Constatare nulitate absolută contract de muncă. Decizia nr. 416/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 416/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 416/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 416/CM
Ședința publică din 22 septembrie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - R. A.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol soluționarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 508/CM din 10 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul civil nr._, cerere formulată de revizuientul C. C., domiciliat în Tulcea, ., ., . cu intimata SOCIETATEA T. SR.L., cu sediul în C., ., .> La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru revizuientul C. C., avocat B. T., în baza împuternicirii avocațiale nr. 203 din 11 ianuarie 2015 depuse la dosar, lipsind intimata Societatea T. S.R.L.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 155 și următoarele Cod procedură civilă.
Cererea de revizuire este declarată și motivată în termenul legal prevăzut de lege și scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință prin care s-a evidențiat faptul că la dosar s-a depus de revizuientul C. C., răspuns la întâmpinare.
Întrebat fiind, apărătorul revizuientului C. C. arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, luând act de declarația apărătorului revizuientului C. C., în sensul că nu mai sunt cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul revizuientului C. C., având cuvântul solicită admiterea cererii de revizuire și schimbarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul constatării nulității celor două contracte individuale de muncă, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
C. C. a înțeles să critice soluția pronunțată, formulând prezenta cale extraordinară de atac a revizuirii, invocând incidența art. 509 alin. 1 pct. 1 și art. 509 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.
În fapt, instanța, trecând peste susținerile reclamantului din acțiune, a analizat un aspect și anume cel al lipsei de interes.
Raportat la dispozițiile art. 57 alin. 7 din Codul Muncii, singura instituție abilitată să se pronunțe asupra constatării nulității absolute a unor contracte individuale de muncă este instanța de judecată. Însă Curtea de Apel, a soluționat cauza analizând excepția lipsei de interes, chestiune ce nu a fost invocată de către apelanta pârâtă în motivarea apelului, fiind astfel incidente dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Mai mult decât atât, trecând peste dispozițiile art. 33 din Codul de procedură civilă, Curtea a analizat doar un aspect și anume criteriul determinat al acestui interes. Consideră că ar fi trebuit să fie analizate și celelalte criterii.
În timpul dezbaterilor, după acordarea cuvântului pe fond, se prezintă pentru intimata pârâtă Societatea T. S.R.L., avocat R. G., în baza împuternicirii avocațiale nr. 78 din 14 iunie 2015 depuse la dosar.
Apărătorul revizuientului C. C. reia chestiunea legată de încălcarea dispozițiilor art. 33 Cod procedură civilă și arată că atunci când s-a analizat lipsa de interes nu s-a făcut vorbire și de celelalte criterii, respectiv de criteriul legitim, personal, născut și actual.
De asemenea, solicită a se reține că soluția pronunțată în apel este în contradicție cu Decizia nr. 313 din 31 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde se vorbește de acel interes că are în vedere justificarea de a invoca și a urmări pe calea demersului judiciar promovat un anumit folos practic.
În opinia sa, constatarea nulității contractelor individuale de muncă, în condițiile în care acestea nu au fost semnate de către revizuientul C. C., poate duce într-un final la recalcularea pensiei pe care acesta urmează să o aibă în viitor.
Mai mult decât atât, urmează a se reține că între părți au existat litigii de la momentul încheierii acestor contracte individuale de muncă, atât de natură civilă, penală cât și de dreptul muncii, iar soluțiile au fost diametral opuse.
Depune de la dosar concluzii scrise.
Apărătorul intimatei Societatea T. S.R.L., având cuvântul solicită respingerea cererii de revizuire, pentru motivele arătate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Consideră că, în speță, nu sunt incidente cazurile de revizuire prevăzute de art. 509 alin. 1 pct. 1 și 8 din codul de procedură civilă și nici vreun alt motiv de revizuire dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 509 din Codul de procedură civilă pentru exercitarea căii extraordinare de atac.
Contrar celor susținute în cuprinsul cererii de revizuire, instanța de apel s-a pronunțat asupra motivului de apel formulat referitor la modalitatea de soluționare a excepției lipsei de interes a reclamantului în promovarea cererii deduse judecății, motiv de apel care, în situația în care este găsit întemeiat, face de prisos analizarea celorlalte argumente expuse în cuprinsul cererii de apel formulată.
În plus, urmează a se observa că, în cuprinsul cererii de revizuire, nu se arată, în concret, care sunt aspectele asupra cărora instanța nu s-a pronunțat/s-a pronunțat deși nu s-a cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut, pentru a ne afla în ipoteza reglementată de art. 509 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.
De asemenea, în raport de hotărârile judecătorești menționate în cuprinsul cererii de revizuire, având în vedere decizia a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză, apreciază că, în speță, nu se poate vorbi despre existența unor hotărâri „potrivnice” care „încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”, astfel că cerințele cazului de revizuire reglementate de art. 509 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, în mod evident, nu sunt îndeplinite.
Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra cererii de revizuire.
CURTEA
Cu privire la cererea de revizuire de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 136/22.01.2014, Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile puterii lucrului judecat și lipsei de interes ca nefondate și a admis cererea formulată la 9.07.2013 de reclamantul C. C. în contradictoriu cu pârâta ., a constatat nulitatea absolută a contractelor individuale de muncă nr. 238/10.09.2007 și nr. 326/1.04.2008 și a obligat pârâta la plat cheltuielilor de judecată de 1000 lei.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând hotărârile judecătorești pronunțate anterior, a constatat că prin acestea nu s-a constatat existența nulității contractelor individuale de muncă nr. 238/10.09.2007 și nr. 326/01.04.2008, excepție ce face obiectul prezentei cauze.
Împrejurarea că sus-menționatele contracte individuale de muncă au fost invocate în considerentele sus-menționatelor hotărâri judecătorești, fără a se face vreo referire la nulitatea lor, nu poate determina nici aplicarea prevederilor art. 430 alin. (2) din noul Cod de procedură civilă.
În consecință, instanța a respins excepția puterii de lucru judecat, ca nefondată.
S-a respins și excepția lipsei de interes, în raport de prevederile art. 33 din noul Cod de procedură civilă care arată că ; „Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara”.
Instanța a apreciat că, interesul reclamantului îndeplinește condițiile impuse de textul de lege sus-citat, în condițiile în care se susține că, cele două contracte individuale de muncă, pentru care se solicită constatarea nulității și-au produs efecte juridice față de acesta, deși nu au fost semnate de către acesta.
Eventuala constatare a nulității acestor două contracte ar putea servi reclamantului la recalcularea pensiei acestuia, interes determinat, legitim, personal, născut și actual.
Pe fond, s-a stabilit din analiza copiei contractului individual de muncă nr. 238/10.09.2007 că acesta nu poartă semnătura reclamantului ci doar semnătura și ștampila societății pârâte S.C. „T.” S.R.L. C. ceea ce înseamnă că respectivul contract nu reprezintă voința ambelor părți, nefiind realizat consimțământul acestora și, deși este înregistrat la Direcția Muncii C. el nu poate fi calificat ca și contract individual de muncă din punct de vedere juridic.
Deși contractul individual de muncă nr. 326 din 01.04.2008, este semnat de ambele părți, conform concluziei raportului de expertiză criminalistică nr. 268/26 iulie 2010, efectuată în dosarul nr._, ce se află la filele 29-34, semnătura salariatului de pe contractul individual de muncă nr. 326/01.04.2008, nu a fost executată de C. C..
Așadar, nici la încheierea contractului individual de muncă că nr. 326/01.04.2008, nu s-a realizat acordul de voință al părților, nefiind deci respectată condiția prevăzută de art. 16 din Codul muncii.
Cum în speță nu s-a realizat acordul de voință pentru încheierea contractelor individuale de muncă nr. 238/10.09.2007 și nr. 326/01.04.2008, văzând și dispozițiile legale sus-citate, instanța a admis acțiunea, constatând nulitatea absolută a contractelor individuale de muncă nr. 238/10.09.2007 și nr. 326/01.04.2008.
Având în vedere că în cauză reclamantul a efectuat cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și față de dispozițiile art. 453 alin. (1) din noul Cod de procedură civilă, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta ., solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii ca lipsită de interes, iar în subsidiar ca nefondată.
În motivarea cererii de apel, apelanta pârâtă a arătat că s-a interpretat greșit natura juridică a autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, aceasta neinvocând-o ca excepție, ci ca prezumție, în sensul că o constatare făcută printr-o hotărâre definitivă nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre. Prin două hotărâri irevocabile anterioare reclamantul a obținut drepturi salariale suplimentare pentru munca prestată în baza celor două contracte individuale de muncă, pe care le-a ratificat.
Instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei de interes, care nu poate fi justificat pentru motivele reținute în hotărâre, respectiv că cele două contracte au produs efecte juridice față de reclamant și că nulitatea i-ar servi acestuia la recalcularea pensiei.
În considerentele sentințelor civile nr. 81/2012 și 4799/2011 s-a reținut existența raporturilor de muncă, iar intimatul a solicitat și a obținut de la recurentă adeverințe privind existența celor două contracte de muncă, pe care le-a folosit la primărie pentru obținerea ajutorului pentru încălzirea locuinței.
Prin concluzii orale și scrise, intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că are nevoie de o soluție corectă pentru a-și obține drepturile salariale și recalcularea pensiei.
Prin decizia civilă nr. 508/10.12.2014 Curtea de Apel C. a admis apelul civil formulat de apelanta pârâtă S.C. „T.” SRL împotriva sentinței civile nr.136 din data de 22 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Tulcea în contradictoriu cu intimatul reclamant C. C.. A schimbat în tot sentința apelată și a respins acțiunea ca lipsită de interes.
Pentru a dispune astfel, instanță de control judiciar a reținut următoarele:
În raport de prevederile art. 248 alin. 1 C. proc. civ., Curtea a analizat cu prioritate motivul de apel legat de excepția lipsei de interes respinsă de către prima instanță.
Prima instanță a respins excepția lipsei de interes reținând că eventuala constatare a nulității celor două contracte ar putea servi reclamantului la recalcularea pensiei acestuia.
Prin concluziile scrise depuse la instanța de apel, intimatul a arătat că are nevoie de o soluție corectă pentru a-și obține drepturile salariale și recalcularea pensiei.
Rezumând, interesul pentru promovarea acțiunii de față a fost invocat ca vizând plata drepturilor salariale, recalcularea pensiei și utilizarea hotărârii ca probă în cadrul unui proces penal. Pe de altă parte, intimatul a invocat decăderea pârâtei din dreptul de a invoca excepția lipsei de interes, în baza art. 205 C. proc. civ.
Art. 205 alin. 2 lit. b) C. proc. civ. prevede că întâmpinarea va cuprinde excepțiile procesuale pe care pârâtul le invocă față de cererea reclamantului. Potrivit art. 208 alin. 2 C. proc. civ., nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel. Potrivit art. 247 alin. 1 teza I, excepțiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanță în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Excepția lipsei de interes vizează existența sau nu a dreptului la acțiune și face parte din categoria excepțiilor de ordine publică (absolute), în privința cărora legea exceptează incidența sancțiunii decăderii și prevede dimpotrivă că pot fi invocate în orice stare a procesului.
Ca urmare, când a invocat excepția lipsei de interes la termenul din 9.10.2013 în fața primei instanțe, apelanta nu decăzuse din dreptul de a se prevala de acest mijloc de apărare.
Potrivit art. 33 teza I C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Din perspectiva speței, prezintă importanță cerința caracterului determinat și legitim al interesului.
Condiția determinării interesului vizează stabilirea folosului practic ce poate fi realizat de parte în concret în eventualitatea admiterii acțiunii, fiind echivalentă cu cerința existenței interesului însuși.
Interesul este legitim atunci când nu contravine normelor imperative ale legii sau regulilor de conviețuire socială.
Potrivit art. 57 alin. 2 și 5 C. Mc., constatarea nulității contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor, iar persoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu.
În cuprinsul cererii de chemare în judecată, intimatul reclamant a arătat că a refuzat în luna septembrie 2008 să mai lucreze pentru apelanta pârâtă ceea ce înseamnă că nici la data formulării acțiunii de față (9.07.2013) intimatul nu mai lucra la societatea apelantă.
Câtă vreme constatarea nulității contractului individual de muncă produce efecte numai pentru viitor potrivit art. 57 alin. 2 C. Mc., aceasta fiind o excepție de la efectul retroactiv al nulității care caracterizează materia actelor juridice în general, iar la data sesizării instanței niciunul dintre cele două contracte contestate nu se mai afla în ființă, constatarea nulității acestora (pentru viitor) nu ar produce niciun efect juridic și astfel nu ar procura intimatului niciun folos practic.
S-a mai reținut că, drepturile salariale aferente muncii prestate de intimat au făcut obiectul sentinței civile nr. 4799/22.11.2011 a Tribunalului Tulcea, irevocabilă prin decizia civilă nr. 887/CM/17.12.2012 a Curții de Apel C., precum și al sentinței civile nr. 81/10.01.2012 a Tribunalului Tulcea, irevocabilă prin decizia civilă nr. 888/CM/17.12.2012 a Curții de Apel C..
Ca urmare, în ceea ce privește drepturile salariale este incident art. 431 C. proc. civ., potrivit căruia nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, iar oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.
Chiar dacă s-ar constata nulitatea contractelor individuale de muncă contestate, nu s-ar mai putea repune în discuție drepturile salariale care au făcut deja obiectul judecății. Aceasta înseamnă că și dacă s-ar trece peste cerința caracterului determinat al interesului, acesta nu ar fi unul legitim, întrucât ar presupune încălcarea autorității lucrului judecat, ceea ce nu este permis.
Concluzionând, Curtea a stabilit că prima instanță a apreciat greșit existența interesului prevăzut de art. 32 alin. 1 lit. d) și art. 33 C. proc. civ., și a admis apelul formulat în cauză schimbând în tot sentința apelată în sensul că va respinge acțiunea ca lipsită de interes.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul C. C. întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin.1 pct. 1 și 8 Cod procedură civilă.
Instanța analizând apelul formulat de societate și neanalizând solicitarea revizuientului din acțiunea principală (constatarea nulității absolute a contractelor individuale de muncă nr. 238/10.09.2007 și nr. 326/01.04.2008 întrucât nu s-a realizat acordul de voință al părților, respectiv că nu a semnat nici unul dintre contracte, nefiind astfel respectată condiția prevăzută de art. 16 din codul muncii raportat la dispozițiile art. 57 din codul muncii) a apreciat că „constatarea nulității absolute a contractului respectiv nu ar procura intimatului reclamant nici un folos practic”.
Tot în mod nelegal a fost apreciat de către instanța doar cerința caracterului determinat și legitim al interesului, iar potrivit art. 33 teza I cod pr.civilă, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
O altă problemă juridică legată de interesul promovării unei acțiuni și care se regăsește tot în conținutul dispozițiilor legale invocate – art. 33 și care nu a fost analizată de instanță, în apel, și vizează problema „dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Astfel sunt inserate 5 condiții imperative care trebuie întrunite în mod cumulativ pentru a se constata existența lipsei de interes, nu două pe care instanța le-a avut în vedere la pronunțarea hotărârii.
Există la dosar, adresa ITM C. nr._/28.09.2011, în care se prevede că „orice litigiu dintre angajator și angajat relativ la executarea sau neexecutarea contractului colectiv de muncă, inclusiv plata drepturilor salariale, precum și constatarea nulității absolute a contractelor individuale de muncă și a actelor de executare, suspendare, modificare și încetare a contractului individual de muncă sunt atribuții ce revin exclusiv instanțelor de judecată”.
Solicitarea din acțiune, de constatare a nulității contractelor individuale de muncă nr. 238/10.09.2007 și nr.326/01.04.2008 întrucât nu s-a realizat acordul de voință al părților, respectiv nu a semnat niciunul dintre contracte, este în concordanță cu legea și justifică interes din partea revizuientului de a solicita instanței acest lucru, fiind singura instituție, conform legii care se poate pronunța asupra nulității contractelor individuale de muncă.
Constatarea nulității acestor contracte poate servi la recalcularea pensiei, interes determinat, legitim, personal, născut și actual.
Se solicită admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul constatării nulității absolute a contractelor individuale de muncă nr. 238/10.09.2007 și nr. 326/01.04.2008, întrucât nu s-a realizat acordul de voință al părților, respectiv nu a semnat nici unul dintre contracte, nefiind astfel respectată condiția prevăzută de art. 16 din codul muncii raportat la dispozițiile art. 57 codul muncii :”Nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia”, fapte omise a se pronunța curtea prin decizia a cărei revizuire se solicită.
Analizând cererea de revizuire de față, Curtea constată că această este nefondată pentru următoarele considerente:
În motivarea cererii de revizuire, s-au invocat dispozițiile art. 509 alin.1pct. 1 și 8 Cod procedură civilă potrivit cu care:
„Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
(…)
8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.
În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe pct. 1, instanța constată că în decizia nr. 508/10.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. s-au analizat toate aspectele învederate de părți prin cererea de apel și împrejurarea că aceasta a soluționat apelul declarat de . prisma excepției lipsei de interes nu înseamnă că nu au fost analizate toate capetele de cerere deoarece soluționarea excepțiilor primează și instanța era obligată sa le analizeze înainte de cercetarea pe fond a cauzei astfel cum dispune și art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă.
Astfel s-a analizat interesul reclamantului în cererea de anulare a celor două contracte de muncă prin prisma tuturor condițiilor pe care trebuie sa le îndeplinească raportat la dispozițiile art. 33 Cod procedură civilă potrivit cu care interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, iar potrivit art. 32 alin. 1 lit. d), orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.
S-a apreciat că prin cererea de chemare în judecată, intimatul nu a lămurit care este interesul său pentru constatarea nulității absolute a contractelor individuale de muncă nr. 238/10.09.2007 și 326/1.04.2008, iar prin răspunsul la întâmpinare a arătat că solicită constatarea nulității pentru a putea să-și găsească dreptatea, în primul rând în fața organelor de urmărire penală, iar în al doilea rând cu privire la drepturile ce i-au fost încălcate prin neplata contribuțiilor de asigurări sociale de către pârâtă.
Analizând toate soluțiile pronunțate de instanță anterior, în cadrul celorlalte dosare civile dar și plângerile penale aflate în curs de cercetare, Curtea a stabilit că în cazul în care s-ar constata nulitatea absoluta a contractului de muncă, aceasta nu ar aduce intimatului reclamant niciun folos practic deoarece nu s-ar mai putea repune în discuție drepturile salariale care au făcut deja obiectul judecății iar în ceea ce privește recalcularea pensiei intimatului, nu ar avea vreo importanță deoarece pentru pretențiile admise în litigiile anterioare, societatea și intimatul datorează în baza legii contribuția aferentă la bugetul asigurărilor sociale de stat și celelalte sarcini fiscale prevăzute de lege, soluția din prezentul dosar neavând nicio relevanță în privința acestora.
Pretențiile respinse în cadrul celor două litigii nu ar mai putea fi repuse în discuție, opunându-se autoritatea lucrului judecat, astfel că nu pot genera alte sarcini fiscale, inclusiv contribuții la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Aceasta deoarece și în cazul în care contractele sunt declarate nule, plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat (nu numai de către angajator, ci și de către angajat) este corelată cu drepturile salariale efectiv plătite ori pe care angajatorul le are de plătit, a căror existență și al căror cuantum nu rezulta din simpla constatare a nulității contractelor individuale de muncă cu atât mai mult cu cât în cazul în care se constată nul un contract de muncă, această soluție produce efecte numai pentru viitor și nu influențează cuantumul prestațiilor efectuate sau al salariului primit, respectiv al contribuțiilor CAS plătite deja.
Așadar, Curtea de Apel C. a soluționat în mod corect excepția lipsei de interes iar soluția pronunțată nu este revizuibilă din perspectiva art. 509 alin.1 pct. 1 Cod procedură civilă deoarece nu se poate reține că instanță nu s-a pronunțat pe ceea ce s-a cerut sau că a dat mai mult decât s-a cerut.
Revizuentul a mai solicitat revizuirea și în raport de art. 509 alin.1 pct. 8 Cod procedură civilă dar în această critică nu se indică hotărârile care ar fi potrivnice făcând trimitere doar la dosarele civile soluționate anterior și care au avut ca obiect plata drepturilor salariale pentru munca prestată, nicidecum nulitatea contractelor de muncă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 Cod procedură civilă cererea de revizuire va fi respinsă că nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuientul C. C., domiciliat în Tulcea, ., ., . cu intimata SOCIETATEA T. SR.L., cu sediul în C., ., ., parter, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 22 septembrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. A. M. B.
GREFIER
M. D.
Red.dec.jud.M.B./29.09.2015
Tehnored.gref.MD/2 ex./06.10.2015
Emis 2
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 44/2015. Curtea... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 574/2015. Curtea... → |
|---|
