Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 513/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 513/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 513/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 513/CM
Ședința publică din 13 octombrie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - R. A.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol pronunțarea apelului civil declarat de apelanții reclamanți G. V. M., Z. V., L. M., R. L. (fostă Ț.), M. M., T. N., F. I., S. M., T. Ș., I. I., M. E., D. SEVATIȚA, B. G., Ș. D., T. S. și B. E., toți cu domiciliul procesual ales în O., ., județul C., la Cabinet de Avocat P. F., împotriva sentinței civile nr. 2887 din 19 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect drepturi bănești, în contradictoriu cu intimații pârâți S.C. R. G. S.R.L., cu sediul în București, Piața Presei Libere nr. 3-5, Clădirea City GateNorth Tower, .-5, sector 1 și S. L. PETROCHIMISTUL, cu sediul în localitatea Midia-Năvodari, ., județul C. și intimații reclamanți I. N., V. M. C., I. I., G. I. S., I. C., P. B., B. L., R. C. A., I. C. A. (G.), S. G., H. V., D. M. C., Z. V., B. V., B. V., C. A., C. I., Z. S., R. I., E. A., Z. I., S. N. B., S. C., L. P., BODOLICĂ C., C. G., T. I., S. A., S. N., H. D., L. S., C. V., M. G., I. N., C. I. și C. R., toți cu domiciliul procesual ales în O., ., județul C., la Cabinet de Avocat P. F..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22 septembrie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Completul de judecată, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 29 septembrie 2015 și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 07 octombrie 2015 și 13 octombrie 2015, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea formulată de reclamanții I. N., V. M. C., I. I., G. I. S., I. C., P. B., B. L., R. C. A., I. C. A. ( G.), S. G., H. V., D. M. C., Z. V., B. V., B. V., C. A., C. I., Z. S., R. I., E. A., Z. I., S. N. B., S. C., L. P., B. C., C. G., T. I., S. A., G. V. M., S. N., Z. V., H. D., L. S., C. V., L. M., M. G., R. L. (fosta T.), M. M., I. N., C. I., T. N., F. I., S. M., T. S., I. I., M. E., D. S., B. G., S. D., C. R., T. S., B. E. în contradictoriu cu pârâții ., S. L. PETROCHIMISTUL, înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ s-a solicitat obligarea paratei la plata către fiecare dintre reclamanți a sporului de vechime de 25 % cuvenit, retroactiv pe trei ani de zile anterior introducerii prezentei acțiuni și în continuare până la data soluționării acțiunii, să se constate nulitatea absolută parțială a art. 7.2 din Anexa 7 la CCM pe unitate 2013 - 2015 prin care se recunoaște introducerea sporului de vechime în salariu deși acest lucru nu corespunde adevărului, având o cauză ilicită, obligarea pârâtei să înlocuiască aceste dispoziții nule cu introducerea în CCM pe unitate a obligativității plații sporului de vechime minim legal prevăzut de CCMR Chimie Petrochimie conform art. 142 din Legea nr. 62/2011.
În motivare s-a arătat că reclamanții P. B., I. C. A. (G.), Z. S., S. N. B., S. C., B. C., L. S., L. M., M. G. au o vechime sub 20 de ani, iar reclamanta S. M. I. a solicitat acordarea sporului până în noiembrie 2011, R. L. până în ianuarie 2011.
Reclamanții au precizat încă de la început că acest spor de vechime cuvenit nu a fost introdus in salariu așa cum va pretinde în apărare pârâta arătând că apărarea paratei este ca toate societățile din grupul R. au sporul inclus in salariu prin CCM pe anul 2001, lucru care s-a dovedit deja printr-o hotărâre irevocabila ca nu este real.
Astfel, în dosarul nr ._ salariații unei societăți din acest grup respectiv salariații . SRL au formulat o acțiune similara solicitând acordarea sporului de vechime cuvenit. In această cauză angajatorul a susținut că acest spor de vechime a fost introdus în salariu prin CCM-ul din anul 2001 (mai exact printr-un act adițional nr. 10 din 30.03.2001 la CCM-ul din anul 1998 încheiat la nivelul Petromidia SA poziția 10), act adițional care arată explicit că începând cu data de 01.02.2001 vor fi introduse în salariu sporurile pentru condiții deosebite de muncă prevăzute la art. 48 alin. 2 lit.a la d adică spor pentru condiții grele, periculoase, nocive si penibile. "
Si instanța de fond și cea de recurs au argumentat în hotărârile pe care le-au anexat că nu s-a făcut dovada că sporul de vechime a fost introdus în salariu ceea ce ar fi presupus și dovada unui mecanism de majorare a salariului de baza in funcție de vechime. Astfel societatea pârâtă trebuia să facă dovada că fie la momentul încheierii CIM, fie în mod expres prin CCM pe unitate. Acest spor a fost introdus în salariu, urmat de introducerea efectivă a acestui spor în salariu, ceea ce în speța nu s-a întâmplat, hotărârea fiind irevocabilă în sensul obligării acestei unități la plata acestui spor.
Având în vedere ca s-a demonstrat irevocabil că la nivelul anului 2001 toți reclamanții care erau angajații pârâtei nu au beneficiat si de introducerea acestui spor de vechime in salariu, reclamanții au considerat că în speță nu este utilă, concludenta si pertinentă efectuarea unei expertize contabile care să cuantifice aceste drepturi, calculul matematic fiind extrem de simplu respectiv numărul de luni înmulțit cu 25 % din salariul de baza, aspect care în caz de divergență poate fi calculat în faza de executare silită (evident însă că nu se opun unei astfel de probe dacă instanța o va considera utilă ).
În drept reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Contractului Colectiv de munca pe Ramura Chimie si Petrochimie care se aplică pârâtei cuprinsă în mod expres în anexa la acest contract si care a fost prelungit pana la 31.07.2013 conform adresa_ / 691 / DDS / 17.05._. Având în vedere că la data negocierii CCM pe unitate acest CCM pe ramura era în vigoare, CCM pe unitate trebuia să prevadă cel puțin aceste drepturi minime din contractul încheiat la nivel superior, astfel că cel puțin pana la expirarea CCM pe unitate (in speța 2015 ) acest spor de vechime trebuie acordat.
In dovedire s-au solicitat înscrisuri, interogatoriu, eventual expertiza contabila.
La data de 8.08.2013 reclamanții au modificat acțiunea în sensul că nu mai solicită nulitatea art.7.2 din anexa 7 la CCM 2013-2015 ci nulitatea art.85.3 și 85.5 din CCM pe unitate deoarece părțile nu au făcut o astfel de recunoaștere expresă ci consideră că art.85.3 și 85.5 din CCM pe unitate există o astfel de recunoaștere implicită a introducerii sporului de vechime.
Pârâta . a formulat în termenul legal întâmpinare prin are a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată având în vedere următoarele argumente:
Contractul colectiv de muncă de muncă la nivelul ramurii Chimie și Petrochimie pe anii 2010-2012 pe care își întemeiază reclamanții nu este și nu a fost niciodată aplicabil la nivelul . aspect confirmat de sentința civilă nr._/30.1.2011 a Tribunalului București ..
Cu privire la obligarea la plata sporului de vechime se arată că prin CCM la nivel . în anexa 7 partenerii au inclus clauza potrivit căreia „Părțile recunosc că sporul de vechime a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu 2001 pentru salariații angajați la acea dată în cadrul R. Rafinare Complex Petromidia și R. Rafinare Rafinăria V. S.A. PLOIEȘTI totodată părțile confirmând că societățile din Grupul R. la care au fost angajați ulterior au stabilit salariul de încadrare în aceleași condiții „Se apreciază că această dispoziție nu a făcut altceva decât să confirme situația de fapt preexistentă, părțile recunoscând că sporul de vechime a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 2001.
Pârâta arată că textul art. 38 din Codul muncii stabilește interdicția încheierii unui act prin care unui salariat i s-ar limita sau ar renunța la drepturile ce îi sunt conferite prin lege, orice tranzacție prin care s-ar urmări renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi fiind lovită de nulitate și că este perfect acceptabil ca printr-o dispoziție de tipul celei ce se regăsește în art. 38 din Codul muncii să fie protejate drepturile legale ale unui salariat, însă analizând strict textul art. 38 din Codul muncii, se observă că nicăieri legiuitorul nu interzice renunțarea la un drept câștigat, ci numai renunțarea la dreptul recunoscut de lege. în consecință, în limitele stabilite de lege, partenerii sociali, patronul și sindicatele, sunt liberi să negocieze așa cum consideră.
Interdicția de renunțare la un drept recunoscut de lege (or, dreptul la plata sporului de vechime nu reprezintă un drept născut din lege, ci este rezultat al negocierii, drept născut din aplicarea unor dispoziții convenționale, in speța CCM la nivel de ramura Chimie Petrochimie pe care îl invoca reclamanții) - impune numai imposibilitatea negocierii unor drepturi sub nivelul stabilit de lege.
Includerea sporului de vechime s-a făcut așadar începând cu anul 2001 pentru salariații angajați la acea data in cadrul R. Rafinare Complex Petromidia si R. Rafinare Rafinăria S.A. Ploiești, convenindu-se ca sporul de vechime la nivelul maxim de 25% sa fie inclus in salariu de baza pentru toți salariații (chiar daca nu toti aveau vechimea necesara care ar fi conferit dreptul la sporul de vechime in procent maxim).
Se mai susține că drepturile salariale ale angajaților nu au fost limitate sau diminuate prin absorbția sporului de vechime in salariul de baza in anul 2001. Sporurile pentru condiții de muncă precum și sporul de vechime au fost prevăzute, acordate și plătite în mod aparte până în februarie 2001, iar ulterior, prin includerea acestora în salariul de bază, operațiune perfect admisă de legislația în vigoare la acel moment, nu au determinat o scădere a salariului, ci dimpotrivă atât salariul de bază, cât și salariul brut și în special veniturile nete ale salariaților au crescut. Absorbția efectivă a sporului de vechime în salariul de bază rezultă fără dubiu din toate documentele care atestă acordarea și plata salariului (Fluturașii de plată, carnetele de muncă precum și Ghidul angajatului) toate aceste înscrisuri fiind depuse ca Anexă la prezenta. Practic, din toate documentele mai sus enunțate rezultă fără dubiu faptul că în februarie 2001 a avut loc o majorare consistenta a veniturilor angajaților prin includerea in salariul de baza a procentului maxim de 25% pentru toti angajații, indiferent de vechimea in munca a acestora.
Pârâta a apreciat că nu poate fi vorba despre o limitare sau renunțare la un drept „legal", atâta vreme cât in Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe care îl invoca în întemeierea susținerilor lor și reclamanții din prezenta cauză, stabilește expres în cuprinsul art. 41 alin. (2) faptul că sporul de vechime nu se mai acordă acolo unde acesta a fost deja inclus în salariul de bază. Or, așa cum am subliniat anterior, sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază al salariaților încă din anul 2001, iar o susținere contrara din partea reclamanților la acest moment nu poate fi interpretată decât ca fiind un act de rea voința, in condițiile in care prin acțiunea introductivă practic se neagă o realitate evidentă, respectiv faptul că sporul de vechime, alături de sporul pentru condițiile de muncă și o . avantaje pentru salariații de unde au fost ulterior transferați o mare parte din reclamanții din prezenta cauza, au fost absorbite în salariul de bază încă din februarie 2001. în consecință, recunoașterea intervenită în Contractul colectiv de muncă încheiat în 2013, și a cărei nulitate se solicită prin prezenta acțiune, ca de altfel si recunoașterea intervenita in anul 2011 sau chiar anterior acestui moment, prin contractele colective de munca încheiate la nivelul unității, era absolut normală, atâta vreme cât se confirma o realitate existentă de peste 12 ani.
S-a mai susținut în continuare că textul cuprins în anexa 7 din Contractul colectiv de munca negociat la nivel de unitate confirmă absorbția sporurilor în salariu, teorie susținută si de contractele colective de munca la nivel național din perioada 2001 - 2010.
Atâta vreme cât, prin negocierea unei clauze de tipul celei ce se regăsește în anexa 7 din CCM nu se diminuează salariul de baza al reclamanților sub limita minimă prevăzută de lege (acesta fiind dreptul conferit de lege), ci se confirmă o stare de fapt existentă la momentul 2001, o astfel de clauza este perfect valabilă.
S-a mai arătat că recomandarea Confederațiilor sindicale și patronale de la nivel național nu este deloc întâmplătoare. Menținerea în continuare în practica socială din România a sporului de vechime este din ce în ce mai periculoasă, raportat la toate Directivele și Convențiile Europene la care a aderat România, și care toate fac referire la criteriul vârstei ca fiind posibil criteriu de discriminare. Or, acordarea sporului în funcție de vechimea totală în muncă (și nu de vreo formă de fidelitate a salariatului față de o anumită companie, fidelitate ce s-ar putea admite a fi recompensată), nu reprezintă altceva decât o formă, aproape directă, de discriminare, pentru poziții identice, salariați identici din punct de vedere profesional urmând să obțină venituri diferite.
S-a susținut că în Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, adoptată la 12 dec. 2007, se precizează în cuprinsul art. 21 (intitulat „Nediscriminarea") la alin. (1) că: „Se interzice discriminarea de orice fel, bazata pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală."
Totodată în Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene din 13 dec. 2007, Tratat semnat și de președintele României, s-a modificat art. 2 alin. (3) teza a doua, textul actual fiind următorul: „Uniunea combate excluziunea socială și discriminările și promovează justiția și protecția socială, egalitatea între femei și bărbați, solidaritatea între generații și protecția drepturilor copilului". De asemenea, prin pct. 18 din actul modificator, s-a adăugat art. 5b la Tratatul de bază, text ce stabilește că: „în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea caută să combată orice discriminare pe motive de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârsta sau orientare sexuală."
Pârâta a apreciat că acordarea sporului de vechime duce la o discriminare între salariați, simplul fapt că unii dintre aceștia sunt mai în vârstă și au acumulat mai multă „vechime în muncă" fiind de natură a-i îndreptăți, automat, la un venit mai mare. O asemenea gândire, chiar dacă încă nu a fost direct sancționată ca discriminatorie, reprezintă o evidentă inechitate în domeniul muncii. Soluția integrării sporului de vechime în salariul de bază reprezintă o soluție de echitate socială ce trebuie întărită și nicidecum demontată și sancționată de practica jurisprudențială. De altfel, de la momentul în care partenerii sociali de la nivel național au recomandat includerea sporurilor permanente în salariul de bază și au condiționat acordarea expresă a sporului de vechime doar de neincluderea acestuia în salariul de bază, s-a avut în vedere exact soluția de echitate socială despre care fac vorbire normele europene.
In concluzie, față de toate argumentele precizate mai sus, pretențiile reclamanților sunt nefondate. Dreptul la sporuri permanente este un drept condiționat. El există numai în măsura în care nu a fost absorbit în salariul de bază. în momentul în care absorbția s-a realizat, dreptul subiectiv la acel spor nu mai există și, în consecință, orice pretenție cu privire la acel spor devine neîntemeiată.
Faptul ca s-a realizat absorbția sporului de vechime in salariul de baza al reclamanților este un aspect confirmat atât de carnetele de muncă ale salariaților, de semnătura asumată de fiecare pe Ghidul angajatului, de fluturașii de salariu, cât si de clauza din art. 85 pct. 3 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2013 - 2015 prin care se recunoaște expres absorbția sporurilor permanente in salariul de baza pentru toți angajații începând din anul 2001. aspect confirmat inclusiv de contractul colectiv de munca încheiat in anul 2010.
Pârâta a arătat că în eventualitatea admiterii acțiunii, nu se justifică cererea reclamanților de acordare a sporului de vechime distinct de salariul de baza cel puțin începând cu 31.07.2012 si în continuare până la data soluționării cererii de chemare in judecata, în temeiul CCM pe ramura Chimie Petrochimie art. 66 alin. (3) Ut. b) si CCM unic la nivel național:
Dreptul la plata sporului de vechime nu reprezintă un drept născut din lege, ci este rezultat al negocierii, drept născut din aplicarea unor dispoziții convenționale, in speța CCM la nivel de ramura, respectiv CCM la nivel național.
Contractul colectiv de munca unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 si-a încetat valabilitatea, prin împlinirea termenului pentru care a fost încheiat, la data de 29.12.2010, astfel cum rezulta din informațiile oficiale publicate pe site-ul Ministerului Muncii.
La nivel național nu mai există contract colectiv de muncă începând cu ianuarie 2011, având în vedere si faptul că începând cu data de 13 mai 2011, data intrării in vigoare a Legii nr. 62/2011, instituția contractului colectiv de munca la nivel național nu mai exista, așa cum stabilește art. 128 din Legea nr. 62/2011, potrivit căruia contractele colective de munca se pot negocia la nivel de unități, grupuri de unități si sectoare de activitate.
Astfel, pretențiile reclamanților de acordare a sporului de vechime ulterior datei de 1 ianuarie 2011 se întemeiază practic pe un act inexistent.
In ce privește Contractul colectiv de munca la nivelul ramurii Chimie Petrochimie pe anii 2010 -2012, aplicabilitatea acestuia față de intimată a încetat, în acest sens fiind transmisa de către . in luna iunie 2012, Notificarea către părțile semnatare ale contractului colectiv de munca menționat, prin care R. G. precizează expres faptul ca clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de ramură chimie - petrochimie nu îi mai sunt incidente, atâta vreme cât interesele intimatei nu au fost, nu sunt și nu vor fi reprezentate în cadrul negocierii acelui contract printr-o grupare asociativă din care intimata să facă parte. în mod expres, intimata a precizat că nu este membră a FEPACHIM (asociație patronală semnatară a contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii) și pe cale de consecință, nu se poate considera parte a unui contract la a cărui negociere nu a participat nici direct și nici prin mandatar (a se vedea în anexa la prezenta NOTIFICAREA susmenționată). Cu toate acestea, și contrar dispozițiilor art. 143 alin. (4) coroborat cu art. 136 alin. (2) din Legea nr. 62/_, se invocă aplicabilitatea contractului colectiv de muncă a nivelul ramurii chimie petrochimie și în ceea ce privește intimata R. G..
Or, R. G. nu numai că nu și-a împuternicit vreun reprezentant să negocieze pentru el în baza unui mandat special, dar mai mult, a notificat expres Federațiile sindicale și patronale semnatare ale contractului colectiv cu privire la faptul că din punctul său de vedere, contractul de la nivelul ramurii a încetat.
Pârâtul S. L. PETROCHIMISTUL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive și excepția lipsei de interes, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii apreciind că sporul de vechime a fost introdus în salariu aspect ce poate fi contestat din cărțile de muncă ale reclamanților .
Acest pârât apreciază că nu pot fi acordate prevederile CCM la nivel superior deoarece acesta-cel la nivel de ramură-stipula la art.66 alin.3 că sporurile de vechime se acordă la un nivel de 25% la o vechime de peste 20 de ani din salariul de bază acolo unde nu au fost introduse în cazul de față.
Se mai susține că alegația reclamanților potrivit căruia pârâtul a introdus în mod fals în CCM pe unitate din 2013-2015 în anexa 7 faptul că „părțile recunosc că sporul de vechime a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 2001 „ este neîntemeiată.
Prin notele de ședință din data de 15.04.2014 pârâta ., a invocat excepția inadmisibilității și a prescripției acțiunii.
În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesual pasive și a lipsei de interes invocate de pârâtul S. PETROCHIMISTUL, instanța le-a respins având în vedere următoarele:
Calitatea procesual pasivă presupune identitatea între persoana pârâtului și cel care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Unul din capetele de cerere se referă la constatarea nulității unei prevederi din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, respectiv art..85.3 și 85.5 din CCM pe unitate, or conform prevederilor art.134 alin.1 lit B.a din legea nr.62/2011 una dintre părțile contractului colectiv de muncă sunt angajații reprezentați la negocieri de către sindicatul legal constituit și reprezentativ potrivit legii. Rezultă așadar că pârâtul S. PETROCHIMISTUL are calitate procesual pasivă.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, tribunalul a reținut definiția interesului potrivit căreia prin interes se înțelege folosul material sau moral pe care-l urmărește cel ce pornește acțiunea sau săvârșește un act procedural.
Interesul trebuie să fie legitim (în legătură cu pretenția formulată), personal și direct (folosul practic trebuie să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală), născut și actual.
Instanța a reținut că în cazul de față dreptul pretins este actual, este născut, astfel încât reclamanții au interes în susținerea acțiunii.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâta ., instanța a respins-o deoarece acțiunea dedusă judecății este una în realizarea dreptului, iar nu o acțiune în constatare, astfel încât să se pună problema respectării caracterului subsidiar al acțiunii, ca și condiție de admisibilitate a acesteia, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art.25 din c.pr.civ. referitoare la acțiunea în constatare.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocat de aceeași pârâta, tribunalul a respins-o având în vedere dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, potrivit cu care se prescriu în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune pretențiile ,ului în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator
Conform art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii, se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, pretențiile formulate în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În speță, pretențiile ce formează obiectul litigiu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art. 159 Codul muncii contraprestația muncii depuse de către salariat, aceasta cuprinzând - în raport de prevederile art. 160 Codul muncii - salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
În mod evident, excepția vizând incidența art. 268 alin. 1 lit e Codul muncii nu mai subzistă în acest caz, motiv pentru care a fost respinsă ca nefondată, drepturile putând fi pretinse în termenul de trei ani stabilit prin lit. c al aceluiași articol.
Reclamanții B. L., B. V.,B. C., B. V., C. R., C. I., C. A., C. I., C. G., C. V., D. M. C., E. A., G. I. S., H. D., H. V., I. C. A. ( G.), I. I., I. C., I. N., I. N., L. S., L. P., M. G., P. B., R. I., R. C. A., S. A., S. N., S. G., S. N. B., S. C., T. I., V. M. C., Z. S., Z. V., Z. I. prin înscris autentic au declarat că renunță la judecată, instanța urmând a lua act de manifestarea de voință a acestor reclamanți.
Prin sentința civilă nr.2887/19 noiembrie 2014, Tribunalul C. a luat act de renunțarea reclamanților B. L., B. V., B. C., B. V., C. R., C. I., C. A., C. I., C. G., C. V., D. M. C., E. A., G. I. S., H. D., H. V., I. C. A. (G.), I. I., I. C., I. N., I. N., L. S., L. P., M. G., P. B., R. I., R. C. A., S. A., S. N., S. G., S. N. B., S. C., T. I., V. M. C., Z. S., Z. V., Z. I. la judecată.
S-au respins excepțiile inadmisibilității și prescripției dreptului material la acțiune ca nefondate.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții G. V. M., Z. V., L. M., R. L. (fosta T.),M. M., T. N., F. I., S. M., T. S., I. I., M. E., D. S., B. G., S. D., T. S., B. E., în contradictoriu cu pârâții . și S. L. PETROCHIMISTUL, ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au fost salariați ai . PETROMIDIA SA până în luna noiembrie 2001 când au fost transferați la ., iar ulterior, în anul 2006 aceștia au încheiat contracte individuale de muncă cu . . Astfel, la momentul formulării acțiunii reclamanții au calitatea de salariați si societății pârâte .. și prin acțiunea dedusă judecății se solicită ca principal capăt de cerere obligarea pârâtei la plata sporului de vechime de 25%, întemeindu-și în drept acțiunea pe dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de ramură Chimie și Petrochimie.
Conform art.66 alin.3 lit. b din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de R. Chimie și Petrochimie se prevedea obligativitatea acordării sporului de vechime în procent de minim 5 % pentru 3 ani vechime și 25% pentru vechime de peste 20 de ani din salariul de bază tranșele de eșalonare stabilindu-se la nivelul agenților economici prin negociere acolo unde nu au fost introduse în salariu.
Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură îi este aplicabil pârâtei S.C. R. G. S.R.L. până la data de 31.07.2012 când pârâta a notificat părțile semnatare cu privire la încetarea efectelor acestui contract colectiv de muncă.
Problema de dezlegat în prezenta cauză este cea a includerii sau nu a sporului de vechime în salariul acordat reclamanților în condițiile în care este fără putere de tăgadă că această includere în salariu nu avut loc prin contract colectiv de muncă sau acte adiționale la contractele individuale de muncă.
Este adevărat că potrivit Contractelor Colective de muncă la Nivel de unitate până în anul 2013 nu s-a prevăzut în mod expres includerea sporului de vechime în salariul însă pârâta a susținut că aceasta s-a realizat în anul 2001 sens în care au fost depuse la dosarul cauzei atât fluturașii de salariu aferenți lunilor ianuarie februarie 2001 în care sporul de vechime era evidențiat în mod distinct și fluturașii de salariu ulterior acestei date unde acest spor de vechime nu mai este evidențiat separat.
Un alt argument în sensul includerii acestui spor în salariu îl reprezintă și „Ghidul angajatului” înscris luat la cunoștință de către reclamanți în luna aprilie 2001 și prin care li se aducea la cunoștință acestora modalitatea de calcul a salariilor, inclusiv prin luarea la cunoștință a includerii sporului de vechime în salariul de bază, aspect care echivalează cu manifestarea acordului de voință la modificarea salariului.
Tribunalul a reținut că, într-adevăr modificarea contractului individual de muncă poate avea loc numai cu acordul părților, iar schimbarea salariului echivalează fără îndoială cu modificarea contractului individual de muncă.
Instanța a reținut că prin ordinul 98/2.04.2001 s-a modificat unilateral contractul individual de muncă însă prin semnarea de către salariați a ghidului salariatului reclamanții și-au însușit cel puțin odată cu semnarea acestuia, aprilie 2001, modificarea contractului, ceea ce echivalează cu manifestarea de voință a acestora la noua modificare.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, instanța reține că la nivelul anului 2001, luna aprilie, diferența salarială acordată fiecărui salariat a variat între 151,17% și 172,20% față de luna precedentă.
Totodată în carnetele de muncă ale reclamanților a fost precizat Ordinul 98/2.04.2001 la stabilirea salariului, ordin ce privea modificarea salariilor personalului din cadrul R. RAFINARE COMPLEX PETROMIDIA SA.
Mai mult, instanța a constatat că prin art.85 pct. 3 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate se prevede că” Salariul cuprinde salariul de bază, adaosurile și sporurile …În cazul utilizării în contractul colectiv de muncă a cuvântului salariu fără altă precizare acesta se va considera egal cu salariul de bază plus sporurile și adaosurile la salariu „, operând astfel o prezumție a includerii sporurilor în salariu în cazul neevidențierii în mod distinct prin contractele colective de muncă.
Instanța a constatat astfel că la nivelul lunii aprilie 2001 a avut loc această includere în salariu și a sporului de vechime.
Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură a prevăzut niveluri minimale ale sporului de vechime, însă nu au interzis acordarea unor sporuri mai mari pentru unii salariați și nici asimilarea celor cu vechime mai mică la regimul celor cu vechime mai mare. Astfel, R. RAFINARE COMPLEX PETROMIDIA, la acea dată a inclus un spor de 25% de vechime în salariu fără a diferenția salariații în funcție de tranșele diferite de vechime în care aceștia s-ar fi aflat la nivelul anului 2001.
Mai mult din răspunsul la interogatoriu al angajatorului rezultă că în cauză reclamanților le-au fost încheiate contracte individuale de muncă iar” la rubrica sporuri nu există mențiuni exprese cu privire la acordarea unui anume spor permanent”(răspuns la întrebările 2 și 3).
Ulterior datei de 31.07.2012, pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate având în vedere notificarea pârâtei privind încetarea Contractului Colectiv la Nivel de ramură Chimie și Petrochimie .
Așadar, raportat la toate aceste considerent, instanța a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata către fiecare dintre reclamanți a sporului de vechime de 25 % cuvenit, retroactiv pe trei ani de zile anterior introducerii prezentei acțiuni si in continuare pana la data soluționării prezentei acțiuni ca nefondat.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la constatarea nulității art.85.3 și 85.5 din CCM la nivel de unitate, instanța urmează a o respinge având în vedere următoarele:
Potrivit art.85.3 se prevede că Salariul cuprinde salariul de bază, adaosurile și sporurile, iar art.85.5 „În cazul utilizării în contractul colectiv de muncă a cuvântului salariu fără altă precizare, acesta se va considera egal cu salariul de bază plus sporurile și adaosurile la salariu.
Nulitatea este o sancțiune care consta in lipsirea actului juridic civil de efectele sale firești întrucât acesta a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale imperative sau cu încălcarea condițiilor de validitate ale actului respectiv.
Potrivit art. 1250 din Noul Cod Civil, „contractul este lovit de nulitate absolută în cazurile anume prevăzute de lege, precum și atunci când rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general”.
În susținerea acestui capăt de cerere reclamanții nu au reliefat nicio cauză de nulitate absolută ce ar fi incidentă în cauză și care să conducă instanța la soluția constatării nulității absolute a acestor prevederi.
Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva aceste sentințe a formulat apel reclamanții G. V. M., Z. V., L. M., R. L. (fostă Ț.), M. marcela, T. nicoleta, F. I., S. M., T. Ș., I. Uoan, M. E., D. Sevastița, B. G., Ș. D., T. S. și B. E., invocând următoarele: Z. V. si L. M. apar ca fiind renunțători în expertiza nu și in dispozitivul sentinței; or, conform art. 406(6) C.Proc.Civ renunțarea se constata prin hotărâre; toți apelanții au fost angajați in mai 2007 cu excepția apelantei S. M. angajata in februarie 2011; apelantul G. V. MADALtN nu era angajatul R. în aprilie 2001 conform expertiza; instanța reține că toți reclamanții au fost transferați de la R. Rafinare Complex Petromidia la . in anul 2001 si apoi la R. G. in anul 2006 deși nu toti reclamanții au fost transferați, nu in 2006 și nu au fost transferați angajații ci s-a transferat activitatea; în realitate conform protocolului din 03.05.2007 salariații . menționați în anexa au fost preluați ca urmare a transferului activității la R. G.; printre cei transferați, deși nu are nici o relevanta întrucât nu este vorba de transfer de personal, aceasta instituție a transferului fiind abrogata din 2003, nu figurează G. V. M., Z. V., L. M., R. L., S. M.; instanța retine ca, Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Ramura Chimie Petrochimie se aplica pârâtei până în data de 31.07.2012 data notificării din partea pârâtei că nu face parte din această ramură deși nu exista nici o hotărâre judecătoreasca în legătura cu aceasta parata de excludere din ramura Chimie Petrochimie; notificarea nu poate invalida un CCM pe ramura si nu are nici un efect, nefiind opozabila reclamanților; instanța analizează includerea sau nu a sporului de vechime in salariu, reținând ab initio ca in mod categoric nu a fost introdus prin negocieri colective (este interesant de citit insa
răspunsul la întrebarea 1 la interogatoriu unde parata arata ca
aceasta introducere a sporului de vechime in salariu "a rezultat in
urma negocierilor intre partenerii sociali"); pârâta depune o data cu întâmpinarea o . înscrisuri însoțite de un opis in care se stipulează astfel: "explicație generala privind includerea in salariu a sporului de vechime (ghidul angajatului)”; pe de o parte nu este un act unilateral al angajatorului prin care se implementează măsura in discuție (nu este semnat de acesta), este semnat ulterior pretinsei introduceri a sporului de vechime in salariu deci nu este nici informare ci este o măsura luata cu ocazia consolidării salariilor in dolari, pentru ca fiecare salariat sa înțeleagă câți dolari valorează munca sa; instanța a reținut ca prin Ordinul 98/02.04.2001 s-a modificat unilateral CIM însa în aprilie salariații si-au însușit prin semnarea acestuia conținutul, ceea ce echivalează cu manifestarea de voința; dimpotrivă, la negocierile din anul 2001, s-a încheiat actul adițional nr. 10 la CCM - fila 177 dosar cu număr de ieșire 5624/30.03.2001 si înregistrat la ITM sub nr. 2807/02.04.2001 care la pct. 10 modifica art.42 menționând ca, cu 1 februarie 2001 se vor introduce in salariu sporurile pentru condiții deosebite de munca, sporul de 35 % pentru toți șoferii, contravaloarea ajutorului social, lata deci ca in aprilie 2001 reclamanții au primit retroactiv toate aceste drepturi; și procesul verbal încheiat in data de 29.03.2001, arată explicit modul de calcul al noului salariu; deci sporul de vechime se va adaugă la noul salariu negociat la fel ca si sporurile care nu sunt fixe (spor de noapte si sâmbete si duminici); în carnetele de munca ale salariaților aceste dispoziții din CCM au fost menționate, includerea sporurilor in salariu cu trimitere la CCM însemnând introducerea in salariu a acestor sporuri prevăzute in CCM; la dosarul cauzei s-au depus la ultimul termen de judecata răspunsuri la interogatoriu din alte cauze, in care sindicatul răspunde la întrebarea 4 "discuțiile despre sporul de vechime s-au purtat după câteva zile de la negocierea actului adițional"; consideră că, probabil, este vorba despre procesul-verbal fără data încheiat de sindicat, depus în același set de documente, în care se arata ca "s-au încheiat negocierile conform actului adițional la contract, act adițional care a fost înregistrat la DMPS; pct. 4 - S-a informat consiliul ca sporul de vechime se va introduce la toți in salariu, indiferent de vechimea in munca, la valoarea de 25 % iată deci că după aceasta pretinsa introducere a sporului de vechime in salariu, Consiliul sindicatului nu cunoaște aceasta împrejurare, fiind informat după semnarea actului adițional, urmează sa coroborați aceasta informație cu răspunsul la întrebarea 11 la interogatoriu a sindicatului unde arata ca hotărârea Consiliului a fost validata de Adunarea Generala a Sindicatului in anul 2002”; deci, după semnarea actului adițional, nici Consiliul Sindicatului si nici Adunarea Generala a Sindicatului nu cunosc aceasta împrejurare si atunci se pune întrebarea cu cine a avut loc aceasta negociere colectiva si ulterioara încheierii actului adițional; chestiunea de esența este ca, in analiza cronologiei faptelor, înseamnă ca după emiterea ordinului 98/02.04.2001 întocmit în baza procesului verbal de negociere din 29.03.2001 s-au purtat eventual astfel de discuții, . (fără știința Consiliului de conducere al sindicatului si al Adunării Generale a Sindicatului, de către liderul de sindicat Tancău P.); dacă s-a lămurit împrejurarea ca în nici un caz negocierea colectiva pe care o antamează pârâta nu este cea de la data semnării actului adițional atunci înseamnă ca sumele reprezentând salarii din ordinul 98/02.04.2001 nu cuprind sporul de vechime; în acest context, orice creștere salariala identificata de expert la momentul aprilie se datorează unei majorări salariale, uzuala la epoca respectiva raportat la majorările de 65 % din anul 2000 fata de 25 % in anul 2001; faptul ca aceste sporuri nu mai apar in fluturașii de salariu este tocmai premisa introducerii acestei acțiuni in instanța (daca apăreau in fluturași, nu se mai adresau instanței de judecata); apoi instanța se apleacă asupra expertizei efectuata în cauza arătând ca in anul 2001 in luna aprilie diferența salariala acordata fiecărui salariat este intre 151 si 172 %; consideră că se pune problema care este relevanta juridica a acestei constatări in condițiile in care disputa dintre părți este aceea ca noi susținem ca prin Ordinul 98/2001 s-a acordat o majorare salariala de 25 % iar parata arata ca de fapt este vorba de sporul de vechime; nu interesează introducerea celorlalte drepturi in salariu, așa ca si expertiza si acest considerent al instanței, sunt irelevante in cauza, ceea ce interesează este daca cei 25 % acordați in aprilie sunt majorare salariala sau spor de vechime; dispoziția din CCM pe care instanța o califica prezumție de includere a sporurilor este exact art. 160 Codul Muncii respectiv definiția salariului; în acest context, nu suntem . ipoteza in sensul ca neevidențierea distincta înseamnă automat absorbirea sa in salariu ci este exact premisa acestui dosar in sensul ca daca era evidențiat distinct nu ne mai adresam instanței; urmând aceiași abordare in sensul ca daca sporul nu apare menționat expres înseamnă ca este in salariu, instanța arata ca nici in CIM acest spor nu apare si deci "mai mult" este clar ca sporul este în salariu; noi spunem ca dimpotrivă, faptul ca in CIM - urile încheiate in anul 2007 respectiv 2011 nu apare acest spor arata ca nu s-a acordat; cu o conduita duplicitară pe parcursul cercetării judecătorești, parata si-a schimbat apărările, îndepărtându-se de ideea unei negocieri colective pe care a susținut-o prin întâmpinare si îmbrățișând in concluziile orale pe fond ideea unui act unilateral al angajatorului privind aceasta creștere salariata; sindicatul insa atesta la interogatoriul din celelalte dosare - întrebarea 10 ca a fost o negociere colectiva.
Apelanții concluzionează în sensul că:
- nu a reținut nici un argument pentru care reclamanții angajați in anul 2007 si unul chiar in 2011 nu pot beneficia de acest spor prevăzut in CCM ramura (solicitare subsidiara întrucât parata spune ca sporul este uniform de 25 %), contract pe care instanța nu îl considera incident datorita unei notificări adică un fel de denunțare unilaterala, in condițiile in care aceștia nu sunt transferați (transferul nu mai exista din 2003) unii nici măcar nu au fost preluați prin protocol;
- nu au înțeles cum ghidul angajatului reprezintă un act adițional (încheiat in anul 2001 salariații fiind angajați in 2007);
- doresc să afle de ce carnetele de munca unde apare mențiunea sporurilor introduse in salariu conform CCM, în dreptul acestei mențiuni fiind trecut Ordinul 98/2001 care poarta mențiunea "conform proces verbal de negociere din 29.03.2001) nu au valoare, prevalând o hârtie intitulata informare (cu referire la ghidul angajatului);
- doresc a li se răspunde la întrebarea la ce data i s-a introdus in salariul sporul de vechime de pilda salariatei S. M. angajata in 2011.
Intimata R. G. SRL a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat. În esență, aceasta a reiterat susținerile formulate în apărare și în fața primei instanțe.
În apel nu s-au administrat alte probe .
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod.pr.civ., Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
§1.Cu privire la omiterea reclamanților Z. V. si L. M., se reține că, potrivit art. 445 C. proc. civ., îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442-444.
§2.Cu privire la nulitatea parțială a art. 7.2 din Anexa 7 la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pentru 2013 - 2015 prin care se recunoaște introducerea sporului de vechime în salariu deși acest lucru nu corespunde adevărului, Curtea reține că reclamanții nu pot invoca această nulitate.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în cauza M. C. împotriva României că dreptul la negocieri colective cu angajatorul este unul dintre elementele esențiale ale dreptului unui angajat de a constitui și de a se afilia la sindicate, pentru apărarea intereselor sale, astfel cum este prevăzut în art.11 din Convenție. Pentru sindicate, negocierea colectivă și încheierea de contracte colective sunt mijloace esențiale pentru a promova și proteja interesele membrilor lor (Demir și Baykara c. Turciei [MC], nr._/97, par.154 și 157).
În acest context, Curtea a considerat că, în cazul în care acordurile colective între partenerii sociali ar putea fi contestate în instanțele de judecată de către angajați, în mod individual și, prin urmare, să devină astfel inaplicabile, unul dintre elementele inerente ale dreptului de a se angaja în activități sindicale, garantat prin art.11 din Convenție, ar putea fi mult restrâns sau golit de conținutul său.
În cele din urmă, în ceea ce privește proporționalitatea restrângerii dreptului de acces la o instanță, Curtea a reținut că reclamantul nu era lipsit de orice posibilitate de a-și apăra pe cale judiciară drepturile sale patrimoniale. În această privință, Curtea a observat că, în temeiul art.281 și următoarele din Codul muncii, reclamantul avea posibilitatea de a introduce o acțiune împotriva angajatorului său, prin care să conteste clauzele contractului individual de muncă, ce ar fi fost, în opinia sa, contrare contractului colectiv de muncă la nivel național. Cu toate acestea, reclamantul a ales să conteste în mod direct contractul colectiv, expunându-se riscului ca acțiunea sa să fie respinsă, fără examinarea fondului.
Situația este similară în cauză, în sensul că reclamanții au contestat includerea în salariu a unui spor, instanța analizând această problemă.
§3. Cu privire la analiza includerii sporului de vechime în salariu:
Este adevărat că în mod greșit Tribunalul a reținut că toți reclamanții au fost angajați ai R. Rafinare – Complex Petromidia SA în anul 2001 si apoi la R. G. din anul 2006, susținerile apelanților fiind corecte în fapt.
Situația este însă lipsită de relevanță întrucât, față de prevederile relevante din contractul colectiv de muncă (astfel cum se va arăta), relevant este dacă la nivelul angajatorului exista un sistem de salarizare care implica includerea sporului de vechime în salariul de bază.
Într-o astfel de situație, în cazul angajaților existenți efectul se produce prin modificarea salariului de bază în timp ce în cazul noilor angajați efectul se produce la data angajării, prin stabilirea salariului de bază, aceștia fiind integrați astfel de la început în sistemul de salarizare preexistent în cadrul angajatorului.
Pe de altă parte, întrucât a fost vorba de transferul întregii activități, astfel cum arată chiar apelanții, cu păstrarea drepturilor salariale existente, devine relevant modul de stabilire al salariilor existent anterior acestei măsuri, adică modul de stabilire a salariilor la unitate de la care s-a preluat activitatea.
Astfel, în art.66 al.3 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Ramura Chimie Petrochimie aplicabil în perioada pentru care sunt pretinse drepturile salariale, invocat de reclamanți, se arată că sporul de vechime în muncă este de minim 5% pentru 3 ani vechime și maxim 25% pentru o vechime de 20 de ani, urmând a fi negociat la nivelul angajatorului „acolo unde nu au fost introduse în salariu”.
Așadar, acest text din contractul colectiv de muncă avea în vedere și recunoștea situațiile în care, anterior aplicării sale chiar, sporul de vechime a fost introdus în salariu potrivit sistemului de salarizare existent la nivelul angajatorului.
Contrar susținerilor pârâtei, aceasta figurează la pct.180 din Anexa 1 la Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Ramura Chimie Petrochimie aplicabil, între societățile căreia contractul colectiv de muncă îi este aplicabil.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 241(1) lit.c) din Codul Muncii (în forma anterioară republicării, aplicabilă în cauză) clauzele din contractele colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă. Aceleași prevederi erau cuprinse și în art.11 al.1 lit.c) din Legea nr. 130/1996 (în vigoare și aplicabilă în perioada relevantă).
În acest sens, Curtea Constituțională, examinând constituționalitatea art. art.8 al.2 din Legea nr. 130/1996, statuând prin Decizia nr.380 din 30 septembrie 2004 și 511/2006 că textele de lege criticate sunt constituționale, în motivare reținând, între altele, că „reprezentativitatea de care se bucură organizațiile sindicale și patronale, datorită numărului de membri stabilit prin lege, le îndreptățește pe acestea să negocieze și să încheie contractele colective de muncă la nivelurile respective, ale căror clauze, referitoare la drepturile minimale, să fie obligatorii la încheierea contractelor colective de muncă la niveluri inferioare, indiferent dacă părțile acestora s-au asociat, respectiv s-au afiliat ori nu, la organizațiile de la nivelul superior”. În sfârșit, Curtea a reținut că „dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept (ca și legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale. Prin urmare, părțile, cu respectarea acestor obligații firești, au toată libertatea să negocieze și alte clauze, precum și drepturi superioare”.
Așadar, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unei ramuri nu se aplica doar angajatorilor care au participat la încheierea lui ci tuturor angajatorilor care desfășurau o anumită activitate, chiar dacă nu au fost reprezentați la negocierea și semnarea contractului colectiv respectiv.
De altfel, participarea tuturor angajatorilor la negocierea unui contract colectiv de muncă, chiar la nivel de ramură, ar fi fost practic imposibilă, având în vedere numărul angajatorilor și chiar faptul că unii dintre aceștia iau ființă ulterior, pe parcursul perioadei de valabilitate a contractului colectiv de muncă. Pentru acest motiv legiuitorul a optat în această materie pentru o derogare de la principiul consensualismului, în sensul că contractele colective de muncă se încheie de organizațiile patronale, respectiv sindicale, reprezentative și au efecte pentru toți angajații și angajatorii în funcție de nivelul la care s-a încheiat contractul, chiar dacă nu toți au participat la încheierea lui.
În aceste condiții, contractul colectiv de muncă era aplicabil pârâtei până la 31.07.2012 conform art.2 al.3 al contractului, alineatul 4 al aceluiași articol stabilind că contractul colectiv de muncă se aplică în continuare cel mult 12 luni dacă nici o parte nu își exprimă intenția de negociere. În acest sens Tribunalul a avut în vedere declarația unilaterală a angajatorului.
Dar, chiar reținând aplicabilitatea acestui contract colectiv de muncă, trebuia analizat dacă sporul de vechime a fost introdus în salariu, de vreme ce acordarea lui era condiționată de art.66 al.3 de neincluderea sporului în salariu.
Ca urmare, în mod corect prima instanță a analizat situația de fapt incidentă în speță pornind de la momentul la care se pune problema includerii sporului de vechime în salariu, respectiv începând cu luna februarie 2001, când o parte dintre reclamanți erau salariații R. Rafinare – Complex Petromidia SA, succesoare a . transferați la societatea intimată prin protocolul din 31.10.2001. Prin acest protocol s-a stabilit că salariații transferați vor beneficia în continuare de prevederile contractului colectiv de muncă, deci raporturile lor de muncă au continuat în raport cu vechiul angajator în condițiile stabilite inițial.
Aceste aspecte sunt relevante pentru situația sistemului de salarizare existent la nivelul societății pârâte chiar dacă apelanții au fost angajați ulterior.
Astfel, la nivelul R. Rafinare – Complex Petromidia SA a fost încheiat actul adițional nr. 10/2001 la contractul colectiv de muncă, înregistrat sub nr. 5624/30.03.2001, prin care s-a stabilit introducerea în salariul de bază, începând de la 01.02.2001, sporului pentru condiții deosebite, a sporului de 35% pentru șoferi și a contravalorii unui ajutor social. Totodată, s-a convenit ca, „pentru finalizarea negocierii procentuale a salariilor pe anul 2001, părțile stabilesc de comun acord reluarea negocierilor începând cu 01.08.2001”.
Potrivit unui proces-verbal din 29.03.2001 încheiat între reprezentanții Sindicatului Petrochimistul și reprezentanții societății, a fost convenit ca modul de calcul al venitului care se consolidează în dolari să fie următorul: „salariul vechi negociat plus sporul de pericol plus sporul de muncă grea plus suma brută a benzinei pentru o sumă netă de 1.015.000 lei, suma rezultată va fi noul salariu negociat, la care se aplică următoarele sporuri: de vechime, de noapte și pentru sâmbete și duminici lucrate. La suma rezultată de aplică impozitul și rezultă netul consolidat în dolari în fiecare lună.”
Prin ordinul nr. 98/02.04.2001, directorul general executiv al societății, având în vedere procesul-verbal din 29.03.2001, a dispus ca, începând de la 01.02.2001, salariile personalului să se modifice conform Anexei 1, în care s-a stabilit salariul fiecărui salariat.
Prin actul adițional înregistrat sub nr._/4.10.2001 a fost modificat contractul colectiv de muncă la nivel de unitate în sensul majorării salariilor nete ale tuturor salariaților societății cu 5 dolari USA net, începând cu luna noiembrie 2001.
În raportul de expertiză contabilă efectuat în fața primei instanțe s-a argumentat de către expertul desemnat (B. Sterica) că, începând cu luna februarie 2001, salariile au inclus și sporul de vechime în procent de 25% pentru toți reclamanții, operând o majorare medie de 175% față de cele din luna ianuarie 2001.
Opinia expertului parte propus de reclamanții nu poate fi reținută întrucât acesta expune opinia sa cu privire la interpretarea prevederilor contractuale și legale apreciate a fi incidente, ceea ce excede competenței sale, intrând în competența instanței.
Pârâta a depus un document intitulat „Ghidul angajatului privitor la noul sistem de salarizare”, în care se prezintă grafic algoritmul de calcul al salariului net, exemplare diferite fiind întocmite individual pentru salariații care atunci erau salariați ai . Petromidia SA, semnate de aceștia cu mențiunea „am luat la cunoștință și am înțeles modul de calcul”.
Aceste înscrisuri atestă cel puțin informarea salariaților referitoare la modul de calcul al salariilor, chiar dacă nu există un acord expres cu privire al acest mod de calcul.
Rezultă astfel că, începând cu luna februarie 2001, salariile personalului . Petromidia SA au fost majorate semnificativ prin ordinul nr. 98/02.04.2001 al directorului general executiv al societății care, însă, nu cuprinde prevederi referitoare la modul de calcul al salariilor, făcând referire la procesul-verbal din 29.03.2001.
Dar, procesul-verbal din 29.03.2001 prevede „modul de calcul al venitului care se consolidează în dolari”, respectiv „netul consolidat în dolari în fiecare lună”, adică salariul lunar net. Acest înscris cuprinde deci un algoritm de calcul în care într-o primă fază se determină „noul salariu negociat” prin adăugarea unor sporuri la vechiul salariu negociat, urmând ca asupra noului salariu negociat să se aplice sporul de vechime, sporul de noapte și sporul pentru sâmbete și duminici lucrate, asupra sumei rezultate aplicându-se impozitul și astfel rezultând „netul consolidat în dolari în fiecare lună”.
Pe de altă parte, prin actul adițional nr. 10/2001 la contractul colectiv de muncă s-a hotărât includerea în salariul de bază a unor sporuri, nu și a sporului de vechime, în legătură cu care nu s-a prevăzut nimic, astfel cum arată și apelanții.
Dar, de vreme ce creșterea salarială operată prin Ordinul nr. 98/02.04.2001, începând de la 01.02.2001, acoperă cuantumul tuturor sporurilor acolo menționate (depășind întotdeauna 100% și neexistând de altfel susțineri în sens contrar, respectiv că majorarea nu ar acoperi inclusiv sporul de vechime), rezultă că intenția angajatorului a fost ca sporul de vechime să fie inclus în salariu. Procedând astfel, angajatorul a pus în aplicare algoritmul de calcul prevăzut în procesul-verbal din 29.03.2001, care includea și sporul de vechime, aplicat asupra sumei conținând și alte sporuri.
Se pune problema în cauză a stabilirii semnificației diferenței de salariu acordată în plus în luna februarie 2001, în procent de peste 100%, față de luna anterioară, în contextul în care, din punctul de vedere al cuantumului, aceasta era de natură să acopere și sporul de vechime de 25%.
Susținerile în sensul că a fost vorba despre o creștere salarială, invocându-se și alte creșteri salariale operate de-a lungul timpului, nu poate fi primită pentru mai multe considerente: în perioada în care a fost emis Ordinul nr. 98/02.04.2001 părțile dialogului social derulau negocieri privind o creștere salarială sens în care la finalul actului adițional nr. 10/2001 la contractul colectiv de muncă, înregistrat sub nr. 5624/30.03.2001, s-a convenit ca, pentru finalizarea negocierii creșterii procentuale a salariilor pe anul 2001, acestea să fie reluate începând cu 01.08.2001; în urma reluării acestor negocieri s-a încheiat actul adițional înregistrat sub nr._/04.10.2001, prin care s-a convenit asupra majorării salariilor nete ale tuturor salariaților cu 5 dolari net, începând cu luna noiembrie 2001. Ca urmare, în condițiile în care la 30.03.2001 partenerii sociali lăsau deschisă negocierea asupra unei creșteri salariale începând cu 01.08.2001, iar la 04.10.2001 au convenit asupra unei asemenea creșteri salariale, nu există niciun temei pentru a considera că prin ordinul nr. 98/2.04.2001 angajatorul a acordat tot o creștere salarială.
Dimpotrivă, ca urmare a încheierii procesului-verbal din 29.03.2001, care viza doar modificarea formulei de calcul al salariului, angajatorul a emis ordinul nr. 98/2001, prin care a efectuat în concret calcului salariului fiecărui angajat. Cum salariul astfel rezultat include o sumă corespunzătoare cuantumului sporului de vechime de 25% pentru fiecare salariat, rezultă că la emiterea ordinului nr. 98/2.04.2001 angajatorul a inclus în salariu inclusiv sporul de vechime.
Faptul că la includerea sporului de vechime în salariul de bază s-a utilizat procentul maxim de 25%, indiferent de vechimea fiecărui salariat, nu este de natură să infirme concluzia includerii sporului în salariu, întrucât angajatorul nu era obligat să acorde salariaților cu vechime mai mică un spor neapărat mai mic decât cel cuvenit salariaților cu vechime mai mare, acesta putând opta pentru realizarea în acest mod a unei majorări salariale corespunzătoare diferenței procentuale și, totodată, pentru egalizarea drepturilor salariale în funcție de criteriul muncii prestate, respectiv a complexității și utilității acesteia și a nivelului de pregătire profesională necesar desfășurării ei.
Faptul că în cuprinsul unui proces-verbal al adunării generale a Sindicatului L. Petrochimistul rezultă că, ulterior emiterii ordinului nr. 98/02.04.2001 s-a expus o anumită lipsă de claritate a situației referitoare la includerea sporului de vechime în salariul de bază (decurgând din folosirea timpului viitor în cadrul formulei potrivit căreia „sporul de vechime se va introduce la toți în salariu”) nu înseamnă că această operațiune de calcul nu s-ar fi realizat, mai ales că sindicatul respectiv nu a contestat includerea sporului de vechime în salariul de bază până la momentul formulării prezentei acțiuni, putându-se prezuma astfel că organizația sindicală a fost în cele din urmă lămurită cu privire la modul de stabilire a salariilor și nu s-a considerat că ar fi fost încălcate drepturile membrilor săi pe care era menită să le apere. Totodată, art.66 al.3 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Ramura Chimie Petrochimie prevedea limita minimă și cea maximă a sporului de vechime stabilind că în concret procentul va fi negociat. De vreme ce organizația sindicală nu a procedat la o astfel de negociere se poate de asemenea prezuma că aceasta a înțeles că nu se pune problema unei astfel de negocieri întrucât angajatorul nu se afla în prima ipoteză a textului contractual ci în cea de a doua, respectiv se stabilise anterior includerea în salariu a sporului de vechime.
În plus, ca element probatoriu, chiar dacă nu singular și decisiv ci în contextul celorlalte probe, se are în vedere și art. 7.2 din Anexa 7 la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pentru 2013 - 2015 prin care se recunoaște introducerea sporului de vechime în salariu.
Concluzia este că, prin Ordinul nr. 98/2001, a fost instituit la nivelul societății . Petromidia SA un sistem de salarizare care presupunea includerea în salariul de bază și a sporului de vechime iar acest sistem de salarizare a fost preluat și perpetuat la nivelul societății intimate prin efectul obligației de a se păstra drepturile salariaților preluați ca urmare a transferului activității în care aceștia erau implicați. Ulterior, acest sistem de salarizare a fost aplicat salariaților nou angajați, ale căror salarii s-au stabilit direct în acest mod, același ca în cazul salariaților existenți.
În aceste condiții, reclamanții nu erau îndreptățiți la beneficiul unui spor de vechime aplicat și calculat în mod distinct potrivit prevederilor din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Ramura Chimie Petrochimie chiar dacă acesta ar fi fost considerat aplicabil, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art.66 al.3 al acestuia.
Față de aceste considerente, în temeiul art.480 Cod.pr.civ. se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți G. V. M., Z. V., L. M., R. L. (fostă Ț.), M. M., T. N., F. I., S. M., T. Ș., I. I., M. E., D. SEVATIȚA, B. G., Ș. D., T. S. și B. E., toți cu domiciliul procesual ales în O., ., județul C., la Cabinet de Avocat P. F., împotriva sentinței civile nr. 2887 din 19 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S.C. R. G. S.R.L., cu sediul în București, Piața Presei Libere nr. 3-5, Clădirea City GateNorth Tower, .-5, sector 1 și S. L. PETROCHIMISTUL, cu sediul în localitatea Midia-Năvodari, ., județul C. și intimații reclamanți I. N., V. M. C., I. I., G. I. S., I. C., P. B., B. L., R. C. A., I. C. A. (G.), S. G., H. V., D. M. C., Z. V., B. V., B. V., C. A., C. I., Z. S., R. I., E. A., Z. I., S. N. B., S. C., L. P., BODOLICĂ C., C. G., T. I., S. A., S. N., H. D., L. S., C. V., M. G., I. N., C. I. și C. R., toți cu domiciliul procesual ales în O., ., județul C., la Cabinet de Avocat P. F..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 13 octombrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. A. M. B.
GREFIER
M. D.
Red.hot.jud.fond D. I. F.
Tehnoredactat dec.jud.apel A. R./16.11.2015/57 exp.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 574/2015. Curtea... | Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 516/2015.... → |
|---|
