Obligaţie de a face. Decizia nr. 53/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 53/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 675/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.53/AS
Ședința publică din 25 martie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. S. S.
Judecător M. B.
Judecător R. A.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta reclamantă S. E., domiciliată în C., . nr.98, ..A, ., împotriva sentinței civile nr. 5363/16.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., județul C., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta reclamantă dl. avocat M. C. T., care depune la dosar împuternicirea avocațială nr.23/24.02.2014, lipsind intimata pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 87 și urm. cod pr.civilă.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează instanței că la data de 03.03.2014, recurenta reclamantă a depus la dosar cerere de repunere pe rol a cauzei ce a fost suspendată pentru lipsa părților prin încheierea de ședință din 25.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel C..
După referatul grefierului de ședință:
Apărătorul recurentei reclamante solicită admiterea cererii și repunerea pe rol a cauzei, susținând totodată că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 253 alin. 1 cod pr.civilă, repune cauza pe rol și având în vedere susținerile apărătorului recurentei reclamante, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Având cuvântul apărătorul recurentei reclamante solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată de la fond.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
CURTEA :
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr._ reclamanta S. E. a solicitat ca in contradictoriu cu pârâta C. Județeana de Pensii Constanta sa se dispună obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei prin care sa aibă in vedere adeverința nr. SRTc/_ emisa la data de 11.10.2011 de către . privind remunerația pentru orele festive si obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei prin care sa aibă in vedere adeverința nr. SRTc/_ emisa la data de 11.10.2011 de către . privind remunerația pentru condiții nocive, obligarea pârâtei la plata drepturilor recalculate începând cu 3 ani anterior introducerii acțiunii, actualizarea cu indicele de inflație a sumelor rezultate.
In motivarea acțiunii reclamanta arata ca a depus la pârâtă cu recomandata AWB_/15.12.2011 adeverințele nr. SRTc/_ si nr. SRTc/_ .
In motivarea acțiunii reclamanta arata ca a fost pensionata la data de 10.08.2009 prin decizia nr._. Susține reclamanta ca a depus adeverințele la dosarul de pensionare dar nu a primit răspuns în termenul de 30 de zile.
In drept au fost invocate dispozițiile legii 263/2010, OUG 4/2005, HG 1550/2004, Legea 19/2000.
Pârâta nu a formulat întimpinare.
Prin încheierea din data de 15.10.2012 instanța a luat act de renunțarea reclamantei la cererea de obligare a pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei prin care sa aibă in vedere adeverința nr. SRTc/_ emisa la data de 11.10.2011 de către . privind remunerația pentru condiții nocive, in baza art.246 c.pr.civ având in vedere faptul ca procesul civil este guvernat de principiul disponibilității.
În cauza s-a administrat proba cu înscrisuri fiind depus dosarul administrativ.
Prin sentința civilă nr. 5363/16.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. s-a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este pensionara, dreptul sau la pensie fiind stabilit prin decizia nr._/10.08.2009. Drepturile de pensie ale reclamantei au fost recalculate emițându-se decizia nr._/0.05.2010.
Reclamanta a depus la data de 15.12.2011 cu adresa cu confirmare de primire adeverința nr. SRTc/_ emisa la data de 11.10.2011 de către . privind remunerația pentru orele festive. In adeverința nu se menționează expres faptul ca la sumele plătite cu titlu de spor pentru munca in zilele festive s-a reținut CAS.
Conform art.165 alin 2 din legea 263/2010 ”La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.”
Potrivit art.127 din Norma de aplicare a Legii 263/2010 „Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15.”
Din cuprinsul anexei nr. 15 instanța constata ca sporul pentru munca prestata in zile festive nu este enumerat printre sporurile stabilite de legiuitor ca fiind sporuri cu caracter permanent.
Prin urmare, instanța apreciază ca, neîncadrându-se in categoria sporurilor cu caracter permanent si nefăcându-se dovada ca pentru sumele de bani plătite cu titlu de spor pentru munca in zile festive s-a reținut si virat CAS, cererea reclamantei este nefondata.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamanta. În motivarea recursului său, aceasta a arătat următoarele: în mod greșit prima instanță nu a avut în vedere principiul contributivității prevăzut de art.2 lit.c) din Legea nr. 263/2010; ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri ci faptul că statul a încasat drepturile la momentul cuvenit iar contraprestația cuvenită asiguraților trebuie să fie corespunzătoare; susținerea că aceste venituri nu fac parte din baza de calcul conduce la încălcarea principiului contributivității întrucât veniturile suplimentare au determinat o sporire a drepturilor bănești cuvenite și au fost avute în vedere la calculul contribuțiilor de asigurări sociale; pârâta nu a avut în vedere adeverințele de venituri prezentate și nu a primit răspuns la cererea de recalculare; potrivit Legii nr. 27/1996 plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și aceasta se calcula la venitul realizat de angajat; se evocă și se citează prevederile art.165, art.2 lit.c), art.96 din Legea nr. 263/2010, art.1 din Decretul nr.389/1972, art.3 și art.10 din Legea nr. 3/1977 și art.47 din Constituția României.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Prin încheierea din 25.02.2014 judecata cauzei a fost suspendată potrivit art.242 Cod.pr.civ. pentru lipsa părților, fiind repusă pe rol urmare a cererii din 03.03.2014.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041 Cod.pr.civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, principiul contributivității, reglementat de Legea nr. 263/2010 în art.2 lit.c) nu este un principiu nou în sistemul asigurărilor sociale, el regăsindu-se și în Legea nr. 19/2000 art.2 lit.e) și, într-o altă formulare, în art.1 alin. 2, art. 3 și art. 21 din Legea nr. 3/1977. Oricum, Legea nr. 263/2010, deși se aplică pentru viitor ca orice lege civilă, obiectul său de reglementare fiind stabilirea drepturilor de asigurări sociale care se calculează în raport de activitatea desfășurată în trecut, în mod inevitabil se raportează la situații trecute.
În acest sens, trebuie avut în vedere că prin Decizia nr. 19/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a stabilit cu caracter obligatoriu că „în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
În considerentele acestei decizii s-au reținut, între altele, următoarele:
„În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005. […]
În concluzie, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat”.
Așadar, condiția esențială pentru luarea în calcul a unor venituri la stabilirea punctajului lunar este plata contribuției de asigurări sociale astfel cum și recurenta susține.
Dar, tocmai principiul contributivității invocat de recurentă împiedică valorificarea în favoarea reclamantei a adeverinței nr. SRTc/_ emisa la data de 11.10.2011 de către ..
Astfel, în adeverința nr. SRTc/_ emisa la data de 11.10.2011 de către . nu se indică faptul că pentru veniturile atestate s-ar fi plătit de angajator sau angajat contribuții de asigurări sociale.
Principiul contributivității presupune, pe de o parte, includerea în calculul drepturilor de pensie a tuturor veniturilor pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale dar, pe de altă parte, impune ca veniturile care nu au făcut parte din baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale și pentru care nu s-au plătit aceste contribuții, să nu facă parte din baza de calcul a punctajului.
Ca urmare, în condițiile în care nu există o atestare a plății contribuțiilor de asigurări sociale prin adeverința prezentată de recurentă, veniturile pe care le-a încasat potrivit acestei adeverințe nu pot fi avute în vedere.
În situația în care pentru aceste venituri s-au plătit în realitate contribuții de asigurări sociale și angajatorul atestă plata acestor contribuții, reclamanta are posibilitatea să formuleze o nouă cerere de recalculare a pensiei la C. Județeană de Pensii C. potrivit art.107 al.3 din Legea nr. 263/2010.
Ca urmare, în prezenta cauză nu se mai impune analiza celorlalte condiții pentru valorificarea veniturilor atestate de adeverința prezentată de recurentă, nefiind îndeplinită condiția plății contribuțiilor de asigurări sociale pentru veniturile atestate.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul civil formulat de recurenta reclamantă S. E., domiciliată în C., . nr.98, ..A, ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 5363/16.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., județul C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 martie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. S. S. M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: F.M.
Tehnored.dec.jud.A. R.
2 ex. – 24.04.2014
| ← Nulitate act. Decizia nr. 11/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 164/2014. Curtea... → |
|---|
