Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 516/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 516/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 516/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.516/CM
Ședința publică din data de 14 octombrie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Complet compus din:
Președinte - M. S. S.
Judecător - J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanta reclamantă AL A. N. C. – domiciliată în municipiul C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.166 din data de 29 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. „TELECOMUNICAȚII C.” S.A. – cu sediul în municipiul București, ..38, Sector 1, având ca obiect – contestație decizie de sancționare.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14 octombrie 2015, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat de reclamanta Al A. N.-C., constată următoarele:
I. Sentința apelată:
Prin sentința civilă nr. 166/29.01.2015, Tribunalul C., secția I civilă, a respins ca rămasă nefondată cererea formulată la 21.08.2014 de reclamanta Al A. N.-C. în contradictoriu cu pârâta . prin care aceasta a solicitat declararea nulității actului adițional nr. SRTc/8/1/187-46/1.07.2013.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta Al A. N. - C. a solicitat sa se declare nulitatea actului adițional la contractul individual de muncă nr. SRT c/8/1/187-46/01.07.2013, prin care s-a dispus reducerea salarială cu un coeficient de la 2,70 la 2,30.
Prin contractul individual de munca nr. 2AT/Z8/_, reclamanta Al A. N. – C. a fost angajata la S.C. “Telecomunicații C.”S.A., pe durata nedeterminata, incepand cu data de 01-12-2002, in functia de electromecanic TTR II.
Prin actul adițional nr. SRT c/8/1/187-46/01.07.2013, reclamanta a fost angajata in funcția de tehnician telecomunicații, începând cu data de 01-07-2013, salariul de baza lunar stabilit prin negociere, corespunzător coeficientului de salarizare 2,30, este de 1380 lei.
Se constata, analizând actul adițional nr. SRT c/8/1/187-46/01.07.2013 (fila 36 dosar), ca acesta poarta semnătura reclamantei.
Prin notificarea înregistrată cu nr. SRTc._ -46/01-07-2013 i s-a adus la cunoștința reclamantei ca, începând cu data de 01-07-2013, funcția de tehnician Tc nu mai exista in statul de funcții si in organigrama S.C. “Telecomunicații C.”S.A.. F. de aceasta situație, se comunica reclamantei ca urmează a înceta contractul individual de muncă in temeiul art. 65 CM, oferindu-se acesteia funcția de tehnician telecomunicații, care are grila de coeficienți de la 1,75 la 2,60.
În raport de probele administrate în cauză respectiv înscrisuri și interogatoriu, instanța a apreciat analizând actul adițional contestat că la capitolul salarizare reclamanta a fost încadrată prin negociere in coeficientul de salarizare 2,30 salariul de bază fiind de 1380 lei.
Instanța a reținut că reclamanta a semnat actul adițional contestat în urma unei negocieri, existând la dosarul cauzei si un alt act adițional, respectiv cel din 21-06-2013.
S-a mai remarcat faptul ca la semnarea actului adițional nr. SRTc/8/1/199 – 44/27-06-2014, reclamanta a precizat ca nu este de acord cu salariul oferit, obiecțiune care nu a fost formulata la semnarea actului adițional nr. SRT c/8/1/187-46/01.07.2013.
Din cuprinsul actului adițional nr. SRT c/8/1/187-46/01.07.2013 rezulta ca acesta are la baza contractul colectiv de munca înregistrat cu nr. 235/06-06-2013, potrivit căruia in cazul in care clauzele actului adițional respecta CCM, dar salariatul nu este de acord cu acestea, ele rămân valabile si se aplica atât timp cat salariatul accepta sa presteze serviciul.
In speță, reclamanta a prestat activitate in continuare in cadrul S.C. “Telecomunicații C.”S.A., rezultând ca, implicit, este de acord cu actul adițional nr. SRT c/8/1/187-46/01.07.2013, pe care l-a si semnat.
Conform art. 41 din Codul Muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților”, ceea ce presupune ca acesta nu este un act de administrare unilateral al angajatorului, ci o convenție bilaterală, exprimând manifestarea acordului de voință al celor două părți ale raportului juridic de muncă, angajator și salariat. Astfel, stabilitatea raporturilor de muncă impune ca modificarea contractului individual de muncă să se facă în aceleași condiții în care acesta a fost încheiat, respectiv prin acordul ambelor părți.
În spiritul acestor norme legislative, instanța raportat la faptul că la încheierea actului adițional reclamanta a negociat, a semnat și a continuat activitatea, a constatat că nu sunt probate susținerile referitoare la violență ca viciu de consimțământ. Instanța a apreciat ca neprobate susținerile reclamantei referitoare la șicanele conducerii, care nu ar fi agreat apartenența sa sindicală și nici la faptul că netrimiterea sa la examenul de autorizare AFER ar constitui o presiune suplimentară care i-ar fi indus o temere puternică, capabilă să o facă să semneze adiționalul contestat. Mai mult, se constata ca demersul judiciar al reclamantei in vederea declarării nulității actului adițional a fost inițiat la data de 21-08-2014, după un an de la semnarea acestuia, in condițiile in care acțiunea ar fi trebuit a fi introdusa imediat momentului încetării violentei.
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta Al A. N.-C., solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea cererii de apel, apelanta reclamantă a arătat că diminuarea salarială este abuzivă și discriminatorie, deoarece nu s-a făcut în urma unor abateri disciplinare sau pentru pagube aduse societății. Singurul considerent pentru care au fost făcute aceste diminuări a fost acela că se fac economii la bugetul societății, dar acest lucru a fost făcut numai unui număr restrâns de angajați, respectiv 6, în timp ce alți colegi care fac parte din alt sindicat nu au beneficiat de aceeași diminuare, care ar fi trebuit să fie la fel pentru toți angajații. Un număr de 52 de salariați, membri ai sindicatului agreat de conducerea societății, au beneficiat în luna ianuarie 2013 de un procent de mărire.
Apelanta a mai arătat că a fost hărțuită sistematic începând cu luna martie 2011, fiind și amenințată cu desfacerea contractului individual de muncă dacă nu accepta coeficientul impus de conducerea societății. Diminuarea salarială a fost făcută în funcție de apartenența la un anume sindicat, numai șase salariați care nu aparțin sindicatului agreat de conducerea societății suportând o diminuare salarială mai mare de 30-60 lei, în vreme ce diminuarea salarială a reclamantei a fost de 240 lei. Prin aceasta au fost încălcate mai multe articole din contractul colectiv de muncă și din regulamentul intern. Totodată, nu s-a ținut cont că la evaluarea anuală reclamanta a obținut un punctaj maxim.
Consimțământul la semnarea actului adițional a fost smuls prin violență, sub presiunea faptului că se va desface contractul individual de muncă.
2. Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că prima instanță a apreciat corect valoarea înscrisurilor depuse, concluzionând temeinic că salariile celorlalți angajați nu pot dovedi existența viciului de consimțământ al violenței. Limitele salarizării stabilite în contractul colectiv de muncă au fost respectate, reclamantei nefiindu-i acordat un coeficient mai mic decât cel prevăzut. Angajatorul nu are obligația să acorde același salariu tuturor angajaților încadrați în aceeași funcție, ci doar să asigure egalitatea de șanse și de tratament. Negocierea a avut loc, cuantumul salariului fiind stabilit de comun acord. Susținerea reclamantei că a fost discriminată din considerente de apartenență sindicală nu este reală.
3. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și au fost depuse la dosar procesul-verbal nr. 14/26.03.2015, decizia intimatei nr. 1131/12.09.2013, fișele postului reclamantei, anexa nr. 2 la contractul colectiv de muncă, adresa intimatei nr. SRTc/8/1/216/22.07.2013, situația apartenenței sindicale la 12.05.2015, un tabel privind diminuările salariale întocmit de apelantă, notificarea nr. SRTc/_ -46/1.07.2013, adresa apelantei nr. 1532/18.07.2013, un tabel privind cotizația la Sindicatul Telcom din mai 2013, programe privind reviziile și intervențiile corective, situația nominală a salariaților Sucursalei Regionale Tc C. la 1.06.2013, 1.07.2013 și 1.08.2013, fișele de evaluare ale apelantei pe anii 2011-2014. Au mai fost administrate proba cu interogatoriul apelantei și cea cu martori, fiind audiat G. I..
4. Prin precizări depuse la 22.06.2015, apelanta a arătat că este membră a Sindicatului Telcom CF C..
III. Analiza apelului:
1. Prin actul adițional nr. SRTc/8/1/187-46/1.07.2013 la contractul individual de muncă al apelantei s-a convenit asupra stabilirii salariului acesteia la 1.380 lei, corespunzător coeficientului 2,3.
Raportat la motivele de apel, nulitatea acestui act adițional este invocată pentru două motive: existența unei discriminări pe criteriul apartenenței sindicale și incidența violenței ca viciu de consimțământ.
2. Nu face obiectul contestării în prezenta cauză valabilitatea prevederilor anexei nr. 2 la contractul colectiv de muncă pe anii 2013-2014, potrivit căruia salariile se stabilesc, pentru fiecare funcție, în cadrul unor limite conturate prin coeficienți de salarizare.
De altfel, prin decizia de inadmisibilitate din 3.12.2013 din cauza M. C. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că, „în cazul în care convențiile colective între partenerii sociali ar putea fi contestate în instanțele de judecată de către angajați, în mod individual, și prin urmare să devină astfel inaplicabile, unul dintre elementele inerente ale dreptului de a se angaja în activități sindicale, garantat prin art. 11 din Convenție, ar putea fi mult restrâns sau golit de conținutul său” (par. 19).
Pentru funcția de „tehnician telecomunicații” ocupată de apelantă, coeficientul de salarizare aplicabil este prevăzut în contractul colectiv de muncă între 1,75 și 2,60, ceea ce înseamnă că urma să fie stabilit prin negociere.
3. Prin decizia nr. 20/20.02.2013, directorul general al intimatei a constituit o comisie de lucru în vederea elaborării unui program de eficientizare a activității societății, pentru identificarea soluțiilor care să ducă la scăderea cheltuielilor cu 20%. Prin adresa nr. Tc.1/1401/4.03.2013, directorul general a adus la cunoștință hotărârea consiliului de administrație în sensul reducerii programului de lucru cu 2 zile lunar timp de 4 luni, cu reducerea corespunzătoare a salariului.
Rezultă astfel că la nivelul societății intimate a existat preocuparea reducerii cheltuielilor totale inclusiv prin reducerea cheltuielilor salariale, ceea ce explică demararea unor negocieri în luna iulie 2013 cu salariații, în vederea diminuării salariilor acestora.
În urma negocierii purtate cu apelanta a fost convenit coeficientul de salarizare de 2,3, care se înscrie în cadrul limitelor prevăzute de contractul colectiv de muncă, respectiv de 1,75 și 2,60.
4. În ceea ce privește susținerea apelantei referitoare la incidența viciului de consimțământ al violenței, constând în amenințarea cu pierderea locului de muncă, analiza trebuie să pornească de la premisa încheierii actului adițional.
Convocarea apelantei la negociere a fost făcută prin notificarea nr. SRTc/_ -46/1.07.2013, prin care a fost înștiințată că funcția de tehnician Tc nu mai există în statul de funcții și în organigramă, împrejurare față de care contractul individual de muncă urmează a fi desființat conform art. 65 C. Mc. Față de noul stat de funcții, i s-a oferit funcția de tehnician telecomunicații, care are grila de coeficienți de la 1,75 la 2,60, conform anexei nr. 2 la contractul colectiv de muncă pe anii 2013 și 2914, coeficientul urmând a fi stabilit în funcție de negocierea individuală.
Față de această notificare, apelanta a replicat prin adresa nr. 1532/18.07.2013, prezentând o . observații: nu are cunoștință ca organul care are competența să modifice organigrama societății, respectiv consiliul de administrație, să fi emis o hotărâre în sensul că funcția de tehnician Tc nu mai există în statul de funcții și în organigramă; afirmația privind desființarea contractului individual de muncă este incorectă juridic deoarece se face o afirmație la modul general, nu la unul particular; rezultă că funcția nu dispare din organigramă, ci se schimbă titulatura. Apelanta a mai arătat că a fost dezinformată cu bună știință, că asupra sa a fost luată o măsură discriminatorie și nu au fost respectate contractul colectiv de muncă și regulamentul intern și a conchis că nu consideră oportun și în interesul său să modifice clauzele contractului individual de muncă. Apelanta a pus în vedere angajatorului că, în situația în care va încerca să-i modifice unilateral contractul individual de muncă, își va apăra interesele prin orice mijloace legale. În final, a arătat ă este de acord cu noua funcție oferită, dar nu și cu coeficientul, care nu a fost stabilit după criterii obiective.
Ca urmare a acestui răspuns, intimata a convocat-o din nou la negociere prin adresa nr. SRTc/8/1/216/22.07.2013. Potrivit martorului G. I., a fost desfășurată și o a treia negociere, în urma căreia a fost semnat actul adițional.
Din declarația aceluiași martor, precum și din tabelul privind diminuările salariale depus de apelantă, rezultă că asemenea negocieri nu s-au purtat numai cu apelanta ori cu salariații care făceau parte din același sindicat cu aceasta, ci cu toți salariații, nefiind menționat de către părți niciun caz contrar.
În condițiile în care aceste negocieri s-au purtat în scopul vădit al diminuării salariilor în contextul necesității atingerii obiectivului constând în reducerea cheltuielilor societății, trebuie acceptat că prin aceasta s-a urmărit în același timp păstrarea locurilor de muncă ale tuturor salariaților.
5. Potrivit art. 1216 alin. 1 C. civ., „poate cere anularea contractului partea care a contractat sub imperiul unei temeri justificate induse, fără drept, de cealaltă parte sau de un terț.”
Astfel, pentru a se reține incidența viciului de consimțământ al violenței este necesar ca la baza exprimării consimțământului să se afle o temere indusă, ceea ce presupune ca faptele celeilalte părți sau ale unui terț să fi creat părții care se prevalează de acest viciu o temere justificată. Așadar, se impune a se analiza nu numai faptele presupuse a constitui violență, ci și efectele lor, spre a se constata dacă temerea justificată la care se referă textul de lege citat a existat cu adevărat.
Din conținutul răspunsului apelantei prin adresa nr. SRTc/8/1/216/22.07.2013 la notificarea nr. SRTc/_ -46/1.07.2013 rezultă că apelanta a manifestat o atitudine fermă de respingere a propunerii angajatorului de a semna actul adițional, aducându-i la cunoștință că nu are cunoștință ca consiliul de administrație să fi hotărât modificarea organigramei, iar afirmația privind desființarea contractului individual de muncă în baza art. 65 C. Mc. este incorectă juridic. În final, a comunicat că nu consideră oportun și în interesul său să modifice clauzele contractuale și a pus în vedere angajatorului că își va apăra interesele prin orice mijloace legale.
Din cuprinsul acestui răspuns, în care apelanta a arătat inclusiv că directorul Sucursalei Regionale C. a dezinformat-o cu bună știință, rezultă că aceasta nu s-a temut în realitate că va fi concediată. Dimpotrivă, a arătat angajatorului că are cunoștință de prevederile legale aplicabile modificării contractului individual de muncă, precum și că a avut loc doar o schimbare a titulaturii postului, contestând în acest fel poziția exprimată inițial de angajator în sensul că ar urma să aibă loc desființarea contractului individual de muncă. Din expunerea apelantei rezultă așadar că nu avea nicio temere la momentul respectiv că va fi concediată.
În etapele următoare ale negocierii nu există nicio dovadă că, față de răspunsul apelantei nr. SRTc/8/1/216/22.07.2013 din care rezultă că nu i-a fost indusă o temere justificată în sensul art. 1216 C. civ. că va fi concediată, ipoteza concedierii ar mai fi fost adusă vreodată în discuție.
În concluzie, curtea nu poate reține în cauză incidența violenței ca viciu de consimțământ în legătură cu încheierea actului adițional contestat în cauză. Totodată, nu există probe care să releve existența unei hărțuiri sistematice a apelantei, așa cum aceasta a susținut.
6. În ceea ce privește susținerea referitoare la existența unei discriminări pe motiv de apartenență sindicală, premisa este reprezentată de calitatea apelantei de membră a Sindicatului Telcom CF C., care nu este reprezentativ la nivelul angajatorului pârât.
În condițiile în care negocieri asupra diminuării salariilor s-au purtat cu toți salariați, având loc o reașezare de ansamblu a nivelului salariilor la nivelul Sucursalei Regionale C. (din situațiile nominale depuse la dosar rezultând că și în cazul salariatului L. A. a avut loc o reducere a salariului, chiar dacă martorul audiat în cauză l-a menționat ca fiind singurul care nu a semnat un act adițional), curtea apreciază că analiza unei discriminări trebuie să se raporteze la rezultatul negocierii, iar nu la cuantumul diminuării.
Analiza din această perspectivă a coeficienților de salarizare rămâne singura concludentă în cauză, în condițiile în care nu s-au obiectivat fapte din care să rezulte o atitudine ostilă a conducerii societății față de sindicatul din care face parte reclamanta, respectiv față de membrii acestuia în considerarea apartenenței lor sindicale.
La dosar a fost depus un tabel privind cotizația la Sindicatul Telcom CF C. pe luna mai 2013, în care sunt menționați membrii acestui sindicat, respectiv apelanta, B. M., C. C., D. F., F. C., L. A., N. M.-S., R. A.-Tomis și V. C..
Din situațiile nominale depuse la dosarul de apel se reține că aceștia au beneficiat după reducerea salarială din cursul lunii iulie 2013 de coeficienți medii în raport cu limitele în care au fost stabiliți prin contractul colectiv de muncă, cu excepția salariatului D. F., în cazul căruia a fost stabilit un coeficient minim.
Totodată, din tabelul privind reducerile salariale depus la dosar de către apelantă rezultă apartenența sindicală a altor salariați, membri ai altui sindicat decât apelanta. Se constată că și în cazul acestora, chiar dacă reducerile salariale au fost mai mici, coeficienții aplicați în urma încheierii actelor adiționale începând cu luna iulie 2013 au fost comparabili cu cei ai membrilor Sindicatului Telcom CF C., iar în unele cazuri chiar mai mici.
De exemplu, salariata M. M. (tehnician telecomunicații, aceeași funcție ca și apelanta) beneficiază de un coeficient de salarizare de 2,05, mai mic decât cel de 2,3 aplicabil reclamantei. Salariații T. D. și P. C., având aceeași funcție, beneficiază de un coeficient minim de 1,75. De asemenea, salariații S. M., M. I. și G. L., având aceeași funcție, au coeficienți de salarizare mai mici decât reclamanta, respectiv 2,0, 1,8 și 2,15.
Nu în ultimul rând, directorul de atunci al Sucursalei Regionale C., martorul G. I., a suferit o reducere a coeficientului de salarizare la minimul aplicabil potrivit contractului colectiv de muncă, respectiv 5,2.
În condițiile în care există mai mulți salariați care, indiferent de apartenența sindicală, beneficiază, în limitele stabilite prin contractul colectiv de muncă, de coeficienți de salarizare apropiați de cel al apelantei și chiar mai mici decât acesta, se reține că nu a fost dovedită în cauză existența unui tratament diferențiat al angajatorului în raport cu salariații membri ai Sindicatului Telcom CF, care să constituie faptă de discriminare și să fi avut drept consecință stabilirea coeficientului de salarizare prin actul adițional contestat în cauză.
Susținerea apelantei în sensul că ar fi obținut punctaje maxime la evaluările anuale nu este reală, din fișele de evaluare depuse la dosar rezultând că în anii 2011 și 2012 a obținut calificativul „bun”, cu notele 4 și respectiv 3,95 (nota maximă fiind 5).
Faptul că unii salariați ar fi beneficiat de o mărire salarială în luna ianuarie 2013, invocat prin motivele de apel, nu are legătură cu încheierea actului adițional contestat în cauză, care a fost încheiat ulterior.
Constatând astfel că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, în lumina considerentelor de mai sus, în baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., curtea va respinge apelul formulat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta reclamantă AL A. N. C. – domiciliată în municipiul C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.166 din data de 29 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. „TELECOMUNICAȚII C.” S.A. – cu sediul în municipiul București, ..38, Sector 1, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
M. S. S. J. Z.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – C.S.A.
Red.dec.Jud.M.S.S./13.11.2015
Emis 2 comunicări/19.11.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 513/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 518/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
