Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 532/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 532/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 9957/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 532/CM
Ședința publică din 17 decembrie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - R. A.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol pronunțarea apelurilor civile declarate de apelanții reclamanți P. G., V. N., B. M.-M., I. E., T. I., I. V., R. M., M. TUDORIȚA E. și P. L., toți cu domiciliul procesual ales în G., ., ., . Individual de Avocatură „N. L.” și de apelanta pârâtă C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „CFR” S.A. – REGIONALA DE CĂI FERATE C., cu sediul C., ., împotriva sentinței civile nr. 1276 din 21 mai 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect drepturi bănești, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „CFR” S.A., cu sediul în București, .. 38, sector 1 și cu sediul procesual ales în C., ., ..N. C.F. „CFR” S.A. – Sucursala Regională CF C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 09 decembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Completul de judecată, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 17 decembrie 2014, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr._ reclamantii au solicitat ca in contradictoriu cu pârâta C. N. de Cai ferate CFR SA si CNCF CFR –Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Intretinere si reparatii CF Constanta sa se dispuna obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar pentru anii 2010 si 2011, la plata primei de Paste pe anul 2011 si a primei de C. pentru anii 2010 si 2011, a primei de ziua Feroviarului pentru anul 2011 si contravaloarea tichetelor de masa neacordate pentru perioada 1 noiembrie_11, la plata primei de vacanta pe anii 2010 si 2011, la plata drepturilor banesti ce trebuia sa fie acordate pe fiecare copil cu ocazia Craciunului in anul 2010 si 2011, diefernta de salariu rezultata dintre salariul de baza brut negosiat in cuantum de 700 lei prevazut de art 41 din CCM la nivel de ramura transporturi si sumele efectiv primite, drepturi banesti actualizate cu indicele de inflatie.
In motivarea actiunii reclamantii arata in esenta ca sunt angajatii pârâtei iar aceasta refuza sa îi achite drepturile banesti solicitate. Arata reclamantii ca drepturile salariale si celelalte drepturi de care a beneficiat prin contractele de munca sunt ridicate la rang de principiu in baza normelor constitutionale. Sustin reclamantii ca prima de ziua feroviarului pentru anii 2010 si 2011, prima de Paste si C. pe anii 2010 si 2011 si contravaloarea tichetelor de masa fac parte din drepturile de natura salariala si astfel termenul de prescriptie aplicabil este de 3 ani.
In drept au fost invocate dispozitiile art 40, 161, 236, 238, 243, 283 c.muncii, legea 130/1996, CCM pe anii 2007-2008 si 2009-2010.
Pârâta a formulat intimpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
S-a sustinut ca pârâta s-a aflat in imposibilitate legala de a executa clauzele contractuale referitoare la acordarea salariului suplimentar, intrucit nu au avut aprobate in bugetele de venituri si cheltuieli sume pentru aceste salarii. Mai mult, arata pirita ca potrivit dispozitiilor anexei 6 din CCM la nivel de unitate, salariul suplimentar sa acorda pentru munca ireprosabila prestata in cursul unui an calendaristic, or nu toti reclamantii indeplinesc conditiile aratate in anexa.
In ceea ce priveste acordarea tichetelor de masa, pârâta a susținut ca a fost alocata suma de 7594,81 mii lei, suma care acopera contravaloarea tichetelor de masa doar pentru perioada ianuarie-martie 2009, ulterior acestei perioade societatea aflindu-se in imposibilitate legala de a mai acorda salariatilor tichete de masa.
In ceea ce priveste diferenta de drepturi salariale pârâta a arătat ca partile au inteles de comun acord ca pentru anii 2009 si 2010 sa stabileasca un alt salariu minim la nivel de societate precum si alti coeficienti de ierahizare decât cei prevazuti in CCM la nivel de ramura, astfel ca cerera trebuie analizata prin prisma prinicpiului fortei obligatorii a conventiilor. Mai mult, sustine pârâta ca salariul a fost calculat avindu-se in vedere dispozitiile CCM la nivel de unitate care este singurul contract care are incidenta in cauza. A precizat pârâta ca prin CCM la nivel de unitate sint prevazute clase si coeficienti de ierarhizare specifici activitatii feroviare, si mai mult, clasa 1 de salarizare nu poate fi asimilata cu salariul minim de 700 lei prevazut de CCM la nivel de ramura deoarece in acest contract nu sint prevazute calse de salarizare ci numai coeficienti de ierahizare pentru diferite categorii profesionale.
Pârâta a susținut că, caluzele contractelor colective de munca incheiate la nivel inferior care contin drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective d emunca incheiate la nivel superior sunt lovite de nulitate, insa nulitatea va fi constata de instanta competenta la cererea persoanei interesate. A mai arătat pârâta ca reclamanta solicita practic inlocuirea unor clauze ale CCM la nivel de unitate si CCM la nivel de grup de unitati, a caror existenta s-a incheiat la 31.12.2010 cu clauze mai favorabile existente in CCM la nivel de ramura, expirat si acesta la data de 31.12.2010, inlocuire ce nu se poate face decit in urma sesizarii instantei cu o cerere de constatare a nulitatii clauzelor respective.
In privinta cererii de plata a diferentelor din platlie compensatorii pârâta a arătat ca nu se poate aplica retroactiv ccm la nivel de ramura, contract denuntat si incetat la data concedierii din 8.07.2011. sustine pirita ca reclamantei i s-au acordat plati compensatorii in baza HG 1193/2010.
Prin inceherea din data de 17.09.2012 instanta a admis exceptia lipsei capacitatii de folosinta a piritei SNTFM CFR Marfa SA Sucursala Muntenia Dobrogea .
Prin sentința civilă nr. 1276/21.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. s-a admis în parte acțiunea formulata de reclamanții P. Geoergeta, V. N., B. M. M., I. E., T. I., I. V., R. M., M. T. E., P. L. în contradictoriu cu pârâții CNCFR SA și CNCFR SA SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE INTRETINERE SI REPARATII CF și au fost obligați pârâții să plătească reclamanților prima de C. pe anul 2010, salariul suplimentar aferent anului 2010, contravaloarea tichetelor de masa pe perioada 26.11.2010 – 31.01.2011, drepturi bănești actualizate cu indicele de inflație din data plătii si dobânda legala la aceste sume. S-au respins restul pretențiilor ca nefondate.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantii sunt salariatii pârâtei
Potrivit dispozitiilor CCM la nivel de unitate reclamantii, in calitatea lor de salariati ai pârâtei aveau dreptul la plata unui salariu suplimentar pentru munca desfasurata in cursul unui an calendaristic.
Acest drept este expres stabilit si in art 30, din CCM-ul la nivel de grup de unitati pe perioada 2006-2008 si 2008-2010, care arata „Pentru munca ireprosabila desfasurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, salariatii unitatilor feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv.”
Din acest articol rezulta clar ca acest salariu suplimentar era obligatoriu a fi acordat neprevazindu-se doar posibilitatea acordarii lui. In acest sens, in alin 3 din acelasi articol se arat a ca pentru plata salariului suplimentar se va constitui un fond aparte din veniturile realizate.
Din anexa 6 la contractul colectiv de munca rezulta criteriile care conditioneaza acordarea salariului suplimentar pentru munca desfasurata in cursul unui an calendaristic.
In aceasta anexa se arata la punctul 1 ca „ salariul suplimentar se acorda pentru munca ireprosabila prestata in cursul anului calendaristic”, iar la punctul 2 se arata „ de salariul suplimentar nu beneficiaza salariatii carora, in perioada aferenta acordarii acestuia li s-a aplicat una dintre urmatoarele sanctiuni: … salariatilor carora in cursul anului calendaristic respectiv li s-au aplicat repetat sau cumulat sanctiunile: B9 reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz a indemnizatiei de condicere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10%.”
Potrivit art.229 alin 4 c.muncii „Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.”Acest text de lege instituie forta obligatorie a contractului colectiv de munca pentru partile semnatare, contract care se impune intocmai ca si legea..
Executarea vizata de art.229 presupune aducerea la indeplinire a clauzelor contractului, respectarea drepturilor si obligatiilor asumate de parti.
Totodata, art 41 alin 5 din Constitutie garanteaza caracterul obligatoriu al conventiilor colective intre parti.
Instanta va inlatura sustinerile pârâtei potrivit carora constituirea fondului necesar platii salariului suplimentar depinde de veniturile realizate, fiind deci conditionata acordarea acestui drept, aceasta sustinere nefiind intemeiata.
Astfel, din întregul cuprins al art.32 nu rezultă ca plata salariului este conditionata de vreun factor.
Din contra, textul alineatului 1 este imperativ, in sensul ca se arata „..personalul companiei va primi…”
De asemenea, alineatul 3 al aceluiasi articol arata modul in care sa constituie fondul necesar pentru acordarea acestui salariu fara a se face mentiuni de genul conditionalului optativ, aratându-se „… fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar..”, deci nu se mentioneaza ca se poate constitui sau se constituie in functie de un anumit nivel al veniturilor sau daca se obtin venituri.
Prin urmare, chiar daca situatia economica a societatii pârâte este una grea, nu se poate retine, din inscrisurile depuse, ca aceasta nu a realizat venituri, ci doar ca acestea nu a fost suficiente astfel ca societatea nu a avut profit si a inregsitrat pierderi.
Instanta nu va retine apararile pârâtei conform carora nu a avut aprobat bugetul de venituri si chetuieli si ca nu a realizat suficiente venituri pentru a putea plati salariile suplimentare, acestea nefiind intemeiate.
Existenta sau inexistenta resurselor bugetare nu poate avea vreo influenta asupra stabilirii sau recunoasterii drepturilor salariale prevazute in contractul colectiv de munca. Pârâta este obligata să-si indeplineasca obligatia asumata odata cu semnarea acestui contract colectiv de munca la nivel de unitate.
F. de cele expuse, instanta a obligat pârâta sa plateasca reclamantului salariul suplimetar aferent anilor 2008 si 2009.
In ceea ce priveste acordarea contravalorii bonurilor de masa instanta a reținut urmatoarele:
Potrivit art 1 din legea 142/1998 „Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori. „
Conform art.81 din CCM la nivel de grup de unitati „Incepand cu data de 01.01.2007 salariatii unitatile componente ale grupului de unitati feroviare vor beneficia de tichete de masa in cuantum de un tichet pentru fiecare zi lucratoare din luna, in conditiile legislatiei in vigoare”
Or, dificultățile economice întâmpinate de către angajator nu sunt suficiente pentru ca acesta să se exonereze de plata unor drepturi la care era obligat potrivit legii si la care se obligase el insusi prin aprobarea in buget a acestor cheltuieli.
Instanta nu va retine nici sustinerea pârâtei conform careia in anul 2010 plata primei de Paste si de C. a fost suspendata.
Astfel, in CCM la nivel de grup de unitati CFR pe anul 2008 prelungit succesiv pina la 31 ianuarie 2011 prin actele aditionale nr. 370/2008 si 4294/2010 se arata la art 71 „In afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariatii vor mai beneficia de urmatoarele:- cu ocazia sarbatorilor de Paste si de C. se va acorda salariatilor un ajutor material stabilit cel putin la nivelul clasei 1 de salarizare… pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al carei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administratie, la nivelul clasei 1 de salarizare;.”
Din intregul cuprins al art 71 nu rezulta ca plata ajutoarelor este conditionata de vreun factor.
Din contra, textul alineatului 1 este imperativ, in sensul ca se arata „..salariatii vor mai beneficia … se va acorda o premiere…”
Potrivit art 133 din legea 62/2011 „ Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: a) pentru toți angajații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel; b) pentru toți angajații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă; c) pentru toți angajații încadrați în unitățile din sectorul de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă și care fac parte din organizațiile patronale semnatare ale contractului.”
In corelatia dintre diferitele tipuri de contracte colective de munca, contractele colective de munca de la nivel superior constituie, potrivit legii, izvor de drept pentru contractele colective de munca de la nivelurile inferioare. Sub aspectul drepturilor salariatilor, contractul colectiv de munca de la nivelul superior reprezinta pentru contractul colectiv de munca de la nivelul inferior o baza minimala. Prin urmare, in contractul colectiv de munca de la nivel inferior se pot stabili numai drepturi egale sau mai mari decit cele din contractul colectiv de la nivel superior.( art 238 c.muncii in forma in vigoare la data nasterii drepturilor reclamantului „Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior” )
Din cele expuse, rezulta ca, contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati este aplicabil pentru acele unitati care fac parte din asociatiile patronale si sindicale din ramura respectiva si care au fost nominalizate in anexa la fiecare contract.
Prin urmare, fiind o dispozitie mai favoarabila pentru salariati, instanta apreciaza ca aceasta (art.71 CCM la nivel de grup de unitati) se aplica cu prioritate fata de dispozitiile art 64 si 81 din CCM la nivel de unitate.
In ceea ce priveste prima de vacanta pentru anul 2010 instanta constata ca aceasta a fost platita reclamantilor asa cum rezulta din statul de plata de la fila 161, cererea reclamantilor fiind astfel nefondata.
In calitatea lor de salariati ai piritei reclamantul a avut in anul 2010 salariul de baza brut de 1565,1475,1662, 1431 lei.
Acest salariu s-a stabilit de catre pirita in baza Contractului colectiv de munca la nivel de unitate, contract ce contine dispozitii similare cu cele din Contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati.
Potrivit art 12 si 13 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate „Salariile de baza pentru muncitorii calificati se stabilesc pe categorii de incadrare sau functii….Fiecarei categorii de incadrare sau functii îi corespund clase de salarizare conform anexei 2”
Astfel, potrivit dispozitiilor din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, salariul de baza brut al reclamantei s-a calculat prin incadrarea mai intîi a acesteia in clasa 35 de salarizare. Ulterior, avind in vedere coeficientul de ierarhizare stabilit pentru clasa 35 de salarizare, anume cel de 2,770 ( conform anexei 1-fila 176) si cuantumul stabilit pentru o clasa de salarizare de 570 lei si, respectiv 600 lei, pirita, folosind algoritmul de calcul: salariul de baza brut ═ coeficientul de ierarhizare corespunzator clasei de salarizare X valoarea clasei de salarizare, a stabilit pentru reclamanta salariul de baza brut de 1579 lei ( 570 X 2,770) si ulterior de 1662 lei ( 600 X 2,770).
Reclamanții pretind ca salariul sau de baza brut trebuia calculat prin utilizarea salariului minim brut la nivelul ramurii transporturi de 700 lei, stabilit prin art 41 alin 3 contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi.
Potrivit art 41 alin 1, 2 si 3 din ccm la nivel de ramura transporturi „ Se stabilesc urmatorii coeficienti minimi de ierarhizare pentru urmatoarele categorii de salariati: D. personal incadrat pe functii pentru care conditia de pregatire este 2. muncitor calificat – 1,5. Coeficientii minimi de ierarhizare de la alin 1 se aplica la salariul de baza minim brut la nivel de ramura transporturi stabilit prin art 40 alin 3 lit a. Salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi valabil din data de 1.01.2008 si negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna este de 700 lei…”.
Din dispozitiile contractului colectiv de munca la nivel de ramura citate mai sus instanta constata ca, algoritmul de calcul al salariului prevazut de acest contract consta in formula: salariul de baza brut ═ salariul de baza minim brut la nivel de ramura transporturi X coeficient minim de ierarhizare.
In speta, salariul de baza brut al reclamantului, care se incadreaza in categoria muncitorilor calificati ( art 41 alin 1 lit A pct 2), ar fi avut cuantumul de 1050 lei ( 700 X 1,5) in masura in care pirita ar fi stabilit acest salariu in functie de dispozitiile contractului colectiv de munca la nivel de ramura transporturi.
Din cele expuse, instanta constata ca prin aplicarea dispozitiilor prevazute in contractul colectiv de munca la nivel de unitate referitoare la stabilirea salariilor de baza ale muncitorilor calificati, pârâta a acordat reclamantului un salariu de baza brut mai mare decit cel care rezulta din contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi (1565,1475,1662, 1431 lei lei fata de 1050 lei).
Ceea ce doreste reclamantul este o modificare a algoritmului de calcul a salariului prin utilizarea formulei de calcul prevazute de contractul colectiv de munca la nivel de unitate dar cu unul din elementele de calcul - salariul de baza minim brut la nivel de ramura transporturi prevazut de contractul colectiv de munca la nivel de ramura.
Se vrea astfel obtinerea unei formule de calcul care constanta in: salariul de baza brut ═ salariul de baza minim brut la nivel de ramura transporturi ( 700 lei) X coeficientul de ierarhizare corespunzator clasei de salarizare, deci combinarea dispozitiilor care reglementeaza aceiasi institutie – cea a salarizarii, din doua acte diferite - ccm la nivel de unitate si ccm la nivel de ramura.
In cauza, asa cum am aratat, contractul colectiv de munca la nivel superior - cel de la nivel de ramura transporturi, prevede drepturi salariale mai mici decit cel de la nivel inferior- la nivel de unitate astfel ca, in mod corect, pirita a respectat si aplicat dispozitiile contractului colectiv de munca de la nivel de unitate.
Interpretarea reclamantului in sensul obtinerii unei formule de calcul prin luarea unor elemente de calcul dintr-un contract colectiv de munca ( de ramura) si alte elemente din alt contract colectiv de munca (de unitate) in scopul obtinerii unui rezultat favorabil este profund eronata.
O regula de baza in interpretarea si aplicarea legii constituie interdictia crearii pe cale juridiciara a unei noi legi (lex tertia) prin combinarea unor dispozitii mai favorabile din mai multe legi.
Ca si in cazul dispozitiilor legale, si dispozitiile contractuale (care constituie legea partilor) nu se pot interpreta de asa maniera încât sa duca la obtinerea unei legi tertiare ( lex tertia).
In masura in care in contractul colectiv de munca la nivel de unitate ar fi existat o lacuna in modul de stabilire a salariului de baza brut al salariatilor calificati, atunci aceasta lacuna ar fi putut fi acoperita cu dispozitii din contractul colectiv de munca de la nivel de ramura mai favorabile.
In speta insa, nu este vorba despre nici o lacuna in reglementarea modului de calul a salariului de baza brut, algoritmul de calcul stabilit fiind clar, chiar daca diferit de cel prevazut în contractul colectiv de munca de la nivel de ramura.
Or, atita timp cât în formula de calcul a salariului de baza brut prevazuta de contractul la nivel de unitate se utilizeaza alte notiuni decit in cea prevazuta de contractul la nivel de ramura (clasa de salarizare si nu salariu minim de baza; coeficienti de ierarhizare corespunzatori clasei de salarizare si nu coeficienti minimi de ierarhizare pentru categorii de salariati) instanta apreciaza ca are aplicabilitate deplina contractul la nivel de unitate, acesta continind dispozitii mai favorabile reclamantei.
Instanta nu va retine sustinerile pârâtei potrivit carora trebuia mai intîi sa se obtina anularea clauzelor privind salarizarea din contractul colectiv de munca la nivel unitate, aceasta nefiind intemeiata.
Asa cum am aratat mai sus, atâta timp cât un contract colectiv de munca contine dispozitii mai favorabile atunci acesta se aplica cu prioritate fata de cel care are dispozitii mai putin favorabile, fara a fi insa necesar sa se constate nulitatea dispozitiilor mai putin favorabile.
Pentru motivele expuse, apreciind ca cererea reclamantului de acordare a diferentelor banesti rezultate din neaplicarea salariului de baza minim de 700 lei prevazut de CCM de ramura este nefondata,instanta o va respinge.
Asa cum am aratat mai sus, drepturile solicitate de catre reclamanti sint prevazute in Contractul Colectiv de Munca la nivel de grup de unitati CFR pe anul 2008 prelungit succesiv pina la 31 ianuarie 2011 prin actele aditionale nr. 370/2008 si 4294/2010.
Potrivit articolului unic din actul aditional nr. 4294/2010 „Prezentul contract colectiv de munca la nivelul grupului de unitati feroviare astfel cum a fost modificat prin Actul aditional inregistrat la MMFES cu nr._.06.2008 isi prelungeste valabilitatea pana la data de 3l ianuarie 2011. Celelalte prevederi ale acestuia raman nemodificate.”
Din textul articolului unic citat mai sus instanta constata ca partile au denuntat contractul colectiv de munca înainte ca acesta sa expire prin ajungere la termen si au inteles ca el sa mai rămâna in fiinta pentru inca o luna de zile, fara posibilitatea de prelungire de drept, art 4 din CCM la nivel de grup de unitati fiind, astfel, modificat.
Dupa data de 31 ianuarie 2011 contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati in baza caruia isi intemeiaza reclamantii o parte din cereri nu mai este in fiinta. Prin urmare, prima de Paste, de Ziua Feroviarului, de C., de vacanta si salariul suplimentar nu mai trebuia acordate de catre pirita, aceste drepturi nemaifiind prevazute . de munca valabil.
Pentru cele expuse, având in vedere dispozitiile art 64 si 81 din CCM la nivel de unitate mai sus citate si dispozitiile art 229 si 30 din legea 130/1996 si instanta va obliga pârâta sa plateasca reclamanților prima de C. pe anul 2010, salariul suplimentar aferent anului 2010 si contravaloarea bonurilor de masa neeliberate pe perioada 26.11._11, drepturi banesti ce vor fi actualizate cu rata inflatiei din data platii si dobânda legala aferenta acestor drepturi si va respinge restul pretentiilor ca nefondate.
Prin apelul formulat, pârâta a invocat următoarele: consideră că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii; convenția între părți precum și modificarea acesteia este supusă principiului forței obligatorii, exprimat și prin adagiul pacta sunt servanda, potrivit căreia actul juridic civil legal încheiat sau modificat se impune părților întocmai ca legea; executarea, nașterea, modificarea sau stingerea actului juridic civil este obligatorie pentru părți, iar nu facultativă; conform acestui principiu părțile pot modifica de comun acord clauzele contractuale; în fapt, pretențiile intimaților-reclamanți, respectiv ajutorul material de Ziua feroviarului, P., C. și salariul suplimentar pentru anul 2010, sunt neîntemeiate, deoarece prin Actul adițional nr. 1718/22.04.2010 la Contractul Colectiv de Muncă 2009-2010 înregistrat sub nr.2591/2009 se prevăd următoarele: art. 65 - "Pentru anul 2009, 2010 nu se acordă ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de P., C. și Ziua Feroviarului," ; art. 32 - "Pentru anul 2010 salariul suplimentar prevăzut la paragrafele (1), (2) (3)) nu se acordă."; așadar nu există temei legal în baza căruia să fie acordate drepturile precizate; mai mult decât atât contractul reprezintă legea părților, iar Contractul Colectiv de Muncă 2009-2010 și Actul adițional nr.2591/2009 sunt legea care reglementează raporturile dintre părți; astfel, obligația contractuală asumată de angajator nu mai este susceptibilă de executare, întrucât împrejurările în care trebuia exercitată o fac radical diferită de cea asumată de angajator la data semnării contractului, când circumstanțele economico-financiare erau diferite; solicită a se reține că obligația angajatorului de a achita drepturile pretinse, era și este condiționată de încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, fondul alocat drepturilor salariale fiind limitat; Sucursala Centrul Regional de Exploatare, întreținere și Reparații CF C. este o subunitate a CN CF CFR SA care primește bugetul de venituri și cheltuieli de la compania mama; sucursala nu poate acorda din proprie inițiativă ajutoare materiale pentru că nu dispune de resurse financiare necesare; nu are calitate de ordonator de credite, prin urmare fondurile de premiere se constituie centralizat, la nivel de CN CF CFR SA, acordarea sumelor individuale făcându-se la nivelul unității în baza repartizării fondurilor de către CN CF CFR SA; se invocă prevederile art.6 din OUG nr.79/2008; în același scop s-a prevăzut că drepturile salariale ocazionale prevăzute în contractele colective de muncă sau, după caz în contractele individuale de muncă, încheiate la nivelul agenților economici monitorizați, reprezentând prima de vacanță, prima acordată cu ocazia sărbătorilor de Paști, etc. denumite bonusuri, se vor plăti astfel încât, cumulate de la începutul fiecărui an, să reprezinte pe primele trimestre ale anilor respectivi cel mult 65% și respectiv cel mult 35% în trimestrul IV, din suma anuală corespunzătoare bonusurilor cuprinse în fondul de salarii aprobat; totodată, pentru a exista garanția că nu va fi depășit fondul de salarii s-a stabilit că în fiecare trimestru agenții economici monitorizați vor reține din fondul de salarii o suma reprezentând 4% din fondul de salarii aferent trimestrului respectiv, care se va utiliza numai cu avizul ministerului, sau, după caz, al conducătorului autorității publice centrale; în ceea ce privește acordarea tichetelor de masă pentru perioada noiembrie 2010 - ianuarie 2011, învederează următoarele: pentru anul 2010 potrivit actului adițional nr. 1718/22.04.2010 la Contractul Colectiv de Muncă, aceste drepturi nu se acordă ( a se vedea articolul 77); în conformitate cu prevederile art.1 alin.2 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, “tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".; fată de aceste aspecte, arată că bugetul de venituri și cheltuieli al CNCF CFR SA este stabilit și aprobat prin Hotărâre de Guvern; se invocă art.15 alin.1 din OUG nr.37/2008; CN CF „CFR" SA poate acorda salariaților tichete de masă numai conform prevederilor legale în limita bugetului de venituri și cheltuieli; CN CF CFR SA a acordat salariaților tichete de masă în limita Bugetului de Venituri și Cheltuieli; prin urmare, raportat la aceste prevederi, acordarea tichetelor de masă de către angajator, nu reprezintă o obligație ex lege, ci este vorba doar despre o posibilitate, condiționată decisiv de bugetele de venituri și cheltuieli și de resursele financiare proprii; în același sens se invocă Decizia nr.14 din 18.02.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție; deoarece este o societate cu capital de stat, aflată sub autoritatea misterului Transporturilor și Infrastructurii, bugetul de venituri și cheltuieli al societății aprobă prin hotărâre de guvern, inițiată de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice și cel al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în conformitate cu prevederile art. 5 lit. a) din OUG nr. 79/2008 coroborate cu art.15 alin.(l) din O.U.G nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar; avându-se în vedere faptul că în bugetul de venituri și cheltuieli al subscrisei nu au fost prevăzute aceste cheltuieli, societatea s-a aflat în imposibilitatea de a acorda salariaților tichetele de masă; se invocă art.8 alin.(2) din Legea nr. 142/1998; tichetele de masă intră în categoria cheltuielilor sociale, deci e un drept social nicidecum un drept salarial; se invocă art.55 alin.4 lit.b) din Codul Fiscal; față de acestea, apreciază că acordarea tichetelor de masă, retroactiv, este lipsită de temei legal, raportat la prevederile art. 11 din Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998, Anexa la H.G. nr.5/1999; având în vedere că o parte din intimații - reclamanți au avut contractele de muncă suspendate sau nu au avut raporturi de muncă pe întreaga perioadă pentru care solicită drepturi, solicită ca eventualele drepturi la care aceștia ar fi îndrituiți să fie circumscrise timpului efectiv lucrat, lucru care a fost omis de către instanța de fond.
Pentru motivele expuse, solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii.
În drept s-au invocat disp.art.466 Cod Procedură Civilă.
Intimații reclamanții nu au formulat întâmpinări.
În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod.pr.civ., Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la ajutorul material pentru sărbătoarea de C. din anul 2010:
Prin actul adițional la contractul colectiv de muncă pe anul 2009/2010 al CNCFR SA înregistrat sub nr.1718/22.04.2010 la Agenția pentru prestații sociale a Municipiului București, s-a stabilit că art.65 se modifică în sensul că la alineatul 2 se prevede în mod expres că ajutoarele materiale prevăzute de acest articol, deci inclusiv ajutorul material pentru C. nu se acordă pentru anul 2010.
Acest act adițional fiind încheiat anterior datei celebrării acestei sărbători producea efecte la acea dată.
Ca urmare, reclamanții nu aveau dreptul la ajutorul material pentru C. din anul 2010.
Referitor la salariul suplimentar pentru anul 2010:
Prin actul adițional la contractul colectiv de muncă pe anul 2009/2010 al CNCFR SA înregistrat sub nr.1718/22.04.2010 la Agenția pentru prestații sociale a Municipiului București, s-a stabilit că art.32 se modifică în sensul că la alineatul 2 se prevede în mod expres că salariul suplimentar nu se acordă pentru anul 2010.
Ca urmare, reclamanții nu aveau dreptul la salariul suplimentar pentru anul 2010.
Astfel, chiar dacă reclamantul și-a întemeiat pretențiile pe prevederile cuprinse în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități, față de voința exprimată în sens contrar în mod neechivoc de partenerii dialogului social care au negociat aplicabilitatea prevederilor din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, aceste drepturi nu se mai putea acorda pentru anul 2010, având în vedere că toate societățile din cadrul grupului de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel au stabilit că salariul suplimentar, prima pentru Ziua feroviarului și ajutorul material pentru sărbătoarea Crăciunului nu se acordă pentru anul 2010.
Cu privire la contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 26.11.2010 – 31 ianuarie 2011:
În perioada respectivă erau aplicabile mai multe contracte colective de muncă.
În art. 11 al.2 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 – 2008 prelungit până în anul 2010 (prin actul adițional înregistrat sub nr. 370/20.06.2008 care modifică art.4) se prevedea, în mod asemănător, că angajații beneficiază sub titlul de „alte venituri” de tichetele de masa acordate conform prevederilor legale.
Apoi, art. 81 stabilea că începând cu data de 01.01.2007 salariații din unitățile componente ale grupului de unități feroviare vor beneficia de tichete de masa in cuantum de un tichet pentru fiecare zi lucrătoare din luna, in condițiile legislației in vigoare.
Potrivit art. 241 al.1 lit.b) din Codul Muncii contractele colective de muncă încheiate la nivel de grup de unități produc efecte pentru toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
În sfârșit, în contractul colectiv de muncă pentru anii 2009 – 2010 art.77 stabilea că „salariații „CFR Marfă” SA beneficiază de câte un tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare în condițiile legislației în vigoare”.
Textele nu cuprind nici o altă condiționare, nu impuneau negocieri ulterioare și nu făceau trimitere la alte prevederi legale sau contractuale.
Referirea la acordarea tichetelor în condițiile legii este una cu caracter general iar nu la anumite condiții speciale prevăzute de aceasta a căror îndeplinire să fie necesară pentru ca reclamantele să beneficieze de acestea.
Este adevărat că prin dispozițiile Legii nr. 142/1998 legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului acordarea tichetelor de masă însă, în cauză patronatul și-a manifestat acordul pentru acordarea acestor tichete prin prevederile cuprinse în contractul colectiv de muncă și și-a asumat astfel obligația contractuală de a le acorda angajaților. În cauză, se constată că prin prevederile cuprinse în contractul colectiv de muncă s-au stabilit și modalități concrete de calcul al numărului de tichete de masă pentru situația generală și pentru situațiile particulare ale unor angajați care efectuează ore suplimentare sau lucrează în program de tură.
Această împrejurare constituie un argument în plus în sensul că angajatorul și-a asumat obligația de plată a tichetelor de masă prin contractul colectiv de muncă.
Din acest punct de vedere este eronată concluzia instanței de fond că izvorul dreptului la tichete de masă îl constituie Legea nr. 142/1998 și este și contradictorie de vreme ce Tribunalul consideră că acest drept nu există în cazul reclamantelor.
Dimpotrivă, Legea nr. 142/1998 creează doar o posibilitate de acordare a tichetele de masă, respectiv cadrul legal necesar, lăsând la latitudinea partenerilor sociali și în special a angajatorului decizia acordării acestor tichete.
În cazul de față, contrar celor reținute de prima instanță, prin contractul colectiv de muncă s-a stabilit dreptul angajaților la tichete de masă, angajatorul asumându-și obligația achiziționării și acordării către salariați a tichetelor de masă așa cum rezultă din prevederile contractuale evocate.
După încheierea și ., contractul colectiv de muncă urmează a se executa, având putere de lege între părțile contractante (alin.4 al art.236 Codul Muncii). Executarea presupune aducerea la îndeplinire a clauzelor contractuale, respectarea drepturilor și obligațiilor asumate de cele două părți.
În aceeași ordine de idei, art.243 Codul muncii și art.30 din Legea nr.1996 prevăd că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți și că neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract atrage răspunderea celor vinovați.
Dar, prin actul adițional la contractul colectiv de muncă pe anul 2009/2010 al CNCFR SA înregistrat sub nr. 1718/22.04.2010 la Agenția pentru prestații sociale a Municipiului București, s-a stabilit că art.74 se modifică în sensul că la alineatul 4 se prevede în mod expres că drepturile decurgând din acest articol, deci inclusiv acordarea tichetelor de masă, nu se acordă pentru anul 2010.
În contractul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2011 dreptul la tichete de masă nu a mai fost prevăzut.
Față de prevederile art. 31(2) din Legea nr. 130/1996 modificările aduse contractului colectiv de muncă devin aplicabile de la data înregistrării sau de la o dată ulterioară convenită de părți, aceste prevederi ale actului adițional fiind aplicabile începând cu 22.04.2010.
Ca urmare, reclamanții nu mai era îndreptățită la tichete de masă pentru lunile noiembrie – decembrie 2010.
Pe de altă parte, prevederile actului adițional la contractul colectiv de muncă pe anul 2009/2010 al CFR Marfă SA înregistrat sub nr. nr.1718/22.04.2010 se aplicau numai în anul 2010, astfel încât reclamanții avea dreptul la tichete de masă și în luna ianuarie 2011.
De altfel, împrejurarea că pentru anul 2010 s-a indicat în acest act adițional că nu se vor acorda tichete de masă constituie prctic o recunoaștere din partea angajatorului a obligației asumate prin contractele colective de muncă aplicabile în această perioadă de a acorda tichete de masă salariaților proprii, prin aceea că a considerat necesar să includă în actul adițional o manifestare de voință expresă contrară. Or, dacă angajatorul ar fi considerat că nu și-a asumat această obligație pentru perioada respectivă, în mod evident, nu ar mai fi considerat necesar să includă în actul adițional, în mod expres, o excepție în sensul neacordării tichetelor de masă în anii 2009 și 2010. Chiar dacă aceste prevederi nu pot produce efecte peste limitele impuse de art. 31(2) din Legea nr. 130/1996, manifestarea de voință exprimată permite o astfel de concluzie.
Dar, potrivit art.5(1) din Legea nr. 142/1998, angajatorul distribuie salariaților tichetele de masa, lunar, in ultima decada a fiecărei luni, pentru luna următoare. Apoi, art. 6(1) din aceeași lege stabilește că salariatul poate utiliza, lunar, un număr de tichete de masa cel mult egal cu numărul de zile in care este prezent la lucru in unitate iar art. 9 prevede că salariatul are obligația sa restituie angajatorului, la finele fiecărei luni, precum si la încetarea contractului individual de munca, tichetele de masa neutilizate.
Ceea ce trebuie reținut, însă, este că în primul rând angajatorul are obligația de a acorda lunar și anticipat tichetele de masă și astfel se justifică și obligația angajatului de a le utiliza în cursul lunii respective și de a le restitui pe cele neutilizate.
În situația în care, însă, angajatorul nu își respectă obligația stabilită în acest caz în contractul colectiv de muncă, necontestată de altfel, nu se poate concluziona că angajatul pierde atât dreptul la tichetele de masă cât și dreptul la compensații pentru motivul neexecutării obligației contractuale de către angajator.
O astfel de concluzie ar însemna să se accepte că angajatorul poate lipsi de efecte juridice în mod unilateral contractul colectiv de muncă ceea ce nu este admisibil, fiind contrar prevederilor art. 236 al.4 și art. 243 din Codul Muncii.
Chiar dacă angajatorul nu acordă tichetele de masă în materialitatea sa acesta rămâne obligat a acoperi prejudiciul creat angajaților prin neexecutarea obligației contractuale asumate, având în vedere că, în mod evident, angajații au utilizat bani în locul tichetelor de masă care nu le-au fost acordate pentru achiziționarea de alimente, ceea ce face totodată ca acordarea contravalorii tichetelor de masă să nu fie nici contrară scopului Legii nr. 142/1998, acela de a asigura prin intermediul tichetelor de masă o alocație individuală de hrană.
Oricum, situația creată este determinată tocmai de culpa angajatorului care nu și-a îndeplinit obligația de a acorda tichetele de masă potrivit contractului colectiv de muncă și legii în luna anterioară lunii pentru care erau datorate și nu poate invoca propria culpă pentru a se exonera de această obligație.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod.pr.civ. se va admite apelul pârâtei și se va modifica sentința apelată dar numai în parte, în ceea ce privește drepturile aferente perioadei ulterioare datei de 22.04.2010 – 31.12.2010, astfel cum s-a arătat, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul pârâtei C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „CFR” S.A. – REGIONALA DE CĂI FERATE C., cu sediul C., ., împotriva sentinței civile nr. 1276 din 21 mai 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții P. G., V. N., B. M.-M., I. E., T. I., I. V., R. M., M. TUDORIȚA E. și P. L., toți cu domiciliul procesual ales în G., ., ., ., la Cabinet Individual de Avocatură „N. L.”.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că respinge ca nefondate pretențiile privind salariul suplimentar pentru anul 2010, ajutorul material pentru C. din anul 2010 și contravaloarea tichetelor de masă pentru lunile noiembrie și decembrie 2010.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 decembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. A. M. B.
GREFIER
M. D.
Jud.fond:
Red.dec.jud.A. R.
19.01.2015 - 14 ex.
Emis 12 .
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 288/2014.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 134/2014. Curtea... → |
|---|
