Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 229/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 229/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 229/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.229/CM
Ședința publică din 7 aprilie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Președinte – M. B.
Judecător – R. A.
Grefier – D. R.
S-a luat în examinare apelul formulat de apelanta pârâtă ., cu sediul în Năvodari, ., împotriva sentinței civile nr. 2283/03.10.2014 pronunțate de tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. L. I., domiciliat în Năvodari, . 1, ., ., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința de judecată din data de 24 martie 2015 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 7 aprilie 2015, când a dat următoarea soluție.
CURTEA
Cu privire la apelul civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamantul M. L. I. a chemat în judecată pe pârâta S.C. R. R. S.A., solicitând să se dispună anularea deciziei de concediere nr. 3/06.01.2014 și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, reactualizate până la data reintegrării efective.
Prin sentința civilă nr. 2283/03.10.2014 Tribunalul C. a admis cererea formulată de reclamantul M. L. I., a anulat decizia de concediere nr. 3/06.01.2014 emisă de ., a dispus reintegrarea reclamantului în postul anterior ocupat și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale și a celorlalte drepturi cuvenite, de la data concedierii (07.01.2014) și până la data reintegrării efective, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și s-a respins cererea privind plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită
Pentru a dispune astfel, instanță de fond a reținut următoarele aspecte:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte în funcția de maistru petrolist/industria chimică, desfășurându-și în concret activitatea în cadrul Secției Termo-Hidro, Instalația Epurare Ape Uzate.
Potrivit organigramei valabile la data de 01.01.2012 în cadrul secției menționate figurau cinci posturi de maistru instalație tratare ape, concomitent cu alte cinci posturi de operator instalație tratare ape uzate.
Prin Decizia nr. 3/09.08.2013 a Consiliului de Administrație al S.C. R. R. S.A., a fost aprobată noua organigramă a societății, valabilă cu începere de la aceeași dată, din cuprinsul căreia au fost suprimate cele 5 posturi de maistru petrolist, figurând în schimb 10 posturi de operator la tratarea apei tehnologice.
Motivul invocat de angajator privind desființarea posturilor de maistru petrolist, printre care și cel ocupat de reclamant, este legat de justificarea tehnico-economică privind intenția de reorganizare a activității de exploatare și întreținere a instalației de epurare ape uzate. Propunerea de restructurare și desființare a postului de maistru petrolist/industrie chimică din instalația Epurare Ape Uzate a fost întemeiată pe necesitatea eliminării suprapunerilor de competențe dintre acest post și cel de operator la tratarea apei tehnologice, respectiv de șef secție industrie prelucrătoare.
Prin decizia nr. 3/06.01.2014, pârâta a dispus concedierea reclamantului în temeiul art. 65 alin.1 Codul muncii, ca urmare a desființării postului ocupat.
Conform art. 65 din Codul muncii ” concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.”
În ceea ce privește existența unei cauze reale și serioase care să fi avut drept consecință concedierea salariatului, instanța a reținut că cerințele art.65 alin.1 Codul Muncii nu sunt îndeplinite.
Astfel, în primul rând, cauza reală trebuie să aibă caracter obiectiv, adică să fie reclamată de existența unei situații care exclude întru totul situația personală a salariatului, respectiv: dificultăți economice, transformări tehnologice, reorganizarea activității. În al doilea rând, cauza este serioasă dacă este precisă, în sensul că reprezintă adevăratul motiv al concedierii, neavând rolul de a disimula existența unui alt motiv. Cu referire la existența cauzei reale a concedierii, pârâta s-a prevalat de atributul exclusiv al angajatorului de a se organiza potrivit propriilor nevoi, fără ca oportunitatea adoptării unei măsuri organizatorice să poată fi cenzurată de instanța de judecată. Cu toate acestea, instanța de judecată are competența să verifice legalitatea măsurii dispuse de unitate, inclusiv în cazul în care aceasta ia forma unei restructurări a activității. Din probele administrate în cauză rezultă că desființarea posturilor de maistru petrolist a fost însoțită de o . măsuri dispuse de pârâtă, prin care scopul declarat al eficientizării activității nu a fost atins.
Astfel, desființarea unui post, ca urmare a redistribuirii atribuțiilor specifice către un alt post din structura organizatorică, nu poate fi concepută decât în sensul preluării acestor atribuții de către salariați angajați la acel moment, doar în această modalitate fiind evitate și costurile de personal. S-a constatat că, deși pârâta a afirmat intenția reducerii acestor costuri, a procedat la desființarea posturilor de maistru petrolist și înființarea concomitentă a aceluiași număr de posturi de operator tratare apă tehnologică.
În plus, înființarea acestor posturi noi nu a primit nici o justificare tehnico-economică, cel mai probabil pentru că aceasta ar fi anulat motivația desființării posturilor de maistru petrolist.
Împrejurările concrete în care a intervenit concedierea reclamantului, a fundamentat concluzia instanței în sensul că angajatorul a procedat în fapt la o desființare formală a posturilor de maistru petrolist, iar pentru acoperirea nevoii reale de personal a înființat cinci posturi de operator tratare apă tehnologică, ce au preluat cea mai mare parte a atribuțiilor aferente posturilor desființate.
În consecință, desființarea postului ocupat de reclamant nu a avut o cauză reală și serioasă, societatea nu a realizat o restructurare efectivă a activității, ci doar a transferat atribuțiile acestui post către un post nou înființat, având însă o altă denumire. În această modalitate, a fost creată o aparență de legalitate în favoarea unei situații care decurgea din hotărârea arbitrară a societății de îndepărtare a reclamantului, pentru motive legate în mod exclusiv de persoana acestuia.
Pentru toate aceste motive, instanța a reținut că decizia de concediere contestată nu respectă condițiile de legalitate și temeinicie impuse de art. 65 alin.1 Codul muncii astfel că a admis acțiunea, a anulat decizia de concediere contestată, cu consecința obligării pârâtei la reintegrarea reclamantului în postul deținut anterior încetării raporturilor de muncă și plata drepturilor salariale cuvenite salariatului de la data concedierii și până la efectiva reintegrare, sume ce urmează a fi indexate, majorate și actualizate cu rata inflației.
Cererea reclamantului privind plata cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca dovedită.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel ., care a formulat următoarele critici:
Cu toate că instanța de fond a învederat ca instanța de judecata nu poate să aprecieze dacă o măsura organizatorica în general este sau nu necesară si oportună, totuși actul de judecată s-a îndreptat strict către oportunitatea desființării postului ocupat de către intimat în raport de motivația eficientizării activității societății din punct de vedere economic, prin înlocuirea intimatului cu alta persoana ce a preluat în parte atribuțiile acesteia din urma.
In alta ordine de idei, instanța de fond trebuia să se limiteze la cercetarea măsurii concedierii intimatului în sensul de a verifica dacă această măsură s-a realizat strict cu respectarea dispozițiilor art. 65 din Codul Muncii republicat, analiza trebuind a fi realizată independent de factorii subiectivi ce ar putea avea legătură cu persoana angajatului, ori dacă reorganizarea activității și reașezarea structurii de impun cu adevărat reducerea acelui loc de muncă.
In aceasta situație, legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului să facă selecția acelor posturi pe care sa le desființeze în cazul în care apreciază că aceasta măsura duce la eficientizarea activității, instanța nu poate decât sa verifice daca desființarea locului de munca este efectiva, adică daca postul este suprimat din statul de funcții, daca are caracter obiectiv, fiind independenta de factori subiectivi care au legătura cu persoana angajatului, precum si daca Jele dificultăți economice invocate impun cu adevărat reducerea acelui loc de muncă.
În ceea ce privește susținerile instanței de fond în sensul că desființarea posturilor de maistru a fost urmată de înființarea concomitentă a altor posturi de operatori tratare apă tehnologică, aspecte ce conduc la ideea unei false restructurări, se arată că această motivație contravine disp. art. 65 codul muncii republicat ce face trimitere la noțiunea de loc de muncă/post, astfel că angajatorul este cel care are atributul de a stabili sarcinile și atribuțiile posturilor.
Prin urmare, în condițiile exercitării prerogativei sale, angajatorul a decis eliminarea posturilor de maistru și redistribuirea responsabilităților de execuție către operatori și de coordonare către șeful de instalație, astfel că motivația instanței de fond încalcă dreptul angajatorului de a se organiza și imixtionează în dreptul acestuia de a aprecia oportunitatea și necesitatea stabilirii atribuțiilor și chiar de organizare a activității sale interne.
În cazul de față, într-adevăr, concomitent cu desființarea posturilor de maistru petrolist cele 5 poziții de operator preexistente în Instalația Epurare Ape Uzate au fost suplimentate cu încă 5 poziții de aceeași natură, posturi care însă sunt inferioare celor de maistru petrolist și ale căror cheltuieli de personal sunt considerabil mai mici față de posturile de maistru petrolist desființate.
Astfel, doar o parte din atribuțiile maistrului petrolist au fost trecute în sarcina operatorilor, celelalte atribuții fiind exercitate de către șeful de secție industrie prelucrătoare, iar pe de altă parte, desființarea postului de maistru ține exclusiv de oportunitatea măsurii și vizează prerogativa exclusivă a angajatorului de a-și organiza activitatea în raport cu propriile nevoi și cu scopurile societății în sine.
Instanța de fond, în raport de probatoriile ce au fost administrate trebuia să constate că la nivelul societății a fost efectuată o reașezare a structurii interne pe considerente de natură funcțională și organizatorică și că în această speță au fost urmate toate etapele impuse pentru o concediere individuală legală.
In alta ordine de idei, în rejudecarea prezentei cauze, se solicită a se constata că intimatul-contestator a fost concediat cu respectarea tuturor cerințelor legale aplicabile în cazul concedierii individuale, pentru motive care nu țin de persoana salariatului, dată fiind desființarea locului de muncă ocupat de aceasta legat de împrejurarea cu totul obiectivă că s-a centralizat activitatea si s-au eliminat suprapunerile de atribuții între acesta si alți angajații ai societății.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat.
Din înscrisurile depuse la dosar instanța reține că, reclamantul M. L. I. a fost angajatul pârâtei în funcția de maistru petrolist/industria chimică, în cadrul Secției Termo-Hidro, Instalația Epurare Ape Uzate, secție în cadrul căreia figurau și alte cinci posturi de operator instalație tratare ape uzate, în total 10 posturi.
Prin Decizia nr. 3/09.08.2013 a Consiliului de Administrație al S.C. R. R. S.A.,s-a aprobat noua organigramă a societății, din care rezultă că au fost suprimate cele 5 posturi de maistru petrolist, figurând în schimb 10 posturi de operator la tratarea apei tehnologice.
Comparând fișa pentru postul de maistru cu cea pentru operator, instanța constată ca această din urma cuprinde în cea mai mare parte atribuțiile maistrului, mai puțin atribuțiile de coordonare, ce au revenit șefului de secție.
Așadar, activitatea maistrului petrolist nu diferă de cea a operatorului, cu excepția atribuțiilor de coordonare pe care nu le exercită nici cei nou angajați pe postul de operator.
În aceste condiții se pune în mod firesc întrebarea legată de o anume specializare și pregătire suplimentară a celor ce ocupau funcția de operator și dacă reclamantul ar fi putut ocupa un astfel de post.
Reclamantul a menționat că adevăratul motiv al concedierii sale și a celorlalți maiștri a fost legat de calitatea acestora de reclamanți într-un dosar având ca obiect plata sporului de vechime, dosar finalizat printr-o hotărâre favorabilă și care a dat naștere mai multor procese colective având același obiect deoarece, înainte de decizia Consiliului de Administrație din august 2013, a avut loc o videoconferință în cadrul căreia s-a reproșat conduita necorespunzătoare a salariaților ce câștigaseră sporul de vechime cu angajatorul S.C. Ecomaster S.A.
Desigur că această afirmație nu a fost probată de către reclamant dar nici combătută de către angajator iar instanța nu poate face verificări și nici nu poate stabili în funcție de aceasta, dacă măsura concedierii a avut caracter subiectiv.
Ceea ce verifică instanța este dacă, desființarea postului ocupat a avut o cauză reală și serioasă, în condițiile în care societatea pârâtă a efectuat angajări și a înființat posturi pe care nu le-a propus celor concediați.
Întrucât atribuțiile care țineau de coordonarea activității au fost preluate de șeful de secție industrie prelucrătoare, iar atribuțiile privind fluxul tehnologic, supravegherea și manevrarea instalațiilor au fost preluate de operatorii-tratare apă tehnologică, indiferent de reașezarea structurii interne regândită de angajator, acesta nu a făcut dovada că reclamantul nu ar fi putut ocupa funcția de operator sau că pentru o astfel de funcție era nevoie de o specializare anume.
Nu se contestă dreptul angajatorului de a se organiza potrivit propriilor nevoi iar instanța nu cenzurează în nici un fel masurile luate în acest sens, însă pentru a cerceta legalitatea măsurii de desfacere a contractului în contextul condițiilor impuse de art. 65 codul muncii, are obligația de a verifica dacă desființarea postului are la bază o cauză reală și serioasă.
În cuprinsul deciziei de concediere, a fost invocată Decizia nr. 3/09.08.2013 a Consiliului de Administrație, măsura dispusă fiind justificată din perspectiva reorganizării interne a societății, prin comasarea responsabilităților postului de maistru petrolist/industria chimică cu cele ale posturilor de șef secție industrie prelucrătoare și operator tratare apă tehnologică.
Concomitent cu eliminarea suprapunerii de atribuții, s-a indicat prin decizie și obiectivul reducerii costurilor cu personalul existent la nivelul instalației restructurate.
Or, din perspectiva reducerii costurilor, angajatorul nu a făcut dovada profitului obținut în urma disponibilizării unui număr de 5 angajați din moment ce a angajat alți 5 și dacă cei nou angajați aveau o pregătire superioară celor disponibilizați.
De altfel, în „Justificarea tehnico-economică privind intenția de reorganizare a activității de exploatare și întreținere a instalației de epurare ape uzate” înaintată Consiliului de administrație al . de către șeful de instalație, se solicita luarea unor măsuri pentru centralizarea activității având în vedere că responsabilitățile de planificare și coordonare derulate de maistrul petrolist sunt deja exercitate de către șeful de secție industrie prelucrătoare.
Prin urmare, se punea problema eliminării suprapunerilor de competențe și nicidecum a unei lipse de competență a maistrului petrolist în desfășurarea activității de operator atâta vreme cât acesta avea pe lângă aceste atribuții și pe cele de coordonare.
În raport de aceste date, în mod corect instanța de fond a stabilit că măsura luată de angajator, de desființare a unor posturi, însoțită de înființarea concomitentă a aceluiași număr de posturi care preiau mare parte dintre atribuțiile posturilor desființate, constituie o împrejurare ce fundamentează concluzia unei false restructurări, implicit a unei cauze nereale a desființării posturilor în condițiile în care puteau fi transformate posturile de maistru petrolist în operator.
Pentru considerentele expuse, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă și va respinge că nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 2283/3.10.2014 pronunțată de Tribunalul C., pe care o va menține că temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul formulat de apelanta pârâtă ., cu sediul în Năvodari, ., împotriva sentinței civile nr. 2283/03.10.2014 pronunțate de tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. L. I., domiciliat în Năvodari, . 1, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond . R.I.S.
Red.dec.jud.M.B.
21.04.2015 – 4 ex.
Emis 2 .
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 282/2015. Curtea... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 283/2015. Curtea... → |
|---|
