Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 185/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 185/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 6726/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 185/CM
Ședința publică din 13 mai 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - R. A.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – CFR MARFĂ S.A., cu sediul în București, .. 38, sector 1 și cu sediul procesual ales în C., . nr. 2, împotriva sentinței civile nr. 4111 din 06 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect drepturi bănești, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. C., domiciliată în C., ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 155 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă.
Apelul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Noul Cod de procedură civilă, constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, luând act că apelanta pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Marfă – CFR Marfă S.A. a solicitat judecata în lipsă, conform art. 583 din Noul Cod de procedură civilă.
CURTEA
Cu privire la apelul civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanta R. C. a chemat în judecată S. Națională de Transport Feroviar de Marfă – CFR Marfă S.A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea la plata următoarelor drepturi:
- salariul suplimentar pentru 2010;
- prima de C. pentru 2010;
- c/val. tichete de masa aferente perioadei iulie_11, iar toate aceste sume să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății și dobânda legală.
Pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Marfă – CFR Marfă S.A a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată invocând și excepția prescrierii dreptului material la acțiune, în temeiul dispozițiilor art. 268 alin. 1 lit. „e” din Codul muncii, și litera „c” Codul muncii iar pentru o parte din pretenții excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 5608/26.10.2012.
Prin sentința civilă nr. 4111 din 06 noiembrie 2013 Tribunalul C. a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția autorității de lucru judecat ca nefondate;
A admis acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a drepturilor de natură salarială, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective reprezentând salariul suplimentar aferent anului 2010, egal cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie 2010, prima de C. 2010, echivalentă cu salariul de bază la nivelul clasei I de salarizare și contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 18.07._11.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
- Excepția prescrierii dreptului la acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 268 alin.1 lit. „e” Codul muncii s-a respins cu motivarea că obiectul cererii îl constituie plata unor drepturi salariale pentru care termenul de formulare a acțiunii este reglementat de art. 268 alin.1 lit. „c” din Codul muncii și anume în termen de 3 ani.
- S-a respins și excepția prescripției dreptului la acțiune întemeiată pe art. 268 alin.1 lit. „c” din Codul muncii întrucât nu s-a depășit termenul de 3 ani calculat în raport de data formulării acțiunii și data când trebuiau achitate drepturile solicitate.
- S-a respins excepția autorității de lucru judecat având în vedere că prin cererea înregistrată sub nr._/118/2010, în cadrul unei acțiuni colective, reclamanta a mai formulat astfel de pretenții însă pentru o altă perioadă decât cea din prezenta acțiune.
- Pe fondul cauzei s-a apreciat că cererea este întemeiată deoarece salariul suplimentar 2010, Prima de C. 2010 și tichetele de masă trebuiau achitate având în vedere dispozițiile din CCM la nivel de societate și cele din CCM la nivel de grup de unități, dispoziții obligatorii pentru părțile contractante și de la care societatea nu se poate sustrage invocând lipsa disponibilităților financiare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.N.T.F.M.- CFR Marfa S.A. care a formulat următoarele critici:
Prin hotărârea dată, instanța a interpretat greșit dovezile administrate, nesocotind Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate, antrenând răspunderea angajatorului pentru plata unor drepturi care nu se justifică.
Cum prevederile contractuale din CCM la nivel de unitate au putere de lege, producând efecte juridice pentru toți salariații CFR Marfă, iar contractul colectiv legal și valabil încheiat la nivel de unitate, are caracterul unei norme speciale în raport cu contractele colective încheiate la nivel superior, ținând cont și de abrogarea expresă a dispozițiilor art. 238–247 Codul muncii, prin Legea nr. 40/2011, concluzionează următoarele:
Instanța de fond a nesocotit dovezile administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii încălcând dreptul pârâtei la un proces echitabil reglementat de art. 6 din CEDO drept ce implică obligația instanței de a examina toate cererile și dovezile de apărare. De asemenea, hotărârea cuprinde motive străine cauzei, instanța depășindu-și limitele investirii.
În temeiul art. 40 alin. 2 Codul muncii, raportat la art. 243 Codul muncii, art. 155 Codul muncii și art. 41 alin. 5 din Constituție, ce statuează obligația angajatorului de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv aplicabil și contractele individuale de muncă, apreciază că în mod eronat, vădit nelegal pârâta a fost obligată să achite drepturi bănești ce nu sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, normă specială aplicabilă în raporturile de muncă între angajatorul CFR Marfă și salariata reclamantă.
În acest context, solicită să se reanalizeze probele administrate, urmând să se constate valabilitatea contractelor colective de muncă încheiate la nivel de unitate, modificarea legală a acestor contracte prin acte adiționale înregistrate la ministerul muncii, conform legii și prevederilor contractelor colective de muncă ce au reglementat raporturile de muncă în perioada interesată.
Arată de asemenea, că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și în soluționarea excepției prescrierii dreptului material la acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. „e” Codul muncii, referitor la capetele de cerere privind executarea retroactivă a unor clauze prevăzute în contractul colectiv de muncă și acordarea retroactivă a unor drepturi bănești stipulate în contractele colective de muncă încheiate la nivel de angajator.
În mod nelegal, raportându-se la obiectul acțiunii, instanța de fond a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. „c” Codul muncii, potrivit cărora cerințele în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă consta printre altele fie în plata unor drepturi salariale neacordate.
Solicită sprijinul instanței de control judiciar în interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale, raportat la obiectul pricinii.
Potrivit art. 268 alin. 1 lit. „e” din Codul muncii, cererile privind soluționarea unui conflict de muncă, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pentru anul 2010, apelanta solicită să se aibă în vedere prevederile contractului colectiv de muncă 2009/2010, notele de negociere, procesele-verbale încheiate anterior încheierii CCM 2009, actul adițional la CCM 2009/2010, înregistrat la Direcția de Muncă București sub nr. 1713/21.04.2010, potrivit cărora părțile dialogului social au stabilit de comun acord cu reprezentanții salariaților– federațiile sindicale semnatare, ca prevederile art. 64 alin. 1 și 2 să nu se aplice în anii 2009 și 2010.
Conform actului adițional la CCM 2009/2010 înregistrat la Direcția de Muncă București sub nr. 1713/21.04.2010, se prevede modificarea art. 30, 64 alin. 1 și 2 și art. 74 ce reglementa acordarea salariului suplimentar, ajutorului material de Paști și C. și Prima de Ziua Feroviarului, tichete de masă, în sensul că prevederile art. 30, 64 alin. 1 și 2 și art. 74 să nu se aplice în anul 2010.
Având în vedere înțelegerea părților semnatare consemnată în contractul colectiv de muncă 2009/2010 și actul adițional la CCM, solicită să se rețină că voința părților semnatare a CCM a fost de a nu se aplica prevederile art. 64 în anul 2009, precum și art. 30, art. 64 și art. 74 în anul 2010 și deci, a nu se acorda premierele de Paști, C. și Ziua Feroviarului, salariul suplimentar, tichete de masă.
Având în vedere voința părților dialogului social, astfel cum rezultă din redactarea CCM 2009 și a actului adițional nr. 1713/2010, solicită să se constate că nu sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii contractuale a angajatorului, întrucât convenția încheiată de părți prezentată nu prevede acordul niciuneia din părțile semnatare a CCM la aplicarea art. 64 din CCM, această obligație nefiind asumată de angajator pentru anii 2009 și 2010.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului și schimbând sentința apelată, să se respingă, ca nefondate, toate capetele de cerere, având în vedere prevederile CCM 2009/2010 la nivel de unitate, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 1713/21.04.2010.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul declarat de apelanta pârâtă S.N.T.F.M. - CFR Marfa S.A. este fondat pentru următoarele considerente:
- În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea constată că în cauza de față s-a invocat încălcarea de către angajator a clauzelor din CCM care privesc plata unor drepturi salariale datorate cu ocazia unor evenimente cum sunt cele de P., C., de Ziua feroviarului sau plata salariului suplimentar astfel că, în mod corect prima instanță a constatat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. „e” Codul muncii deoarece pentru astfel de cauze legiuitorul a prevăzut un termen de prescripție de 3 ani.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii potrivit cu care „dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate”.
Apelanta pârâtă nu a făcut dovada unei alte situații de fapt și, în condițiile în care nu a plătit drepturile salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă, cererea este formulată în termenul de prescripție.
Prin urmare, excepția prescripției dreptului la acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 283 lit. „e” Codul muncii nu este întemeiată iar din acest punct de vedere apelul pârâtei este nefondat.
- Cu privire la încălcarea dreptului la un proces echitabil, lipsa de temei a hotărârii atacate și interpretarea greșită a probelor administrate :
Analizând sentința apelată, Curtea constată că instanța de fond a interpretat corect probele administrate de părți și a răspuns tuturor problemelor puse de acestea cu privire la efectele prevederilor din contractul colectiv de muncă nefiind identificate contradicții în considerentele sentinței.
În motivarea soluției, instanța nu era obligată să dea un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de părți, singura obligație instituită în sarcina instanței de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale fiind aceea de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, pentru a le aprecia pertinența și numai după aceea să le analizeze în fond.
Se constată de asemenea, că nu sunt întemeiate nici susținerile privind depășirea limitelor învestirii și existența unor motive străine cauzei în considerentele sentinței din perspectiva prevederilor contractuale avute în vedere.
Astfel, potrivit art. 241 alin. 1 lit. „c” din Codul Muncii (în forma anterioară republicării, aplicabilă în cauză) clauzele din contractele colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Pe de altă parte, art. 238 alin. 1 și alin. 3 din Codul muncii (în forma anterioară republicării, aplicabilă în cauză) și art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare și aplicabilă în perioada relevantă), contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, iar la încheierea contractelor colective de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au caracter minimal.
Așadar, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior, părțile pot cuprinde drepturi noi sau la un nivel superior celor stabilite în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național care au un caracter minimal.
Aceste prevederi legale cu caracter expres fixează limitele în care părțile unui contract colectiv de muncă încheiat la nivel inferior pot negocia și pot încheia acest contract.
Aceasta deoarece, în materia raporturilor de muncă, legiuitorul a înțeles să asigure o anumită protecție salariaților prin limitarea posibilităților patronatului de a impune clauze cuprinzând drepturi la un nivel inferior celor stabilite în contractul colectiv de muncă la nivel superior, tocmai pentru a restabili echilibrul dintre părți, având în vedere că angajatul se află într-o poziție de dependență și inferioritate față de angajator, astfel încât poate fi protejat prin limitele impuse de contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, negociat de organizații sindicale reprezentative la nivel național sau de ramură, cu o mai mare forță.
În condițiile în care prevederile legale incidente interzic în mod expres stabilirea, prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, a unor drepturi la nivel inferior celor stabilite la nivel superior, în cazul în care se încalcă această interdicție, angajații beneficiază de drepturile stabilite la nivel minimal în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, nefiind necesar a se anula prevederile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel inferior ceea ce, de altfel, ar putea fi chiar imposibil în măsura în care anumite drepturi sunt omise din reglementarea acestor contracte, lipsind chiar o clauză a cărei anulare să se poată solicita.
Așadar, nu se poate considera că Tribunalul a depășit limitele învestirii, acesta pronunțându-se asupra cererilor deduse judecății, limitat la obiectul acestora, dar raportat la toate normele contractuale aplicabile în cauză.
- Sunt întemeiate criticile privind acea parte din hotărâre prin care pârâta a fost obligată la plata salariului suplimentar/2010 și Prima de C./2010, precum și cele referitoare la plata c/val. tichetelor de masă aferente perioadei 18.07._10.
Din actele depuse la dosar reiese că la nivelul grupului de unități din transportul feroviar s-a încheiat contractul colectiv de muncă pentru anii 2006-2008, înregistrat sub nr. 2836/28.12.2006 care prevede la art. 71:
„În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:
- cu ocazia sărbătorilor de P. și C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei I de salarizare…”.
Potrivit art. 32 din CCM la nivel de unitate și art. 30 din CCM la nivel de grup de unități, din transportul feroviar 2006-2008, „salariații vor beneficia pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.”
Acest contract și-a produs efectele pentru anii 2006-2008, însă prin actul adițional înregistrat la M.M.F.E.S. sub nr. 370/20.06.2008 s-a stabilit prelungirea efectelor contractului până la 31 ianuarie 2011.
Însă, pentru anul 2010 trebuie avut în vedere actul adițional nr.1713/21.04.2010, prin care părțile semnatare ale CCM la nivel de unitate au stabilit ca prevederile din CCM referitoare la aceste drepturi, nu se aplica în anul 2010 ceea ce înseamnă ca după data înregistrării acestui act adițional, cererea pentru acordarea drepturilor stabilite inițial este lipsita de temei legal.
Criticile referitoare la c/val tichetelor de masă sunt în parte întemeiate.
Apelanta pârâtă arată că pentru perioada indicată nu a fost prevăzută alocația bugetară și în aceste condiții nu poate fi obligată la plata tichetelor de masa deoarece Legea nr. 142/1998 nu prevede acordarea tichetelor de masă ca pe o obligație ci numai în condițiile îndeplinirii criteriilor prevăzute de art. 1 alin.2.
O astfel de apărare nu poate fi primită deoarece în CCM la nivel de unitate, s-a negociat de către părțile semnatare și că salariații beneficiază de câte un tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare, părțile stabilind și modalitatea de acordare a acestor tichete.
Aceste prevederi contractuale, după încheierea si . a se executa, având putere de lege între părțile contractante.
Pe de altă parte, în această perioadă era în vigoare și CCM la nivel de grup de unități care prevedea la art. 81 că angajații au dreptul la un tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare din luna în condițiile legislației în vigoare.
Aceste contracte constituie legea părților în condițiile art. 236 alin. 4 Codul muncii și sunt aplicabile tuturor salariaților ai căror angajatori fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Din moment ce părțile semnatare ale acestor contracte nu au înțeles să condiționeze achitarea acestor drepturi de îndeplinirea altor criterii, nici apelanta nu se poate prevala de ele.
Chiar dacă, începând cu data de 21.04.2010, prin acordul părților s-a sistat acordarea acestui drept prin actul adițional nr. 1713/21.04.2010, dispunându-se modificarea art. 74 din CCM la nivel de unitate pe anii 2009/2010 în sensul că, „drepturile decurgând din aplicarea acestui articol (tichete de masă) nu se aplică pentru anul 2010, pentru luna ianuarie 2011 sumele aferente tichetelor de masă sunt datorate întrucât contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități – semnat și de apelantă, a fost prelungit până la data de 31.01.2011 prin acte adiționale succesive.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă va fi admis apelul pârâtei și va fi schimbată în parte sentința apelată în sensul respingerii ca nefondate a pretențiilor privind salariul suplimentar 2010, prima C. 2010 și c/val. tichete masă pentru perioada 18.07._10, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – CFR MARFĂ S.A., cu sediul în București, .. 38, sector 1 și cu sediul procesual ales în C., . nr. 2, împotriva sentinței civile nr. 4111 din 06 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. C., domiciliată în C., ., ., ..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că respinge ca nefondate pretențiile privind salariul suplimentar 2010, prima C. 2010 și c/val. tichete masă pentru perioada 18.07._10.
Menține restul dispozițiilor.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 mai 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. A. M. B.
GREFIER
M. D.
Red.hot.jud.fond D.I.F.
Tehnored.dec.jud.apel M.B./04.06.2014/6 exp.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 163/2014. Curtea... | Pretentii. Decizia nr. 10/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
