Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 157/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 157/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 6130/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 157/CM
Ședința publică din 15 Aprilie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE R. A.
Judecător M. S. S.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta reclamantă M. M., domiciliată în . Satu Nou, județul C., împotriva sentinței civile nr. 3942/23.10.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C. CĂLĂTORI S.A., cu sediul în București, ..38, sector 1 – SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C., cu sediul în C., ., ., având ca obiect drepturi bănești (700 lei conform art. 41/3 din CCMRT).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 153 și urm. cod pr.civilă.
Apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
După referatul grefierului de ședință:
Instanța socotindu-se lămurită asupra cauzei, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului de față, având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
CURTEA :
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 23.08.2013, sub nr._, reclamanta M. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții S. C. Călători SA și S. C. Călători SA- Sucursala de Transport Feroviar de Călători SA, obligarea acestora la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația egala cu cel puțin doua salarii brute avute in luna pensionarii, prevăzută de art. 52 din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, diferența dintre drepturile salariale încasate (incluzând salariul de bază, indemnizații, sporuri, adaosuri, alte sume acordate în temeiul raporturilor de muncă) si drepturile salariale cuvenite prin determinarea acestora pornind de la un salariu minim brut de 700 lei, pe perioada 01.07._09. De asemenea, se solicită actualizarea sumelor cu indicele de inflație până la data introducerii cererii și plata dobânzii, calculată de la această dată și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a desfășurat activitatea în cadrul S. C. Călători SA –R.T.F.C. C., îndeplinind funcția de casier, iar în perioada 01.07._10 a beneficiat de un salariu de încadrare calculat pentru o valoare a salariului de baza minim brut de 570 lei, pentru perioada 01.07._10.
Conform Contractul Colectiv de munca Unic la Nivel de Ramura Transporturi nr. 722 valabil pentru anii 2008-2010, art. 41, alin. 3 litera a, salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 01.01.2008 si negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna, este de 700 lei, adică 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adausuri sau indemnizații incluse în acesta. Litera b a aceluiași articol 41 prevede ca părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități si unitate, vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de baza minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulate la art. 41, pct. 3 lit. a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, adică 700 lei si nu 570 lei pentru perioada 28.09._10, respectiv 600 lei pentru perioada 01.04._10 cât le-a acordat pârâta.
În calitate de angajator parata nu a calculat și nu a plătit reclamantei drepturile salariale calculate la salariul de baza minim brut de 700 lei stabilit la nivelul ramurii transporturi (valabil de la 01.01.2008), încălcând astfel prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii.
În aceste condiții, pârâta avea obligația să acorde reclamanților salariul de încadrare calculat la o valoare a salariului de baza minim brut de 700 lei și nu la o valoare de 570 lei, respectiv de 600 lei.
În drept, au fost invocate CCM nr. 722 din 24.01.2008, Unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, Codul Muncii, Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă
Prin întâmpinare, pârâții au invocat pe cale de excepție, prescripția dreptului material la acțiune pentru perioada 01.07.2009 – 29.12.2009, arătând că de la data nașterii acestui drept și până la data introducerii prezentei acțiuni, respectiv 25.06.2013 s-a împlinit termenul de 3 ani, prevăzut de art. 268 (1) lit.c din Codul Muncii republicat.
În drept au fost invocate contractul colectiv de munca la nivel de ramura Transporturi 2008-2010, Contractul Colectiv de munca 2009-2010, Codul muncii, Legea nr.168/1999, Legea nr.130/1996.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.3942/23.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și s-a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune privind drepturile bănești solicitate de reclamantă aferente perioadei 01.07.2009 – 29.12.2009, tribunalul apreciază că aceasta este întemeiată.
Astfel, având caracterul unor drepturi salariale, sub aspectul prescripției acțiunii reclamantei le sunt aplicabile dispozițiile art.268 alin.1 lit.c) din codul muncii potrivit căruia cererea trebuia formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Or, în cauza de față, dreptul la acțiune al reclamantei pentru drepturile bănești reprezentând diferența de salariu aferentă perioadei 01.07.2009 – 29.12.2009 s-a născut zi cu zi întrucât fiind prestații periodice drepturile respective sunt supuse unei prescripției speciale, iar în cauza de față cererea a fost înregistrată la data de 25.06.2013, așadar după expirarea termenului de 3 ani prevăzut de lege.
Prin urmare, față de considerentele anterior precizate, tribunalul va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 01.07.2009 – 29.12.2009 și va respinge acțiunea, ca prescrisă.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamanta. Prin precizările depuse la 14.11.2013 aceasta a precizat că înțelege să declare apel. În motivarea apelului său, aceasta a arătat următoarele: a înțeles să solicite obligarea pârâtelor S. ,,C. CĂLĂTORI S.A. și Sucursala de Transport Feroviar de Călători C., la plata indemnizației egale cu două salarii avute la data pensionării conform art.52 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pentru anii 2008 – 2010 precum și a diferențelor rezultate din calcularea salariului de către pârâte fără a avea în vedere salariul minim de 700 lei; nu a chemat în judecată pârâtele indicate în sentința apelată; instanța a stabilit alte părți în cauză; instanța nu a analizat motivele invocate în cerere; instanța de fond a ignorat cererea sa privind indemnizația cuvenită cu ocazia pensionării; instanța nu a analizat fondul cauzei; în mod greșit Tribunalul nu a avut în vedere că termenul de prescripție curge de la data încetării raporturilor de muncă pentru indemnizația cuvenită cu ocazia pensionării; pentru drepturile salariale de care a fost lipsită a făcut dovada că un alt coleg al său a obținut în instanță aceste drepturi; a formulat acțiunea în conformitate cu art.2522 și 2532 din Codul civil aplicabile în condițiile în care pârâta, cu viclenie respectiv prin dol nu a adus la cunoștința salariaților dispozițiile din contractul colectiv de muncă privind modul de calcul al drepturilor salariale și a calculat salariile raportându-se la un alt nivel al salariului minim; ca urmare termenul de prescripție nu este împlinit.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului; de asemenea a invocat tardivitatea apelului.
Apelanta a depus înscrisuri privind veniturile sale, o notă de lichidare și un certificat de rol privind alt dosar.
Nu s-au administrat alte probe.
Cu privire la excepția tardivității:
Din dovada de comunicare a sentinței apelate – fila 62 dosar fond, rezultă că această comunicare s-a realizat la data de 11.11.2013.
Recursul a fost înregistrat la Tribunalul C. la data de 14.11.2013.
La data de 13.12.2013 apelanta a depus la Tribunalul C. precizări privind calea de atac.
Potrivit art.152 Cod.pr.civ. cererea pentru exercitarea unei căi de atac greșit denumită este valabilă.
În cauză termenul de apel prevăzut de art.215 din Legea nr. 62/2011 a fost respectat.
Ca urmare, excepția tardivității declarării apelului va fi respinsă.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod.pr.civ., Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la cadrul procesual:
Este adevărat că cuprinsul sentinței apelate se indică drept pârâte „SOCIETATEA N. DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFA ,,C. CĂLĂTORI S.A.” și „SOCIETATEA N. DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFA ,,C. CĂLĂTORI S.A. – Sucursala de Transport Feroviar de Călători C.”.
Este evident însă că adăugarea cuvântului „Marfă” în denumirea pârâtelor constituie doar o eroare materială, fiind indicată în mod corect și denumirea ,,C. CĂLĂTORI S.A.”.
Potrivit art.445 Cod.pr.civ., însă, îndreptarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului ci numai în condițiile art.442 Cod.pr.civ..
Cu privire la pretinsa omisiune de a fi soluționată o cerere:
Apelanta susține că Tribunalul ar fi omis să analizeze cererea sa de obligare a pârâtelor la plata unui indemnizații cu ocazia pensionării.
Contrar susținerilor apelantei, în cuprinsul cererii introductive nu a formulat o astfel de pretenție, singurele pretenții formulate vizând acordarea diferențelor de drepturi salariale rezultate din calcularea salariului raportat la un salariu minim de 700 lei.
Or, potrivit art.478 al.3 Cod.pr.civ. în apel nu se pot formula cereri noi, instanța de apel fiind chemată să analizeze cauza în limitele stabilite în fața instanței de fond.
Cererea apelantei are cu totul alt obiect decât cererea introductivă și nu poate fi analizată pentru prima dată în apel.
Oricum, nici completarea hotărârii nu ar fi putut fio soluționată pe calea apelului potrivit art.445 Cod.pr.civ., în conformitate cu care o astfel de cerere poate fi formulată numai în condițiile art.444 Cod.pr.civ..
Cu privire la soluția pronunțată de Tribunal:
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, trebuie reținut mai întâi că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
În acest sens sunt și considerentele deciziei nr.1/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
Ca urmare nu sunt aplicabile prevederile art.2522 și art.2523 din Codul civil - Legea nr. 287/2009.
Oricum, susținerile apelantei în sensul că pârâtele au ascuns prevederile cuprinse în contractul colectiv de muncă și modul de calcul al drepturilor salariale nu pot fi primite.
Astfel, contractul colectiv de muncă este negociat potrivit legii cu organizațiile sindicale reprezentative și reprezentanții salariaților, după caz, astfel încât necunoașterea prevederilor din contractul colectiv de muncă nu pot fi imputate în nici un caz angajatorului.
Potrivit art.268 al.1 lit.c) din Codul Muncii cererile privind un conflict de muncă pot fi făcute în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Această regulă este în acord cu prevederile art.7 din Decretul nr. 167/1958 potrivit cu care prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul de acțiune.
Faptul că un alt coleg a obținut aceleași drepturi salariale este irelevant întrucât în cauză nu se pune problema îndreptățirii la obținerea unor drepturi salariale ci la respectarea termenului de sesizare a instanței.
De asemenea, nu se poate reține că dreptul material la acțiune s-a născut la data pensionării (încetării raporturilor de muncă) întrucât este vorba de o parte a drepturilor salariale lunare, scadente lună de lună, dreptul la acțiune născându-se la data la care salariul trebuia plătit.
Susținerile apelantei cu privire la împrejurări ce nu i-au fost cunoscute sunt nerelevante, suspendarea prescripției operând doar în cauzele strict și limitativ prevăzute de art.13 și 14 din Decretul nr. 167/1958.
În cauză, instanța s-a pronunțat asupra unei excepții dirimante iar prin admiterea excepției, constatând că s-a stins dreptul material la acțiune, nu mai putea trece la analiza fondului pretențiilor, astfel încât în mod corect a respins acțiunea în acest mod.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod.pr.civ. se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge excepția tardivității formulării apelului.
Respinge apelul civil formulat de apelanta reclamantă M. M., domiciliată în . Satu Nou, județul C., împotriva sentinței civile nr. 3942/23.10.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C. CĂLĂTORI S.A. cu sediul în București, ..38, sector 1 – SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C., cu sediul în C., ., .,ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 aprilie 2014.
Președinte, Judecător,
R. A. M. S. S.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: D.I.F.
Tehnored.dec.jud.A. R.
4 ex. – 15.05.2014
Emis 2 comunicări/22.05.2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 15 Aprilie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE R. A.
Judecător M. S. S.
Judecător J. Z.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de apelanta reclamantă M. M., domiciliată în . Satu Nou, județul C., împotriva sentinței civile nr. 3942/23.10.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C. CĂLĂTORI S.A. cu sediul în București, ..38, sector 1 – SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C., cu sediul în C., ., ., având ca obiect drepturi bănești (700 lei conform art. 41/3 din CCMRT).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 87 și urm. cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-a evidențiat faptul că la dosar s-a depus de către recurenta reclamantă precizări cu privire la calea de atac, în sensul că aceasta este apel, iar intimata pârâtă a depus întâmpinare.
După referatul grefierului de ședință:
CURTEA :
Deliberând, în raport de prevederile art. 214 din Legea nr.62/2011, califică calea de atac exercitată în cauză ca fiind apel, sens în care,
DISPUNE :
Ca urmare a recalificării căii de atac, în conformitate cu dispozițiile art.99 alin. 3 din Regulamentul de ordinea Interioară al instanțelor judecătorești, completul de judecată va fi format din primii doi judecători ai completului de recurs, respectiv d-nii judecători R. A. și M. S. S..
Pronunțată în ședință publică azi, 15 aprilie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. A. M. S. S. J. Z.
Grefier,
D. R.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 119/2014.... | Obligaţie de a face. Încheierea nr. 17/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
