Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 292/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 292/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 292/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.292/CM
Ședința publică din 13 mai 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
Președinte - M. B.
Judecător - R. A.
Grefier - D. R.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanta pârâtă S.C. C. S. SERVICES S.R.L. C., cu sediul în C., Incinta Port, Clădirea Cămin, Poarta 2, ., împotriva sentinței civile nr. 2377 din 08 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. I., domiciliat în C., ., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința de judecată din data de 28 aprilie 2015 și au fost consemnate în încheierea din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 13 mai 2015, când a dat următoarea soluție.
CURTEA :
Cu privire la apelul civil de față, constată:
Prin cererea formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâta . SRL înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ se solita anularea deciziei nr.270/22.05.2013 prin care i-a fost desfăcut contractul individual de muncă, reintegrarea în funcția deținută anterior, plata tuturor drepturilor de natură salarială de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrare, plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantul arată că prin decizia contestată i-a fost desfăcut disciplinar contractul individual de muncă reținând în decizie că se face vinovat de acțiuni sau inacțiuni săvârșite în data de 7.05.2012 care au avut drept consecință căderea peste bordul navei și dispariția angajatului timonier G. Nicușor I., mai exact faptul că acest salariat nu purta vesta de salvare.
Reclamantul susține că fapta imputată, respectiv căderea și dispariția salariatului nu corespunde inacțiunilor sale reproșate expres și anume că aceste nu purta vestă de salvare el căzând nu pentru că nu avea vestă ci pentru că ambarcațiunea nu era dorată cu centuri de siguranță culpa fiind în exclusivitate a angajatorului .
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Arată intimata că reclamantul și-a încălcat obligația legală și contractuală de a lua măsuri pentru respectarea de către echipaj a normelor de securitate și sănătate în muncă, nu asigurat măsurile de prevenire, nu a acționat în vederea protecției lucrătorilor și înlăturării riscurilor profesionale –în mod special riscul profesional definit de F48:Neutilizarea mijloacelor individuale de salvare(vesta de salivare) în timpul manevrelor, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu privind organizarea și conducerea echipajului și activităților la bord, prin faptul că nu a luat măsuri concrete pentru respectarea de către echipaj a normelor de securitate la bord, nu a respectat prevederile legislației în domeniul securității și sănătății muncii și aplicarea acestora, nu și-a îndeplinit atribuțiile de organizare coordonare și control, nu a luat măsuri ferme privind îndeplinirea în bune condiții a obligațiilor ce îi revin echipajului. Prin urmare, și-a desfășurat activitatea din acest punct de vedere în mod defectuos punând în pericol viața în timpul procesului de muncă ce a avut drept urmări producerea de consecințe grave, încălcând astfel cu vinovăție obligațiile stabilite în contractul individual de muncă, Regulamentul intern, fișa postului și contractul colectiv de muncă.
Prin sentința civilă nr.2377/08.10.2014 pronunțată de Tribunalul C., s-a admis cererea formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâta . SRL C., s-a anulat decizia nr.270/22.05.2014 emisă de pârâtă și a fost obligată aceasta la reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior aplicării sancțiunii disciplinare și la plata drepturilor salariale de care a fi beneficiat reclamantul de la data desfacerii contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă. S-a respins capătul de cerere referitor la obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanță de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Reclamantul C. I. a fost angajat al societății pârâte . SRL în funcția de căpitan maritim portuar așa cum rezultă din contractul individual de muncă nr.443/16.05.2011 .
Prin decizia nr.270/22.05.2013 a fost aplicată reclamantului sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă începând cu data de 22.05.2013 reținându-se că prin acțiunile și inacțiunile sale reclamantul și-a încălcat obligațiile referitoare la obligația legală și contractuală de a lua măsuri pentru respectarea de către echipaj a normelor de securitate și sănătate în muncă, nu asigurat măsurile de prevenire, nu a acționat în vederea protecției lucrătorilor și înlăturării riscurilor profesionale – în mod special riscul profesional definit de F48: Neutilizarea mijloacelor individuale de salvare (vesta de salivare) în timpul manevrelor, nu și-a îndeplinit culpabil atribuțiile de serviciu privind organizarea și conducerea echipajului și activităților la bord, prin faptul că nu a luat măsuri concrete pentru respectarea de către echipaj a normelor de securitate la bord, nu a respectat prevederile legislației în domeniul securității și sănătății muncii și aplicarea acestora, nu și-a îndeplinit atribuțiile de organizare, coordonare și control, nu a luat măsuri ferme privind îndeplinirea în bune condiții a obligațiilor ce îi revin echipajului, și-a desfășurat activitatea din acest punct de vedere în mod defectuos punând în pericol viața în timpul procesului de muncă ce a avut drept urmări producerea de consecințe grave, producerea unui accident și dispariția subordonatului încălcând astfel cu vinovăție obligațiile stabilite în contractul individual de muncă, Regulamentul inter, fișa postului și contractul colectiv de muncă.
Astfel în calitate de căpitan reclamantul nu a verificat dacă echipajul îndeplinește condițiile necesare participării la efectuarea manevrelor, în special nu a verificat dacă acesta poartă echipamentul individual de protecție obligatoriu și nu a luat măsuri față de neîndeplinirea acestei obligații.
Prealabil aplicării sancțiunii disciplinare a avut loc cercetarea disciplinară a reclamantului finalizată cu procesul verbal nr.645/17.05.2013.
Față de faptele ce au fost reținute în sarcina contestatorului, s-a constatat că acestea nu sunt imputabile reclamantului, neputând fi calificate drept abateri disciplinare pentru care angajatorul să fie îndrituit a aplica o sancțiune disciplinară.
Astfel, în referatul cu privire la evenimentul produs în data de 7.05.2013 se consemna că în data de 7 mai 2013 în jurul orei 22 00 P/M C. S. Services 14 având echipajul format din C. Maritim –C. I., Motorist B. C. și Marinar G. Nicușor, aflată în serviciul de pilotaj a participat la debarcarea pilotului A. de la M/V INVENTANA de 198,3 m plecare din dana 11. Vântul bătea din direcția NE cu forța 2-3 Bf, la lipirea de navă marinarul aflat în prova babord s-a dezechilibrat și a căzut între pilotină și navă. C. a anunțat autoritățile portuare și începând căutarea marinarului în apă, din declarațiile verbale ale membrilor de echipaj rămași a rezultat că marinarul G. Nicușor nu purta vesta de salvare, obligatorie pe timpul serviciului.
Atât reclamantul cât și martorul B. C. au declarat că anterior, la celelalte manevre, timonierul G. Nicușor a purtat vesta de salvare.
Instanța a reținut că într-adevăr conform fișei postului reclamantul avea obligații referitoare la securitatea și sănătatea în muncă printre care și acelea de a evalua riscurile pentru securitatea și sănătatea în muncă, de a asigura măsuri de prevenire și coordonare a acțiunilor în vederea protecției lucrărilor și prevenirii riscurilor profesionale însă aceste obligații nu pot fi absolutizate.
Astfel, în cazul particular al incidentului din data de 7 mai 2013, atât reclamantul cât și martorul B. C. au declarat că în interiorul navei era în întuneric pentru a asigura căpitanului o vizibilitate bună la efectuarea manevrei, vestele de salvare erau de culoare închisă fiind greu vizibile în condițiile în care așa cum s-a arătat încăperea era neluminată, iar executarea manevrei impunea atenția sporită a reclamantului la efectuarea lipirii pilotinei de nava de unde trebuia preluat pilotul acesta neavând posibilitatea de a verifica modul de echipare a timonierului în momentul ieșirii acestuia pe puntea pilotinei, printr-un spațiu aflat în spatele reclamantului.
De asemenea, atât martorul cât și reclamantul au susținut inexistența obligație de a purta vesta de salvare în interiorul navei obligației existentă doar în spațiul de siguranță, astfel încât chiar dacă reclamantul ar fi avut posibilitatea de a constata că timonierul ,anterior demarării manevrei, nu ar fi purtat echipamentul individual de salvare nu ar fi putut impune acestuia o asemenea obligație.
Susținerile din procesul verbal nr.645/17.05.2013 și care au stat la baza emiterii deciziei de sancționare sunt astfel contrazise atât de afirmațiile reclamantului din faza de cercetare disciplinară, din răspunsurile la interogatoriul luat în fața instanței și din declarațiile martorului B. C., astfel încât instanța a constatat caracterul nefondat al faptelor reținute de către angajator și care au constituit temeiul de fapt al aplicării sancțiunii disciplinare.
Astfel, constatând caracterul nefondat al faptei reținute în sarcina reclamantului instanța a dispus anularea deciziei nr. 270 din 22.05.2014 de sancționare disciplinara că netemeinică și restabilirea situației anterioare ca efect al nulității, respectiv obligarea pârâtei să plătească reclamantului sumele reprezentând drepturi salariale reținute în baza acestor decizii.
S-a respins cererea privind plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 453 NCPC, având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada efectuării acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta pârâtă . SRL care a formulat următoarele critici:
În mod nelegal instanța de fond a înlăturat prevederile legale și contractuale obligatorii pentru părțile din litigiu doar în baza susținerilor subiective ale angajatului și în baza probei cu martorul său, fără a corobora cu probele societății respectiv înscrisuri, martor, interogatoriu – în contradicție cu prev. art. 309 pct. 5 cod pr.civilă și fără a exista probe concludente și evidente.
Instanța de fond, în mod greșit a apreciat că ambarcațiunea trebuia dotată cu centuri de siguranță, deși s-a depus certificatul de siguranță a construcției și echipamentelor navei nr. 271, ce aparține navei în cauză – C. Services 14 (CS 14) document din care rezultă fără tăgadă că echipamentele de siguranță necesare pentru operarea navei sunt redate la pct. 2.1 din certificat și anume: plute salvare, colaci salvare, veste salvare, tranpondere radar, VHF de emisie recepție, mijloace pirotehnice, rachete parașută, facle, semnale fumigene plutitoare. După cum se poate observa, nu apare enumerată centura de siguranță, iar instanța sau contestatorul nu pot modifica acest aspect. D. echipamentele enumerate în certificat sunt prevăzute ca fiind obligatorii, fiind considerate prin lege de către constructor și autoritățile abilitate în domeniu, inclusiv Autoritatea Navală Română ca fiind necesare și suficiente pentru operarea navei în condiții de siguranță, fapt ce rezultă din vizele anuale ale inspectorilor A.N.R, precum și din faptul că valabilitatea inspecțiilor și a acestor echipamente era în termen, respectiv până la data de 30.03.2014.Ultima inspecție efectuată a fost la data de 29.03.2013, cu o lună înainte de accident.
În mod nelegal instanța de fond a înlăturat vinovăția reclamantului pe baza administrării greșite a probatoriilor referitoare la culoarea vestei de salvare. S-a reținut de instanță că reclamantul a declarat că vestele de salvare erau de culoare închisă fiind greu vizibile. În contra probă, a fost audiat martorul M. D., care a declarat că vestele de salvare au de principiu culorile portocaliu reflectorizant și galben reflectorizant, precum și că vestele angajatorului sunt în aceste culori, adică sunt de vizibilitate maximă, deoarece acestea sunt prevăzute și în normele internaționale.
Din contractul individual al victimei accidentului – persoană dispărută, înregistrat la ITM C. sub nr._/28.09.2010 rezultă că avea un program de muncă inegal – Art.H.L.a din CIM: Repartizarea programului de lucru se face după cum urmează: program de muncă inegal cu liber la bord,m respectiv 10 ore/zi de muncă cu 14 ore/zi liber la bord, 15/16 zile/lună la bordul navei și 15/16 zile lună liber”. Acesta este programul tuturor celor care lucrează pe nava în speță, inclusiv programul reclamantului, așa încât faptul că susține că se depășiseră orele legale de muncă reprezintă doar o susținere nefondată pe care instanța nu putea în mod legal să-și motiveze hotărârea.
Nelegal a reținut instanța de fond că vestele de salvare trebuie purtate numai în momentul efectuării manevrelor, fără a indica temeiul legal, ci doar pentru că așa susține reclamantul, susținere nedovedită cu nici o prevedere legală, contractuală, etc. Pârâta a făcut proba în sens contrar cu fișa portului, cu regulamentul intern, cu contractul colectiv de muncă, cu legea, de unde rezultă că angajatul a încălcat cu vinovăție obligațiile ce îi revin.
Greșit s-a reținut că reclamantul nu se face vinovat de faptele ce îi sunt imputate, deoarece acesta a motivat că la momentul producerii accidentului era întuneric, vesta de salvare avea culoare închisă, iar marinarul căzut peste bord nu se mai afla la un moment dat în raza sa vizuală. Aceste circumstanțe nu pot fi reținute în cauză și nu înlătură vinovăția contestatorului, deoarece ele sunt chiar obligațiile ce îi reveneau conform fișei postului, contractului colectiv de muncă, convențiilor internaționale, etc., sunt imperative, au în vedere inclusiv scopul prevenției și plasează în sarcina sa obligația expresă de a lua măsuri ferme efective, de a controla executarea lor.
Rezultă că ceea ce se impută reclamantului este dovedit de către angajator și corespunde obligațiilor ce îi reveneau în calitate de angajat, încălcarea acestor obligații constituind abatere disciplinară gravă.
Analiza instanței de fond cu privire la calificarea ca abateri disciplinare a faptelor reclamantului și cu privire la temeinicia deciziei de concediere este nelegală și netemeinică.
Se solicită modificarea sentinței și pentru aspectul că instanța de fond a dispus reintegrarea contestatorului și plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat de la data desfacerii C.I.M. până la reintegrarea efectivă deoarece contestatorul s-a angajat la un alt operator, pe aceeași funcție unde lucrează și în prezent, aspect recunoscut expres în instanță.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este întemeiat sub următoarele aspecte:
Fără a relua expunerea situației de fapt, redata în detaliu și de către părți și de către instanță de fond, Curtea reține din probele administrate următoarele aspecte, necontestate de părți:
Reclamantul C. I. a fost angajat al societății pârâte . SRL în funcția de căpitan maritim portuar conform contractului individual de muncă nr.443/16.05.2011.
Conform art. 4 din Fișa postului reclamantul avea nu numai obligația îndeplinirii sarcinilor de la locul de muncă ci și „respectarea prevederilor legale privind securitatea și sănătatea în muncă” printre care și „asigurarea măsurilor de prevenire și coordonarea acțiunilor în vederea protecției lucrătorilor și prevenirea riscurilor profesionale”.
Prin decizia de sancționare, reclamantului i se imputa încălcarea prevederilor de mai sus și anume că acesta și-a încălcat obligația legală și contractuală de a lua măsuri pentru respectarea de către echipaj a normelor de securitate și sănătate în muncă, nu asigurat măsurile de prevenire, nu a acționat în vederea protecției lucrătorilor și înlăturării riscurilor profesionale.
În procesul verbal de finalizare a cercetării disciplinare au fost reținute drept cauze și persoane responsabile de producerea accidentului: nerespectarea de către timonierul G. Nicușor I. a obligației de a purta vesta de salvare pe timpul manevrelor și neluarea măsurilor de protecție proprie știindu-se că la lipirea pilotinei de o altă navă sau cheu se produce un șoc ce duce la dezechilibrarea persoanelor ce nu se țin de balustrade; neurmărirea și neluarea nici unei măsuri de către căpitanul C. I. a respectării de către membrii echipajului a obligației de a se asigura permanent împotriva dezechilibrării și căderii în timpul deplasării și lucrului pe punte, dezechilibrarea datorată mișcărilor de ruliu și tangaj ale navei dar și șocului la lipirea de o altă navă sau cheu; căpitanul a permis participarea la manevra a timonierului fără a purta vestă de salvare.
Problema pusă în discuție este dacă, pentru evenimentul din 7.05.2013 culpa se împarte între persoana care a suferit accidentul și căpitan sau numai căpitanul este responsabil pentru toți cei ce se afla în subordinea sa.
Or, chiar comisia de cercetare disciplinară a concluzionat că nu numai căpitanul poartă răspunderea pentru eventualele accidente ce se produc la bordul navei ci și personalul ambarcat, care este obligat să respecte masurile de protecție proprie.
Nu se poate nega deci, obligația generala pe care căpitanul o avea, de a lua măsuri pentru prevenirea accidentelor la bord dar nu se poate reține nici apărarea pârâtei potrivit cu care căpitanul avea obligația de a verifica membrii echipajului înainte de efectuarea unor manevre, deoarece această obligație nu este stipulată nici în contractul de muncă, nici în fișa postului și nici în Regulamentul intern sau în CCM care au fost indicate de pârâtă.
De asemenea nu s-a făcut proba contrarie a situației reținută de instanța de fond și anume că, din moment ce respectiva manevră s-a efectuat noaptea, căpitanul nu ar fi putut să observe dacă toți membrii echipajului purtau vesta de salvare deoarece vestele de salvare aveau culoarea albastru închis - potrivit fotografiilor depuse la dosar și declarației martorului B. C. îmbarcat în ziua incidentului.
Așadar, chiar dacă se reține o culpa a reclamantului pentru că nu a fost destul de vigilent în ceea ce privește respectarea normelor de protecție a muncii, sancțiunea aplicată de pârâtă este nejustificată în raport de împrejurările producerii accidentului și de obligațiile proprii ce revin fiecărui membru din echipaj.
În raport de aspectele reținute, Curtea apreciază că sancțiunea disciplinară aplicată, respectiv desfacerea contractului individual de muncă, a fost greșit individualizată de angajator însă, nu-și poate însuși nici argumentele instanței de fond în sensul că reclamantul nu trebuie să răspundă în nici un fel deoarece, chiar și în lipsa unei acțiuni directe a acestuia, consecințele evenimentului produs la bordul navei sunt grave iar căpitanul trebuie să răspundă în virtutea obligației sale de prevenire și diligența pe care și le-a asumat prin însăși funcția ocupată.
De asemenea, Curtea are în vedere și Decizia nr. 11/2013 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că, instanța competentă să soluționeze contestația salariatului împotriva sancțiunii disciplinare aplicate de către angajator, constatând că aceasta este greșit individualizată, o poate înlocui cu o altă sancțiune disciplinară.
În raport de toate aceste considerente, Curtea consideră că sancțiunea care trebuia aplicată reclamantului era cea a reducerii salariului pentru 3 luni cu 10% prevăzută de art. 248 alin.1 lit.c) din Codul Muncii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod.pr.civ. va admite apelul dar va schimba sentința apelată numai în parte, în sensul că decizia contestată nu va fi anulată ci se va înlocui doar sancțiunea aplicată, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței, inclusiv cea privind despăgubirilor la care reclamantul are dreptul, egale cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat, în mod evident, la stabilirea acestora, urmând a se ține cont de sancțiunea reducerii salariului aplicată prin prezenta decizie.
Vor fi menținute de asemenea, restul dispozițiilor sentinței apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul civil declarat de apelanta pârâtă S.C. C. S. SERVICES S.R.L. C., cu sediul în C., Incinta Port, Clădirea Cămin, Poarta 2, ., împotriva sentinței civile nr. 2377 din 08 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. I., domiciliat în C., ., județul C..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Anulează în parte decizia contestată și înlocuiește sancțiunea aplicată cu sancțiunea reducerii salariului cu 10% pentru trei luni.
Obligă pârâta către reclamant la plata despăgubirilor calculate în conformitate cu art. 80 alin. 1 din Codul Muncii diminuate corespunzător sancțiunii aplicate.
Menține restul dispozițiilor sentinței
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 mai 2015.
Președinte, Judecător,
M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: D.I.F.
Red.dec.jud.M.B.
09.06.2015 – 5 ex.
Emis 2 .
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 283/2015. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 572/2015.... → |
|---|
