Contestaţie la executare. Decizia nr. 190/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 190/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 2989/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 190/AS
Ședința publică din 19 noiembrie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - R. A.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol pronunțarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă C. DE P. SECTORIALĂ A SERVICIULUI ROMÂN DE INFORMAȚII REPREZENTATĂ DE UNITATEA MILITARĂ 0198 BUCUREȘTI – OFICIUL JURIDIC, cu sediul în București, . nr. 24-26, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 254 din 05 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare/suspendarea executării, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. V., cu domiciliul în Tulcea, ., .. A, ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 04 noiembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 18 noiembrie 2014 și 19 noiembrie 2014, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ M. A. V. a formulat contestație împotriva deciziei de regularizare nr. 182 din 14.11.2013 emisă de Serviciul Român de Informații – C. de P. Sectorială, solicitând anularea acesteia ca nelegală.
În motivare contestatorul a arătat în esență că, decizia contestată a stabilit că în perioada 01.01._13 s-au plătit și încasat necuvenit drepturi de pensie în suma totala_ lei.
În temeiul art. 179 și art. 181 din Legea nr.263/2010 s-a dispus recuperarea de la beneficiar (titularul deciziei de revizuire) a sumei de_ lei, reprezentând drepturi încasate necuvenit în perioada 01.01._13, cu mențiunea că anexa la decizia de regularizare nu conține intervalul de timp în care se va face recuperarea sumei de bani și rata lunară aferentă.
A arătat contestatorul că, această regularizare reprezintă o nouă diminuare a pensiei sale și îi creează în mod direct și nemijlocit prejudicii privind: lipsa mijloacelor de întreținere, ce va determina o degradare a calității vieții si sănătății sale, fapt pentru care a anexat copiile mai multor scrisori medicale care evidențiază acest aspect.
A mai precizat contestatorul că, nu deține alte venituri suplimentare care să acopere această noua scădere a cuantumului pensiei.
S-a mai arătat de către contestator că, decizia de regularizare 182/14.11.2013 are ca principal argument: “Prin Decizia civilă, definitivă și irevocabilă nr. 243/AS, pronunțată de Curtea de Apel C. în data de 09.05.2012, s-a admis recursul formulat de C. de P. Sectorială a SRI împotriva sentinței civile nr. 4428/09.11.2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant ca nefondată și că în perioada 01.01._13 s-au plătit și încasat necuvenit drepturi de pensie în suma de_ lei”.
De asemenea, contestatorul a arătat că, decizia de regularizare nr. 182/14.11.2013, a fost formulată și argumentată cu încălcarea:
- art. 3 din Legea nr. 112/04.07.2012 pentru modificarea și completarea art. 7 din OUG nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranța națională, care prevede că “în situația în care prin regularizarea pensiei prevăzută la alin.1 rezultă sume de recuperat pentru perioada 1 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2011 acestea nu se recuperează, indiferent dacă au fost emise decizii în acest sens”;
- art. 2, (2) din Legea nr. 241/17.07.2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranța națională, care prevede ca “iar cele de recuperat, prin derogare de la prevederile art. 107 alin.2 din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, nu se recuperează indiferent dacă au fost sau nu emise decizii în acest sens” .
A mai arătat contestatorul că, se impune precizarea că prin folosirea sintagmei “prin derogare de la prevederile art. 107 alin.2 din Legea 263/2010” a prioritizat în mod expres și fără tăgada aplicabilitatea Legii 241/17.07.2013 în raport cu Legea 263/2010. Este lesne de înțeles că ierarhizarea legislativa, a avut in vedere consacrarea principiului dreptului câștigat și respingerea unui raționament deductiv, devenit silogism juridic.
Față de cele prezentate, s-a solicitat instanței admiterea acțiunii și anularea deciziei de regularizare nr. 182 din 14.11.2013, emisă de C. de P. Sectorială a SRI ca fiind nelegală, întrucât sunt încălcate prevederile Legii 112/04.07.2012 si a Legii 241/17.07.2013, care reglementează in mod expres situația pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publica si siguranța naționala.
În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 718 Cod procedură civilă și art. 172 si 173 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedura fiscală, republicat.
Contestatorul a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri: Decizia de regularizare nr. 182/14.11.2013, carte de identitate, anexa la decizia nr. 182/14.11.2013, confirmare de primire, contestația adresată Comisiei de Contestații din cadrul S.R.I., adresa nr._/03.12.2913, bilet de ieșire din spital eliberat de Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrripa I.” București, cupoane de pensie, întâmpinarea UM 0198 București nr._ din 26.09.2011 formulată în dosarul nr._, sentința civilă nr. 4428/09.11.2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, recursul promovat de intimat împotriva sentinței civile nr. 4428/09.11.2011, întâmpinarea nr._/04.02.2013, sentința civilă nr. 2090/20.03.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, recursul promovat de intimat împotriva sentinței civile nr. 2090/20.03.2013, întâmpinarea nr._/02.07.2013, cupon pensie septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2013, bilet de ieșire din spital scrisoare medicală nr. fisa_
Legal citat, intimatul, la data de 18.12.2013, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiate.
A solicitat intimatul a se avea în vedere aspecte de fapt și de drept care să fie utile în prevenirea oricărei greșeli cu privire la aflarea adevărului în cauză, astfel încât să se poată stabili corect faptele și aplica legea, ținând seama de dispozițiile art. 22 alin. (2) Cod procedură civilă, pentru a se pronunța o hotărâre temeinică și legală prin care să se respingă ca neîntemeiată contestația la executare formulată împotriva Deciziei de regularizare nr. 182/14.11.2013 emisă de C. de P. Sectorială a SRI.
Prin întâmpinarea formulată intimatul a invocat aspecte privind calitatea de reprezentant a Unității Militare 0198 București.
Astfel, a arătat că, în condițiile art. 26 și 28 din Decretul nr. 31/1954 coroborat cu art. 1 din Decretul C.P.U.N. nr. 181/1990, Serviciul Român de Informații s-a înființat și a dobândit personalitate juridică context în care prin efectul art. 34 din Decretul nr. 31/1954 și art. 25 alin. (3) din Legea nr. 14/1992 anumitor unități militare ale Serviciului le-a fost acordată personalitatea juridică specială, respectiv dreptul ordonatorilor de credite de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli pe parcursul exercițiului bugetar, în limita creditelor bugetare aprobate.
Astfel, art. 25 alin. (3) din Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații prevede că „unitățile Serviciului Român de Informații, ai căror comandanți au calitatea de ordonatori terțiari de credite, sunt stabilite prin ordin al directorului Serviciului Român de Informații, au personalitate juridică și utilizează creditele bugetare care le-au fost repartizate. ”
Totodată, potrivit art.21 alin.(3) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, „ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale.
În conformitate cu regulile mandatului instituite de art. 36 din Decretul nr. 31/1954, transpuse în prezent în art. 209 Cod civil, Unitatea Militară 0198 București - Oficiul Juridic este singura unitate abilitată să asigure reprezentarea intereselor instituției în litigiile aflate pe rolul instanțelor din capitală sau din țară, în care unități ale Serviciului Român de Informații au fost chemate în judecată.
Competența de reprezentare este dată de dispozițiile alin.(1) al art. 25 din Legea nr. 14/1992: “în componența Serviciului Român de informații intră unități și subunități, în concordanță cu specificul activității sale, echivalente structurilor din ministere”.
În aplicarea acestor dispoziții legale, prin Regulamentul de funcționare a Serviciului Român de Informații, unitatea a fost abilitată să desfășoare activități specifice oricărui Oficiu Juridic, și implicit să asigure reprezentarea juridică a tuturor unităților din compunerea instituției.
În acest sens, în ordinul de linie al Serviciului Român de Informații prin care unitatea este abilitată să reprezinte în instanță toate unitățile din compunerea Serviciului Român de Informații s-au menționat următoarele:
“Art. 2 - Activitatea de contencios și de apărare, în justiție, a intereselor legale ale instituției, este organizată și coordonată de Direcția Juridică (n.n. U.M. 0198 București) - Oficiul juridic și se realizează de către:
a) consilierii juridici din cadrul structurii specializate a Direcției Juridice, care au competență generală în acest domeniu;
(2) Consilierii juridici prevăzuți în alin.(1) reprezintă Serviciul Român de Informații, exclusiv în scopul apărării intereselor legale ale acestuia, în fața instanțelor judecătorești, în relațiile cu alte autorități sau instituții publice, cu notarii publici, executorii judecătorești, precum și cu alte organizații publice sau private ori cu persoanele fizice, pe baza și în limitele delegației semnate de șeful Direcției Juridice cu respectarea prevederilor art. 5 al in. (2) din prezentele instrucțiuni.”
S-a mai învederat că reprezentarea intereselor instituției în litigiile aflate pe rolul instanțelor din capitală sau din țară de către Unitatea Militară 0198 București - Oficiul Juridic constituie informație de interes public, potrivit art. 2 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, fiind publicată pe site-ul oficial al intimatei.
În cadrul oricărei instituții publice funcționează un Oficiu Juridic care are ca atribut exclusiv reprezentarea instituției în instanță, indiferent dacă este chemată în instanță o sucursală sau în cazul instituției intimate, o altă unitate.
În consecință, a solicitat intimata a se lua act de faptul că îndeplinirea actelor procesuale urmează să se facă la sediul Serviciului Român de Informații - Unitatea Militară 0198 București, în . nr. 24 - 26, sector 2, București.
În fapt, prin Sentința civilă nr. 4428 din 09.11.2011 Tribunalul Tulcea a admis acțiunea contestatorului formulată împotriva deciziei de revizuire a pensiei sale, emisă în baza Legii nr. 119/2010 și a O.U.G. nr. 1/2011, care statuau obligația recalculării drepturilor de asigurări sociale stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special și integrarea lor într-un sistem unitar de pensii, anulând Decizia de revizuire nr._/11.06.2011 și obligând intimata la plata diferenței dintre pensia stabilită prin Decizia nr._/19.01.2005 și cea stabilită prin decizia de revizuire în anul 2011.
Astfel, având în vedere dispozițiile art. 278 pct. 3 din vechiul Cod proc. civ. potrivit cărora hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect „pensii acordate în cadrul asigurărilor sociale”, începând cu luna februarie 2012 contestatorul a fost pus în plată cu pensia stabilită în baza Legii nr. 164/2001, iar în luna februarie 2012 i s-a achitat și diferența dintre pensia revizuită și pensia de serviciu, calculată pentru opt luni.
În data de 09.05.2012, prin decizia civilă nr. 243/AS, Curtea de Apel Constanta a admis recursul formulat de C. de P. Sectorială, a casat Sentința civilă nr. 4428/09.11.2011, în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
Astfel, în temeiul deciziei Curții de Apel C. a fost repusă în plată decizia de revizuire a pensiei, începând cu luna octombrie 2012 și s-a emis Deciziei de regularizare nr. 182 din 14.11.2013 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale.
Recuperarea acestor sume nu încalcă prevederile Legii nr. 112/2012 întrucât temeiul legal îl reprezintă punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, având în vedere faptul că domnul M. V. a beneficiat în perioada februarie 2012 - septembrie 2012 de plata pensiei stabilite sub incidența Legii nr. 164/2001, precum și de plata diferențelor dintre pensia revizuită și pensia de serviciu, și, ca urmare a casării sentinței primei instanțe, se revine la situația anterioară iar sumele plătite se recuperează conform legii.
În ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 241/17.07.2013, la art. 2 alin. 1 se stipulează că “în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie revizuite conform prevederilor OUG nr. 1/2011 [...], se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.” La alin. 2 din lege se statuează că “sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se plătesc în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor, iar cele de recuperat [...] nu se recuperează, indiferent dacă au fost sau nu emise decizii în acest sens”. Acest articol din lege are în vedere plata/recuperarea sumelor rezultate ca urmare a emiterii unor decizii de revizuire, ori, în situația susnumitului, recuperarea sumelor are ca temei legal hotărârea judecătorească pronunțată de instanța de judecată.
În plus, nu există nici un act normativ distinct, în domeniul pensiilor, care să anuleze punerea în executare a deciziilor de regularizare emise în baza unor hotărâri judecătorești, astfel cum sunt, de exemplu, prevederile art. XXII alin. (1) și (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit cărora “pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor ale cărui pensii de serviciu au fost recalculate potrivit Legii nr. 119/2010, sumele încasate în temeiul unor hotărâri judecătorești de acordare a pensiilor de serviciu în cuantumul anterior Legii nr. 119/2010, desființate în căile de atac, nu se mai recuperează. Sumele deja recuperate până la data intrării în vigoare a prezentei legi nu se restituie.”
Prin urmare, decizia de regularizare nr. 182/14.11.2013 a fost pusă în executare, reclamantului reținându-i-se lunar până la 1/3 din pensie, până la recuperarea integrală a debitului.
Temeiul legal pentru recuperarea acestor sume îl reprezintă punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, având în vedere faptul că reclamantul a beneficiat de plata pensiei stabilite sub incidența Legii nr. 164/2001, precum și de plata diferențelor dintre pensia revizuită și pensia de serviciu, calculate pentru perioada decembrie 2011 - ianuarie 2012, și, ca urmare a casării (desființării) sentinței primei instanțe, se revine la situația anterioară, iar sumele plătite se recuperează conform legii.
Față de toate acestea, intimata a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare formulată împotriva Deciziei de regularizare nr. 182/14.11.2013, emisă de C. de P. Sectorială a SRI.
Prin sentința civilă nr. 254 din 05 februarie 2014, Tribunalul Tulcea a admis contestația formulată de contestatorul M. A. V., în contradictoriu cu intimatul Serviciul Român de Informații - C. de P. Sectorială și a anulat decizia de regularizare nr.182/14.11.2013, emisă de Serviciul Român de Informații - C. de P. Sectorială, ca netemeinică și nelegală.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea, înregistrată sub nr._, M. V. a formulat contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei nr._/11.06.2011, emisă de S.R.I. – C. de P. Sectorială, solicitând constatarea nulității absolute a deciziei mai sus menționate și a tuturor deciziilor de recalculare/revizuire subsecvente, constatarea netemeiniciei Hotărârii nr. 325/23.08.2011, emise de Comisia de Contestații din cadrul S.R.I., obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia stabilită prin decizia contestată, de la momentul emiterii acesteia, până la momentul repunerii în plată a pensiei stabilite prin decizia nr._/19.06.2005, conform Legii nr. 164/2001, cât și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
Prin sentința civilă nr. 4428/09.11.2011, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Tulcea a admis contestația, anulând decizia de revizuire a pensiei nr._/11.06.2011, emisă de S.R.I. - C. de P. Sectorială, ca netemeinică și nelegală și, pe cale de consecință, a menținut în plată Decizia nr._/19.01.2005, emisă de S.R.I.- U.M. 0472 București –C. de P..
Totodată, instanța a anulat Hotărârea nr. 325/23.08.2011 emisă de S.R.I. - Comisia de Contestații din cadrul S.R.I., ca netemeinică și nelegală, obligând intimata să îi plătească contestatorului diferența dintre pensia stabilită prin decizia nr._/19.01.2005 și pensia stabilită prin decizia nr._/11.06.2011, de la data de 11.06.2011 și până la momentul repunerii în plată a pensiei inițiale.
Prin Decizia civilă nr. 243/AS/09.05.2012, pronunțată de Curtea de Apel C., a fost admis recursul formulat de C. de P. Sectorială, fiind casată sentința civilă nr. 4428/09.11.2011, în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată.
La data de 14.11.2013, S.R.I. – C. de P. Sectorială a emis decizia de regularizare nr. 182 din 14.11.2013.
Astfel, în sus-menționata decizie de regularizare, contestată în cauză s-a reținut:
„Prin decizia civilă, definitivă și irevocabilă nr. 243/AS, pronunțată de Curtea de Apel C. în data de 09.05.2012, s-a admis recursul formulat de C. de P. Sectorială a S.R.I., împotriva sentinței civile nr. 4428/09.11.2011, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în sensul respingerii acțiunii formulate de susnumit, ca nefondată, rezultând astfel că, în perioada 01.10._13, s-au plătit și încasat necuvenit drepturi de pensie în sumă de 10.864 lei.
În temeiul art. 179 din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, se dispune constituirea în sarcina beneficiarului a debitului în sumă totală de 10.864 lei, determinat conform buletinului de calcul anexat, reprezentând drepturi încasate necuvenit pe perioada de la 01.10.2011 și până la 01.07.2013, ce se va recupera de la beneficiar, conform art. 181 din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare.”
Este adevărat că, prin art. 7 din O.U.G. nr. 1/2011 se prevedea că:
„(1) În cazul pensiilor prevăzute la art. 5 și 6, nu mai târziu de data de 31 martie 2012 se va efectua regularizarea acestora, prin stabilirea sumelor de plată sau de recuperat, după caz, în funcție de cuantumurile rezultate după luarea în considerare a tuturor documentelor care atestă veniturile realizate pe întreaga durată a stagiului de cotizare sau după aplicarea grilei prevăzute în anexa nr. 1.
(2) Sumele de plată se vor achita până cel târziu la data de 31 decembrie 2012, iar sumele de recuperat se rețin din drepturile de pensie, în condițiile legii.”
Trebuie însă avută în vedere Legea nr. 112/04 iulie 2012 pentru modificarea și completarea art. 7 din O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională care la pct. 3 prevede că:
„După alin. (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
(3) În situația în care prin regularizarea pensiei prevăzută la alin. (1) rezultă sume de recuperat pentru perioada 1 ianuarie 2011-31 decembrie 2011, acestea nu se recuperează, indiferent dacă au fost sau nu emise decizii în acest sens.”
Totodată, trebuie reținute prevederile art. 2 din Legea nr. 241/2013, conform cu care:
„(1) În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie revizuite conform prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.
(2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se plătesc în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor, iar cele de recuperat, prin derogare de la prevederile art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, NU se recuperează, indiferent dacă au fost sau nu emise decizii în acest sens.
Așa fiind, reținând prevederile legale mai sus citate, raportat la considerentele expuse, instanța a admis contestația și a anulat decizia de regularizare nr. 182/14.11.2013, emisă de Serviciul Român de Informații – C. de P. Sectorială, ca netemeinică și nelegală.
Împotriva acestei soluții a formulat apel pârâta C. de P. Sectorială a Serviciului Român de Informații. În motivarea apelului său, acesta a arătat următoarele: hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii în ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 112/2014 și a Legii nr. 241/2013; problema supusă controlului judiciar este dată de modul de aplicare a acestor dispoziții legale, existând interpretări eronate cu privire la recuperarea sumelor încasate cu titlul de drepturi de pensie, în baza unor hotărâri judecătorești ce au fost casate de către instanțele de control judiciar, situație în care devin incidente dispozițiile art. 179 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani; prevederile Legii nr. 112/2014 și a Legii nr. 241/2013, stabilesc în mod punctual și limitativ cazurile în care nu se mai recuperează sumele rezultate din regularizarea pensiei, printre acestea neaflându-se și situația intimatului M. V., ale cărui venituri din pensie au fost regularizate ca urmare a desființării unei hotărâri judecătorești; în fapt, prin sentința civilă nr. 4428 din 09.11.2011 Tribunalul Tulcea a admis acțiunea contestatorului formulată împotriva deciziei de revizuire a pensiei sale, emisă în baza Legii nr. 119/2010 și a O.U.G. nr. 1/2011, care statua obligația recalculării drepturilor de asigurări sociale stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special și integrarea lor într-un sistem unitar de pensii, anulând Decizia de revizuire nr._/11.06.2011 și obligând instituția la plata diferenței dintre pensia stabilită prin Decizia nr._/19.01.2005 și cea stabilită prin decizia de revizuire în anul 2011; astfel, având în vedere dispozițiile art. 278 pct. 3 din vechiul Cod proc. civ. potrivit cărora hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect „pensii acordate în cadrul asigurărilor sociale", începând cu luna februarie 2012 reclamantul a fost pus în plată cu pensia stabilită în baza Legii nr. 164/2001, iar în luna februarie 2012 i s-a achitat și diferența dintre pensia revizuită și pensia de serviciu, calculată pentru opt luni; în data de 09.05.2012, prin decizia civilă nr. 243/AS, Curtea de Apel C. a admis recursul formulat de C. de P. Sectorială, a casat Sentința civilă nr. 4428/09.11.2011, în sensul respingerii acțiunii ca nefondate; astfel, în temeiul deciziei Curții de Apel C. a fost repusă în plată decizia de revizuire a pensiei, începând cu luna octombrie 2012 și s-a emis Deciziei de regularizare nr. 182 din 14.11.2013 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale; față de situația de fapt și de drept arătate, apelanta învederează faptul că dispozițiile Legii nr. 112/2012 nu sunt aplicabile în această speță, ele având o aplicabilitate strict determinată; astfel, acest act normativ modifică articolul 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, după cum urmează:
„(1) În cazul pensiilor prevăzute la art. 5 și 6, nu mai târziu de data de 31 martie 2012 se va efectua regularizarea acestora, prin stabilirea sumelor de plată sau de recuperat, după caz, în funcție de cuantumurile rezultate după luarea în considerare a tuturor documentelor care atestă veniturile realizate pe întreaga durată a stagiului de cotizare sau după aplicarea grilei prevăzute în anexa nr. 1.
(3) în situația în care prin regularizarea pensiei prevăzute la alin. (1) rezultă sume de recuperat pentru perioada 1 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2011, acestea nu se recuperează, indiferent dacă au fost sau nu emise decizii în acest sens.,,
Față de aceste dispoziții normative precizează că pensiile prevăzute la art. 5 și 6 sunt pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie, iar regularizarea, în situația descrisă de ipoteza art. 7 din OUG nr. 1/2011, astfel cum el a fost modificat de Legea nr. 112/2012, se referea la nerecuperarea sumelor rezultate în situația recalculării pensiei prin utilizarea salariului mediu brut pe economie (caz în care a fost păstrat cuantumul vechi, mai mare, al pensiei) și cuantumul pensiei revizuite, rezultat prin valorificarea veniturilor realizate pe întreaga durată a stagiului de cotizare sau după aplicarea grilei prevăzute în anexa nr. 1 din ordonanța guvernului; or, în speța de față, regularizarea nu s-a efectuat în virtutea acestui principiu stabilit la art. 7 din OUG nr. 1/2011, ci în baza Deciziei civile nr. 243/09.05.2012 a Curții de Apel C., care a desființat hotărârea instanței de fond ce stabilea ca reclamantului să îi fie restituită diferența dintre pensia primită (în urma revizuirii) și pensia calculată în baza Legii nr. 164/2001, lege ce a fost abrogată de art. 196 din Legea 263 din 16.12.2010; recuperarea acestor sume nu încalcă prevederile Legii nr. 112/2012 întrucât temeiul legal îl reprezintă punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, având în vedere faptul că domnul M. V. a beneficiat în perioada februarie 2012 - septembrie 2012 de plata pensiei stabilite sub incidența Legii nr. 164/2001, precum și de plata diferențelor dintre pensia revizuită și pensia de serviciu, și, ca urmare a casării sentinței primei instanțe, desființându-se titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desființate de drept (art. 642 Cod proc. civ.) și se revine la situația anterioară, iar sumele plătite se recuperează conform legii; prin urmare, dispozițiilor Legii nr. 112/2012 nu își găsesc aplicabilitatea în această situație, ele reglementând într-o perioadă tranzitorie de recalculare a pensiilor militare, până la emiterea deciziilor de revizuire, decizii ce au ca fundament de calcul veniturile efective realizate de cadrele militare de-a lungul activității și nu salariul mediu brut pe economie, folosit până la completarea documentelor justificative aferente fiecărei perioade de activitate; în ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 241/17.07.2013, derogatorii și ele de la normele comune stabilite de art. 179 din Legea nr. 263/2010, apelanta apreciază că nici acestea nu sunt aplicabile speței prezentate, având în vedere cazurile exprese de incidență a lor; astfel, la art. 1 se arată că pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 și a OUG nr. 1/2011, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010, începând cu data de 1 octombrie 2013; totodată, cel de-al doilea articol stabilește că, în situația în care se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite (conform prevederilor art. 1 de la data de 1 octombrie 2013), casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire, iar sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se plătesc în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor, iar cele de recuperat, prin derogare de la prevederile art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, nu se recuperează, indiferent dacă au fost sau nu emise decizii în acest sens; prin urmare, acest text normativ are în vedere plata/recuperarea sumelor rezultate ca urmare a situației generate de primul articol, pentru a cărei aplicare pot fi emise decizii de revizuire începând cu data de 1 octombrie 2013, caz în care, cu privire la recuperare, operează o excepție de la prevederile art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010. Or, în situația intimatului, recuperarea sumelor nu are în vedere această ipoteză normativă foarte clară, ci este întemeiată pe efectul juridic pe care îl are desființarea unei hotărâri judecătorești; precizează că dispozițiile derogatorii cu privire la regularizarea veniturilor din pensii conținute de Legea nr. 112/2014 și Legea nr. 241/2013, sunt norme speciale care conțin excepții de la norma generală (Legea nr. 263/2010), iar aceste excepții nu pot fi decât de strictă interpretare și aplicare. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca excepțiile arătate să se aplice și în cazul sumelor încasate în temeiul unor hotărâri judecătorești ulterior desființate, atunci ar fi prevăzut și această situație de excepție; în plus, nu există nici un act normativ distinct, în domeniul pensiilor, care să anuleze punerea în executare a deciziilor de regularizare emise în baza unor hotărâri judecătorești desființate, astfel cum sunt, de exemplu, prevederile art. XXII alin. (1) și (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit cărora "pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor ale cărui pensii de serviciu au fost recalculate potrivit Legii nr. 119/2010, sumele încasate în temeiul unor hotărâri judecătorești de acordare a pensiilor de serviciu în cuantumul anterior Legii nr.119/2010. desființate în căile de atac, nu se mai recuperează. Sumele deja recuperate până la data intrării în vigoare a prezentei legi nu se restituie"; prin urmare, în cazul de față, nefiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 2/2013 care se referă doar la personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor, temeiul legal pentru recuperarea acestor sume îl reprezintă punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, având în vedere faptul că reclamantul a beneficiat de plata pensiei stabilite sub incidența Legii nr. 164/2001, precum și de plata diferențelor dintre pensia revizuită și pensia de serviciu, calculate pentru perioada iulie 2011 - aprilie 2012, și, ca urmare a casării (desființării) sentinței primei instanțe, se revine la situația anterioară, iar sumele plătite se recuperează conform legii; în susținerea celor mai sus arătate, învederează faptul că practica judiciară formată în cazul contestațiilor la executare formulate împotriva regularizării sumelor încasate în temeiul unor hotărâri judecătorești desființate în căile de atac, a stabilit în mod constant că aceste contestații sunt neîntemeiat; în acest sens, menționează Sentința civilă nr. 213/20.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. în Dosarul nr._ ; Sentința civilă nr. 237 din 18.02.2014 pronunțată de Tribunalul M. în Dosarul nr._ ; Sentința civilă nr. 1596/08.10.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr._ ; de asemenea, arată și cazul Sentinței civile nr. 2935 din 27.11.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman în cadrul Dosarului nr._, conținând o soluție asemănătoare celei supuse prezentului apel și care, ulterior, a fost desființată de către Curtea de Apel București prin Decizia nr. 272/11.03.2014; un ultim motiv de critică pe care îl invocă împotriva Sentinței civile nr. 254/05.02.2014, este legat de faptul că soluția instanței de fond nu conține nici o motivare cu privire la incidența, în această speță, a dispozițiilor Legii nr. 112/2014 și a Legii nr. 241/2013; consideră că se poate constata că, deși în cadrul hotărârii judecătorești apelate, instanța reproduce (citează) aproape în integralitate cele două acte normative, nu oferă nicio explicație, considerație, rațiune sau deducție, pe baza cărora să aprecieze că aceste reglementări se aplică și în cazul sumelor încasate de beneficiarii drepturilor de pensie în temeiul unor hotărâri judecătorești desființate în căile de atac, mulțumindu-se doar să precizeze în final, următoarele: „reținând prevederile legale mai sus citate, raportat la considerentele expuse instanța urmează a admite contestația"; astfel, este pe deplin criticabilă atât modalitatea în care instanța de fond a înțeles să interpreteze și să aplice dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârilor judecătorești, în speță art. 425 Cod proc. civ., cât și modul efectiv de aplicare al legii la circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei soluționate.
Față de considerentele prezentate, se solicită admiterea apelului în modalitatea în care a fost formulat și motivat, respingerea acțiunii reclamantului, astfel cum a fost formulată și motivată, ca neîntemeiată, și, pe cale de consecință, menținerea deciziei de regularizare atacată ca fiind temeinică și legală.
Intimatul M. V. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului, menținerea sentinței civile nr. 254/2014 pronunțată de Tribunalul C. și anularea Deciziei de Regularizare nr.182/14.11,2013, emisă de C. de P. Sectorială a SRI, ca nefiind legală, întrucât încalcă prevederile Legii nr. 112/04.07.2012 și a Legii nr. 241/17.07. 2013.
În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum arată și apelanta, prin decizia de revizuire a pensiei nr._/11.06.2011 emisă în temeiul OUG nr. 1/2011 s-a stabilit o pensie în cuantum inferior față de cea aflată în plată.
Prin sentința civilă nr.4428/09.11.2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea s-a anulat această decizie, fiind obligată pârâta la plata pensiei în cuantumul stabilit prin decizia din 19.01.2005, această sentință fiind pusă în executare.
Ulterior, însă, prin decizia civilă nr.243/AS/09.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a admis recursul și s-a modificat sentința civilă nr.4428/09.11.2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea în sensul respingerii acțiunii.
În consecință, prin efectul deciziei pronunțate de Curtea de Apel C. în recurs s-a repus în plată decizia de revizuire a pensiei nr._/11.06.2011 emisă în temeiul OUG nr. 1/2011, a cărei valabilitate a fost menținută.
Această decizie de pensie nu a produs efecte în perioada dintre pronunțarea primei instanțe asupra contestației și pronunțarea instanței de recurs, însă ca efect al admiterii recursului și respingerii contestației reclamantului a produs efecte de la data emiterii, sentința pronunțată de Tribunalul Tulcea fiind lipsită de efecte retroactiv.
Așadar, diferențele de pensie imputate reclamantului sunt diferențele dintre pensia încasată și cea cuvenită în baza deciziei de revizuire emisă în baza OUG nr.1/2011, această decizie de revizuire fiind cea care a generat reducerea cuantumului pensie.
Contrar celor susținute de recurentă, aceste diferențe de pensie nu au fost generate de decizia pronunțată de Curtea de Apel C. în recurs, prin această decizie nefiind stabilit un anumit cuantum al pensiei care ar fi cuvenit reclamantului față de cel aflat în plată ci stabilindu-se doar valabilitatea deciziei de revizuire.
Ca urmare, diferențele de pensie imputate reclamantului sunt rezultatul procedurii de revizuire a pensiei în temeiul OUG nr. 1/2011, fiind lipsit de relevanță din această perspectivă motivul pentru care o anumită perioadă de timp reclamantul a încasat o pensie în cuantum mai mare.
Astfel, situația reclamantului se încadrează în prevederile art.2(1) din Legea nr. 241/2013 care se referă la situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie revizuite conform prevederilor OUG nr. 1/2011 se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, fără a se face vreo distincție cu privire la motivul existenței acestor diferențe.
Pe de altă parte, în alineatul (2) al aceluiași articol s-a stabilit că sumele de recuperat, prin derogare de la prevederile art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, nu se recuperează, indiferent dacă au fost sau nu emise decizii în acest sens.
Așadar, în mod corect a reținut Tribunalul că reclamantul nu mai datorează sumele imputate și a admis contestația.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod.pr.civ., se va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta pârâtă C. DE P. SECTORIALĂ A SERVICIULUI ROMÂN DE INFORMAȚII REPREZENTATĂ DE UNITATEA MILITARĂ 0198 BUCUREȘTI – OFICIUL JURIDIC, cu sediul în București, . nr. 24-26, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 254 din 05 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. V., cu domiciliul în Tulcea, ., .. A, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. A. M. B.
GREFIER
M. D.
Jud. fond – Ș.R.
Red.dec.-jud. R.A./22.12.2014/2 exp.
| ← Pretentii. Decizia nr. 15/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA | Recalculare pensie. Decizia nr. 221/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
