Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 341/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 341/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 6289/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.341/CM
Ședința publică din data de 30 septembrie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - M. S. S.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelanta pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „C. CĂLĂTORI” S.A. – cu sediul în municipiul București, ..38, Sector 1 și sediul ales în municipiul C., ., ., județul C. și S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „C. CĂLĂTORI” S.A. - SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C. – cu sediul în municipiul C., ., ., județul C. împotriva sentinței civile nr.4650 din data de 19 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ 72013 în contradictoriu cu intimații reclamanți A. T., B. I., B. T., C. N., C. M., C. S., D. I., E. D.-D., F. N., I. T., I. T., M. G., M. I., M. F., N. M., O. I., P. A., R. S., S. G., S. S., Z. I., V. D., V. I., N. N. și P. F. - toți cu sediul ales în municipiul G., ., ..III, ., județul G., având ca obiect – drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată, învederează că apelanta pârâtă a solicitat judecata apelului în lipsă, conform art.223 alin.3 Cod procedură civilă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art.223 Cod procedură civilă.
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat de pârâtele S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C. Călători” SA și S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C. Călători” SA - Sucursala de Transport Feroviar de Călători C., constată următoarele:
I. Sentința apelată:
1. Prin sentința civilă nr. 4650/19.12.2013, Tribunalul C., secția I civilă, a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant în cererea formulată de reclamantul V. I., pe care a anulat-o pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă în temeiul art. 268 alin.1 lit.c Codul muncii, față de pretențiile formulate de restul reclamanților, aferente perioadei 01.06._10, a respins excepția inadmisibilității formulării acțiunii și excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă în temeiul art. 268 alin.1 lit. e Codul muncii ca nefondate și a admis în parte acțiunea formulată la 2.07.2013 de reclamanții B. I., B. T., C. N., C. M., C. S., D. I., E. D.-D., F. N., I. T., I. T., M. G., M. I., M. F., N. M., O. I., P. A., R. S., S. G., S. S., Z. I., V. D., N. N. Și P. F. în contradictoriu cu pârâții S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C. Călători” SA și Sucursala de Transport Feroviar de Călători C., a obligat pârâta la plata către fiecare reclamant a sporului pentru condiții speciale de 25% din salariul de bază minim brut, aferent perioadei 02.07._10, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, a respins pretențiile aferente perioadei 01.06._10 ca prescrise și a respins restul pretențiilor formulate de reclamantul A. T. ca nefondate.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
1. Asupra excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a apărătorului ales în cererea formulată de reclamantul V. I., potrivit art. 85 alin.3 C. proc. civ., împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei.
În speță, deși acțiunea a fost formulată și în numele reclamantului V. I., nu s-a făcut dovada mandatului conferit de parte pentru reprezentarea sa în judecată, în acest sens fiind dispusă acordarea unui termen.În aceste împrejurări, devin incidente dispozițiile art. 82 alin.1 C.proc.civ., care prevăd sancțiunea anulării cererii în privința căreia cel care a acționat în numele părții nu a făcut dovada calității sale de reprezentant.
Pentru motivele expuse, excepția analizată a fost admisă, cu consecința anulării cererii formulate de reclamantul V. I., pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.
2. Invocarea excepției inadmisibilității formulării acțiunii s-a raportat la lipsa unei dispoziții din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, aplicabil în 2010, referitoare la acordarea sporului pentru condiții periculoase.
Aceste apărări nu pot fi însă analizate pe calea formală a unei excepții, ca un fine de neprimire al cererii, ci au relevanță din perspectiva analizei pe fond a pretențiilor reclamanților, motiv pentru care excepția inadmisibilității va fi respinsă ca nefondată.
3. Asupra excepției prescrierii dreptului la acțiune, conform art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, se prescriu în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune pretențiile reclamantului în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator
Potrivit art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii, se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, pretențiile formulate în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În speță, pretențiile ce formează obiectul litigiu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art. 159 Codul muncii contraprestația muncii depuse de către salariat, aceasta cuprinzând - în raport de prevederile art. 160 Codul muncii - salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
În mod evident, excepția vizând incidența art. 268 alin. 1 lit e Codul muncii nu mai subzistă în acest caz, motiv pentru care a fost respinsă ca nefondată, drepturile putând fi pretinse în termenul de trei ani stabilit prin lit. c al aceluiași articol.
În ce privește perioada care excede termenului general de prescipție de 3 ani, s-a reținut că în acest interval de timp ia naștere dreptul la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.06._10. Pentru aceste motive, prescripția dreptului la acțiune invocată în temeiul art. 268 alin.1 lit. c Codul muncii a fost admisă în privința pretențiilor menționate, cu consecința respingerii lor ca prescrise.
4. Asupra fondului acțiunii s-a reținut că reclamanții sunt angajați ai pârâtei S. C. Călători S.A., desfășurându-și activitatea în cadrul Sucursalei de Transport Feroviar de Călători C..
Prin cererea de față, reclamanții au solicitat obligarea angajatorului la plata sporului pentru condiții speciale, întemeindu-și pretențiile pe dispozițiile art. 42 alin.1 lit.d din contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi, valabil în perioada 2008-2010.
Potrivit textului menționat, printre sporurile minime acordate la salariul de baza minim brut al salariatilor, a fost enumerat și sporul pentru conditii speciale de 25%.
Principala apărare a pârâtelor, care nu au contestat neplata acestui drept salarial, a vizat inaplicabilitatea contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii transporturi, în condițiile în are nici contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate și nici de la nivel de grup de unități din transportul feroviar nu au prevăzut acordarea sporului pretins de reclamanți.Aceste apărări nu vor fi reținute însă de instanță, în considerarea dispozițiilor legale ce au reglementat efectele contractului colectiv de muncă, pe durata aplicabilității normelor contractuale invocate de reclamanți.
Astfel, art. 236 din Codul Muncii aprobat prin Legea 53/2003 a definit contractul colectiv de muncă drept convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă. Efectele contractului au fost stabilite de art. 239 Codul Muncii (domeniul de aplicare) și art. 241 ( întinderea efectelor).
Sub primul aspect, legea a statuat că prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală. (art. 239 Codului Muncii).În privința întinderii efectelor, potrivit art. 241 Codul Muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel (lit. c).
În consecință, dispozițiile legale în vigoare la data aplicării CCM la nivel de ramură transporturi, făceau ca efectele acestui contract colectiv de muncă să se întindă nu numai asupra celor care l-au încheiat ci, asupra tuturor salariaților (și nu doar asupra acelora reprezentați de organizațiile sindicale, părți în contract) și tuturor angajatorilor la care se referea. De altfel, la art. 3 alin.1 din acest CCM s-a prevăzut aplicabilitatea clauzelor sale pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din țară, indiferent de structura capitalului acestora.
Pentru motivele expuse, instanța a apreciat că reclamanții, în calitate de salariați ai unei unități care face parte din ramura transporturi, beneficiază de drepturile prevăzute de art. 41 alin.1 lit. a din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi.
Împrejurarea că prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior celui de ramură nu a fost reglementat sporul pentru condiții periculoase, nu împiedică acordarea sporului direct în baza CCM la nivel superior, aplicând dispozițiile contractuale mai favorabile salariatului. În acest sens, dispozițiile legale aplicabile la data nașterii drepturilor reclamanților, reglementau în mod expres aplicarea prioritară a unui contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior față de un contract asemănător încheiat la nivel inferior.
În conformitate cu prevederile art. 238 alin.1 din Codul muncii, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior. Totodată, potrivit art. 8 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de munca nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Pe de alta parte, așa cum se statua în dispozițiile art. 24 din aceeași lege, „clauzele cuprinse în contractele colective de munca negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate”.
In același sens, Curtea Constituționala a statuat în jurisprudența sa constantă (Decizia nr. 380/2004, Decizia nr. 511/2006, Decizia nr. 294/2007 și nr. 458/2008), că indiferent dacă părțile s-au asociat, respectiv s-au afiliat ori nu, la organizațiile de la nivelul superior, clauzele contractelor colective de muncă referitoare la drepturile minimale sunt obligatorii la încheierea contractelor colective de muncă la niveluri inferioare.
Prin urmare, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept (ca și legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, astfel că la stabilirea drepturilor cuvenite salariaților, instanța de judecată are obligația să examineze compatibilitatea clauzelor din contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate cu cele conținute în dispoziții legale și/sau în contracte colective de muncă încheiate la nivel superior.
În concluzie, chiar în lipsa unei cereri exprese din partea salariatului, pentru constatarea nulității clauzelor din contractele colective de muncă negociate sub nivelul minimal, instanța poate aplica direct dispozițiile mai favorabile salariaților, stabilite prin lege sau negociate prin contractele încheiate la nivel superior.
Pentru toate considerentele expuse, s-a reținut că în temeiul art. 42 alin.1 lit.a din contractul colectiv de muncă unic încheiat la nivelul ramurii transporturi, reclamanții care au fost încadrați în condiții speciale de muncă au dreptul la acordarea sporului de 25%, chiar dacă acesta nu a fost negociat prin CCM la nivel de unitate.
Prin adresa comunicată de pârâte la filele 197-201 din dosar, s-a confirmat încadrarea în condiții speciale de muncă a activității desfășurate în perioada iulie 2010-decembrie 2010, de către reclamanți, cu excepția lui A. T.. Cum nici din copia carnetului de muncă depusă la dosar de către acest reclamant nu rezultă încadrarea în condiții speciale de muncă, iar sporul de 25% era cuvenit doar pentru activitatea desfășurată în aceste condiții, cererea formulată de reclamantul A. T. a fost respinsă ca nefondată.
Cu referire la aceeași perioadă, a fost admisă cererea reclamanților B. I., B. T., C. N., C. M., C. S., D. I., E. D.-D., F. N., I. T., I. T., M. G., M. I., M. F., N. M., O. I., P. A., R. S., S. G., S. S., Z. I., V. D., N. N. și P. F., cu consecința obligării pârâtei S. C. Călători S.A. la plata către fiecare reclamant a sporului pentru condiții speciale de 25% din salariul de bază minim brut, aferent perioadei 02.07._10, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâtele S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C. Călători” SA și S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C. Călători” SA - Sucursala de Transport Feroviar de Călători C., solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În motivarea cererii de apel, apelantele pârâte au criticat soluția de respingere a excepției prescripției extinctive întemeiate pe art. 268 alin. 1 lit. e) C. Mc., întrucât solicitările intimaților își au izvorul în contractul colectiv de muncă, iar sporul pentru condiții speciale nu poate fi asimilat salariului, atâta timp cât nu reprezintă prețul muncii și nu are caracter permanent.
Totodată, sentința este fără temei legal pentru că la nivel de unitate a fost încheiat un contract colectiv de muncă, astfel încât prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi nu sunt aplicabile. La nivel de unitate a fost prevăzut un sistem de salarizare bazat pe clase și coeficienți, clasa 1 de salarizare neputând fi asimilată cu salariul minim de 700 lei prevăzut la nivel de ramură, astfel că intimații au beneficiat corespunzător de drepturile salariale cuvenite.
Potrivit apelantelor, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, modificat prin acte adiționale, nu cuprinde reglementări privitoare la acordarea sporului pentru condiții speciale de muncă, iar cu privire la acest aspect nu s-a constat nulitatea prevederilor din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Prin întâmpinare, intimații reclamanți au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
2. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și nu au fost administrate probe noi.
III. Analiza apelului:
Reclamanții a căror acțiune a fost admisă în primă instanță, vizați prin cererea de apel, sunt salariații pârâtelor și nu au beneficiat de dreptul salarial care face obiectul acțiunii, deși este necontestat că au lucrat în condiții speciale în perioada 2.07.2010 – 31.12.2010.
1. În ceea ce privește prescripția extinctivă, curtea are în vedere că, potrivit art. 268 lit. c) și e), cererile în vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, în situatia în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si în cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, în cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
Potrivit art. 159 alin. 1 C. Mc., salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de munca, iar potrivit art. 160 C. Mc., salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Prin urmare, salariul constituie prețul muncii, dar nu se rezumă la ceea ce în sens restrâns este desemnat prin această noțiune, ci cuprinde totalitatea prestațiilor din partea angajatorului care constituie un corespondent și o consecință a muncii prestate, inclusiv diverse adaosuri, prime și alte prestații la care salariatul are dreptul ca urmare a prestării muncii.
Sporul, aplicabil asupra salariului de bază, pentru prestarea muncii în condiții speciale, se încadrează fără dubiu în categoria « sporurilor » prevăzute de textul legal citat, motiv pentru care el reprezintă un drept salarial, indiferent dacă este permanent sau nepermanent. Acest spor are ca temei calitatea de salariat și munca prestată în condiții speciale, în lipsa cărora nu ar fi fost prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
În această situație, prima instanță a reținut corect că este aplicabil termenul de prescripție extinctivă de 3 ani prevăzut de art. 268 lit. c) C. Mc., care constituie o dispoziție specială și derogatorie în raport cu cea de la lit. e), întrucât nu toate drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă sunt drepturi salariale, în schimb toate drepturile salariale sunt prevăzute, fie și generic, în contractul colectiv de muncă.
În raport cu data înregistrării cererii – 2.07.2013, în mod legal și temeinic prima instanță nu reținut incidența prescripției extinctive a cererii având ca obiect sporul pentru condiții speciale de muncă aferent perioadei 2.07.2010 – 31.12.2010, a căror scadență s-a situat după 2.07.2010.
2. Potrivit art. 42 alin. 1 lit. a) din contractul colectiv de muncă unic la nivel ramură transporturi pe anii 2008 – 2010, sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract, la salariul de bază minim brut al salariaților sunt, pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile, 10% din salariul de bază minim brut al salariatului, iar pentru condiții speciale: 25%.
Faptul că la nivel de unitate a fost încheiat un contract colectiv de muncă nu înseamnă că contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, în speță de ramură, și-a încetat ori și-a suspendat efectele. Mai mult, într-un asemenea caz, efectele unui contract colectiv de muncă la nivel superior nu sunt condiționate întotdeauna de exercitarea unei acțiuni în nulitate împotriva contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Dimpotrivă, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior produce efecte directe cu privire la obligațiile părților raporturilor de muncă, așa cum și legea produce astfel de efecte.
Așa fiind, nu este necesar ca toate drepturile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior să fie reluate în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, acesta putându-se rezuma să prevadă dispoziții derogatorii în favoarea salariaților.
În cazul în care un drept al salariaților este prevăzut doar de lege sau doar de un contract colectiv de muncă la nivel superior, neprevederea aceluiași drept în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu poate conduce la concluzia unei contradicții între acestea, dispozițiile contractuale de la nivel superior constituind în mod direct drepturi în favoarea salariaților.
Ipoteza unei contradicții între contractele colective de muncă la nivel de unitate și respectiv de ramură ar putea exista în cazul în care la nivel de unitate s-ar prevedea expres neacordarea unui drept al salariaților prevăzut la nivel de ramură, însă o asemenea ipoteză nu se regăsește în speță.
Rezultă din considerentele de mai sus că, în lipsa unei prevederi exprese contrare la nivel de unitate, în condițiile în care intimații a căror cerere a fost admisă de prima instanță au lucrat în condiții speciale, aceștia sunt îndreptățiți să primească sporul pentru munca prestată în aceste condiții, direct în baza contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, fără ca aceasta să însemne că vreo prevedere din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate ar fi înlăturată de la aplicare și cu atât mai puțin afectată de nulitate.
Existența sistemului de salarizare bazat pe clase și coeficienți de ierarhizare, invocată de apelante, este un aspect nerelevant, întrucât privește modul de calcul al salariului de bază (care nu este contestat), or în cauză este vorba despre un spor aplicat asupra acestui salariu de bază, nu despre însuși salariul de bază. Pe de altă parte, apelantele nu au pretins că sporul pentru prestarea muncii în condiții speciale ar fi fost inclus în salariul de bază, ceea ce de altfel nici nu rezultă din probele administrate.
Constatând în consecință, raportat la motivele de apel invocate în cauză, că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, în baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., curtea va respinge apelul formulat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „C. CĂLĂTORI” S.A. – cu sediul în municipiul București, ..38, Sector 1 și sediul ales în municipiul C., ., ., județul C. și S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „C. CĂLĂTORI” S.A. - SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C. – cu sediul în municipiul C., ., ., județul C. împotriva sentinței civile nr.4650 din data de 19 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ 72013 în contradictoriu cu intimații reclamanți A. T., B. I., B. T., C. N., C. M., C. S., D. I., E. D.-D., F. N., I. T., I. T., M. G., M. I., M. F., N. M., O. I., P. A., R. S., S. G., S. S., Z. I., V. D., V. I., N. N. și P. F. - toți cu sediul ales în municipiul G., ., ..III, ., județul G., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.09.2014.
Președinte, Judecător,
M. S. S. J. Z.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – A.C.
Red.dec.Jud.M.S.S./29 ex.
Data: 02.10.2014
Emis 27 comunicări/08.10.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 12/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 434/2014.... → |
|---|
