Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 282/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Decizia nr. 282/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 282/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 282/CM

Ședința publică din 12 mai 2015

Complet specializat pentru cauze privind

conflictele de muncă și asigurări sociale

PREȘEDINTE - R. A.

JUDECĂTOR - M. B.

GREFIER - M. D.

Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă M. C.-M.-D., domiciliată în C., Șoseaua Mangaliei nr. 53, .. B, ., împotriva sentinței civile nr. 2663 din 31 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect contestație decizie de concediere, în contradictoriu cu intimata pârâtă I. B. N.V., cu sediul în . MG, Amsterdam, Olanda, prin I. B. N.V. AMSTERDAM – SUCURSALA BUCUREȘTI, ROMÂNIA, cu sediul social în București, . nr. 48, sector 1.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta reclamantă M. C.-M.-D., personal și asistată de avocat C. F., în baza împuternicirii avocațiale nr. 8/CF din 07 ianuarie 2015 depuse la dosar și intimata pârâtă I. B. N.V. Amsterdam – Sucursala București, reprezentată de avocat C. O., în baza împuternicirii avocațiale . nr._ din 20 februarie 2015 depuse la dosar.

Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 155 și următoarele Cod procedură civilă.

Apelul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Având în vedere regimul abținerilor și recuzărilor prevăzut de noul Cod de procedură civilă, care este mai restrictiv, mai ales art. 42 pct. 13, președintele completului de judecată, judecător R. A. aduce la cunoștință o chestiune prealabilă, respectiv faptul că este client al I. B. N.V. Amsterdam.

Apărătorul apelantei reclamante M. C.-M.-D., precum și aceasta personal, consideră că nu este o problemă personală, motiv pentru care nu are nimic împotrivă ca domnul judecător R. A. să participe în continuare la soluționarea cauzei.

Instanța acordă cuvântul părților, prin apărători, asupra probelor.

Apărătorul apelantei reclamante M. C.-M.-D. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv să se pună în vedere intimatei pârâte I. B. N.V. Amsterdam – Sucursala București să depună documentele la care au făcut referire în cuprinsul motivelor de apel și anume:

- dosarele de personal ale celor trei salariate nominalizate, I. A., P. S.-E. și P. N.;

- documentul intern prin care s-au decis criteriile avute în vedere de pârâtă la desființarea postului de casier, respectiv vechimea în funcția de casier, pentru că acest aspect s-a învederat la fondul cauzei;

- documentul intern prin care s-a decis modalitatea de ocupare a posturilor nou înființate de administrator numerar;

- lista tuturor posturilor de casier și numărător bani existente în organigrama băncii la data de 01 iulie 2013 și nominalizarea persoanelor care le ocupau la acel moment;

- lista tuturor posturilor de casier și numărător bani rămase în organigrama pârâtei după ducerea la îndeplinire a acestei măsuri de reorganizare din luna iulie 2013 cu nominalizarea persoanelor care le ocupă:

- lista tuturor posturilor de administrator numerar înființate urmare reorganizării din luna iulie 2013 și nominalizarea persoanelor care le ocupă.

La solicitarea instanței precizează că se referă la nivel național, deoarece la nivel local este cert că au existat trei posturi de casier și două posturi de numărător bani. Un post de casier și ambele posturi de numărător bani au fost desființate. Problema însă în acest dosar este că s-a desființat unul dintre posturile de casier, cel ocupat de apelanta reclamantă și s-a înființat un post nou de administrator numerar, ocupat de o persoană care la acel moment nu mai deținea calitatea de salariat. La nivel național, s-au desființat posturile de administrator numerar, aspect necontestat de către apelanta reclamantă, iar în privința posturilor de casier, s-a desființat postul ocupat de casierul cu cea mai mare vechime în funcție, acesta fiind numit pe postul nou înființat de administrator numerar. De aceea la nivel național nu a contestat nimeni modalitatea de reorganizare, pentru că cei care ocupau posturile de numărător bani au acceptat situația ca atare, câtă vreme se produsese externalizarea serviciului, iar casierii au fost afectați doar scriptic și nu faptic, găsindu-li-se un post sub o altă denumire, aceea de administrator numerar. Acesta este aspectul pe care doresc să-l dovedească deoarece în cuprinsul întâmpinării s-a susținut că nimeni nu a contestat la nivel național modalitatea de reorganizare și de desființare a posturilor.

Apărătorul intimatei pârâte I. B. N.V. Amsterdam – Sucursala București consideră, pe de o parte că aproape toate înscrisurile sunt deja la dosarul cauzei, iar pe de altă parte teza probatorie, în sine, nu este relevantă, pentru că ceea ce încearcă să susțină apelanta reclamantă este că se putea reorganiza mai bine Agenția C., astfel încât să nu fie ea concediată ci altcineva. Acest aspect al oportunității și modalității efective de eficientizare a activității nu poate fi supusă controlului juridic. Intimata pârâtă a arătat deja prin două răspunsuri la interogatoriu, prin întâmpinările formulate și adresele depuse la dosar care au fost criteriile obiective de stabilire a posturilor ce vor fi desființate și care a fost criteriul de selecție și modalitatea de promovare internă pentru noile posturi. Toate aceste lucruri au fost deja dovedite. Faptul că s-ar fi putut eficientiza în alt fel, mai benefic pentru apelanta reclamantă apreciază că nu este o teză probatorie concludentă.

Referitor la criteriul avut în vedere de către intimata pârâtă, respectiv vechimea în funcție, precizează că la dosar a fost depusă o adresă oficială. Rămâne ca instanța să aprecieze dacă înscrisurile depuse nu sunt deja relevante în acest sens.

La instanța de fond s-au depus cel puțin două adrese oficiale ale intimatei pârâte și răspunsul acesteia la interogatoriu unde s-a arătat foarte clar că nu toți casierii cu cea mai mare vechime au fost mutați automat pe postul nou înființat, ci doar trei casieri din care unul singur din toate cele opt posturi nou înființate era întâmplător cel mai vechi pe funcție, în rest este vorba de doi numărători de bani și de încă doi care aveau cu totul alte funcții. A fost o promovare internă. Această susținere continuă că așa a fost peste tot este nedovedită. Solicită să se pună în vedere apărătorului apelantei reclamante M. C.-M.-D. să facă dovada celor afirmate.

Apărătorul apelantei reclamante M. C.-M.-D., în replică precizează că dorește să învedereze două aspecte față de cele ce doar s-au arătat de partea adversă. La fondul cauzei au solicitat să se pună în vedere pârâtei să precizeze criteriul pe care l-a avut în vedere la momentul la care a desființat unul sau altul dintre posturile de casier și la momentul la care s-au desemnat noile persoane ce urmau a ocupa acest post nou înființat de administrator numerar. Pârâta a precizat că criteriul avut în vedere a fost vechimea în funcție. Ea este angajatoarea și ei îi revine sarcina probei. Pe cale de consecință, nu i se poate imputa reclamantei, în apel că solicită dovezi suplimentare pe acest aspect în condițiile în care chiar pârâta a arătat încă de la instanța de fond că pe acest criteriu „vechimea în funcție” au procedat la reorganizarea posturilor despre care se face vorbire în prezenta cauză. Consideră că susținerea care doar ce s-a făcut este antagonică și vine în contradicție cu tot ce s-a arătat la fondul cauzei. La fondul cauzei s-a arătat că acest criteriu „vechimea în funcție” a prevalat în toate cazurile.

Față de susținerile subliniate astăzi de apărătorul intimatei pârâte în fața instanței, solicită a se lua act că insistă în depunerea înscrisurilor menționate atât oral cât și în scris în cuprinsul motivelor de apel.

Pe de altă parte, raportat la susținerile anterioare ale apărătorului intimatei pârâte învederează că chestiunea pe care o supune atenției nu ține de oportunitate ci de legalitate deoarece este nelegală concedierea în cazul căreia desființarea postului ocupat de salariat este urmată la scurt timp de înființarea unui alt post cu altă denumire dar cu atribuții similare. Prin probațiunea solicitată apelanta reclamantă dorește să dovedească tocmai faptul că postul nou înființat de administrator numerar are atribuții similare postului desființat de casier ca dovadă că tocmai intimata pârâtă a apreciat ca atare la nivelul întregii țări, mai puțin la C..

Apărătorul intimatei pârâte I. B. N.V. Amsterdam – Sucursala București precizează că în afară de faptul că acestea sunt susțineri pe fondul cauzei, urmează a se reține că criteriul vechimii în funcție se referă la desființarea posturilor de casier. În ceea ce privește înființarea noilor posturi în cadrul unui complex proces de reorganizare, acestea nu vin în contradicție cu cauza reală și serioasă, pentru că este vorba de un proces de reorganizare în vederea eficientizării activității. Vorbim despre un proces în care au fost restructurate toate agențiile din țară astfel încât s-au format trei tipuri de agenții: „office plus” fără personal, localizate în centrele Self-B., rezultate din agențiile cu cea mai mică încărcătură operațională; „light branches” - agenții cu încărcătură de lucru medie, cu număr mediu de personal în structura „universal teller”, fără operațiuni „back office”; Regional Hubs provenite din agențiile mari, care preiau și funcțiile „back office” desfășurate înainte de actualele „office plus” și „light branches”, cu excepția procesării de numerar - activitate ce a fost externalizată 100%. Nici nu se poate susține că un post de casier ar avea aceleași atribuții ca un post ce vine să gestioneze această activitate regionalizată și care trebuie să coordoneze alte agenții aflate în aria geografică.

Criteriul vechimii în funcție se referă la desființarea posturilor de casier ca urmare a reducerii activității și a celorlalte motive precizate în decizie. În cadrul acestui larg proces de reorganizare au fost reduse niște posturi de casier și toate cele de numărător bani. Acesta este criteriul vechimii în funcție. În ceea ce privește cele opt posturi nou înființate, ele au fost ocupate de persoanele care au fost promovate intern. Este decizia intimatei pârâte care dintre salariați avea acele aptitudini necesare a ocupa posturile respective, astfel încât urmează a se reține că sunt două momente diferite desființarea posturilor și ocuparea noilor posturi.

La solicitarea instanței, apărătorul apelantei reclamante M. C.-M.-D. precizează că prin depunerea dosarelor de personal doresc că dovedească că urmare a reorganizării, I. A. care era numărător bani a devenit administrator numerar, P. S.-E. și P. N. au rămas pe posturile de casier iar postul reclamantei a fost desființat. Apelanta reclamantă susține că dacă această măsură s-ar fi aplicat cum s-a aplicat în alte părți din țară, P. S.-E., cea care avea cea mai mare vechime în această funcție ar fi trebuit să fie administrator numerar, P. N. și reclamanta să rămână pe posturile de casier iar I. A. care a ocupat postul de numărător bani desființat, pe durată determinată până la data de 31 iulie 2013, să nu mai funcționeze la nivelul pârâtei. Dacă doamna P. S.-E. ar fi ocupat acel post de administrator numerar, atunci nu s-ar mai fi desființat postul ocupat de apelanta reclamantă pentru că ar fi rămas doi casieri din trei.

Precizează că prin înscrisurile solicitate doresc să dovedească faptul că peste tot, în afară de C. s-a procedat la fel. Posturile de numărători bani au fost desființate, iar în privința casierilor, cel cu vechimea cea mai mare a fost numit pe noul post înființat de administrator numerar, ceilalți casieri rămânând pe post. Toate înscrisurile în ansamblul lor conduc la aceeași idee.

Deliberând, în ceea ce privește criteriul vechimii în funcția de casier, având în vedere poziția apărătorului intimatei pârâte I. B. N.V. Amsterdam – Sucursala București, care consideră că la dosar sunt suficiente date, respectiv acele răspunsuri din partea băncii, din care rezultă modul în care s-a stabilit acel criteriu și în măsura în care așa înțelege partea să-și formuleze apărarea, consideră că instanța nu poate să impună acesteia altă obligație de a proba, sarcina probei revenindu-i, urmând a analiza pe fond dacă acel criteriu a fost stabilit corect și dacă a fost avut în vedere.

Privitor la celelalte date, referitoare la persoanele care au rămas în funcție, în condițiile în care aceste probe nu vizează nerespectarea criteriului invocat de angajat, respectiv faptul că ar fi trebuit ca apelanta reclamantă să fie menținută în funcție și concediat altcineva, conform acelui criteriu, ci sunt doar chestiuni care țin de modul de organizare a societății și nu de cauzele desființării locului de muncă, instanța consideră că nu sunt utile, fiind suficiente date în dosar pentru a se verifica modul cum s-a făcut această reorganizare.

Pentru cele arătate, instanța respinge proba cu înscrisuri propusă de apărătorul apelantei reclamante.

Întrebate fiind părțile, prin apărători, arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, solicitând cuvântul pe fond.

Curtea, luând act de declarația părților, prin apărători, în sensul că nu mai sunt cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Apărătorul apelantei reclamante M. C.-M.-D., având cuvântul solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, anulării deciziei contestate și repunerii părților în situația anterioară emiterii acesteia, în sensul reintegrării reclamantei pe funcția deținută anterior concedierii și obligării pârâtei la plata despăgubirii solicitate.

Totodată, solicită a se lua act că la acest moment, în apel, nu solicită cheltuieli de judecată, acestea urmând a fi solicitate pe cale separată dacă va fi cazul.

În raport de probatoriul deja administrat în acest dosar instanța de fond nu a observat faptul că în speță nu se discută despre o desființare efectivă a locului de muncă ce a fost ocupat de apelanta reclamantă.

În acord cu opinii exprimate în doctrină și în practica judiciară, pentru a se aprecia ca fiind efectivă desființarea locului de muncă, se impune pe de o parte ca sarcinile și atribuțiile postului desființat să nu fie preluate de alt salariat și nici ca ulterior desființării, postul să fie reînființat chiar și sub o altă denumire.

Prima dintre cele două ipoteze pe care le-a învederat anterior, deși a fost învederată încă de la fondul cauzei, nu-și găsește sub nicio formă analiza în considerentele hotărârii apelate. Potrivit susținerilor părții adverse, dincolo de externalizarea serviciilor de procesare a numerarului, a operat și o reorganizare a tuturor serviciilor și în mare parte acestea se efectuează informatic și așa mai departe. În concret, în referire la aspectele care interesează în acest dosar, urmează a se observa faptul că intimata pârâtă a susținut că această desființare a postului de casier s-a impus ca urmare a scăderii volumului activităților caracteristice acestui post, urmare externalizării serviciilor de procesare a numerarului pe de o parte, iar pe de altă parte motivat de faptul că au avut loc acele măsuri organizatorice la care s-a făcut referire.

Din această perspectivă consideră că probatoriul administrat în fața instanței de fond, incorect analizat, nu confirmă această susținere pentru că urmare a acestei decizii manageriale din luna iulie 2013 nu numai că s-au desființat toate posturile de numărător bani și o parte din posturile de casier, dar au fost înființate posturi de administrator numerar și s-a mai produs o modificare în sensul că posturile numite „Client Services Officer Branch” au fost transformate în posturi de „Universal Taller Branch”. Din fișele acestor posturi, care sunt depuse la dosarul cauzei se va putea observa că noul post a menținut atribuțiile vechiului post și a preluat o parte din atribuțiile corespunzătoare postului de casier.

Consideră că nu se poate vorbi despre o desființare efectivă a postului de casier, având în vedere susținerile intimatei pârâte din prezenta cauză în sensul că urmare a activității de reorganizare, activitatea casierilor ar fi scăzut atât de mult ca volum încât să nu mai fie necesară menținerea parțială a unor asemenea posturi. În această situație, atribuții corespunzătoare funcției postului de casier nu ar fi trebuit să se regăsească în noua fișă a postului redenumit. Aceste susțineri nu au fost deloc analizate la fondul cauzei.

Cea de-a doua chestiune pe care o supune atenției instanței și care a fost oarecum antamată de ambele părți la momentul la care s-au discutat probatoriile în prezenta cauză, vizează înființarea postului de administrator numerar și din această perspectivă solicită a se reține faptul că toate deciziile au fost luate în luna iulie 2013, când a avut loc ședința managerială și s-au aprobat prin decizia Consiliului de Administrație din 18 iulie 2013. Măsurile luate în această ședință au fost aduse la cunoștința tuturor salariaților pe data de 26 iulie 2013, dată la care a avut loc o ședință informală.

Aceste aspecte sunt prezentate deoarece una din apărările învederate la fondul cauzei a fost în sensul că decizia contestată a fost emisă în data de 11 septembrie 2013, a intrat în vigoare în luna octombrie 2013, iar postul de administrator numerar s-a înființat începând cu 01 august 2013, anterior desființării postului ocupat de reclamantă.

Susținerea intimatei pârâte din această perspectivă nu poate fi primită pe argumentele anterior expuse în sensul că toate deciziile Consiliului de Administrație privitoare la reorganizarea activității au fost luate la nivel de lună iulie 2013 fiind aduse la cunoștința salariaților pe data de 26 iulie 2013 în ședința informală.

În ceea ce privește postul nou înființat de administrator numerar, solicită să se analizeze comparativ fișele de post și trecând peste denumirea termenilor în limba engleză care sunt utilizați în fișa postului nou înființat să se observe că atribuțiile sunt similare. Practic postul nou înființat de administrator numerar nu a făcut altceva decât să preia atribuțiile postului desființat de casier.

La solicitarea instanței, apelanta reclamantă precizează că are studii superioare și o vechime de 20 de ani în domeniul bancar, din care 14 ani la intimata pârâtă.

Apărătorul apelantei reclamante M. C.-M.-D. precizează că nu a mai insistat pe aceste aspecte deoarece s-a precizat de către partea adversă că criteriul care a diferențiat a fost vechimea în funcție. Reclamanta lucrează de 14 ani la intimata pârâtă și a avut și alte funcții superioare la momentul respectiv, numai că urmare a reîntoarcerii după concediul de maternitate i s-a comunicat un act adițional de modificare a postului pe funcția de casier.

Ideea reorganizării la nivelul întregii țări a fost ca acel casier cu vechimea cea mai mare să ocupe acel post de administrator numerar. Era firesc să fie așa și să se desființeze toate posturile de numărător bani. La C. însă pe criterii de simpatii personale, aspecte ce rezultă și din declarațiile martorilor, s-a procedat în alt fel. Postul de numărător bani desființat, a fost ocupat de numita I. A., care nu avea experiență și ale cărui raporturi de muncă au încetat pe data de 31 iulie 2013. „Pe criteriul promovării interne”, în condițiile în care I. A. nu mai era angajata băncii, aceasta a fost desemnată a ocupa postul de administrator numerar. În această modalitate casierul cu cea mai veche vechime în funcție a rămas casier și reclamanta s-a văzut concediată.

Pe aceste argumente, care sunt mult mai pe larg expuse în cuprinsul motivelor de apel, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.

Apărătorul intimatei pârâte I. B. N.V. Amsterdam – Sucursala București, având cuvântul solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, având în vedere că toate argumentele din apel sunt preluate din cererea de chemare în judecată și sunt neîntemeiate.

Ceea ce face apelanta reclamantă în mod special este a „bagateliza” procesul de reorganizare al I. B. N.V. Amsterdam – Sucursala București. Se reduce totul la a da afară un om de la C., în condițiile în care au fost desființate 24 de posturi în toată țara, au fost restructurate toate agențiile din România, a fost un proces de doi ani de zile în care au fost memorandumuri, studii, întâlniri ale unor comitete special formate în acest sens, pentru a eficientiza o activitate bancară, pentru a rămâne pe o piață foarte concurențială și pentru a găsi soluțiile cele mai bune în vederea eficientizării. Și totul se reduce la: „de ce ea a fost promovată și eu nu”.

Insistă asupra acestui proces de reorganizare care are mai multe tronsoane. Pe de o parte, s-au restructurat în sine agențiile, asta însemnând că s-au mutat și activitățile, s-au reîmpărțit, s-a creat acest tip de bancă care poartă denumirea de „centrul regional” care a preluat activitățile „non-cash” și „back office” din sucursale care nu mai au personal. Există un post înființat în toate aceste opt sucursale regionale centralizate care se ocupă de gestionarea întregii activități pentru toată aria geografică. Nu are cum să se suprapună acest post cu un post simplu de casier. Există la dosarul cauzei două adrese ale intimatei pârâte prin care se explică foarte clar cum a fost făcut acest proces și ce înseamnă. Considerăm că tot acest proces este unul care dovedește cauza reală și serioasă a desființării tuturor posturilor. Au depus la dosarul cauzei deciziile de concediere ale celorlalți salariați afectați de această măsură.

Acest proces de reorganizare s-a făcut pentru eficientizarea activității. Nu vorbim de reduceri de posturi de personal, de pierderi financiare. Numai în acest caz s-ar putea pune întrebarea de ce se înființează posturi. Eficientizarea și reorganizarea înseamnă orice metodă folosită de angajator pentru a-și eficientiza activitatea, pentru a deveni mai productiv, mai puternic pe piață. Aceasta a fost modalitatea optimă găsită de I. B. N.V. Amsterdam Sucursala București, în urma unor studii și întâlniri ale unor comitete special formate.

În aceste condiții postul nou înființat nu contrazice cauza reală și serioasă, iar posturile de casier, toate, nu doar cel de la C., au fost efectiv desființate. Postul de casier nu a fost preluat nici de către postul nou înființat, nici de către alte posturi. Posturile de casier au fost efectiv desființate pentru motivele arătate pe larg în decizie.

În decizia de concediere există cinci puncte și un memo din data de 12 iulie 2013, reprezentând actul prin care a fost hotărâtă desființarea posturilor, din care apelanta reclamantă s-a oprit la două subpuncte de la punctul patru.

La solicitarea instanței, apărătorul intimatei pârâte precizează că acel „memo” din data de 12 iulie 2013 a fost făcut cunoscut salariaților, inclusiv apelantei reclamante.

Apărătorul apelantei reclamante precizează că „memo” din data de 12 iulie 2013 a fost făcut cunoscut salariaților în ședința informală din data de 26 iulie 2013 când au fost chemați pe rând și li s-a spus cine va fi concediat și cine nu.

Apărătorul intimatei pârâte I. B. N.V. Amsterdam – Sucursala București arată că aceste puncte din decizie reflectă clar care au fost motivele ce au stat la baza deciziilor desființării tuturor celor 24 de posturi, nu numai cel de la C.. Vorbim de contextul economic, în general, de redefinirea strategiei, de externalizarea serviciilor, potențialul de piață redus, diminuarea activității în cadrul agențiilor teritoriale, nivelul scăzut de calitate de portofoliu, previziunile, orientarea clienților către tranzacții și plăți on-line, de tranzacții foarte puține la ghișeu, și așa mai departe și de celelalte decizii de externalizare de activitate și de regionalizare. Urmează a se reține că I. B. N.V. Amsterdam este prima bancă care a introdus conceptul de internet banking. Toate aceste procese au condus la nevoia de a eficientiza și partea de organigramă, de încărcătură de personal. Aceasta a fost decizia societății și nu putem să ne limităm doar la două subpuncte din decizie și să spunem că acelea nu ne afectează.

Întreaga apărare a apelantei reclamante se bazează pe ideea că Agenția C. se putea organiza mai bine și fără să fie concediată M. C.-M.-D..

I. B. N.V. Amsterdam a avut în vedere un proces amplu, la nivel național, care s-a făcut pe criterii obiective așa cum rezultă din toate adresele oficiale asumate de bancă și din răspunsurile la interogatoriu, mai ales din suplimentul la interogatoriu. Urmează a se avea în vedere în acest sens răspunsurile la întrebările 3 și 4 din care rezultă foarte clar cum a fost făcut acest proces și care anume au fost criteriile obiective.

Insistă pe faptul că criteriul vechimii în funcție s-a aplicat pentru desființarea posturilor de casier, iar în ceea ce privește posturile nou înființate, cele opt de cash administrator, s-a aplicat criteriul promovării interne. Faptul că la C., persoana care a fost promovată intern avea un contract individual de muncă pe perioadă determinată nu are nicio influență asupra deciziei angajatorului, care a fost anterioară.

La solicitarea instanței, precizează că nu a fost avută în vedere toată vechimea în muncă ci doar cea în funcția de casier. Acesta este un criteriu care s-a folosit obiectiv și este asumat de către bancă printr-o adresă emisă către instanța de fond, neavând nicio legătură cu persoana apelantei reclamante.

Apărătorul apelantei reclamante M. C.-M.-D., în replică având cuvântul arată că nu au „bagatelizat” procesul de reorganizare și au avut în vedere amplul proces de reorganizare și studiile efectuate de specialiști care au stat în spate, dar reorganizarea - cum a fost gândită la nivel național - poate nu ar fi condus la nicio problemă dacă ar fi fost aplicată ca atare. Or, câtă vreme în Agenția C. nu s-a mai aplicat ca atare, au ajuns în situația în care un post nou înființat și salariații existenți au preluat atribuțiile postului deținut de apelanta reclamantă.

Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.

CURTEA

Asupra apelului civil de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamanta M. C.-M.-D. a chemat în judecată pe pârâta I. B. Amsterdam - Sucursala București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 2307/11.09.2013 de încetare a contractului individual de muncă și obligarea pârâtei la reintegrarea sa pe postul deținut anterior, la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale la care ar fi fost îndreptățită, de la data emiterii deciziei de concediere și până la reintegrare, precum și plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost salariată a pârâtei în baza Contractului individual de muncă nr. 4887/13.06.2000, pe o durată determinată de 6 luni, în funcția de numărător bani. Durata CIM a fost prelungită pentru o perioadă determinată de 6 luni (respectiv 05.12._01), la finalul căreia părțile contractante au convenit modificarea, în sensul încheierii sale pe perioada nedeterminată. S-a mai arătat că s-a procedat la schimbarea funcției de încadrare din „numărător bani” în „ofițer bancar – plăți”, iar prin Actul adițional nr. CM/HR/1868/11.07.2012 la CIM, s-a convenit schimbarea funcției pe care a ocupat-o în cadrul pârâtei, respectiv „casier”.

S-a învederat că prin Decizia nr. 2307/11.09.2013, emisă de I. B. NV prin I. B. Amsterdam - Sucursala București, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 65 din Codul muncii, încetarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, ca urmare a pretinsei restructurări a activității și desființării postului pe care l-a ocupat reclamanta.

S-a apreciat că decizia contestată nu este legală și temeinică, întrucât pârâta nu făcut dovada desființării efective, din structura sa organizatorică, a postului de casier pe care l-a ocupat reclamanta în cadrul Agenției C.. S-a arătat că decizia reorganizării pârâtei a fost adoptată urmare propunerii din data de 12.07.2013 aprobată de către Comitetul Executiv la nivel de bancă în ședința din data de 18.07.2013, dar s-a susținut că externalizarea activității de procesare a numerarului nu a influențat atribuțiile și sarcinile aferente postului de casier pe care l-a ocupat reclamanta.

Decizia de concediere a reclamantei a fost emisă în data de 11.09.2013 (măsura încetării raporturilor de muncă urmând a produce efecte începând cu data de 15.10.2013), dar hotărârea în acest sens fusese adoptată încă din luna iulie 2013, iar la același moment s-a luat și hotărârea înființării postului nou, de administrator numerar, care a preluat în proporție covârșitoare atribuțiile și responsabilitățile prevăzute pentru postul pretins desființat, al reclamantei.

S-a mai susținut că în cuprinsul deciziei contestate nu se regăsesc criteriile avute în vedere de pârâtă la momentul desființării, chiar a postului de casier pe care l-a ocupat reclamanta (dintre cele trei posturi similare existente la nivelul Agenției C.).

Reclamanta a considerat că măsura dispusă de pârâtă apare ca fiind una nelegală, abuzivă, întrucât desființarea postului nu a fost efectivă, impunându-se, astfel, anularea deciziei contestate.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 65, 66, 80 din Codul muncii.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În motivare s-a arătat că societatea a desfășurat un amplu proces de reorganizare, care a condus la desființarea a 24 de posturi, din toate agențiile I. din țară, printre care și postul reclamantei. Această desființare a fost efectivă, atât postul reclamantei, cât și celelalte posturi desființate nemaigăsindu-se în organigrama societății.

S-a învederat că posturile de „numărător bani” au fost desființate în totalitate din societate, datorită externalizării în proporție de 100% a activității de procesare de numerar, iar posturilor de casier (cum era și reclamanta) li s-a redus numărul (numărul de posturi de casier depășind nevoia locală a societății), cele 17 posturi de casieri desființate fiind distribuite în toate sucursalele I. din țară, unde volumul de muncă scăzuse la ghișeu.

S-a mai arătat că în Agenția I. C. existau 3 casieri, societatea considerând că, datorită reducerii activității generale a Agenției și constrângerilor financiare, un număr de 2 casieri este suficient pentru buna desfășurare a activităților, cel de al treilea post fiind desființat în vederea eficientizării activității. Criteriul de alegere a fost vechimea în funcție, reclamanta fiind numită în funcția de casier în iulie 2012 (deci o vechime de un an în funcția de casier), celelalte două colege având o vechime mai mare în această funcție (din 2003 și respectiv 2010).

În cauză au fost administrate: proba cu înscrisuri, cu interogatoriu și testimonială.

Prin sentința civilă nr. 2663 din 31 octombrie 2014 Tribunalul C. a respins contestația formulată de reclamanta M. C.-M.-D., în contradictoriu cu pârâta I. B. Amsterdam Sucursala București, împotriva deciziei nr. 2307/11.09.2013 de încetare a contractului individual de muncă al reclamantei, emisă de S.C. I. B. N.V. Amsterdam Sucursala București, ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Prin Decizia nr. 2307/11.09.2013, emisă de I. B. NV prin I. B. Amsterdam - Sucursala București, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 65 din Codul muncii, încetarea contractului individual de muncă al reclamantei, care deținea funcția de casier, din inițiativa angajatorului, ca urmare a restructurării activității și desființării locului de muncă ocupat de salariată. Data încetării contractului este 15.10.2013. În motivarea deciziei se arată că angajatorul nu deține alte posturi disponibile corespunzătoare pregătirii profesionale a salariatei.

Din probele administrate a reieșit că în cadrul Agenției I. C. existau 3 casieri. Societatea a procedat la desființarea unuia dintre aceste posturi, motivul invocat fiind reducerea activității generale a Agenției și constrângerile financiare, măsura vizând eficientizarea activității.

Prin răspunsurile la interogatoriu, angajatorul a recunoscut că alegerea postului ce urma a fi desființat a fost vechimea în funcția de casier. Reclamanta a fost numită în funcția de casier în iulie 2012, iar celelalte două colege aveau o vechime mai mare în această funcție (din 2003 și respectiv 2010), așa cum rezultă din contractele de muncă ale casierilor din Agenția C..

Reclamanta a susținut că desființarea postului nu ar fi fost efectivă, întrucât angajatorul a procedat la înființarea unui post nou, de cash administrator (administrator numerar).

Conform fișelor de post depuse la dosar, cele două posturi - cel desființat, al reclamantei, și postul nou înființat, rezultă că postul de cash administrator a fost creat în urma înființării centrelor regionale (hubs) și în contextul externalizării serviciilor de procesare de numerar.

Postul nou creat are atribuții legate de menținerea, coordonarea, verificarea relației cu companiile către care au fost externalizate serviciile de procesare a numerarului din rețeaua de sucursale, precum și atribuții legate de regionalizarea activității de numerar back office și a activităților non-cash.

Aceste atribuții nu erau îndeplinite anterior de reclamantă, în calitatea sa de casier în cadrul Agenției I. C..

Din declarațiile martorilor audiați de instanță la solicitarea reclamantei a rezultat că angajatorul a procedat la desființarea postului ocupat de reclamantă, precum și faptul că pe cele două posturi de casier, care au rămas, erau angajate persoane care aveau o vechime mai mare în această funcție.

Angajatorul a susținut că modalitatea de ocuparea a noului post înființat de cash administrator a fost promovarea internă.

Față de declarațiile martorilor, prin care reclamanta a încercat să facă dovada faptului că persoana promovată pe noul post, respectiv numita I. A., era favorizată de către angajator, instanța a constatat caracterul subiectiv al acestora, având în vedere că ambele martore sunt persoane ce au fost concediate de către același angajator, dar și împrejurarea că aceste declarații nu se pot corobora cu alte probe.

Apărările formulate de către reclamantă referitoare la faptul că se putea aplica o altă modalitate, mult mai potrivită, pentru reorganizarea Agenției C., în sensul că dacă s-ar fi ales criteriul „casierul cu cea mai mare vechime în funcție”, atunci ar fi fost promovată o altă colegă casier, și nu era nevoie să se desființeze postului reclamantei, ci al altcuiva, au fost înlăturate, pentru următoarele considerente:

Conform art. 65 din Codul muncii „concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.”

Sfera situațiilor în care se poate desființa locul de muncă al salariatului poate fi definită prin mai multe ipoteze, printre care și reorganizarea activității angajatorului.

În cauză s-a constatat că prin înscrisurile depuse s-a făcut dovada faptului că s-a hotărât desființarea postului ocupat de reclamantă, în vederea eficientizării activității societății. S-a constatat că desființarea postului ocupat de reclamantă este efectivă și nu a fost urmată de înființarea unui alt post, cu aceleași atribuții.

Societatea s-a reorganizat procedând la desființat unor posturi, pentru a „reduce costurile cu personalul”, astfel încât înființarea de noi posturi a fost dublată de externalizarea unor servicii. Cauzele reale și serioase ale desființării unui loc de muncă pot viza și schimbarea modului de organizare, pentru creșterea calității, scăderea costurilor, care conduc la creșterea competitivității și a eficienței.

În consecință, instanța a constatat că decizia de concediere a reclamantei a fost motivată de desființarea locului său de muncă, în conformitate cu condițiile impuse de dispozițiile art. 65 Codul muncii. S-a reținut că, condiția de legalitate a emiterii acestei decizii este îndeplinită, întrucât desființarea a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă, fiind impusă de necesitatea îmbunătățirii activității angajatorului.

Pentru considerentele expuse, instanța a apreciat decizia de concediere ca fiind legală și temeinică, astfel încât măsura luată de angajator este justificată. În consecință, instanța a respins contestația, întrucât nu este fondată.

Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamanta. În motivarea apelului său, aceasta a arătat următoarele: încetarea contractului individual de muncă, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.65 din Codul Muncii, presupune desființarea efectivă a locului de muncă ocupat de salariatul ce urmează a fi disponibilizat, iar nu preluarea sarcinilor și atribuțiilor sale de către alți salariați și nici înființarea unui nou post cu o altă denumire, dar cu atribuții similare celui desființat; în speță, apreciază că, în contra celor reținute în considerentele hotărârii apelate, intimata pârâtă nu a făcut dovada desființării efective din structura sa organizatorică a postului de casier pe care l-a ocupat apelanta reclamantă în cadrul Agenției C., probatoriul administrat în cauză dovedind că ne aflăm în ipotezele la care a făcut referire anterior (una dintre acestea lăsată total neanalizată de judecătorul fondului); potrivit preambulului deciziei contestate, dar și apărărilor expuse în cuprinsul întâmpinării depuse la fondul cauzei și susținute constant de pârâtă pe tot parcursul judecății în primă instanță, decizia reorganizării pârâtei ar fi fost justificată de externalizarea activităților de procesare a numerarului din rețeaua de sucursale către companii C.I.T. (Cash-in-Transit), precum și de regionalizarea activităților de numerar back-office și a activităților non-cash, prin procesarea instrumentelor de debit în centrele regionale ale angajatorului; din aceleași înscrisuri rezultă că decizia reorganizării pârâtei a fost adoptată urmare propunerii din data de 12.07.2013, aprobată de către Comitetul Executiv la nivel de bancă în ședința din data de 18.07.2013; potrivit organigramelor depuse la dosarul cauzei, dar și răspunsului pârâtei la întrebarea numărul 1 din interogatoriul propus a fi administrat la solicitarea reclamantei, în luna iulie 2013, numărul de posturi de casier și numărător bani la nivelul structurii în care și-a desfășurat activitatea reclamanta, respectiv Agenția C. era de trei posturi casier și două posturi de numărător bani; urmare măsurilor organizatorice pe care pârâta și-a fundamentat decizia contestată, cu referire, în special, la externalizarea activităților de procesare a numerarului din rețeaua de sucursale către companii C.I.T. (Cash-in-Tranzit), la nivelul Agenției C., s-a susținut că, s-ar fi hotărât desființarea postului de casier pe care l-a ocupat reclamanta, precum și a ambelor posturi de numărător bani; trecând peste faptul că, în cuprinsul deciziei contestate, nu se regăsesc argumente de natură să justifice opțiunea pârâtei în desființarea postului de casier pe care l-a ocupat (iar nu a unuia dintre celelalte două posturi similare), instanța de fond nu a observat că externalizarea activităților mai sus menționate nu a fost o operațiune de natură a conduce la scăderea, ca volum, a atribuțiilor și sarcinilor de serviciu specifice postului de casier și, pe cale de consecință, la desființarea postului de casier pe care l-a ocupat reclamanta; practic, externalizarea activităților de procesare a numerarului a determinat doar scăderea volumului atribuțiilor specifice postului de numărător bani, astfel că această schimbare a modului de organizare a activității pârâtei nu este de natură a justifica desființarea postului pe care l-a ocupat reclamanta; susținerea reclamantei potrivit căreia externalizarea activității de procesare a numerarului nu a influențat atribuțiile și sarcinile aferente postului de casier pe care l-a ocupat se fundamentează pe următoarele argumente:

(i) atribuțiile specifice postului de numărător bani, existent în organigrama pârâtei până la adoptarea măsurilor organizatorice adoptate în luna iulie 2013, care atestă că activitatea de procesare a numerarului era specifică acestui post, iar nu celui de casier;

(ii) fișa postului de casier nu s-a modificat urmare măsurilor organizatorice adoptate în luna iulie 2013, aspect recunoscut de pârâtă în cuprinsul răspunsului său la întrebarea nr. 6 din interogatoriul administrat la solicitarea reclamantei; dacă activitatea de externalizare a numerarului ar fi avut vreo influență asupra atribuțiilor specifice postului de casier ar fi fost normal ca, ulterior măsurilor adoptate în luna iulie 2013 și puse în aplicare în luna octombrie 2013, aceste atribuții să cunoască modificări, în sensul înlăturării unora dintre ele;

(iii) urmare deciziei manageriale adoptate în luna iulie 2013 și dusă la îndeplinire în luna octombrie 2013, cele două posturi (existente la nivelul Agenției C.) de „Client Services Officer Branch” au fost transformate („au devenit”, arată pârâta) în două posturi de „Universal Taller Branch” (fiind ocupate de aceleași persoane), aspect recunoscut expres de pârâtă în cuprinsul răspunsului său la întrebarea nr. 2 din interogatoriu; în noua sa denumire, postul menționat („Universal Taller Branch”) a preluat parte din atribuțiile corespunzătoare postului de casier (desființat); în acest sens, urmează a se observa că, potrivit fișei postului de „Client Services Officer Branch”, acesta nu avea atribuții de a efectua operațiuni cu numerar (încasări și plăți) primite de la clienți, de a efectua încasări și retrageri de numerar la cererea clienților, de a efectua tranzacții de schimb valutar, de a identifica clienții pe baza documentelor de identitate prin sistemele disponibile (FABO, Documentum, Freeze List, UHRC etc.), de a raporta tranzacțiile în concordanță cu procedurile de prevenire a spălării banilor, de a proceda la identificarea bancnotelor suspecte de fals și la predarea acestora către organele abilitate; aceste atribuții se regăseau în cuprinsul fișei postului de casier și, urmare deciziei manageriale din luna iulie 2013, pusă în aplicare în luna octombrie 2013, aceste atribuții au fost inserate (alături de toate atribuțiile postului inițial de „Client Services Ofițer Branch”) între cele ale postului de „Universal Taller Branch”.

Raportat la aceste aspecte, lăsate total neanalizate de judecătorul fondului, solicită a se observa că:

- pe de o parte, externalizarea activităților de procesare a numerarului din rețeaua de sucursale către companii CIT (Cash-in-Tranzit) și regionalizarea activităților de numerar back-office și a activităților non-cash nu au fost operațiuni de natură a conduce la scăderea, ca volum, a atribuțiilor și sarcinilor de serviciu specifice postului de casier și, pe cale de consecință, la desființarea postului de casier pe care l-a ocupat reclamanta;

- pe de altă parte, desființarea postului pe care l-a ocupat aceasta nu poate fi socotită efectivă, câtă vreme a operat o preluare a sarcinilor și atribuțiilor specifice acestuia de către alți salariați ai pârâtei, prin redenumirea posturilor ocupare de aceștia și prin includerea, pe lângă atribuțiile de serviciu ce le reveneau inițial, a unor atribuții specifice postului pe care l-a ocupat reclamanta, respectiv acela de casier.

Apreciază că, pentru a se putea vorbi despre o desființare efectivă a postului de casier pe care l-a ocupat reclamanta, se cerea ca, ulterior acestei măsuri, atribuțiile sale să nu fie atribuite altor posturi, să nu fie adăugate sarcinilor de serviciu specifice altor posturi (chiar redenumite); altfel spus, dacă desființarea postului pe care l-a ocupat ar fi fost efectivă, ulterior concedierii reclamantei, atribuțiile postului de casier ar fi trebuit să fie exercitate - la nivelul Agenției C. - doar de cele două persoane care ocupau posturi similare celui desființat la momentul concedierii reclamantei.

Dintr-o altă perspectivă, solicită a se observa că, la același moment decizional, respectiv în luna iulie 2013, s-a procedat, totodată, la înființarea unui nou post în cadrul structurii în care și-a desfășurat activitatea reclamanta, denumit „Cash Administrator” (administrator numerar), post care, contrar celor reținute în considerentele hotărârii apelate, a preluat în proporție covârșitoare atribuțiile și responsabilitățile prevăzute pentru postul pe care l-a ocupat aceasta, pretins desființat; consideră important de subliniat că acest nou post nu a fost înființat anterior luării deciziei privitoare la desființarea postului pe care l-a ocupat reclamanta, astfel cum s-a încercat a se susține de către pârâtă; din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (preambulul deciziei contestate, notele depuse de pârâtă pentru termenul de judecată din data de 05.09,2014 și corespondența prin e-mail anexată acestora), rezultă că decizia reorganizării a fost luată urmare propunerii din 12.07.2013, aprobată prin hotărârea din data de 18.07.2013, fiind adusă la cunoștința salariaților Agenției C. în cadrul ședinței „informale” din data de 26.07.2013; prin urmare, deși, scriptic, decizia de concediere a reclamantei a fost emisă în data de 11.09.2013 (măsura încetării raporturilor de muncă urmând a produce efecte începând cu data de 15.10.2013), hotărârea în acest sens fusese adoptată încă din luna iulie 2013; la același moment, respectiv în luna iulie 2013, s-a luat și hotărârea înființării postului nou, de administrator numerar; prin urmare, chiar dacă noul post a figurat în organigrama Agenției C. începând cu data de 01.08.2013, în vreme ce decizia de concediere a reclamantei a fost emisă la data de 11.09.2013, cele două măsuri (cea privitoare la înființarea noului post și cea privitoare la pretinsa desființare a postului pe care l-a ocupat) au fost hotărâte concomitent; este de subliniat, de asemenea, că noul post a preluat în proporție covârșitoare atribuțiile și responsabilitățile prevăzute pentru postul pe care l-a ocupat reclamanta, pretins desființat; în acest sens, solicită a se observa că atribuțiile și responsabilitățile postului de casier, astfel cum acestea rezultă din fișa postului, constau, printre altele, în efectuarea transferurilor către B.N.R., Bănci Comerciale, Poștă, etc., verificarea reprezentanților transportatorului și a personalului de intervenție ATM, identificarea și raportarea tranzacțiilor în concordanță cu procedurile de prevenire a spălării banilor, identificarea bancnotelor suspecte de fals și predarea acestora către organele abilitate în conformitate cu normele în vigoare, pregătirea raportărilor către B.N.R. și către Sediul Central, verificarea formularelor și anexelor necesare în funcție de specificul operațiunilor, printarea și verificarea rapoartelor aferente activității desfășurate în departament, ș.a.; or, din analiza fișei postului denumit „cash administrator” rezultă că atribuțiile acestuia sunt, în esență, similare responsabilităților și atribuțiilor postului de casier, singura deosebire constând în modalitatea de prezentare a acestora.

Astfel, solicită a se observa că, printre atribuțiile postului nou înființat, se regăsesc:

- înregistrarea în sistemul Profile a tranzacțiilor de numerar (colectări numerar, remiteri/alimentări către/de la agențiile I. sau centre de procesare, remiteri/alimentări către/de la B.N.R., cumpărări/vânzări de la/la alte bănci comerciale, retrageri monede, diferențe de numerar) pentru Sucursala - atribuție menționată în cuprinsul fișei postului de casier sub forma „efectuarea transferurilor către B.N.R., bănci comerciale, sucursale etc.”;

- înregistrarea tranzacțiilor de spălare a banilor în sistemul Cash Money Laundering - atribuție menționată în cuprinsul fișei postului de casier sub forma „identificarea și raportarea tranzacțiilor în concordanță cu procedurile de prevenire a spălării banilor”;

- completarea proceselor verbale de depunere către poliție (BCCO) a bancnotelor suspecte de fals ce provin din centrele de procesare - atribuție menționată în cuprinsul fișei postului de casier sub forma „identificarea bancnotelor suspecte de fals și predarea acestora către organele abilitate, în conformitate cu normele în vigoare” etc.

Prin urmare, nu se poate susține că desființarea postului pe care l-a ocupat reclamanta ar fi fost efectivă, fiind urmată, la scurt timp, de înființarea unui alt post cu atribuții în parte similare, dar cu altă denumire.

Relevant pentru ceea ce s-a întâmplat, de fapt, la nivelul Agenției C. este și faptul că postul nou înființat, configurat în organigrama societății începând cu data de 01.08.2014, a fost ocupat de un salariat care, la acel moment, teoretic, nu ar mai fi trebuit să se afle în raporturi de muncă cu pârâta, sens în care subliniază că s-a recunoscut în prezenta cauză că acest post a fost ocupat de numita I. A., persoană care ocupase anterior, pe durată determinată, respectiv numai până la data de 31.07.2013, unul dintre cele două posturi de numărător bani, desființate urmare măsurilor hotărâte în luna iulie 2013.

Din această perspectivă, subliniază că, în cuprinsul deciziei contestate, nu se regăsesc criteriile avute în vedere de pârâtă la momentul desființării chiar a postului de casier pe care l-a ocupat reclamanta (dintre cele trei posturi similare existente la nivelul Agenției C.), dar că, pe parcursul judecății, s-a susținut că ar fi constat în chiar vechimea în funcția de casier (iar nu vechimea în cadrul structurilor Băncii); în acest sens, este de subliniat că, în speță, acest criteriu a fost aplicat greșit, fără a se observa perioada în care contractul individual de muncă al numitei P. N. a fost suspendat, astfel că vechimea efectivă a reclamantei în funcția de casier era mai mare decât a acestei colege; mai mult, criteriul indicat chiar de pârâtă a fost aplicat diferențiat de aceasta la nivelul Agențiilor sale, întrucât, în cazul celorlalte structuri ale Băncii, pe postul noul înființat de administrator numerar (care nu este altceva decât tot un post de casier, dar cu o altă denumire) a fost avansat casierul cu cea mai mare vechime în funcție și au fost menținute toate posturile de casier, singurele posturi desființate fiind cele de numărător bani, exclusiv afectate de decizia pârâtei privitoare la externalizarea serviciilor de numerar; la nivelul Agenției C. nu s-a procedat în aceeași modalitate, pentru simplul motiv că, pe considerente subiective, fără legătură cu activitatea profesională, s-a dorit menținerea ca și salariat al Băncii a numitei I. A., persoană care ocupase anterior, pe durată determinată, unul dintre cele două posturi de numărător bani, desființate ca urmare a măsurii de reorganizare dispusă de pârâtă; sub acest aspect, s-a reținut greșit de către judecătorul fondului susținerea pârâtei potrivit căreia „modalitatea de ocupare a noului post înființat de Cash Administrator a fost promovarea internă”, în condițiile în care, în speță, la data ocupării postului nou înființat (administrator numerar), numita I. A. nu mai era salariata pârâtei, căci contractul individual de muncă în temeiul căreia aceasta își desfășurase activitatea în funcția de numărător bani fusese încheiat pe durată determinată, încetând, astfel, la data de 31.07.2013; aceasta a ocupat, începând cu 01.08.2013, funcția de administrator numerar în temeiul unui nou contract individual de muncă încheiat cu pârâta, astfel că susținerea „promovării interne” în modalitatea de ocupare a postului nou înființat nu poate fi primită; din această perspectivă, consideră că au fost greșit înlăturate și declarațiile martorilor audiați în cauză la solicitarea reclamantei, întrucât cele două persoane audiate în această calitate, foști salariați ai pârâtei, nu se află în raporturi litigioase cu aceasta (unul dintre martori a ocupat funcția în temeiul unui contract individual de muncă încheiat pe durată determinată și care a încetat anterior lunii iulie 2013, iar cel de-al doilea martor, ce a ocupat tot un post de numărător bani, nu a înțeles a contesta decizia pârâtei privitoare la concedierea sa, considerând că postul pe care l-a ocupat a fost, în mod real desființat, urmare măsurilor organizatorice dispuse în luna iulie 2013).

Astfel, apreciază că, în speță, nu se poate susține că desființarea postului pe care l-a ocupat reclamanta ar fi fost efectivă, întrucât atribuțiile acestuia au fost preluate de alți salariați ai societății, pe de o parte, iar, pe de altă parte, la același moment, concomitent cu hotărârea asupra desființării postului pe care l-a ocupat, s-a decis asupra înființării unui nou post cu o altă denumire, dar cu atribuții similare celui desființat.

Față de toate aspectele anterior menționate, consideră că măsura dispusă de pârâtă apare ca fiind una nelegală, abuzivă, întrucât desființarea postului pe care l-a ocupat reclamanta nu a fost efectivă, astfel că, în mod greșit, instanța de fond a respins cererea de anulare a deciziei contestate.

Solicită, astfel, admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, cu consecința anulării Deciziei pârâtei nr. 2307/11.09.2013, a repunerii părților în situația anterioară emiterii acesteia, în sensul reintegrării reclamantei pe funcția deținută anterior emiterii actului atacat, precum și a obligării pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data concedierii și până la data reintegrării efective.

În drept, s-a invocat art. 466 din Noul Cod de procedură civilă.

Intimata pârâtă I. B. N.V. Amsterdam - Sucursala București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 2663/31.10.2014 pronunțată de Tribunalul C.. În acest sens a arătat următoarele:

Apelanta ignoră procesul de reorganizare care a avut loc la nivelul întregii Bănci, în toate agențiile din țară, în urma căruia au fost desființate un număr de 24 de posturi, dintre care 17 de casier și 7 de numărător bani; apelanta tinde să „minimalizeze”, să facă abstracție de acest proces de anvergură națională, sugerând că toate schimbările produse pe parcursul a aproape 2 ani și desființarea a altor 23 de posturi (dintre care 17 de casier, același post ca și al contestatoarei), au fost menite să „acopere” desființarea postului apelantei; apelanta ignoră aproape toate motivele de reorganizare prezentate în preambulul deciziei de concediere, și în mod eronat se referă la numai două dintre acestea, pe care le invocă ca fiind „neaplicabile” postului desființat; în realitate, nu numai că și acestea aveau impact direct asupra postului desființat, dar acestora li se adaugă alte 4 motive care au contribuit la decizia de reorganizare și au impactat negativ posturile de casier, în mod direct: contextul economic, diminuarea activității la nivel de agenții, orientarea clienților către plăți și tranzacții automatizate/electronice, etc.; apelanta continuă să susțină, în ciuda dovezilor prezentate cu ocazia cercetării în fond, că desființarea postului nu ar fi efectivă; este fără echivoc faptul că atât postul de casier al reclamantei, din cadrul Agenției C., cât și toate celelalte 16 posturi de casier desființate în toate agențiile din țară, au fost efectiv desființate și eliminate din organigrama societății; motivele care au dus la desființarea postului reclamantei se păstrează ca fiind reale, și în condițiile în care societatea a înființat noi posturi, care nu au aceleași responsabilități cu cele ale posturilor desființate; mai mult, înființarea acestor posturi „noi” de „Cash Administrator” a fost hotărâtă încă de la introducerea programului de restructurare „Service Model Branch Network” - respectiv încă de la începutul anului 2013, ca tronson separat în procesul de reorganizare. Între cauzele reale și serioase ale reorganizării activității se numără nu numai încetarea unei anumite activități, ci și schimbarea modului de realizare a acesteia, pentru creșterea calității, a competitivității și eficienței etc.; apărările reclamantei se reduc, în final, la ideea că societatea ar fi putut să desființeze postul altcuiva, și nu al apelantei; instanța de judecată nu a fost însă - și nici nu poate fi - chemată să analizeze oportunitatea sau eficiența deciziilor luate de societate - ci numai dacă acestea sunt conforme cu legea.

În cadrul societății bancare I., a avut loc un proces amplu de restructurare, care a afectat mai multe aspecte organizaționale, proces menit să eficientizeze activitatea agențiilor băncii atât prin adoptarea unor măsuri pro-active de reorganizare a însăși structurii agențiilor bancare, care să țină cont de realitățile și trendurile pieței bancare, cât și prin adoptarea de măsuri de reorganizare în sensul suprimării acelor posturi care au fost impactate negativ de realitățile contextului economic și nevoii de eficientizare; decizia de concediere a reclamantei enumără toate motivele, reale și obiective, care au stat la baza restructurării activității I. și a desființării unui număr de 24 de posturi de casier și numărător bani (printre care și cel al reclamantei). Toate aceste motive reale și obiective au condus la necesitatea reorganizării activității societății, afectând direct postul reclamantei. Procesul de reorganizare a fost unul dictat de nevoia de eficientizare a activității în contextul actual, impus de cauze diverse, de la contextul economic, la cel al tendințelor pieței, dar și de schimbările inerente impuse de o organizație dinamică ce îmbunătățește permanent procesele pentru a se menține competitivă.

Având în vedere că postul de casier înglobează atribuții specifice postului de numărător bani, externalizarea acestor activități afectează, de asemenea, și postul de casier, nu numai pe cel de numărător bani; în același timp, restructurarea activității agențiilor teritoriale a avut ca scop eficientizarea activității prin implementarea programului Service Model Branch Network; în conformitate cu acesta, în urma analizelor și studiilor efectuate intern, a reieșit structura optimă de organizare a agențiilor teritoriale în trei grupe: (i) „office plus” - oficii I. fără personal, localizate în centrele Self-B., rezultate din agențiile cu cea mai mică încărcătură operațională, (ii) „light branches” - agenții cu încărcătură de lucru medie, cu număr mediu de personal în structura „universal teller”, fără operațiuni „back office” și (iii) Regional Hubs provenite din agențiile mari, care preiau și funcțiile „back office” desfășurate înainte de actualele „office plus” și „light branches”, cu excepția procesării de numerar - activitate ce a fost externalizată 100%.

Așadar, în vederea eficientizării activității, s-a introdus conceptul de „Universal Teller” - personal care activează în cele două grupe de agenții care sunt deservite de personal (light branches și regional hubs). Acesta înglobează în fișa de post mai multe atribuții, atât „cash” cât și „non-cash” (operațiuni cu și fără numerar, cât și de relații cu clienții), reașezând astfel în mod eficient încărcătura de lucru necesară bunei funcționari a agențiilor.

Banca a urmărit o alocare dinamică a resurselor umane în funcție de specificul local, astfel încât, în funcție de încărcarea „cash/non-cash” a agenției, de încărcarea sezonieră etc., agențiile au numai posturi de universal teller (light branches) ori au și alte posturi - cum este cazul Agenției C., care pe lângă cele două posturi de Universal Teller are și două posturi de casier și unul de Sr. Client Services Officer. Cei doi Universal Telleri sunt alocați dinamic de către managementul sucursalei, în funcție de încărcătura operațională în diverse momente, ținând cont de specificul tranzacțiilor pe parcursul unei zile sau în decursul unei luni, în funcție de variația sezonieră a anumitor volume de tranzacții sau pentru acoperirea perioadelor de concedii.

Desființarea postului reclamantei (la fel ca și a celorlalte 23 de posturi afectate de reorganizare) a fost efectivă, atât postul reclamantei, cât și celelalte posturi desființate nemaigăsindu-se în organigrama societății, așa cum rezultă și din organigramele depuse la dosar.

Desființarea postului reclamantei a fost realizată în baza unor criterii obiective. Dacă posturile de numărător bani au fost desființate în totalitate din societate, datorită externalizării în proporție de 100% a activității de procesare de numerar, în cazul posturilor de casier (cum era și reclamanta) s-a simțit doar nevoia de a reduce numărul acestor posturi (numărul de posturi de casier depășind nevoia locală a societății), cele 17 posturi de casieri desființate fiind distribuite în toate sucursalele I. din țară, unde volumul de muncă scăzuse la ghișeu, datorită motivelor mai sus prezentate.

În speță, în Agenția I. C. existau 3 casieri, societatea considerând că, datorită reducerii activității generale a Agenției și constrângerilor financiare, un număr de 2 casieri este suficient pentru buna desfășurare a activităților, cel de al treilea post fiind desființat în vederea eficientizării activității.

Așa cum au demonstrat prin documentele depuse la dosar și întregul probatoriu administrat, criteriul de alegere a fost vechimea în funcție reclamanta fiind numită în funcția de casier în iulie 2012 (deci o vechime de un an în funcția de casier), celelalte două colege având o vechime mai mare în această funcție (din 2003 și respectiv 2010), așa cum rezultă din documentele depuse la dosarul cauzei (contracte de muncă ale casierilor din Agenția C.).

Motivele care au dus la desființarea postului reclamantei se păstrează ca fiind reale, și în condițiile în care societatea a înființat noi posturi, care, nu au aceleași responsabilități cu cele ale postului desființat.

Procesul de restructurare și reorganizare a fost unul amplu și a funcționat pe mai multe planuri. Înființarea postului de Cash Administrator a fost rezultatul implementării acestui program, care s-a derulat în perioada 2012 - 2013, pentru eficientizarea unor arii de activitate, respectiv desfășurarea acestor tipuri de activități numai în cele 8 centre regionale I. - București Metropolis, C., Timișoara, Cluj, B., G., C. și Iași. Acestea sunt denumite „Regional Hub” și fiecare „deservește” toate sucursalele din zona geografică respectivă. Propunerea de înființare a centrelor regionale (Regional Hub) și a unui post specific care să gestioneze activitățile regionalizate a survenit încă de la începutul anului 2013, pentru ca de la 01.08.2013 aceste posturi să-și înceapă deja activitatea.

Pe de altă parte, societatea nu s-a reorganizat datorita „dificultăților economice” și a desființat posturi pentru a „reduce costurile cu personalul”, astfel încât înființarea de noi posturi nu contrazice cauza pentru care societatea a decis reorganizarea - eficientizarea activității dublată de externalizarea unor servicii. Astfel, între cauzele reale și serioase ale desființării unui loc de muncă nu se încadrează numai încetarea unei anumite activități, ci și schimbarea modului de realizare a acesteia, pentru creșterea calității, scăderea costurilor, care conduc la creșterea competitivității și a eficienței. În acest scop, angajatorul își poate organiza activitatea conform viziunii proprii, respectând prevederile legale și drepturile salariaților.

Conform fișelor de post depuse la dosar, cele două posturi - cel desființat, al reclamantei, și postul nou înființat - nu numai că nu au responsabilități comune, dar rezultă clar din fișa de post a Cash Administrator că această poziție a fost creată în urma regionalizării activităților de numerar back-office și non-cash și înființării centrelor regionale (hubs) și în contextul externalizării serviciilor de procesare de numerar.

Astfel, postul nou creat are, pe de o parte, atribuții legate de menținerea, coordonarea, verificarea relației cu companiile CIT către care au fost externalizate serviciile de procesare a numerarului din rețeaua de sucursale, atribuții noi, care nu se regăsesc în nici o fișă de post anterioară (nici de casier și nici de altceva).

Pe de altă parte, postul nou creat implică și atribuții legate de regionalizarea activității de numerar back office și a activităților non-cash, prin procesarea instrumentelor de debit în centrele regionale - inclusiv C. - activitatea efectuată, în urma restructurării, într-un singur „hub” regional, pentru un număr de agenții I. (de tip „light branch”) aflate în aria geografică a hub-ului respectiv. Este evident faptul că aceste atribuții nu erau - și nici nu puteau fi - îndeplinite anterior de reclamantă, în calitatea sa de casier în cadrul Agenției I. C..

Atribuțiile noului post de Cash Administrator (Administrator Numerar) se concentrează în special pe relația cu centrele de procesare ale firmelor CIT specializate, vizând în general controlul, verificarea, arhivarea și gestionarea la nivel de documente și înregistrare în sistem a operațiunilor efectuate în centrele de numărare, și pe procesarea instrumentelor de debit provenite de la celelalte sucursale din aria geografică a hub-ului C..

Precizează, din nou, faptul că în cazul desființării postului de casier din cele 3 existente în cadrul Agenției C. s-a aplicat criteriul „vechimii în funcția de Casier”.

Acest criteriu, precum și „vechimea în societate”, nu a avut nici o legătură cu ocuparea posturilor de Cash Administrator: acestea au fost ocupate prin promovare internă în cadrul Băncii, dintre salariații din cadrul agenției unde au fost înființate care, în funcție de aptitudinile și abilitățile pe care le dețineau, au fost considerați corespunzători din punct de vedere profesional pentru ocuparea acestei poziții.

În cazul Agenției C., persoana considerată că fiind cea mai potrivită a fost promovată intern de către organele abilitate în acest sens, pe postul de Cash Administrator, în funcție de abilitățile și aptitudinile sale.

În strânsă legătură cu punctul anterior, apelanta încearcă să convingă instanța că are o „schemă” mult mai potrivită pentru reorganizarea Agenției C.. Astfel, susține reclamanta, dacă s-ar fi ales criteriul „casierul cu cea mai mare vechime în funcție”, atunci ar fi fost promovată o altă colegă casier, și atunci, nu era nevoie să se desființeze postul reclamantei, ci al altcuiva.

Instanța de fond s-a pronunțat asupra legalității și temeiniciei deciziei de desființare a postului, în contextul procesului general de reorganizare și eficientizare a activității, și nu asupra oportunității acestora ori modului obiectiv, și pe care societatea îl consideră cel mai potrivit nevoilor sale, de realizare a reorganizării. Astfel, faptul că apelanta consideră că societatea ar fi putut să aplice alte criterii de ocupare a postului nou înființat, și să desființeze postul altcuiva - pe baza unor criterii subiective ale reclamantei - nu poate fi un argument plauzibil în analizarea legalității/temeiniciei deciziei de concediere.

În analizarea respectării prevederilor art. 65 alin. (2) nu trebuie pierdut din vedere faptul că în reglementarea acestui text legal, condiția de a avea la bază o cauză reală și serioasă se referă la desființarea locului de muncă, iar nu la motivul/motivele (fără legătură cu persoana salariatului) care au determinat desființarea locului de muncă al acestuia (în cazul concret, reorganizarea activității).

Cu alte cuvinte, textul art. 65 din Codul muncii nu conferă instanței dreptul de a aprecia asupra oportunității măsurii reorganizării activității (respectiv, daca această măsură este sau nu justificată, dacă este sau nu suficient fundamentată etc.) după cum tinde să demonstreze apelanta.

Aprecierea oportunității măsurii reorganizării este - evident - o decizie de management, care rămâne atributul exclusiv al organelor decizionale ale societății, singurele în măsură să decidă cu privire la structura organizatorică necesară desfășurării unei activități economice eficiente”.

Pentru toate motivele de mai sus, solicită instanței să respingă în totalitate apelul ca neîntemeiat și nefondat, și să mențină sentința civilă nr. 2663/31.10.2014 pronunțată de Tribunalul C. ca legală și temeinică.

În dovedirea susținerilor s-a solicitat proba cu înscrisuri, în contraprobă orice probă încuviințată apelantei, precum și orice probă a cărei necesitate va reieși din dezbateri.

În drept s-a invocat art. 471 Cod procedură civilă și art. 65 Codul Muncii.

În apel nu s-au administrat alte probe.

Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 65 al.(1) din Codul Muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

În această privință se reține că între cauzele reale și serioase ale desființării unui loc de muncă se încadrează diverse situații, precum dificultăți economice, încetarea unei anumite activități sau schimbarea modului de realizare a acesteia pentru creșterea calității, scăderea costurilor, care conduc la creșterea competitivității precum și reducerea activității. Scopul declarat al oricărei societăți comerciale este obținerea de profit și maximizarea acestuia, desigur, protejând drepturile salariaților.

De asemenea, se poate urmări îmbunătățirea relațiilor cu clienți, a comunicării între societate și potențialii clienți, flexibilizarea procedurilor interne, centralizarea activităților de coordonare și control sau evitarea și eliminarea situațiilor în care atribuțiile mai multor angajați se suprapun.

Aceste cauze se pot combina, în sensul că anumite dificultăți economice pot impune o eficientizare a activității prin eliminarea situațiilor de suprapunere a unor atribuții de serviciu sau prin eliminarea unor funcții și preluarea atribuțiilor lor de alți angajații, mai ales în condițiile în care volumul de activitate al angajaților scade, astfel încât este posibilă preluarea de către unii dintre aceștia a unor atribuții suplimentare.

Așadar, angajatorul poate lua unilateral măsura de reorganizare a societății, inclusiv prin desființarea unor posturi, în baza prerogativei sale de stabilire a organizării și funcționării unității prevăzute de art.40(1) lit. a din Codul Muncii.

În cauză, apelanta pârâtă susține că a desființat locul de muncă ocupat de reclamantă în cadrul unui proces amplu de reorganizare a activității în sensul renunțării la o parte din personal și creșterea gradului de folosire a unor echipamente automate respectiv externalizarea unor servicii.

O astfel de reorganizare a activității poate justifica, în principiu, desființarea posturilor ale căror atribuții sunt trecute în sarcina altor angajați, sunt externalizate sau realizate prin folosirea unor echipamente automatizate, pentru a se evita suprapunerea de atribuții și eficientizarea activității, astfel cum s-a arătat.

Dar, deși este adevărat că angajatorul are, potrivit art.40 al.1 lit.a) din Codul Muncii prerogativa organizării propriei activități, ceea ce poate însemna inclusiv desființarea unor locuri de muncă și efectuarea unor concedieri în consecință, pentru a mări eficiența activității inclusiv prin redistribuirea atribuțiilor și reducerea cheltuielilor cu salarizarea, totuși, aceste măsuri nu pot fi luate în mod discreționar, legiuitorul instituind măsuri de protecție ale angajaților prin impunerea unor condiții cum sunt cele cuprinse în art.65 din Codul Muncii.

Astfel, potrivit acestui text legal, pentru a se reține legalitatea concedierii determinate de desființarea postului, aceasta din urmă trebuie să aibă un caracter efectiv și să aibă o cauză reală dar și serioasă.

Potrivit art.272 din Codul Muncii angajatorul este cel care trebuie să dovedească motivele concedierii în cazul în care acestea sunt contestate, astfel cum corect a reținut și prima instanță.

În cazul în care există mai multe locuri de muncă cu atribuții identice, ocupate efectiv de mai mulți angajați și numai unul sau unele dintre aceste locuri de muncă sunt desființate, în caz de litigiu, angajatorul trebuie să dovedească în mod concret cauza desființării locului de muncă ocupat de un anumit angajat, respectiv reclamantul.

Astfel, în situația în care motivele cu caracter general, referitoare la eficientizarea activității și în legătură cu aspecte economice, se verifică raportat la mai multe locuri de muncă cu atribuții identice, angajatorul trebuie să indice în mod concret cauza desființării unui anumit loc de muncă și nu a celorlalte aflate într-o situație identică sau similară, ca o consecință a principiilor egalității de tratament și al bunei credințe reglementate de art.5 respectiv 8 din Codul Muncii, alegerea neputând fi arbitrară.

În cauză, pârâta a indicat acest motiv a fi vechimea în funcție în sensul că dintre toți salariații care ocupau postul de casier reclamanta avea cea mai mică vechime în funcție.

Un astfel de criteriu, vizând vechimea angajaților care ocupă locurile de muncă ce ar putea fi desființate, poate constitui, în principiu, o justificare suficientă din perspectiva păstrării în activitate a angajaților cu o mai mare experiență profesională.

Dar, trebuie avut în vedere că, potrivit art.79 din Codul Muncii, în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt și de drept decât cele precizate în decizia de concediere.

Or, în decizia de concediere contestată, intimata pârâtă nu a indicat nici un element care să explice care a fost în concret cauza reală și serioasă pentru care a optat pentru desființarea acelui loc de muncă ocupat de reclamantă și nu a altui loc de muncă cu aceleași atribuții, respectiv păstrarea locurilor de muncă ocupate de alți salariați în condițiile în care motivele desființării postului referitoare la reorganizarea și eficientizarea activității puteau constitui motiv de desființare a oricăruia dintre posturile de casier existenta la agenția din C..

În decizia de concediere contestată nu se indică faptul că ar fi fost avută în vedere vechimea în funcție an angajaților pentru stabilirea locurilor de muncă desființate.

Ca urmare, aceste aspecte nu trebuie a fi analizate iar raportat la conținutul deciziei de concediere concluzia este că pârâta nu a justificat o cauză reală și serioasă a desființării locului de muncă ocupat de reclamantă.

Față de aceste considerente, se concluzionează că decizia de concediere este nulă din perspectiva art.80 raportat la art.65 din Codul Muncii.

În temeiul art.80 din Codul Muncii se va dispune reintegrarea reclamantei în funcția anterior deținută precum și obligarea pârâtei la despăgubiri egale cu drepturile salariale de care aceasta a fost lipsită de la data concedierii la data reintegrării efective.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelanta reclamantă M. C.-M.-D., domiciliată în C., Șoseaua Mangaliei nr. 53, .. B, ., împotriva sentinței civile nr. 2663 din 31 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă I. B. N.V., cu sediul în . MG, Amsterdam, Olanda, prin I. B. N.V. AMSTERDAM – SUCURSALA BUCUREȘTI, ROMÂNIA, cu sediul social în București, . nr. 48, sector 1.

Schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite acțiunea.

Dispune anularea deciziei de concediere nr. 2307/11.09.2013.

Obligă pârâta la reintegrarea reclamantei în funcția avută anterior și la plata despăgubirilor calculate conform art. 80 alin. 1 din Codul muncii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 12 mai 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

R. A. M. B.

GREFIER

M. D.

Red.hot.jud.fond R.I.S.

Tehnored.dec.jud.apel R.A./12.06.2015/6 exp.

← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 20/2015....  Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 229/2015. Curtea... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 282/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA