană de Pensii C. nr._/23.04.2012 și_/13.03.2013, și a obligat această pârâtă să emită reclamantului o nouă decizie de acordare a pensiei anticipate parțiale cu luarea în calcul a punctajului mediu anual de 1,_, începând de la 19.03.2012 (data cererii de pensionare), cu o anticipare de 12 luni.
Având în vedere că aceste 12 luni au trecut, instanța a obligat aceeași pârâtă să emită reclamantului și o decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă cu luarea în calcul a punctajului mediu anual de 1,_, începând de la 19.03.2013.
Totodată, instanța a obligat pârâta C. Județeană de Pensii C. să plătească reclamantului diferența dinte pensia cuvenită în baza noilor decizii și cea achitată, de la 19.03.2012 până la emiterea noilor decizii, actualizată în funcție de rata inflației, precum și dobânda legală aferentă acestei diferențe, calculată de la 23.04.2012 (data emiterii deciziei inițiale, dat fiind că scadența nu putea fi anterior acestei date) până la plata efectivă, în baza art. 1535 Cod civil, raportat la art. 1164 și 1165 Cod civil, din care rezultă că dobânda legală este aplicabilă atât obligațiilor bănești contractuale, cât și tuturor celorlalte obligații bănești, deci inclusiv celor legate de pensii.
De asemenea, pentru motivele deja arătate, instanța a anulat în parte hotărârea Comisiei Centrale de Contestații nr. 3794/14.01.2013, respectiv în ceea ce privește respingerea contestației formulate de reclamant.
S-a reținut că nu sunt valorificabile concluziile raportului de expertiză sub aspectul diferențelor datorate, întrucât calculul expertului este afectat de valorificarea nejustificată a anilor 1978 și 1979 în grupa a II-a de muncă, calculul sumelor restante urmând a se face de pârâtă cu ocazia executării de bună voie a hotărârii ori în cadrul executării silite.
Instanța a valorificat, cu rezerva arătată mai sus, ultima variantă a raportului de expertiză, respectiv aceea rezultată ca răspuns la obiecțiuni din 4.11.2013, întrucât obiecțiunile făcute de părți pe parcursul procesului s-au dovedit întemeiate, față de ultimul răspuns nu au fost făcute noi obiecțiuni, iar cererea de efectuare a unei contraexpertize a fost respinsă întrucât aceasta nu a fost apreciată utilă, față de motivele prezentate de reclamant. Astfel, punctajul suplimentar a fost acordat, iar adeverința privind sporul de toxicitate nu poate fi valorificată întrucât, în varianta depusă la dosarul administrativ, nu conține informații privind plata contribuției de asigurări sociale de stat, iar în cealaltă variantă, nu a fost depusă la dosarul administrativ.
Instanța a constatat și că, prin hotărârea mai sus menționată, C. C. de Contestații a dispus din oficiu valorificarea perioadei 1.05.2003 – 1.09.2003 cu venitul asigurat de 2.500.000 lei și a perioadei 1.08.2005 – 22.08.2005 cu venitul asigurat de 253 lei, iar expertul contabil a ținut cont de acest lucru, astfel cum rezultă din anexa nr. 4 la răspunsul la obiecțiuni din 4.11.2013 – fila 60 din vol. 2 al dosarului. Astfel, pentru luna august 2005 s-a luat în calul suma totală de 410 lei, compusă din suma de 253 lei mai sus menționată pentru perioada 1-22.08.2005 și suma de 157 lei pentru perioada 22-31.08.2005, care fusese luată în considerare și în calculul inițial, potrivit datelor privind activitatea în muncă – fila 41 din vol. 1 al dosarului.
Pentru motivele deja expuse anterior, instanța a respins cererea de obligare a pârâtei C. Județeană de Pensii C. la valorificarea adeverințelor nr. 1225/1.04.1996 eliberată de . (perioada în care reclamantul a lucrat la acest angajator a fost deja valorificată, iar în cealaltă perioadă nu a lucrat la acesta), 1136/3.09.2008 eliberată de Drum Nou SCM (care nu cuprinde mențiuni privind reținerea contribuției de asigurări sociale de stat), 56/24.10.2012 eliberată de New Larusso Corporation SRL și 60/5.121.2012 eliberată de . nu au fost depuse la dosarul administrativ) ca neîntemeiată. S-a reținut că aceste din urmă două adeverințe ar putea fi valorificate doar dacă reclamantul ar formula în baza lor cerere de recalculare a pensiei, urmând a se analiza la acel moment caracterul întemeiat sau nu al unei asemenea cereri de recalculare.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.150 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de expert și de avocat). S-a reținut că, deși cererea a fost admisă doar în parte, demersul judiciar al reclamantului a fost justificat, întrucât erorile pârâtei în stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului nu s-ar fi înlăturat pe altă cale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. I. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie:
Reclamantul solicită luarea în calcul a întregii perioade de grupa a II-a înscrisă în adeverința nr. 1225/01.04.1996 emisă de .. C., din care reiese întreaga activitate de vopsitor textil, care se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr.
50/1990 anexa 2 pct. 165 modificată.
Această adeverință a fost eliberată la momentul desfacerii contractului de muncă conform art. 129 din Codul muncii. Adeverința cuprinde perioada 05.04._72 - 01.07._93.
În toată această perioadă a lucrat în același loc de muncă, Secția de spălătorie, curățătorie chimică și vopsitorie textilă din . C..
Referitor la angajator, locul de muncă, condițiile de grupa a II-a de muncă și sporurile au fost aceleași în toată perioada, numai denumirea angajatorului s-a schimbat potrivit legislației din acea perioadă (preluare prin Protocol conform art. 11 lit. „a” din 1970 și Decret nr. 220/1977), așa cum rezultă din înscrisurile din carnetul de muncă, la trecerea de la un angajator la altul.
Din adeverința nr. 1225/1996 instanța de fond nu a valorificat perioadele 05.04._71, 01.01._77 și 01.09._79, perioade când s-a schimbat angajatorul, dar muncitorii au lucrat în același loc de muncă, respectiv spălătorie, curățătorie chimică și vopsitorie textilă.
De asemenea, pentru perioadele lucrate în grupa I - II de muncă, în intervalul 18.03._92, contribuția de asigurări sociale a fost aceeași pentru grupa a III - a de muncă, cât și pentru grupele I și II de muncă, lucru cunoscut și de C. de pensii. Diferențierea plății C.A.S. în raport de grupa de muncă, respectiv în cote procentuale mai mari pentru grupele a I-a și a II-a de muncă s-a aplicat începând cu data de 01.04.1992, conform Legii nr. 49/1992.
Cu privire la respingerea luării în considerare a adeverințelor nr.
1136/03.09.2008 emisă de DRUM NOU S.C.M. C. și nr. 56/24.10.2012 emisă de NEW LARUSSO CORPORATION S.C.M., în calitate de succesoare în drepturi și obligații a DRUM NOU S.C.M., arată că:
Adeverința inițială pentru sporul de toxicitate de 75 lei/lună, pe perioada 01.11._71 a fost depusă la dosarul de pensie cu cererea de solicitare a pensiei.
Adeverința ulterioară vine doar să evidențieze numai elemente în completare, deci nu elemente de perioadă care corespund carnetului de muncă și nici denumirea sporului și suma lunară acestuia.
Datele din prima adeverință sunt cele de fond, în speță.
Consideră că era obligația de serviciu a pârâtei ca, fie la primirea dosarului, fie înaintea emiterii deciziei de pensie, să îi fi solicitat adeverința de completare, astfel încât respingerea prin decizie, cât și prin sentință, nu are temei de fapt și de drept.
La calcularea punctajelor lunare pe perioadele în care a lucrat în grupa a II-a de muncă, nu au fost respectate prevederile exprese ale art. 100 lit. „a” din Legea nr. 263/2010, prin faptul că nu s-a făcut majorarea cu 25% a punctajelor lunare.
Din această cauză, procentele prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceeași lege pentru contribuția personală la fondul pentru pensia suplimentară pe perioadele lucrate în grupa a II-a de muncă s-au aplicat la punctajele anuale calculate pentru grupa a II-a de muncă, potrivit art. 96 alin. 2 din aceeași lege, în loc ca procentele să le fi aplicat la punctajele lunare majorate conform art. 100 din lege.
Motivarea suspendării pensiei, invocată de C. de pensii în decizia
contestată, în sensul că potrivit art. 114 alin. 1 lit. „b” din Legea nr. 263/2010 pensia anticipată se suspendă pe perioada în care beneficiarul se regăsește în una din situațiile prevăzute la art. 6 alin. 1 pct. I, II sau IV, cu excepția consilierilor locali sau județeni nu poate fi primită.
Pe baza acestei motivări, C. de pensii nu i-a plătit pensia, așa cum rezultă ea din decizie, motivare care este greșită, deoarece formulările din art. 6 din Legea nr. 263/2010 invocate, nu se referă la suspendarea plății pensiei stabilite, ci în acel articol este vorba de persoanele asigurate obligatoriu, prin efectul legii.
Instanța s-a pronunțat eronat, în sensul că: Obligă pârâta la plata diferenței dintre pensia cuvenită și cea încasată.
Dar, C. de pensii a emis o decizie de pensie (pe care reclamantul a contestat-o) și nu a plătit nici o pensie.
Ținând cont de anul nașterii, respectiv 19.03.1952 și de întreaga perioadă de grupa a II-a de muncă, la 19.03.2012 reclamantul trebuia să iasă la pensie la limită de vârstă și nu anticipat, cu 12 luni.
Având în vedere toate aceste motive, solicită să se dispună admiterea recursului, desființarea în parte a hotărârii atacate și, rejudecând în fond să se admită toate capetele de cerere, astfel cum au fost formulate și precizate, cu cheltuieli de judecată.
În drept, s-a invocat art. 155 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, raportat la art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041 Cod procedură civilă.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a admis recursul ca fondat pentru următoarele considerente:
În mod greșit pârâta nu a luat în calcul la stabilirea pensiei întreaga perioadă desfășurată de reclamant în grupa a II-a de muncă.
Astfel din adeverința nr. 1225/01.04.1996 emisă de .. C. rezultă că reclamantul M. I. în perioadele 05.04._72 și 01.07._93 a lucrat ca vopsitor textil la spălătoria chimică a societății, activitate ce se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ordinului nr. 50/1990 anexa 2 art. 165, în procent de 100%.
Din adeverința nr. 883/17.10.2011 emisă de S.C. Mobiton S.A. C. (Fostă F.P.L.; I.P.L.; I.M.B. C.) rezultă că în perioada 01.07.1973 – 01.01.1977 reclamantul având meseria de vopsitor textil a fost încadrat în grupa a II-a de muncă conform art. 165, anexa II din Ordinul nr. 50/1990, în procent de 100%.
Prin adeverința nr. 79 din 19 august 2011 emisă de S.C. Rommega S.A. se adeverește că reclamantul a fost salariatul societății S.C. Rommega S.A. C. (fost I.J.P.I.P.S.) în perioada 01.01.1980 – 08.09.1993 având funcția de vopsitor textil.
Pentru perioada lucrată a fost încadrat în grupa a II-a de muncă, conform Deciziei Consiliului de Administrație nr. 87/1990, în procent de 100%. Temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a de muncă îl reprezintă Ordinului nr. 50/1990 Anexa 2 pct. 165.
Prin adeverința nr. 140/14.10.2011 emisă de New Larusso Corporation SCM se precizează că în perioada 18.03._71 reclamantul având funcția de vopsitor textil a fost încadrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100% conform Ordinului nr. 50/1990 pct. 165 modificată.
În condițiile în care reclamantului i s-a recunoscut prestarea activității în procent de 100% în condiții specifice grupei a II-a de muncă acest drept fiind înscris în adeverințele emise de foștii angajatori pe proprie răspundere, pârâta avea obligația să i-a în considerare mențiunile efectuate de angajator, neavând nicio competență de a reaprecia situația personalului.
În funcție de perioada lucrată în grupa a II-a de muncă, evident că pârâta va face aplicarea prevederilor art. 100 din Legea nr. 263/2010 referitoare la majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective.
Întrucât pârâta nu a luat în calcul întreaga perioadă lucrată în grupa a II de muncă, Curtea a obligat pârâta la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea achitată începând cu data de 19.03.2012, de când reclamantul îndeplinea condițiile de pensionare, până la emiterea noii decizii.
Pentru acoperirea în integralitate a prejudiciului cauzat reclamantului prin calcularea greșită a pensiei Curtea a obligat pârâta la plata diferențelor de pensie actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală.
În mod corect pârâta nu a luat în calcul la stabilirea pensiei adeverința nr. 1136/03.09.2008 emisă de Drum Nou SCM referitoare la faptul că reclamantul ar fi încasat în perioada 01.11.1968 – 05.04.1971 spor de toxicitate în cuantum de 75 lei.
Această adeverință nu cuprinde temeiul legal al acordării acestui spor și nu are nicio mențiune cu privire la reținerea contribuției pentru asigurări sociale de stat.
Adeverința nr. 56/24.10.2012 eliberată de New Larusso Corporation SCM prin care se completează adeverința nr. 1136/03.09.2008 nu a fost depusă în prealabil la C. Județeană de Pensii C. în vederea acordării sau recalculării pensiei.
Pensia se stabilește potrivit datelor și înscrisurilor existente în dosarul administrativ de pensie.
Astfel, nu se poate reține vreo culpă a pârâtei în nevalorificarea acestor adeverințe. Reclamantul are posibilitatea sesizării casei teritoriale de pensii cu o cerere de recalculare a pensiei în baza art. 107 alin. 3 din Legea nr. 263/2010.
Prin acțiunea formulată precum și prin precizările depuse ulterior, reclamantul nu a învederat faptul că plata pensiei anticipate ar fi fost suspendată potrivit art. 114 alin. 1 lit. „b” din Legea nr. 263/2010 și nici nu s-a solicitat anularea vreunei decizii de suspendare a plății pensiei.
Reclamantul a solicitat anularea deciziei de pensie nr._/23.04.2012 privind acordarea pensiei anticipate parțiale, anularea deciziei de revizuire nr._/13.03.2013, anularea Hotărârii nr. 3794/14.01.2013 emisă de C. C. de Contestații, emiterea unei noi decizii de pensionare și obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi de pensie dintre pensia încasată efectiv și pensia cuvenită începând cu data de 19.03.2012 actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală.
Prin deciziile contestate nu s-a dispus suspendarea plății pensiei reclamantului ci doar s-a adus acestuia la cunoștință că pensia anticipată conform art. 114 alin. 1 lit. „b” din Legea nr. 263/2010 se poate suspenda pe perioada în care beneficiarul se regăsește în una din situațiile prevăzute la art. 6 alin. 1 (1) pct. I, II și IV cu excepția consilierilor locali sau județeni.
Astfel, în baza principiului disponibilității care guvernează procesul civil, instanța a obligat pârâta la plata diferențelor de pensie astfel cum s-a solicitat.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă Curtea a admis recursul formulat și a modificat sentința recurată conform celor dispuse prin dispozitiv.
Potrivit art. 275 Cod procedură civilă Curtea a obligat intimata pârâtă la 350 lei cheltuieli de judecată către recurent proporțional cu pretențiile admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul reclamant M. I., domiciliat în C., . nr. 150 A, ., ., . civile nr. 4367 din 25 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., . și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 2.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâta la emiterea unei noi decizii de pensionare începând cu 19.03.2012 cu luarea în considerare a adeverințelor nr.1225/01.04.1996 emisă de S.C. Rommega S.A. C., nr. 883/17.10.2011 emisă de S.C. Mobiton S.A. C., nr. 79/19.08.2011 emisă de S.C. Rommega S.A. și nr. 140/14.10.2011 emisă de New Larusso Corporation SCM.
Obligă pârâta la plata către reclamant a diferențelor dintre pensia cuvenită și cea achitată începând cu 19.03.2012 până la emiterea noii decizii actualizat cu rata inflației și la plata dobânzii legale.
Menține restul dispozițiilor referitoare la anularea deciziilor nr._/23.04.2012 și nr._/13.03.2013, anularea în parte a hotărârii Comisiei Centrale de Contestații nr. 3794/14.01.2013 și cea referitoare la cheltuieli de judecată.
Obligă intimata pârâtă la 350 lei cheltuieli de judecată către recurent reduse proporțional cu pretențiile admise.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
J. Z. R. A. M. B.
GREFIER
M. D.
Red.hot.jud.fond. M.S. S.
Red.dec.jud.recurs J.Z./17.12.2014
Tehnored.gref.M.D./23.12.2014/3 exp.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 190/2014. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 182/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
