Recalculare pensie. Decizia nr. 234/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 234/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 164/88/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.234/AS
Ședința publică din data de 16 Decembrie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător M. S. S.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 861 din 25.04.2014 din pronunțate de Tribunalul Tulcea- Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. M., domiciliat în Tulcea, ., ., etaj 1, apt.6, județul Tulcea, având ca obiect – recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.155 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 157 din Legea nr. 263/2010.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, precum și faptul că apelanta pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Curtea, în considerarea art.394 Cod proc. civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, încheie dezbaterile și luând act că prin cererea de apel s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă, rămâne în pronunțare asupra apelului de față.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr._, reclamantul I. M. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de recalculare a drepturilor de pensie, cu includerea în baza de calcul și a veniturilor menționate la rubrica “ venit pentru munca în acord ”, precum și a veniturilor menționate la rubrica “ venit pentru ore suplimentare ”, conform adeverinței nr. 9200/4893/25.09.2012, începând cu data de 01.02.2014.
În motivare, reclamantul a arătat că a fost angajat la Șantierul Naval Tulcea, unde a lucrat în sistemul de salarizare în acord, iar la data de 12.06.2007 a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă conform deciziei nr._ din 12.06.2007.
A mai arătat reclamantul că, din adeverința nr. 9200/4893/25.09.2012 emisă de S.C. „STX OSV” Tulcea, rezultă că, a fost retribuit în acord global și de asemenea că a fost retribuit pentru ore suplimentare, iar pentru veniturile realizate s-au reținut și virat contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale.
S-a mai arătat că, în raport de stagiul de cotizare și de veniturile încasate pensia stabilită era prea mică, pârâta neluându-i în considerare veniturile suplimentare rezultate din ore suplimentare peste program și acord global, deoarece nu au caracter de spor permanent.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 107 alin. 3 din Legea nr. 263/2010 și Decizia în interesul legii nr.19/17.10.2011 a Î.C.C.J.
La data de 13 februarie 2014 pârâta a depus întâmpinarea prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată și menținerea deciziei de pensie nr._/18.10.2012, ca legală și temeinică.
Prin întâmpinare a mai arătat că, prin decizia nr._/18.10.2012 a fost respinsă cererea reclamantului de recalculare a pensiei.
S-a mai arătat că, veniturile din adeverința nr. 9200/4893/25.09.2012 emisă de STX OSV Tulcea nu au fost valorificate pentru că s-a avut în vedere art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 care prevede că „la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991, salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991”, precum și alin. 2 din același articol, care prevede că „la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.”
Potrivit art. 127 alin. 1 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, „sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit art. 165 alin. 2 din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15.”
Anexa 5 prevede că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale și formele de retribuire pentru orele suplimentare realizate peste programul normal de lucru.
La data de 17 aprilie 2014, reclamantul a depus la dosar precizări prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de recalculare a drepturilor de pensie, cu includerea în baza de calcul și a veniturilor menționate la rubrica “ venit pentru munca în acord ”, precum și a veniturilor menționate la rubrica “ venit pentru ore suplimentare”, conform adeverinței nr. 9200/4893/25.09.2012, precum și la plata diferențelor ce vor rezulta în urma recalculării, începând cu data de 01 octombrie 2012.
S.C. Vard S.A. Tulcea a transmis la dosarul cauzei adresa nr._ .
Prin sentința civilă nr. 861 din 25.04.2014, Tribunalul Tulceaa admis acțiunea formulată de reclamantul I. M. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea.
A obligat pe pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului cu includerea în baza de calcul a veniturilor menționate la rubrica „venit pentru munca în acord”, precum și a veniturilor menționate la rubrica „venit pentru ore suplimentare”, conform adeverinței nr. 9200/4893/25.09.2012 emisă de .” SA, completată cu adeverința nr.4000/1475/10.03.2014 emisă de ., cu acordarea drepturilor începând cu data de 1.11.2012.
A obligat pârâta să plătească în favoarea reclamantului diferența dintre pensia cuvenită în urma recalculării și pensia efectiv primită pentru perioada cuprinsă între data de 1.11.2012 și data punerii în plată a pensiei recalculate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă prin decizia nr._/12.06.2007.
La data de 01.10.2012 sub nr._, reclamantul a solicitat Casei Județene de Pensii Tulcea recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr. 9200/4893/25.09.2012 emisă de S.C. STX OSV Tulcea S.A.
Această cerere a fost însă respinsă de pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea cu motivarea că la determinarea punctajelor anterioare datei de 01.04.2001 se utilizează salariile brute sau nete în conformitate cu modul de înregistrare al acestora în carnetul de muncă potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010, iar veniturile pentru munca în acord global pentru ore suplimentare nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute în anexa nr. 15 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 aprobate prin HG nr. 257/2011.
În aceste condiții, pârâta a emis decizia nr._/18.10.2012, contestată de reclamant prin cererea înregistrată la C. Județeană de Pensii Tulcea sub nr. 1238/17.01.2013.
Potrivit adeverinței nr. 9200/4893/25.09.2012 emisă de S.C. STX OSV Tulcea S.A. rezultă că în perioada august 1979-martie 2001 reclamantul a realizat o . venituri brute din salarii, venituri în cadrul cărora, în anumite perioade de timp, s-au adăugat și veniturile realizate prin efectuarea de ore suplimentare, precum și cele realizate prin munca în acord global.
Din aceeași adeverință rezultă că în perioada 1980-1990 venitul reclamantului pentru orele suplimentare a fost inclus în venitul pentru munca în acord, iar în perioada 1979 – 2001 compania a virat contribuția de asigurări sociale, calculată la câștigul lunar brut, în conformitate cu prevederile legislative în vigoare la data respectivă.
La solicitarea instanței, adeverința sus menționată a fost completată cu adresa nr. 4000/1475/10.03.2014 emisă de același angajator, denumit în prezent ., înscris potrivit căruia reiese că în lunile iunie 1996 și iulie 1996 reclamantul a beneficiat de indemnizație de concediu medical și de compensare conform HG nr. 542/05.07.1996 pentru care nu s-a achitat contribuția de asigurări sociale conform legislației în vigoare.
Inițial, Lg. nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat, prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajatori și se calcula prin raportare la venitul brut realizat.
Conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 „unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecționare profesională, precum și asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă.”
Totodată, potrivit art. 3 din Lg. nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
În același timp, dispozițiile art. 10 din același act normativ, prevedeau că baza de calcul a pensiei o constituie retribuția tarifară.
Obligația plății unei contribuții de asigurări sociale a salariaților în funcție de câștigul salarial brut al acestora a fost menținută și prin dispozițiile art.2 pct.1 din Lg. nr. 49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, prin care au fost modificate o . prevederi din Decretul nr.389/1972 și conform cărora "Pentru persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat, contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat, astfel:
- „35% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa I de muncă;
- 30% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa a II-a de muncă;
- 25% asupra câștigului brut realizat de celelalte categorii de salariați;
- 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puțin decât salariul minim brut pe țară, în cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor în vârstă, handicapaților și a copiilor.”
Ulterior, potrivit dispozițiilor art. 2 lit.e din Lg. Nr. 19/2000 și art. 2 lit. c și d din Lg. Nr. 263/2010, s-a stabilit că sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: „e) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu al contributivității care a guvernat organizarea și funcționarea sistemului de pensii și în perioada 1966-2000, chiar dacă nu a beneficiat de o reglementare expresă, a cunoscut o mai mare dezvoltare sub imperiul Lg. Nr.19/2000 care stipulează prin art. 78 alin 1 că „ numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice”.
Conform prevederilor art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, prin sintagma „venit brut realizat lunar” se înțelege „ venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând:
a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază;
b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă (condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare;
c) sumele plătite pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, zile de repaus săptămânal, concedii plătite pentru evenimente familiale deosebite, ziua profesiei, zile necesare instalării pe post în cazul transferului, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaților);”
Totodată, prin Decizia nr. 5/20.09.2010 pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte și a decis că, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sumele plătite pentru munca prestată de foștii salariați în regim de lucru prelungit, în condițiile art. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public.
Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în calcul la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusă, subliniind faptul că pentru aceste sume s-a plătit contribuția la asigurările sociale de stat, conform Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat.
De asemenea, prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte și a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974, vor fi luate în calcul la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că dispozițiile pct. VI din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 pot fi înlăturate, întrucât intră în contradicție atât cu prevederile anterioare din același act normativ, cât și cu Legea nr. 19/2000, deoarece încalcă principiul fundamental al contributivității anterior datei de 1 aprilie 2001.
La data de 10 decembrie 2012 ÎCCJ a pronunțat decizia cu nr. 19 în recurs în interesul legii statuând că „În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
Instanța supremă a reținut în motivarea acestei decizii că, aplicarea principiului contributivității impune luarea în calcul a sporurilor și veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioadele anterioare Legii nr. 19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverință, conform legislației în vigoare, și s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
În concluzie, instanța reține că, în speță, ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al acestor venituri, ci faptul că statul a încasat, în perioada derulării raporturilor de muncă, contribuțiile de asigurări sociale pe care le-a stabilit în sarcina angajatorului iar acum revine asiguraților dreptul să primească o contraprestație corespunzătoare din partea acestuia pentru a exista un echilibru al raporturilor juridice dintre părți.
În același timp, se apreciază că trebuie acordată prevalență dispozițiilor legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, întrucât soluția contrară ar presupune încălcarea principiului cu consecința că, pe de o parte nu s-ar fi realizat scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Lg. Nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Practica Curții Supreme a Drepturilor Omului de la Strasburg și Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxembourg a statuat că pensia constituie un drept patrimonial, iar neacordarea sau diminuarea pensiei ar leza acest drept și ar echivala cu o expropriere.
În conformitate cu art. 14 din aceeași Convenție, pentru interzicerea discriminării și art. 1 din Protocolul 1 referitor la protecția proprietății, Curtea Europeană a reținut că „ noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate” ( cauza Buchen versus Cehia ).
În același sens, în cauza Gaygusuz versus Austria (1996 ), Curtea a decis că” pensia constituie un drept patrimonial în sensul articolului 1 din Protocolul 1 al CEDO și se constată o discriminare în sensul articolului 14 dacă lipsește o justificare obiectivă rezonabilă pentru diminuarea patrimoniului reclamantului”.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că „dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, ( Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).
Rezultă astfel că, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate veniturile de natură salarială pentru care angajatorul sau angajatul au plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Față de toate aceste aspecte, rezultă că, întrucât reclamantul a dovedit pretențiile sale precizate în adeverința anterior menționată, instanța, în temeiul art.153 lit. f și g coroborat cu art. 156 din Lg. Nr. 263/2010, a admis acțiunea.
D. consecință, a fost obligată pârâta să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului cu includerea în baza de calcul a veniturilor menționate la rubrica „venit pentru munca în acord”, precum și a veniturilor menționate la rubrica „venit pentru ore suplimentare”, conform adeverinței nr. 9200/4893/25._ emisă de S.C. STX OSV Tulcea S.A., cu excepția compensării conform HG nr. 542/1996 obținută în lunile iunie și iulie 1996, așa cum s-a menționat în adresa nr.4000/1475/10.03.2014 emisă de același angajator, cu acordarea drepturilor începând cu data de 01.11.2012.
Împotriva sentinței civile nr. 861 din 25.04.2014, în termen legal a declarat apel pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, carea criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând în esență următoarele:
În ce privește perioadele anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 263/
2010 în art. 165 alin. (1) și (2) se menționează că:
"(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare
datei de 1 iulie 2001, se utilizează salarii brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de descriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
- (a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1997;
- (b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977până la data de 1 ianuarie 1991;
- (c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (I) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare."
În art. 127 alin.(1) din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 se prevede că: „ Sporurile cu caracter permanent, care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin.(2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr.15”.
La Anexa 15 din HG 257/2011 se prevede că:
„Mențiune: Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
- formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;
- formele de retribuire pentru „orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru.”
Față de dispozițiile legale invocate se solicită a se constata că nu pot fi valorificate următoarele venituri:
- veniturile brute, întrucât art. 165 din Legea nr. 263/2010 prevede că la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, precum și sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001;
- sumele cu titlu de „acord global” și „veniturile pentru ore suplimentare” pentru aceste venituri nu constituie sporuri cu caracter permanent, conform Anexei nr. 15 din Normelor de aplicarea a Legii nr. 263/2010 aprobate prin H.G. nr. 257/2011 și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001.
Analizând sentința apelată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a obligat pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului cu includerea veniturilor pentru munca în acord și veniturile pentru ore suplimentare.
Potrivit art.165 al.2 din Legea nr.263/2010 la determinarea punctajelor lunare pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001 se utilizează salariile brute sau nete, după caz, precum și sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
În conformitate cu prevederile art.2 lit.c) din Legea nr.263/2010 sistemul public de pensii se organizează și funcționează având ca principiu de bază principiul contributivității conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor sociale plătite.
Prin art. 19 din același act normativ se prevede: „constituie stagiu de cotizare perioadele de timp pentru care asigurații datorează și/sau plătesc contribuții de asigurări sociale în sistemul public de pensii …”.
Conform art.8 și 9, art.117 din Legea nr.57/1974 și art.4 și 5 din Legea nr.2/1983 prin care se reglementează lucrul în acord global și instituia forma de retribuire în acord global, veniturile realizate prin munca în acord global nu aveau natura unor sporuri ci la acea vreme, ele reprezentau însăși o formă de retribuire.
Drepturile obținute în acest mod erau supuse plății contribuției la bugetul asigurărilor sociale, nefiind exceptate de la această obligație conform art. 2 din decretul nr.389/1972.
Prin art.21 al.1 lit.b) din Legea nr.3/1997 se prevedea faptul că: „media retribuțiilor tarifare lunare care se i-a în considerare la calcularea pensiei se stabilește pe baza retribuției tarifare de încadrare corespunzătoare la 204 ore, pentru cei retribuiți cu ora inclusiv pentru personalul care lucrează în acord.”
În consecință, pentru veniturile obținute de către reclamant în acord global se achitau contribuții de asigurări sociale și se luau în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
În privința regimului juridic al prelungirii timpului de lucru reglementat inițial prin Hotărârea Consiliului de Miniștrii nr.1546/1952 se prevedea că ministerele de resort, de comun acord cu uniunea sindicală respectivă, vor putea aproba șantierele de construcții și montaj pentru care se admite program de lucru, până la 10 ore pe zi, iar în cazuri excepționale, prelungirea zilei de lucru peste 10 ore pe zi, conform art. 2 din această hotărâre, orele efectuate în aceste condiții, urmând a fi considerate și plătite ca ore normale.
Ulterior, prin Legea nr.10/1972 a fost adoptat Codul muncii care în art. 116 prevedea că în construcții, în industria forestieră, în agricultură, precum și în alte activități cu condiții specifice durata zilei de muncă poate fi mai mare, în condițiile și limitele stabilite prin hotărâre a Consiliului de Miniștrii, de comun acord cu Uniunea Generală a Sindicatelor.
Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în art.71 prevedea că personalul care lucrează peste durata normală a zilei de muncă sau în zilele de repaus săptămânal ori în alte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează, are dreptul să fie retribuit dacă nu i s-a asigurat, în compensare, timpul liber corespunzător.
Pentru aceste sume încasate s-a plătit contribuția la asigurările sociale de stat, deoarece decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale de stat prevedea această sarcină asupra câștigului brut realizat de personalul salariat, fără nici o distincție.
Prin urmare, și veniturile realizate din munca prestată pentru programul normal de lucru, potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate, sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în considerare la stabilirea bazei de calcul a pensiei datorată pentru munca depusă.
Prin Decizia nr.5/20.09.2010 Înalta Curte de casație și Justiție a statuat că sumele plătite pentru munca prestată de foștii salariați în regim de lucru prelungit se au în vedere la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public.
De asemenea, prin Decizia nr.19/17.10.2012 a Înaltei Curții de Casație și Justiție pronunțată în interesul legii s-a statuat că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art.12 al.1 lit.a) din Legea nr. 57/1974 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 480 alin.1 Cod proc.civilă, Curtea a respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 861 din 25.04.2014 din pronunțate de Tribunalul Tulcea- Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. M., domiciliat în Tulcea, ., ., etaj 1, apt.6, județul Tulcea, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.12.2014.
Președinte, Judecător,
J. Z. M. S.-S.
Grefier,
M. G.
Jud. fond – L.D.P.
Red.dec.- jud. J.Z./07.01.2015
Dact.gref.G.M./4ex./09.01.2015
Emis 2 comunicări/13.01.2015
| ← Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.... | Recalculare pensie. Decizia nr. 184/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
