Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 119/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 119/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 5057/88/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 119 CM
Complet specializat pentru cauze
privind conflictele de muncă
Ședința publică din 2 aprilie 2014
PREȘEDINTE – D. P.
JUDECĂTORI – I. B.
JUDECĂTOR- M. P.
GREFIER - C. I.
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant M. D., cu domiciliul în Tulcea, ., ., . civile nr. 2729 din 15 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect drepturi bănești, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. B. S. S.R.L., cu sediul în București, ., ..
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă pentru recurentul reclamant, avocat N. T., în baza împuternicirii avocațiale nr. 1341/2013, pentru intimata pârâtă se prezintă avocat D. C., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei învederând că recurentul reclamant, prin apărător, a depus la data de 19.02.2014, cerere de redeschidere a judecății.
Instanța, pune în discuție cererea privind repunerea pe rol a cauzei ca urmare a suspendării în baza art. 242 pct.2 Cod procedură civilă.
Apărătorul ales al recurentului reclamant, având cuvântul, solicită admiterea cererii cu consecința repunerii pe rol a cauzei.
Apărătorul ales al intimatei pârâte, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la modul de soluționare a acestei cereri.
Potrivit disp.art. 245 Cod procedură civilă, judecata reîncepe prin cererea de redeschidere.
Cum în cauză, recurentul reclamant a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, constată îndeplinite cerințele textului de lege mai sus menționat, motiv pentru care admite cererea și repune cauza pe rol, fixând termen astăzi 02.04.2014, la care părțile sunt legal citate.
Instanța solicită părților să precizeze dacă au alte cereri sau excepții.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri, cauza fiind în stare de judecată.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat având în vedere că nu a fost făcută plata orelor suplimentare prestate de clientul său. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul ales al intimatei pârâte, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, având în vedere că din cuprinsul motivelor nu rezultă aspecte de nelegalitate ale hotărârii recurate, ci reiterări ale argumentelor din cererea de chemare în judecată care au fost deja analizate de instanța de fond și care a constatat netemeinicia cererii recurentului reclamant. Apare o atitudine contradictorie a recurentului, astfel deși nu a fost invocată de nimeni existența unei renunțări la orele suplimentare efectuate de angajat, ceea ce s-a evocat și a fost analizat de instanța de fond este faptul că există o declarație a fiecărui salariat al societății pentru obiectivul respectiv de pază, potrivit căreia aceștia sunt de acord cu efectuarea orelor suplimentare.
I se solicită apărătorului ales al intimatei pârâtă să arată dacă acordul pentru efectuarea orelor suplimentare, echivalează cu neplata lor.
Apărătorul ales al intimatei pârâte arată că datorită specificului activității postului respectiv există acordul privind efectuarea orelor suplimentare. Ulterior, concluziile raportului de expertiză au și arătat că raportat la contractele încheiate cu recurentul și sumele de bani primite cu titlu de salariu sau remunerații din muncă, recurentul ar fi încasat de la societate 908 lei, în plus, având în vedere că existau două contracte cu timp parțial, într-un obiectiv recurentul desfășura circa 6 ore de activitate zilnic iar în alt obiectiv, două ore zilnic.
I se solicită apărătorului ales al intimatei să precizeze dacă suma încasată de 908 lei, în plus, privește ambele contracte.
Apărătorul ales al intimatei pârâte arată că suma privește ambele contracte.
I se solicită apărătorului ales al intimatei pârâte a preciza dacă societatea nu recunoaște faptul că reclamantul a prestat ore suplimentare, sau că recunoaște și că au fost plătite, dată fiind plata sumei de 908 lei.
Apărătorul ales al intimatei pârâte arată că pe baza probelor administrate s-a dovedit că ceea ce s-a prestat, astfel cum era stipulat în contractele de muncă a fost achitat.
Instanța pune în vedere că au fost solicitate clarificări în referire la orele suplimentare prestate, nu la ceea ce s-a plătit în baza contractelor de muncă și i se solicită a exprima poziția procesuală a societății, respectiv dacă aceasta consideră că reclamantul le-a prestat și le-a plătit, respectiv dacă reclamantul nu le-a prestat și nu au fost plătite.
Apărătorul ales al intimatei pârâte arată că pentru ceea ce reclamantul a prestat, societatea a plătit. Reclamantul nu a prestat ore suplimentare. Reclamantul avea încheiate două contracte de muncă, pentru orele suplimentare a fost încheiat un contract de muncă de 10 ore pe săptămână, pentru ca societatea să achite și aceste ore suplimentare. Raportul de expertiză a analizat și a constatat că raportat la durata muncii, potrivit celor două contracte, contestatorul ar trebui să primească suma de 7.170 lei, iar în realitate suma plătită, conform statului de plată, este de 8.078 lei.
I se solicită apărătorului ales al intimatei pârâte să precizeze dacă suma plătită în plus, este aferentă orelor suplimentare.
Apărătorul ales al intimatei pârâte arată că primul contract încheiat cu reclamantul a fost pentru munca prestată, al doilea pentru orele suplimentare. Raportul de expertiză, care a analizat ambele contracte a concluzionat că a fost plătit cu 908 lei, în plus. Societatea ar fi trebuit să solicite restituirea acelei sume, dar nu a făcut aceasta.
I se solicită apărătorului ales al intimatei pârâte să precizeze titlul cu care a fost plătită această sumă suplimentară de 908 lei.
Apărătorul ales al intimatei pârâte arată că această sumă a fost plătită cu titlu de drepturi salariale. Potrivit contractului trebuiau făcute rețineri pentru uzură uniformă, care nu a fost făcută. Reclamantul a dedus judecății niște pretenții pe care nu le-a probat în nici un fel, și, având în vedere că nu le-a dovedit, a și încasat mai mult decât era îndreptățit în baza contractelor.
I se aduce la cunoștință că ceea ce se dorește a se lămuri se referă la existența sau nu a orelor efectuate de contestator.
Apărătorul ales al intimatei pârâte arată că nu este în măsură să facă astfel de precizări întrucât reclamantul este cel care trebuia să facă dovada acestor ore suplimentare efectuate.
Instanța pune în vedere apărătorului ales al intimatei pârâte că în materia litigiilor de muncă, sarcina probei incumbă angajatorului, în speță, ., de aceea chestiunea probelor în cauzele ce au ca obiect conflicte de muncă aparține, aproape în exclusivitate, societății. Ceea ce se încearcă a se lămuri este natura sumelor plătite de societate și dacă aceste ore suplimentare au fost sau nu, prestate, și dacă au fost prestate dacă au fost plătite.
Apărătorul ales al intimatei pârâte arată că societatea a achitat recurentului reclamant toate drepturile salariale care i se cuveneau.
Întrebat fiind dacă societatea pârâtă a solicitat restituirea sumelor plătite în plus, apărătorul intimatei pârâte arată că din câte cunoaște societatea nu a formulat vreo cerere în acest sens și că aceasta este exclusiv opțiunea sa.
Apărătorul ales al recurentului reclamant arată poate aduce unele clarificări în sensul că sediul societății este situat în București, dar desfășoară activitate și în Tulcea, recurentul era șeful punctului de lucru din Tulcea și că potrivit înțelegerii încheiate, societatea plătea reclamantului, lunar, o sumă de 200 lei pentru activitatea desfășurată, acesta era și motivul pentru care întocmea note referitoare la plata orelor suplimentare și avea propria semnătură, nu și ștampilă cu care să facă dovada prestării acestor ore.
Întrebat fiind, arată că recurentul reclamant presta activitate în ture de 12/24 și avea 6-7 persoane în subordine. Suma de 908 lei, la care s-a făcut referire, nu a fost plătită cu titlu de ore suplimentare, ci ca sumă stabilită împreună cu conducerea societății ca urmare a faptului că contestatorul a fost numit șef de punct de lucru, corespunzătoare sumei de 200 lei lunar, timp de 4 luni, astfel încât societatea nu a plătit ore suplimentare și suma convenită cu conducerea ca urmare a faptului că reclamantul a fost numit șeful punctului de lucru din Tulcea. Nu există nici un înscris care să ateste aceasta, înțelegerea părților fiind verbală.
Apărătorul ales al intimatei pârâte apreciază util a se clarifica că societatea pârâtă nu are punct de lucru în afară de București și Prahova și că nu poate fi asimilat unui punct de lucru un punct de pază. Recurentul reclamant vine și face niște afirmații în acest stadiul procesual, fără a avea o minimă dovadă sub acest aspect.
În concluzie, solicită respingerea recursului sub aspectul tuturor motivelor invocate la acest termen, cu cheltuieli de judecată în măsura în care a depus la dosar dovada efectuării lor.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistră sub nr._, reclamantul M. D. a chemat în judecată pârâta S.C. „B. S.” S.R.L. București, solicitând instanței să oblige pârâta la plata orelor suplimentare prestate în perioada 22.07._12 și suma reținută lunar pentru uzura ținutei.
În motivare, reclamantul a arătat că a lucrat la societatea pârâtă în perioada 22.07.2011 – 03.07.2012, iar aceasta nu i-a plătit c/val. orelor suplimentare prestate în această perioadă.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că, pentru orele suplimentare efectuate, reclamantul a primit drepturile bănești în fiecare lună, așa după cum rezultă din statele de plată semnate de acesta, cât și din extrasele din lista alimentare carduri.
Referitor la reținerea pe statul de plată a sumei de 20 lei pentru uzura ținutei, pârâta a menționat că acest aspect nu este real, pe fiecare stat de plată, la rubrica „Rețineri” apărând cifra 0.
Prin cerere completatoare depusă la 08 noiembrie 2012 reclamantul a mai solicitat și obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 1.500 lei, modificat ulterior la_ lei.
Prin sentința civilă nr. 2729/2010 din 15 mai 2013 Tribunalul Tulcea a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.
Examinând acțiunea, raportat la materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că între părți au existat raporturi de muncă fundamentate în baza contractului individual de muncă nr. 1664/20.07.2011, conform cu care reclamantul a desfășurat activitate la pârâtă în calitate de paznic, având un program de 8 ore pe zi și un salariu de 670 lei lunar.
S-a arătat că la dosarul cauzei a fost depus contractul individual de muncă încheiat cu S.C. B. Guard S.R.L. București, având același administrator, cu timp parțial, respectiv 2 ore/zi, 10 ore /săptămână, contract înregistrat sub nr. 145/06.09.2011 și în baza căruia reclamantul era îndreptățit la a primi un salariu de 180 lei /lună. De asemenea, că la dosar se regăsește un acord scris încheiat de către reclamant cu pârâta, în care acesta consimte să efectueze ore suplimentare, însă, în cuprinsul acestuia nu s-a precizat care este valoarea în lei a acestora.
S-a reținut din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză că, în baza contractului individual de muncă nr. 1664/20.07.2011, reclamantul ar fi trebuit să beneficieze de un salariu net de 510 lei, în condițiile în care salariul brut de încadrare stabilit prin contract a fost de 670 lei lunar. De asemenea, s-a reținut că, în baza contractului individual nr. 145/06.09.2011, reclamantul ar fi trebuit să beneficieze de un venit net lunar în cuantum de 126 lei, în condițiile în care salariul brut lunar stabilit prin contract era de 180 lei lunar.
Astfel, s-a arătat că, pentru perioada 20.07._12, reclamantul ar fi trebuit să beneficieze de un venit total în cuantum de 5.910 lei, iar în baza contractului individual de muncă nr. 145/06.09.2011, pentru aceeași perioadă, ar fi trebuit să beneficieze de un venit total de 1.260 lei.
Așadar, pentru perioada 20.07._12, reclamantul ar fi trebuit să încaseze drepturi salariale în cuantum total de 7.170 lei.
S-a mai arătat că, prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză s-a precizat că, potrivit extrasului de cont eliberat de B.C.R. Tulcea la data de 14.03.2013, pentru perioada 01.08._12, reclamantul a încasat cu titlu de drepturi salariale, suma de 8.078 lei, rezultând astfel o diferență de 908 lei achitată în plus.
A mai reținut instanța că, prin notele scrise depuse la 06 noiembrie 2012, pârâta a precizat că „pentru a justifica numărul de ore efectuate într-o lună și pentru a putea fi remunerat pentru orele suplimentare, reclamantul a fost angajat și la S.C. B. Guard S.R.L., (societate care are același administrator), cu o fracțiune de normă, respectiv 2 ore/zi – 10 ore pe săptămână...” și că reclamantul a susținut că a efectuat orele suplimentare în baza înscrisului intitulat „Planificare grafic ture pe lună”, dar instanța a constatat că acesta nu este înregistrat la societate și nu poartă ștampila acesteia.
Deși potrivit depoziției martorului O. N. agenții de pază de la societate prestau circa 90 de ore suplimentare pe lună, în urma analizei unor documente justificative instanța a arătat că nu poate reține declarația acestuia, date fiind și concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză.
De aceea, instanța a respins ca nefondat capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la plata către reclamant a c/val. orelor suplimentare prestate în perioada 22.07._12.
În ceea ce privește cererea privind obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumelor de bani reținute lunar pe statul de plată, pentru uzura ținutei, instanța a respins-o ca nefondată, dat fiind faptul că, în urma analizei statelor de plată aflate la dosar, s-a constatat că pe acestea nu au fost operate nici un fel de rețineri.
Având în vedere că reclamantul nu a dovedit că prin vreo anumită acțiune sau inacțiune pârâta l-ar fi prejudiciat moral, aducându-i grave atingeri de imagine ori asupra integrității sale fizice sau morale, instanța a respins ca nefondat și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. D. care a susținut că hotărârea primei instanțe este greșită pentru că nu a renunțat în scris la orele suplimentare. De asemenea, a susținut că i se cuvin daune morale și că pârâta trebuie să fie obligată să îi plătească onorariul achitat pentru efectuarea expertizei contabile.
A mai arătat recurentul că neîntemeiat a reținut instanța că documentele depuse la dosar nu sunt ștampilate de către pârâtă pentru că el, ca șef de obiectiv, nu deținea ștampila firmei.
Prin întâmpinare, intimata . a solicitat respingerea recursului cu motivarea că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, respectiv state de plată și lista alimentare carduri, reclamantul a primit în fiecare lună drepturile bănești pentru orele suplimentare efectuate. Chiar expertiza contabilă efectuată în cauză a stabilit că, pentru perioada 20.07.2011 – 03.07.2012, reclamantul a primit în întregime drepturile salariale și i s-au plătit orele suplimentare.
Susține că înscrisul depus de reclamant intitulat ”Planificare grafic ture/lună” nu este un înscris oficial și nu poate fi luat în considerare pentru că nu poartă ștampila și nu este înregistrat la societate.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, Curtea constată următoarele:
Prin cererea adresată instanței reclamantul M. D. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S. S.R.L. la plata orelor suplimentare efectuate în perioada 22 iulie 2011 – 3 iulie 2012 și la restituirea sumelor reținute lunar pentru uzura ținutei.
Conform contractului individual de muncă nr. 1664/20.07.2011 încheiat cu S.C. Brionic S., programul de lucru pentru reclamant era de 8 ore/zi și 40 ore/săptămână, iar conform contractului individual de muncă nr. 145/06.09.2011 încheiat cu S.C. B. Guard S.R.L., programul de lucru era de 2 ore/zi, 10 ore/săptămână.
Reclamantul a susținut că a prestat activitate și în afara programului de lucru prevăzut în cele două contracte individuale de muncă și a încercat să dovedească efectuarea orelor suplimentare prin depunerea la dosar a înscrisului „Planificare grafic tură” pentru luna mai 2012.
Intimata a recunoscut faptul că reclamantul a prestat ore suplimentare, având în vedere obiectul de activitate al societății - servicii de pază - existând chiar un angajament scris al salariatului prin care și-a exprimat acordul la efectuarea orelor suplimentare, dar a susținut că i-a plătit reclamantului aceste ore.
Potrivit art. 120 alin. 1 din Codul muncii, „munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară”, iar conform art. 112 alin. 1 din același cod, pentru salariații angajați cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână”. Art. 114 alin. 1 dispune, de asemenea, că „durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare”, art. 115 alin. 1 arătând însă că, pentru anumite sectoare de activitate, unități sau profeții se poate stabili prin negocieri colective sau individuale, ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de lucru mai mică sau mai mare de 8 ore”.
În prezenta cauză, conform celor două contracte individuale de muncă, având în vedere specificul activității, prin negocieri individuale s-a stabilit o durată zilnică a timpului de lucru mai mare de 8 ore, respectiv 8+2 ore zilnic/40+10 ore săptămânal. Prin urmare, munca prestată în temeiul celor două contracte individuale de muncă, conform programului stabilit de comun acord, este una care se încadrează în durata normală a timpului de muncă.
Reclamantul a susținut însă că munca s-a desfășurat pe o durată mai mare decât aceea stabilită prin cele două contracte individuale de muncă, realizând ore de muncă suplimentară, iar intimata a fost de acord, prin întâmpinarea depusă la prima instanță, că „reclamantul a efectuat ore suplimentare în anumite situații”, plata pentru acestea fiind efectuată.
Expertiza efectuată în cauză a stabilit că reclamantul a încasat suma de 7.170 lei reprezentând salariul convenit prin cele două contracte individuale de muncă – nr. 1664/20.07.2011 și nr. 145/06.09.2011- și o sumă în plus de 908 lei, fără să se stabilească natura dreptului pentru care a fost achitată această sumă.
Instanța de fond a reținut că reclamantul a primit toate drepturile cuvenite pentru munca prestată, fără să verifice susținerile reclamantului, confirmate de intimată, că au fost efectuate ore suplimentare, în afara programului de muncă convenite prin cele două contracte individuale.
Prima instanță trebuia, în virtutea art. 119 Codul muncii, să pună în vedere intimatei să prezinte fișele de pontaj sau alte înscrisuri din care să rezulte evidența orelor de muncă prestate de reclamant ori, în lipsa acestora, alte înscrisuri din care să rezulte modul în care trebuia asigurată paza obiectivelor (ex. convenții cu terți), respectiv modul în care intimata organiza serviciul de pază la aceste obiective.
De asemenea, instanța de fond era datoare să stabilească natura sumelor suplimentare plătite reclamantului, prin verificarea statelor de plată, iar nu să-și reducă analiza numai la extrasele de cont, care dovedesc doar sumele efectiv plătite, nu și felul lor.
Toate aceste elemente ar fi trebuit să fie avute în vedere la efectuarea expertizei contabile pentru a se putea stabili dacă reclamantul a prestat ore de muncă suplimentare și dacă a fost sau nu plătit pentru acestea.
Neprocedând în acest fel, prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, situație în care, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul reclamant M. D., cu domiciliul în Tulcea, ., . civile nr. 2729 din 15 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. B. S. S.R.L., cu sediul în București, ., ..
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Tulcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,Pt. JUDECĂTOR,
D. PetroviciIrina B. M. P.
aflată în C.O.
cf.art. 261 al.2 C.p.c. semnează
VICEPREȘEDINTE INSTANȚĂ
N. S.
Grefier
C. I.
Jud. fond:Ș.R.
Red.dec.jud.D.P./09.07.2014
Tehnored.gref.I.C./14.07.2014/2ex.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
C., . c, județ C.
Tel.0241-_; fax: 0241-_
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Dosar nr._
Emisă la data de 14.07.2014
Către,
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA I CIVILĂ
Alăturat, vă înaintăm dosarul nr._, privind recursul formulat de recurentul reclamant M. D., cu domiciliul în Tulcea, ., ., . civile nr. 2729 din 15 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect drepturi bănești, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. B. S. S.R.L., cu sediul în București, ., ., întrucât prin decizia civilă nr. 119 CM / 02.04.2014 a fost dispusă casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei în rejudecare, Tribunalului Tulcea.
Dosarul conține.file și are atașat dosarul nr._ al Tribunalului Tulcea (126 file).
PREȘEDINTE DE COMPLET,
D. P.
Grefier,
C. I.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 129/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 157/2014.... → |
|---|
