Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 44/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 44/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 21-08-2015 în dosarul nr. 44/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIIVLĂ NR.44/CM
Ședința publică din 21 august 2015
Complet specializat pentru cauze
privind conflicte de muncă
PREȘEDINTE M. G.
Judecător M. P.
Judecător J. Z.
Grefier G. C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. „I. Ț. AIR” SRL, cu sediul procesual ales la SCPA M., Boniu, M. în București, Calea 13 Septembrie 59-61, ..5 împotriva deciziei civile nr. 43/CM/07 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ *, având ca obiect contestație decizie concediere, în contradictoriu cu intimatul C. O. V., cu domiciliul ales în C., ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă d-na avocat S. E. P. pentru contestatoarea S.C. „I. Ț. AIR” SRL, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015 depusă la dosar, fila nr.25 și d-na avocat D. A. pentru intimatul C. O. V.,în baza împuternicirii avocațiale . nr._/11.08.2015 depusă la dosar, fila nr. 23.
Procedura este legal îndeplinită, în conformitate cu disp.art. 87 și urm. cod procedură civilă.
S-a efectuat referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a evidențiat părțile aflate în conflict judiciar, obiectul, stadiul procesual al cauzei, precum și mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare, după care:
Întrebați fiind, apărătorii părților învederează instanței că nu mai au cereri prealabile de formulat, solicitând cuvântul pentru dezbateri.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației în anulare, în raport de disp. art. 317 alin.1 pct.2 C.pr.civ.
Având cuvântul, apărătorul contestatorului apreciază admisibilă cererea privind contestația în anulare formulată de contestator, față de motivul invocat,
cu privire la încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență, respectiv greșita compunere a completului de judecată din care au făcut parte și doi judecători care își exprimaseră deja părerea asupra fondului speței ce urma a fi soluționată.
Arată că, potrivit încheierii de ședință din data de 4 martie 2014, instanța a dispus unirea excepției nulității invocate de recurentul contestator cu fondul cauzei și a acordat cuvântul asupra recursului, iar în mod implicit a intrat în cercetarea recursului.
În practică s-a reținut faptul că normele ce reglementează acest tip de incident procedural sunt de ordine publică, această soluție fiind preluată de legiuitor în Noul cod de procedură civilă, prevăzând în conținutul art.41 alin.1 situația judecătorului care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza, ce nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare, sau revizuire. Această situație vizează nulitatea absolută, chiar dacă judecătorul nu s-a abținut ori nu a fost recuzat, neregularitatea putând fi invocată în orice stare a pricinii.
Apreciază că aceste dispoziții se coroborează cu dispozițiile art.503 alin.2 din Noul cod de procedură civilă, potrivit căruia calea de atac a contestației în anulare se exercită împotriva hotărârilor definitive când hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței.
Prin urmare, solicită respingerea excepției inadmisibilității cererii, admiterea contestației în anulare cu consecința anulării deciziei civile nr.43/2015 pronunțate de Curtea de Apel C. și respingerea recursului formulat de intimat.
La solicitarea instanței apărătorul contestatoarei învederează că prezența cerere de contestație în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile vechiului cod de procedură civilă iar invocarea dispozițiilor art.41 din Noul cod de procedură civilă reprezintă o susținere cu privire la optica legiuitorului, care conferă o formă mai clară dispozițiilor legale prevăzute de art. 317 alin.1 pct.2 C.pr.civ.
Apărătorul intimatului consideră că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod de procedură civilă, față de împrejurarea că legiuitorul nu a statuat situația în care că partea nemulțumită poate face trimitere la ambele coduri de procedură.
În ceea ce privește admisibilitatea contestației în anulare, apreciază că nu poate fi primită, având în vedere îndeplinirea a doua condiții cumulative statuate de legiuitor. În ceea ce privește prima condiție ce se cerere a fi îndeplinită, apreciază că este evident faptul că hotărârea a căreia anulare se solicită este irevocabilă .
Cu privire la cea de a doua condiție cerută de legiuitor, solicită a se avea în vedere încheierea de ședință din 26 mai 2015, aflată la fila nr.80, în care contestatoarea a invocat faptul că ar fi existat un incident procedural, în sensul că în compunerea completului de judecată, doi magistrați ar fi făcut parte din completul care a judecat pricina în primul ciclu procesual. La momentul respectiv, instanța interpelând reprezentantul contestatoarei a considerat să nu formuleze nicio cerere. Astfel, văzând dispozițiile art. 317 alin.1 pct.2, consideră că este evident faptul că în speță acest tip de lege privește încălcarea acelor norme de competență absolută care au fost reglementate de art.159 C.pr.civ. și nu sunt incidente dispozițiile cu privire la încălcarea unor norme de organizare, de compunere a completului de judecată.
Cu privire la temeinicia contestației în anulare, apreciază că cererea este netemeinică, motivat de faptul că cei doi magistrați s-au pronunțat în primul ciclu procesual asupra unui motiv de nulitate absolută a hotărârii recurate, pentru nesemnarea minutei de către cei doi magistrați asistenți, aceștia neputând intra în cercetarea fondului. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul contestatorului consideră că indiferent dacă cei doi judecători au apreciat ori nu să se abțină, dacă au fost ori nu recuzați, acesta este un motiv de ordine publică ce a fost încălcat. Cu privire la cel de-al doilea motiv invocat de apărătorul intimatului, apreciază că nu se poate fi reține faptul că judecătorii nu au intrat în dezbaterea fondului din moment a fost unită excepția invocată cu fondul cauzei.
După închiderea dezbaterilor au fost depuse la dosar concluzii scrise de către apărătorii părților.
Curtea, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra admisibilității contestației în anulare și asupra fondului cauzei.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel C. la data de 16.07.2015 contestatorul . SRL a formulat în contradictoriu cu intimatul O. V. C. contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.43/CM/07.07.2015 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ *.
În motivarea contestației în anulare s-a arătat faptul că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, deoarece ambele recursuri au fost soluționate de Curtea de Apel C., de instanțe în compunerea cărora se regăsesc aceiași doi judecători, M. B. și M. S. S..
Ambele decizii au fost favorabile reclamantului contestator, iar dintre acestea, decizia atacată cu contestație în anulare a fost pronunțată de o instanță din compunerea căreia au făcut parte doi magistrați ce și-au spus anterior părerea cu privire la pricină, astfel rezultând în mod evident că această decizie a fost pronunțată de o instanță care nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
Arată contestatorul că, potrivit disp. art. 27 pct.7 C.pr.civ. judecătorul trebuie să se abțină dacă și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă, dispoziții care reprezintă aplicarea art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul oricărei persoane de a-i fi judecată cererea de o instanță independentă și imparțială, reglementare regăsită și în alte acte normative interne (art.2 alin.1 și art.10 din Legea nr.304/2004, art.1 alin.2 și art.90 din Legea nr.303/2004 și art. 124 alin.1 și 2 din Constituție).
Normele ce reglementează abținerea sunt absolute, sunt de ordine publică, încălcarea lor reprezentând un motiv de casare pentru nerespectarea dispozițiilor legale imperative privind alcătuirea instanței.
Art.41 alin.1 NCPC instituie două cazuri în care judecătorul trebuie să se abțină (norme cu valoare absolută), respectiv:
a. situația judecătorului care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire;
b.cazul judecătorului care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza și care nu poate judeca aceeași cauză după trimiterea cauzei spre rejudecare;
Apreciază contestatorul că, spre deosebire de reglementarea C.pr.civ. anterior, trebuie să se abțină judecătorul care a pronunțat fie și o încheiere interlocutorie, nefiind necesară pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să dezinvestească instanța de judecată. Noua reglementare a fost argumentată prin aceea ca încheierile interlocutorii lasă să se întrevadă rezultatul final al procesului în privința problemei soluționată prin încheiere.
Este evidentă extinderea sferei interdicției vis-a-vis de vechea reglementare. Având în vedere doctrina și practica în materie, Noul cod de procedură civilă prevede ca această cale a contestației în anulare se exercită potrivit art.503 alin.2 exclusiv împotriva hotărârilor definitive ale instanțelor de recurs, pentru următoarele motive: hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolută sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.317 alin.1 pct.2 din Codul de procedură civilă.
Intimatul O. V. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.
În motivarea întâmpinării s-au invocat următoarele:
În cadrul dosarului de recurs, în prim ciclu procesual, a fost invocată excepția de nulitate absolută a hotărârii recurate, motivat de faptul că minuta nu era semnată de către asistenții magistrați, situație ce atrage anularea acesteia.
În acest sens, instanța de recurs, în primul ciclu procesual a dispus, fără a intra în cercetarea fondului.
Potrivit dispozițiilor art.317 C.pr.civ., contestația în anulare poate fi promovată pentru două motive: când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; când hotărârea a dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență;
Din redactarea textului de lege amintit rezultă, fără echivoc, faptul că este avută în vedere competența absolută prevăzută de art.159 C.pr.civ., respectiv competența generală, materială și competența teritorială exclusivă.
Invocând ca motiv al cererii încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare a competență, contestatorul are în vedere, de fapt, incompatibilitatea anumitor membri ai completului de judecată care a pronunțat decizia atacată, susținând că această hotărâre a fost pronunțată de o instanță care nu era alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
În raport de aceste susțineri, este de subliniat faptul că incompatibilitatea unuia sau a mai multor membri ai completului de judecată nu generează încălcarea normelor privind competența absolută a instanțelor, fiind o situație care a primit o reglementare specială în codul de procedură civilă (art.24 și urm.)
Împrejurarea că cei doi membri ai completului de judecată, care a pronunțat decizia contestată, în recursul declarat în al doilea ciclu procesual, au participat și la pronunțarea deciziei în primul ciclu procesual, prin care s-a admis recursul și s-a dispus casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare, deși reală, nu este de natură să atragă sancțiunea incompatibilității acestora, în condițiile în care, prin prima hotărâre nu s-a procedat la analiza fondului cauzei și soluționarea raportului juridic litigios, cu consecința dezinvestirii instanței.
Potrivit doctrinei „judecătorul care s-a pronunțat doar asupra unor aspecte ce nu au legătură cu fondul cauzei” nu se regăsește în cazul de incompatibilitate prevăzut de art.24 C.pr.civ.
Analizând contestația în anulare formulată, Curtea a reținut următoarele:
Contestatorul . SRL a formulat contestație împotriva deciziei civile nr. 43/CM/07.07.2015 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ *.
În cauză sunt incidente dispozițiile vechiului cod de procedură civilă din 1865, procesul fiind început sub imperiul acestui cod. Deși contestatorul face trimitere la dispozițiile art.41 alin.1 din noul cod de procedură civilă prin care se reglementează cazurile de incompatibilitate absolută, acestea nu sunt incidente în cauză, având în vedere dispozițiile art.3 din Legea nr.76/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, potrivit cărora dispozițiile noului cod de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..
Potrivit dispozițiilor art.317 alin.1 pct.2 vechiul cod de procedură civilă hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe cale apelului sau recursului, când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Contestația în anulare obișnuită este admisibilă numai pentru neregularitățile procedurale vizate în mod expres de art.317 al.(1) C.pr.civ.
Contestația în anulare reglementată prin art. 317 al.1 pct.2 C.pr.civ. vizează situația când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Legiuitorul a reținut ca temei al acestei căi extraordinare de atac doar nesocotirea regulilor de competență absolută, respectiv a regulilor de competență generală, a regulilor de competență materială sau a regulilor de competență teritorială excepțională.
Acest motiv de contestație în anulare obișnuită nu poate fi invocat în cazul nesocotirii normelor privitoare la incompatibilitate, căci asemenea norme nu fac parte din categoria dispozițiilor legale referitoare la competență.
Prin contestația în anularea formulată contestatorul a invocat incompatibilitatea unor membri ai completului de judecată care au pronunțat decizia atacată, incompatibilitatea unor membri ai completului de judecată care au pronunțat decizia atacată, incompatibilitate reglementată prin art. 24 și urm. Cod procedură civilă.
Contestatorul deși avea posibilitatea nu a uzat de prevederile art.27 și art.29 al.2 C.pr.civ. și nu a înțeles să formuleze cerere de recuzare a judecătorilor care au participat la soluționarea recursului.
Împrejurarea că cei doi membri ai completului de judecată care a pronunțat decizia contestată, în recursul declarat în al doilea ciclu procesual, au participat și la pronunțarea deciziei în primul ciclu procesual, prin care s-a admis recursul și s-a dispus casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare, nu este de natură a atrage sancțiunea incompatibilității acestora, în condițiile în care prin prima hotărâre nu s-a procedat la analiza fondului cauzei și soluționarea raportului juridic litigios.
În cadrul dosarului de recurs, în primul ciclu procesual s-a casat hotărârea recurată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât minuta nu era semnată de către asistenții magistrați, situație ce atrăgea nulitatea hotărârii.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea a admis excepția inadmisibilității invocată de intimat și a respins contestația în anulare formulată de . SRL ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de S.C. „I. Ț. AIR” SRL, cu sediul procesual ales la SCPA M., Boniu, M. în București, Calea 13 Septembrie 59-61, ..5, împotriva deciziei civile nr. 43/CM/07 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ *, având ca obiect contestație decizie concediere, în contradictoriu cu intimatul C. O. V., cu domiciliul ales în C., ., ..C, ., județul C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.08.2015.
Președinte,Judecător, Judecător,
M. G. M. P. J. Z.
Grefier,
G. C.
red.jud.J.Z.-01.09.2015
tehnoerd.gr.G.C-02.09.2015
ex-2-
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 7/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Constatare nulitate absolută contract de muncă. Decizia nr.... → |
|---|
