Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 128/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 128/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 6900/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 128/CM
Ședința publică din 01 Aprilie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător M. S. S.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ - CFR MARFĂ SA, cu sediul ales în C., . nr.2, județul C., împotriva sentinței civile nr. 4016 din 28.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. I., domiciliată în C., ..111, ., ., județul C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 153 și următoarele Cod proc. civilă.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia evidențiază părțile, stadiul dosarului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și faptul că apelanta pârâtă a solicitat judecata cauzei și în lipsă conform art. 411 Cod proc.civilă; după care:
Curtea, socotindu-se lămurită asupra cauzei, reținând și poziția procesuală a apelantei pârâte care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 394 C.pr.civ declară închisă etapa cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta sub nr._ reclamanta M. I. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SNTFM CFR Marfa S.A. să se dispună obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar pentru anul 2010, la plata primei de C. pentru anul 2010 si contravaloarea tichetelor de masa neacordate pentru perioada iulie_11, drepturi bănești actualizate cu indicele de inflație.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat în esență că este angajatul pârâtei, iar aceasta refuză să îi achite drepturile bănești solicitate. Arată reclamanta că drepturile salariale si celelalte drepturi de care a beneficiat prin contractele de munca sunt ridicate la rang de principiu in baza normelor constituționale. Susține reclamanta că Prima de Ziua feroviarului, prima de P. și C. și contravaloarea tichetelor de masa fac parte din drepturile de natura salariala si astfel termenul de prescripție aplicabil este de 3 ani.
In drept au fost invocate dispozițiile art 40, 161,236,238,243,283 c.muncii, legea 130/1996, CCM pe anii 2007-2008 si 2009-2010.
Pârâta a formulat înmtâmpinare prin care a invocat exceptia prescrierii dreptului la actiune. Sustine pârâta ca prin cerere reclamanta a solicitat executarea unor clauze din CCM prin prisma prevederilor art 268 alin 1 lit e c.muncii. Contractul colectiv de munca este un contract general, permanent si obligatoriu pe perioada sa de valabilitate, astfel ca orice conflic in legatuta cu executarea sa este in strinsa legatura cu perioada de valabilitate, iar termenul de prescriptie este cel de 6 luni. S-a invocat si termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art 268 alin 1 lit c c.muncii referitor la acordarea drepturilor banesti pentru perioada anetrioara termenului de 3 ani.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat susține că cererea este nefondată.
CFR Marfa este o societate cu capital de stat si unul din agenții economici monitorizati in baza prevederilor OUG 79/2008. Prin HG 142/2005 si HG 50/2006 s-a prevazut pentru agentii economici monitorizati, fondul de salarii si numarul mediu de personal precum si reducerile efective de personal, defalcate pe trimestre la nivelul fiecrui minister. Mentioneaza pirita ca in anii 2007/2008,209/2010,2011 au fost aplicate succesiv CCM la nivel de unitate si numai in perioada 1.01.2009-3.06.2009 nu a existat incheiat CCM la nivel de unitate, aplicindu-se CCM la nivel de ramura transporturi, cerereile reclamantului sint nefondate. Considera piritul ca este nelegala cererea de acordare a unor drepturi reglementate de alte contracte colective de munca anterioare anului 2009 daca la nivelul de unitate contractul colectiv de munca prevede ca pentru anul 2009 sa nu se aplice prevederile ori clauzele si deci sa nu se acorde anumite drepturi banesti. Prin urmare, prevederile ccm la nivel de unitate sint opozabile partilor care l-au semnat si, cita vreme nu s-a constata nulitatea unei clauze acesta isi porduce efectele.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.4016 din data de 28 octombrie 2013, Tribunalul C. a respins exceptia prescrierii dreptului la acțiune intemeiată pe dispozitiile art. 268 alin 1 lit e c.muncii ca nefondată.
A admis în parte exceptia prescrierii dreptului la actiune intemeiata pe dispozitiile art 268 alin lit c c.muncii in ceea ce priveste contravaloarea tichetelor de masa pe perioada iunie 2010 - 23 iulie 2010.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M. I. în contradictoriu cu pârâtul S. Națională de Transport Feroviar de Marfă ,,CFR MARFĂ” S.A.
A obligat pârâta să platească reclamantei salariul suplimentar aferent anului 2010, ajutorul material de C. pe anul 2010 si contravaloarea tichetelor de masa pe perioada 23 iulie 2010- 31 ianuarie 2011, drepturi banesti actualizate cu indicele de inflatie din data platii.
A respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata contravaloarii tichetelor de masa pe perioada iunie 2010-23 iulie 2010 ca prescrisă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 248 c.pr.civ „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.”
Cu privire la exceptia prescrierii dreptului material la acțiune pentru acordarea drepturilor bănești solicitate aferente anului 2010 .
Potrivit art. 268 lit c si e c.muncii „Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.”
Din textul de lege citat mai sus rezulta ca pentru drepturile salariale termenul de prescriptie al dreptului la actiune este de 3 ani, iar pentru neexecutarea clauzelor contractului colectiv de munca termenul de prescriptie al dreptului la actiune este de 6 luni.
Potrivit art. 160 c.muncii „ Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.”
Din cuprinsul contractului colectiv de munca, rezulta ca dreptul la salariul suplimentar este un drept salarial. Acest aspect rezulta fără echivoc din faptul ca dreptul la plata unui salariu de bază de încadrare după expirarea unui an calendaristic este reglementat în capitolul II din CCM, capitol in care se reglementează sistemul de salarizare. Mai mult, părțile au înțeles să denumească expres sumele de bani ce se vor acorda ca fiind salariu suplimentar si nu prima, ajutor, premiu sau bonus.
Apreciindu-se, că dreptul la salariul suplimentar este un drept salarial neacordat, instanța a constatat că termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 ani prevăzut de lit. c) a art. 268 alin 1 c.muncii.
In ceea ce privește ajutorul material ce urma sa se acorde cu ocazia sarbatorilor de C. pe anul 2010, instanta a apreciat că dreptul la actiune nu s-a prescris.
Acest drept a fost reglementat de catre parti in art 64 din ccm la nivel de unitate care arata „In afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariatii vor mai beneficia din fondurile angajatorului de urmatoarele: a) cu ocazia sarabatorilor de Paste si de C. se vor acorda salariatilor un ajutor material stabilit cel putin la nivelul clasei 1 de salarizare,…Aceste prevederi se aplica cu 1 ianuarie 2010 b) pentru Ziua ceferistilor se va acorda o premiere stabilita de Consiliul de Administratie cu consultarea delegatilor alesi ai sndicatelor cel putin la nivelul clasei 1 de salarizare…aceste prevederi se aplica cu 1 ianuarie 2010 …” .
Asa cum rezulta din coroborarea art 159, 160 si 164 c. muncii drepturile salariale sunt acele sume de bani constând în salariu de baza, indemnizatie, sporuri, alte adaosuri ce se cuvin salariatului ca o contraprestatie a muncii depuse in baza contractului individual de munca si care se plateasc lunar.
Partile, prin negocierea clauzelor contractului, au înțeles să includă aceste drepturi la capitolul VI care reglementeaza protectia salariatului.
Partile, prin negocierea clauzelor contractului, au înțeles să includă aceste drepturi la capitolul VI care reglementează protecția salariatului.
Prin urmare acest drept nu a fost inclus la drepturile ce țin de salarizarea angajatului in capitolul II al ccm, ci a fost avut in vedere doar pentru ajutorarea salariatului.
Cu toate acestea, practica judecătorească si doctrina au apreciat ca aceste drepturi au natura salariala, fiind considerate de catre parti adaosuri la salariu, in sensul art 155 c.muncii si reprezinta o contraprestatie a muncii depuse de salariati, nu numai un ajutor material oferit din motive sociale de catre angajator.
Stabilindu-se, deci, ca acest drept are natura salariala, instanta a constatat ca solicitarea de a se plăti acest drept face sa nu fie aplicabile in speta dispozitiile a art 268 lit e din c.muncii, ci cele ale art 268 lit c c.muncii.
Prin urmare, instanța a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. e) c.muncii.
Cum acțiunea a fost introdusă la data de 23 iulie 2013, instanța a apreciat că termenul de 3 ani prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c) nu era împlinit la data sesizării instanței cu privire la salariul suplimentar aferent anului 2010 si a ajutorul de C., ci doar cu privire la contravaloarea tichetelor de masa pentru perioada iunie 2010- 23 iulie 2010 astfel că instanța a admis în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c) și a respins cererea cu privire la contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada iunie 2010-23 iulie 2010 ca prescrisă.
Pe fondul cauzei
Reclamanta este salariatul pârâtei.
Potrivit dispozitiilor CCM la nivel de unitate reclamanta, in calitatea sa de salariat al piritei putea avea dreptul la plata unui salariu suplimentar pentru munca desfasurata in cursul unui an calendaristic.
Acest drept este expres stabilit si in art 30, din CCM-ul la nivel de grup de unitati pe perioada 2006-2008 si 2008-2010, care arata „Pentru munca ireprosabila desfasurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, salariatii unitatilor feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv.”
Din acest articol rezultă clar ca acest salariu suplimentar era obligatoriu a fi acordat neprevăzindu-se doar posibilitatea acordarii lui. In acest sens, in alin 3 din acelasi articol se arat a ca pentru plata salariului suplimentar se va constitui un fond aparte din veniturile realizate.
Din anexa 6 la contractul colectiv de munca rezulta criteriile care conditioneaza acordarea salariului suplimentar pentru munca desfasurata in cursul unui an calendaristic.
In ceea ce priveste acordarea contravalorii bonurilor de masa instanta retine urmatoarele:
Potrivit art 1 din legea 142/1998 „Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori. „
Conform art 81 din CCM la nivel de grup de unitati „Incepand cu data de 01.01.2007 salariatii din unitatile componente ale grupului de unitati feroviare vor beneficia de tichete de masa in cuantum de un tichet pentru fiecare zi lucratoare din luna, in conditiile legislatiei in vigoare”
In cauza, instanta a apreciat că dificultatile economice intimpinate de catre angajator nu sint suficiente pentru ca acesta sa se exonereze de plata unor drepturi la care era obligat potrivit legii si la care se obligase el insusi prin aprobarea in buget a acestor cheltuieli.
Potrivit art. 229 alin. 4 c.muncii si art 148 din legea 62/2011 „Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.” Acest text de lege instituie forta obligatorie a contractului colectiv de munca pentru partile semnatare, contract care se impune intocmai ca si legea..
Executarea vizata de art 229 presupune aducerea la indeplinire a clauzelor contractului, respectarea drepturilor si obligatiilor asumate de parti.
Totodata, art 41 alin 5 din Constitutie garanteaza caracterul obligatoriu al conventiiilor colective intre parti.
Or, dificultatile economice intimpinate de catre angajator nu sint suficiente pentru ca acesta sa se exonereze de plata unor drepturi la care era obligat potrivit legii si la care se obligase el insusi prin aprobarea in buget a acestor cheltuieli.
In CCM la nivel de grup de unitati CFR pe anul 2008 prelungit succesiv pina la 31 ianuarie 2011 prin actele aditionale nr. 370/2008 si 4294/2010 se arata la art 71 „In afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariatii vor mai beneficia de urmatoarele:- cu ocazia sarbatorilor de Paste si de C. se va acorda salariatilor un ajutor material stabilit cel putin la nivelul clasei 1 de salarizare… pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al carei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administratie, la nivelul clasei 1 de salarizare;.”
Din intregul cuprins al art 71 nu rezulta ca plata ajutoarelor este conditionata de vreun factor.
Din contra, textul alineatului 1 este imperativ, in sensul ca se arata „..salariatii vor mai beneficia … se va acorda o premiere…”
Potrivit art 133 din legea 62/2011 „ Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: a) pentru toți angajații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel; b) pentru toți angajații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă; c) pentru toți angajații încadrați în unitățile din sectorul de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă și care fac parte din organizațiile patronale semnatare ale contractului.”
In corelația dintre diferitele tipuri de contracte colective de munca, contractele colective de munca de la nivel superior constituie, potrivit legii, izvor de drept pentru contractele colective de munca de la nivelurile inferioare. Sub aspectul drepturilor salariaților, contractul colectiv de munca de la nivelul superior reprezintă pentru contractul colectiv de munca de la nivelul inferior o baza minimala. Prin urmare, in contractul colectiv de munca de la nivel inferior se pot stabili numai drepturi egale sau mai mari decât cele din contractul colectiv de la nivel superior.( art 238 c.muncii in forma in vigoare la data nasterii drepturilor reclamantului „Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior” )
Din cele expuse, rezulta că, contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati este aplicabil pentru acele unitati care fac parte din asociatiile patronale si sindicale din ramura respectiva si care au fost nominalizate in anexa la fiecare contract.
Prin urmare, fiind o dispozitie mai favoarabila pentru salariati, instanta a apreciat că aceasta ( art 71 CCM la nivel de grup de unități) se aplica cu prioritate fata de dispozițiile art 64 din CCM la nivel de unitate.
Pentru cele expuse, având în vedere dispozițiile art. 64 1 din CCM la nivel de unitate mai sus citate si dispozițiile art. 229 si 148 din legea 62/2011, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei salariul suplimentar pe anul 2010, prima de C. pe anul 2010 și contravaloarea tichetelor de masă pe perioada 23 iulie_11, drepturi bănești actualizate cu indicele de inflație din data plății.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Marfă – CFR Marfă S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență următoarele aspecte:
Hotărârea pronunțată în primă instanță este nelegală întrucât au fost interpretate greșit dovezile administrate, fiind nesocotite prevederile Contractelor Colective de Munca încheiate la nivel de unitate, probe ce erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii si pentru pronunțarea unei hotărâri legale si temeinice.
Prin hotărârea apelată, în mod greșit a fost antrenată răspunderea angajatorului pârât, ce a fost obligat la plata unor drepturi bănești ce nu au fost prevăzute in convenția încheiată de părți, respectiv Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate in vigoare in perioada analizata 2009/2010 si 2011.
Cum prima instanța a nesocotit dovezile administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, apreciază ca s-a încălcat flagrant dreptul paratei la un proces echitabil.
În conformitate cu dispozițiile art.229 din Legea nr.53/2003 republicată:
(1) Contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în formă scrisă
între angajator sau organizația patronală, de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc
clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
(2) Negocierea colectivă la nivel de unitate este obligatorie, cu excepția cazului în care angajatorul are încadrați mai puțin de 21 de salariați.
(3) La negocierea clauzelor și la încheierea contractelor colective de muncă părțile sunt egale și libere.
(4) Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Prin urmare, orice contract individual de muncă se încheie nu numai în considerarea prevederilor legii, ci și în considerarea clauzelor contractuale colective ce îi sunt aplicabile salariatului în cauză.
Astfel, în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, cum de altfel legiuitorul a stipulat în art.247 Codul muncii, prevedere abrogată prin art.I pct.90 din Legea nr.40/2011.
În acest context, urmează să se reanalizeze probele administrate, urmând să se constate valabilitatea Contractelor Colective de Muncă încheiate la nivel de unitate, modificarea legală a acestor contracte prin acte adiționale înregistrate la Ministerul Muncii, conform legii.
Invocă excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea de acordare a tichetelor de masă, în raport cu hotărârea pronunțată în dosarul nr._/118/2010 al Tribunalului C..
În temeiul dispozițiilor art.430, 431 Cod procedură civilă, solicită instanței de apel să constate că reclamantul, prin reprezentant, a chemat în judecată pârâta CFR Marfă S.A., de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, urmând să se respingă cererea privind tichete de masă, pentru existența autorității de lucru judecat.
În susținerea excepției, a anexat în extras sentința civilă nr.5608/26.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/118/2010.
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și în soluționarea excepției prescrierii dreptului material la acțiune întemeiată pe dispozițiile art.268 alin.1 lit. „e” Codul muncii, referitor la capetele de cerere privind executarea retroactivă a unor clauze prevăzute în contractul colectiv de muncă și acordarea retroactivă a unor drepturi bănești stipulate în contractele colective de muncă încheiate la nivel de angajator.
Potrivit art.268 alin.1 lit. „e” din Codul muncii, cererile privind soluționarea unui conflict de muncă, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Ajutorul material cu ocazia Paștelui, Crăciunului și prima Ziua Feroviarului sunt reglementate de art.64 alin.1 și 2 din Contractul colectiv de muncă 2009/2010, modificat prin act adițional pentru aplicarea Contractului colectiv de muncă în anul 2010.
Conform actului adițional la CCM 2009/2010 înregistrat la Direcția de Muncă București sub nr.1713/21.04.2010, se prevede modificarea art.30, 64 alin.1 și 2 și art.74 ce reglementa acordarea salariului suplimentar, ajutorului material de Paști și C. și Prima de Ziua Feroviarului, tichete de masă, în sensul că prevederile art. 30, 64 alin.1 și 2 și art.74 să nu se aplice în anul 2010.
Urmează să se reanalizeze probele administrate, urmând să se constate că Contractul colectiv de muncă 2007/2008, 2009/2010 stabilit de părți prevede la art.30 următoarele:
„ (1) Pentru munca depusă în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv”.
Așa cum este prevăzută în Contractele Colective de Muncă, această clauză nu are caracter obligatoriu, deci angajatorul nu s-a obligat să acorde și nici nu s-a prevăzut că salariatul ca primi, clauza neavând caracter imperativ, în mod nelegal a fost dispusă angajarea răspunderii contractuale specifică raporturilor de muncă.
În mod similar, prin interpretarea greșită a Contractelor Colective de Muncă ale CFR Marfă S.A. și a dispozițiilor Legii nr.142/1998, ce reglementează acordarea alocației zilnice de hrană sub forma tichetelor de masă, instanța a schimbat în mod nelegal înțelesul lămurit vădit neîndoielnic al acestora, dând o interpretare diferită, eronată a dispozițiilor cu privire la alocația zilnică de hrană, obligând pârâta la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea tichetelor de masă.
În condițiile art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998, salariații…pot primi o alocație de hrană acordată sub forma tichetelor de masă…”.
Aceste tichete de masă se pot acorda în limita prevederilor bugetului societății, în conformitate cu dispozițiile art.1 alin.2 din același act normativ, conform căruia „tichetele de masă se acordă în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii….”.
Au fost nesocotite prevederile Contractului colectiv de muncă și dispozițiile legale, care reglementează posibilitatea și modalitatea de acordare a tichetelor de masă, obligând angajatorul la plata contravalorii tichetelor de masă, neexistând prevederi legale în acest sens, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal, prin încălcarea și aplicarea greșită a Legii nr.142/1998.
Mai mult, prin hotărârea apelată, interpretând greșit contractele colective de muncă încheiate pe anii 2009/2010 și actul adițional la Contractul colectiv de muncă aferent anului 2010, în care părțile dialogului social au stabilit drepturile și obligațiile părților aplicabile anului 2010, prin care s-a stabilit că pentru anul 2010 nu se aplică prevederile art.74, deci pentru anul 2010 nu se acordă tichete de masă.
Analizând sentința apelată din prisma criticilor formulate Curtea a apreciat că acestea sunt fondate în parte pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește acordarea contravalorii tichetelor de masă aferente perioadei iunie 2010 – 31.12.2010.
Potrivit art.431 al.(1) Cod procedură civilă: „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleași cauze și pentru același obiect”.
Prin sentința civilă nr.5608/26.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/118/2010 s-au respins ca nefondate pretențiile reclamantei M. I. privind plata contravalorii tichetelor de masă după 22.04.2010.
În conformitate cu prevederile art.432 Cod procedură civilă excepția autorități de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs.
Având în vedere faptul că prin prezenta acțiune reclamantul solicită printre altele contravaloarea tichetelor de masă neeliberate din iunie 2010, Curtea a admis excepția invocată de apelanta pârâtă și a respins cererea reclamantului privind plata contravalorii tichetelor de masă aferente perioadei iunie 2010 – 31.12.2010 pentru autoritate de lucru judecat.
Cu privire la salariul suplimentar și primele pentru Ziua Feroviarului și de C. aferente anului 2010.
În conformitate cu prevederile art.236 al.1 din Codul muncii: „Contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală pe de o parte și salariați reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă”.
Prin alin.(4) din același articol se prevede: „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților”.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate 2009-2010 a fost modificat prin actul adițional nr.1713/21.04.2010.
Astfel prin actul adițional menționat s-a modificat art.30 al.(1) din Contractul colectiv de muncă prin care era reglementat salariul suplimentar, prevăzându-se faptul că acesta nu se acordă pe anul 2010.
Prin același act adițional s-a modificat art.64 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate prin care erau reglementate ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorii de Ziua Feroviarului și de C., prevăzându-se că aceste ajutoare nu se acordă pe anul 2010.
Părțile dialogului social au stabilit de comun acord cu reprezentanți salariaților – federațiilor semnatare ca prevederile menționate mai sus să nu se aplice pe anul 2010.
În ceea ce privește celelalte critici aduse hotărârii primei instanțe, Curtea a apreciat că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune:
Conform art.160 din Codul muncii salariul cuprinde: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Drepturile solicitate de reclamanți au caracterul unor drepturi salariale, chiar dacă acestea sunt intitulate - ajutoare sau premii.
Prin urmare, în cauză sunt aplicabile prevederile art.268 al.1 lit.”c” din codul muncii, potrivit cărora: „cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul Contractului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat…”.
Dispozițiile cuprinse în art.268 al.1 lit.”c” din codul muncii reglementează dreptul la acțiune în cazul neexecutării unor clauze ale contractului colectiv de muncă ce vizează alte drepturi decât cele salariale.
Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art.480 al.2 Cod procedură civilă Curtea a admis apelul formulat și a schimbat în parte sentința apelată conform celor dispuse prin dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ - CFR MARFĂ SA, cu sediul ales în C., . nr.2, județul C., împotriva sentinței civile nr. 4016 din 28.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. I., domiciliată în C., ..111, ., ., județul C..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Respinge cererea având ca obiect contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 23.07._10 întrucât există autoritate de lucru judecat.
Respinge cererea având ca obiect salariul suplimentar și ajutorul material de C. aferente anului 2010 ca nefondată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.04.2014.
Președinte, Judecător,
J. Z. M. S.-S.
Grefier,
M. G.
Jud. fond – F.M.
Red.dec.- jud. J.Z./17.04.2014
tehnored.gref.G.M./5ex./28.02.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 124/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 129/2014.... → |
|---|
