Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 287/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 287/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 7630/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 287/CM
Ședința publică din data de 13 Mai 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător M. S. S.
Grefier M. G.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelanta pârâtă S.C. K. C. S.R.L., cu sediul în localitatea Agigea, Platforma Macadam-C. Sud, județ C. și sediul procesual ales la Cabinet Avocat „L. S.” situat în municipiul C., .. 64, . A, apt.1, județul C. – împotriva sentinței civile nr. 3186 din 15.12.2014, pronunțate de Tribunalul C.-Secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant A. ȘETFAN, cu domiciliul în localitatea Topraisar, ., județul C. și domiciliul procesual ales în C., ., ., etaj 1 apt. 5, județul C. (la avocat N. C.), având ca obiect – „contestație decizie de concediere”.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 05.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 13 mai 2015, când în aceeași compunere a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului civil de față :
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului C. sub nr._ /2010, în urma disjungerii din dosarul nr._, reclamantul A. Ș. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta . să se dispună anularea deciziei de concediere, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri reprezentând salariul și sporul de vechime și reîncadrarea în funcția pe care a fost încadrat până la concediere.
Reclamantul a invocat excepția nulității absolute a deciziei.
În motivarea cererii, s-a arătat că a fost angajat la societatea pârâta în funcția de conducător autoîncărcător portuar, în baza contractului de muncă încheiat pe durată nedeterminată, înregistrat în registrul general de evidență a salariaților sub nr. 59/17.05.2005. Prin notificarea nr. 925/30.10.2013 a primit preavizul de 20 zile privind încetarea contractului individual de muncă. Ulterior, i-a fost comunicată reclamantului și decizia de concediere individuală nr. 21/29.11.2013, în temeiul dispozițiilor art. 65 din Codul Muncii, contractul individual de muncă urmând a înceta începând cu data de 28.11.2013.
A apreciat reclamantul că desființarea locului său de muncă s-a făcut fără respectarea normelor legale, decizia de concediere nefiind motivată în fapt, nefiind descrisă situația de fapt care a determinat desființarea locului de muncă pentru a nu fi astfel afectată activitatea angajatorului.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că, astfel cum rezultă din organigrama societății, anterior datei de 29.11.2013, aceasta avea 78 de posturi, iar ulterior reorganizării, aceasta s-a redus la 70 de posturi. S-a mai învederat faptul că angajatorul a avut un interes legitim, dictat de nevoia eficientizării activității sale, din cauza scăderii veniturilor rezultând nevoia scăderii cheltuielilor. A mai precizat că ulterior luării acestei decizii, postul nu a fost reînființat și nici nu a fost angajat personal pe posturi identice sau similare acestuia.
A apreciat reclamantul că desființarea locului său de muncă s-a făcut fără respectarea normelor legale, decizia de concediere nefiind motivată în fapt, nefiind descrisă situația de fapt care a determinat desființarea locului de muncă pentru a nu fi astfel afectată activitatea angajatorului.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că, astfel cum rezultă din organigrama societății, anterior datei de 29.11.2013, aceasta avea 78 de posturi, iar ulterior reorganizării, aceasta s-a redus la 70 de posturi. S-a mai învederat faptul că angajatorul a avut un interes legitim, dictat de nevoia eficientizării activității sale, din cauza scăderii veniturilor rezultând nevoia scăderii cheltuielilor. A mai precizat că ulterior luării acestei decizii, postul nu a fost reînființat și nici nu a fost angajat personal pe posturi identice sau similare acestuia.
Prin sentința civilă nr. 3186 din 15.12.2014, Tribunalul C. a admis acțiunea formulată de către reclamantul A. Ș. în contradictoriu cu pârâta S.C. K. C. S.R.L. și a dispus anularea deciziei nr. 21 din data de 29.11.2013. S-a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei nr. 21 din data de 29.11.2013, respectiv reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii deciziei și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate și majorate, alături de toate celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data emiterii deciziei și până la momentul reintegrării și plății efective.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei în funcția de conducător autoîncărcător portuar, în baza contractului de muncă încheiat pe durată nedeterminată, înregistrat în registrul general de evidență a salariaților sub nr. 59/17.05.2005.
Prin notificarea nr. 925/30.10.2013 a primit preavizul de 20 zile privind încetarea contractului individual de muncă. Ulterior, i-a fost comunicată reclamantului și decizia de concediere individuală nr. 21/29.11.2013, în temeiul dispozițiilor art. 65 din Codul Muncii, contractul individual de muncă urmând a înceta începând cu data de 28.11.2013.
Pârâta a invocat în cuprinsul deciziei reorganizarea punctului de lucru Agigea PL2, jud. C.. Prin decizia nr. 920 din data de 30.10.2013, pârâta a dispus ca începând cu data de 1.11.2013 se restructurează organigrama/statul de funcțiuni aferent punctului de lucru Agigea PL2 prin desființarea unui număr de 8 posturi, dintre care 2 posturi de conducător autoîncărcător portuar.
Asupra motivelor de nulitate a deciziei de concediere:
Conform art. 62 c.muncii - „Decizia de concediere se emite în scris și, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă”.
Potrivit art. 65 c.muncii „Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. (2) Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.”
Deși se menționează în decizie faptul că aceasta a fost luată ca urmare a reorganizării punctului de lucru Agigea PL2, jud. C., decizia nu cuprinde descrierea pe larg a motivelor care au determinat emiterea ei.
Invocându-se ca temei art. 65 C.muncii, instanța trebuie să verifice dacă s-au respectat cele două condiții expres prevăzute de lege, anume, sa fie vorba despre o desființare efectivă a locului de munca și să existe o cauza reală și serioasă.
În această situație pârâta, în baza art.288 c.muncii trebuia să facă dovada că este vorba despre o concediere determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice și a schimbărilor introduse în organizare.
Or, pârâta nu a făcut nici o proba în acest sens. Balanța de verificare din decembrie 2012 și iunie 2013 depuse de pârâtă nefăcând dovada unei cauze reale si serioase, a unor dificultăți economice.
Față de cele expuse, instanța a apreciat că nu a avut loc o desființare reală a locului de munca al reclamantului, pârâta neproducând dovezi din care să rezulte că se impunea din punct de vedere economico-financiar reorganizarea departamentului prin reducerea postului reclamantului, că prin eliminarea acestui post s-au făcut economii de costuri și s-a eficientizat activitatea.
Dificultățile economice constau în acele împrejurări care au dus la pierderi economice și nu în situații în are angajatorul dorește creșterea profitului și reducerea costurilor cu personalul.
Mai trebuie observat și faptul că pârâta nu a propus reclamantului alte locuri de munca în măsura în care erau vacante și nici nu s-a adresat anterior concedierii Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă.
Pentru cele expuse, instanța a apreciat acțiunea ca fiind întemeiată, astfel că a admis-o și a dispus anularea deciziei nr.21 din data de 29.11.2013 și repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei nr. 21 din data de 29.11.2013, respectiv reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii deciziei. De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 80 alin. 1 din Codul Muncii, a obligat pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate și majorate, alături de toate celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data emiterii deciziei și până la momentul reintegrării și plății efective.
Având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada efectuării unor cheltuieli de judecată, instanța a respins ca neîntemeiată cererea acestuia de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 3186 din 15 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Constanta, în dosarul nr._, în termen legal a declarat apel pârâta S.C. K. C. S.R.L. solicitând anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, și în subsidiar, modificarea în tot a sentinței apelate, cu consecința respingerii cererii formulate de către contestator.
În motivarea apelului său, pârâta a arătat următoarele:
Sub un prim aspect, învederează că la procedura de citare cu pârâta K. C. S.R.L. a fost viciată pentru termenul de judecată din data de 24.11.2014, termen la care instanța investită cu soluționarea cererii a rămas în pronunțare.
Prin întâmpinarea depusă la Tribunalul C. în dosarul inițial (nr._ ), pârâta K. C. S.R.L., în temeiul art. 158 C.pr.civ. a înțeles să își aleagă sediul procesual la sediul Cabinetului de avocat L. S. situat în Constanta, ..64, . A, ., fiind desemnată și persoana împuternicită cu primirea actelor de procedură (av. Llviu S.).
Cu toate acestea, atât citarea, cât și comunicarea hotărârii apelate către pârâtă nu s-a făcut la sediul procesual ales. Citația pentru termenul de judecată din 24.11.2014 nu a fost comunicată nici sediul procesual ales și nici la sediul social al angajatorului pârât.
Pentru motivele arătate, consideră că, în speță sunt incidente prevederile art. 175-176 C.pr.civ., dispoziții care sancționează cu nulitatea actele de procedură efectuate fără respectarea condițiilor legale. Nulitatea este o sancțiune procedurală care intervine în cazul actului de procedură care nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru validitatea lui, lipsindu-l în tot sau în parte de efectele firești.
În cauză ne aflăm în situația unei nulități condiționate, lipsa de citare la termenul de judecată din 24.11.2014 împiedicând angajatorul să își efectueze apărarea în condiții de contradictorialitate.
Față de prevederile art. 179 alin. 3 C.pr.civ., se solicită a se avea în vedere faptul că pentru termenul de judecată la care s-au pus concluzii pe fondul cauzei pârâta nu a fost legal citată, astfel încât, în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 3 C.pr.civ., solicită anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În al doilea rând, dacă se va aprecia că procedura de citare cu pârâta a fost îndeplinită în conformitate cu prevederile art. 154 și urm. C.pr.civ. și instanța de apel va proceda la o nouă judecată a fondului, solicită casarea în tot sentinței atacate, cu consecința respingerii cererii reclamantului privind anularea Deciziei de concediere nr. 21 din 29.11.2913, precum și a dispozițiilor instanței de fond subsecvente acestei anulări.
Din probatoriile administrate, rezultă faptul că măsura luată de administrația societății privind desființarea locului de muncă a fost efectivă, reală și serioasă.
S-a arătat că prin decizia administratorului societății, organigrama angajatorului s-a redus de la 78 de posturi (anterior datei de 29.11.2013), la 70 de posturi, ulterior acestei date. Posturile desființate nu au fost reînființate de către angajator în termenul prevăzut de art. 73 din Codul muncii, astfel încât angajatorul, în limita posibilităților, a demonstrat prin înscrisurile depuse la dosar faptul că desființarea posturilor a fost efectivă. Prin compararea celor două organigrame rezultă fără echivoc faptul că postul ocupat de către contestator a fost desființat, neregăsindu-se în organigrama aprobată în noiembrie 2011.
S-a depus la dosarul cauzei situațiile financiare pentru anii 2012 și 2013 ale societății angajatoare, precum și balanțele contabile din decembrie 2012 și iunie 2013. Analizând doar contul de profit și pierderi din aceste situații financiare, rezultă fără putință de tăgadă faptul că societatea a parcurs la momentul desfacerii contractul de muncă o situație economică dificilă: dacă în decembrie 2012 societatea înregistra un profit de 990.146 lei, în decembrie 2013 înregistra o pierdere din activitatea de exploatare de 3.014.601 lei. Mai mult decât atât, pierderea brută pentru anul 2013 se ridică la suma de 2.726.508 lei.
În aceste condiții, este evident că managementul societății a trebuit să ia o . măsuri de natură să reducă pierderile și să mențină în activitate o societate care asigură locuri de muncă pentru aproape 70 de salariați. Decizia de a desființa 8 posturi (pentru care existau și alți angajați ce efectuau aceleași activități de natura posturilor desființate), este o decizie managerială, de eficientizare economică a societății, care a fost analizată de către instanța de fond pur formal. Curtea Constituțională în motivarea Deciziei nr.23/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.65 al.2 din Codul Muncii arată că această normă juridică „nu urmărește limitarea libertății angajatorului de a dispune cu privire la modul de administrare a activității economice, ci, din contră, asigură posibilitatea manifestării acesteia în funcție de factorii obiectivi care o influențează, excluzând doar o eventuală atitudine abuzivă a angajatorului față de salariat.”
Ca urmare, solicită a se constata că desființarea postului de natura celui pentru care a fost angajat contestatorul intimat a avut un caracter efectiv – fiind modificată inclusiv organigrama societății, și a fost generată de o cauză reală și serioasă – respectiv reorganizarea societății.
Analizând sentința apelată din prisma criticilor formulate, Curtea a admis apelul formulat pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată reclamantul A. Ș. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. K. C. S.R.L. anularea deciziei de concediere nr. 21/29.11.2013, repunerea în situația anterioară, plata de despăgubiri de la data emiterii deciziei, până la momentul reintegrării, plata orelor suplimentare, a sporului de noapte și a sporului pentru zilele libere și de sărbători aferente perioadei 28.11. 2010 – 28.11.2013, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 27.10.2014, Tribunalul C. a disjuns capetele de cerere privind anularea deciziei de concediere, repunerea în situația anterioară și plata despăgubirilor și formarea unui nou dosar și în baza art. 242 al.1 C.pr.civ. a suspendat judecata în ceea ce privește capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare, orelor de noapte și a sporului pentru zilele libere și sărbători legale.
În dosarul disjuns nr._ având ca obiect anularea deciziei de concediere, repunerea în situația anterioară și plata de despăgubiri, procedura de citare cu pârâta K. C. S.R.L. a fost viciată pentru termenul de judecată din 24.11.2014, termen la care instanța investită cu soluționarea cererii a rămas în pronunțare.
Prin întâmpinarea depusă în dosarul inițial format pe rolul Tribunalului C. nr._, pârâta K. C. S.R.L., în temeiul art. 158 C.pr.civ. a înțeles să își aleagă sediul procesual la sediul Cabinetului de avocat L. S., din C., .. 64, ..A, ..
Din eroare citarea pârâtei nu s-a făcut la sediul procesual ales pentru termenul de judecată din 24.11.2014, când instanța a rămas în pronunțare.
Potrivit art. 158 al.1 C.pr.civ.: „în caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea mențiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156.”
Prin art. 14 al.1 C.pr.civ. se prevede: „instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel.”
Prin norma enunțată se consacră principiul contradictorialității care este de esența procesului civil.
Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia (art. 175 al.(1) C.pr.civ.).
Lipsa de citare la termenul de judecată din 24.11.2014 a împiedicat pârâtul să își efectueze apărarea în condiții de contradictorialitate.
Principiul contradictorialității se degajă și din jurisprudența europeană creată prin interpretarea pe care Curtea a dat-o art. 6 din Convenția Europeană, ce consacră dreptul la un proces echitabil.
Având în vedere faptul că prima instanță a judecat cauza în lipsa pârâtei care nu a fost legal citată, precum și faptul că apelanta pârâtă a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, potrivit art. 480 al.3, Curtea a admis apelul formulat, a anulat sentința apelată și a trimis cauza la Tribunalul C. spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta pârâtă S.C. K. C. S.R.L., cu sediul în localitatea Agigea, Platforma Macadam-C. Sud, județ C. și sediul procesual ales la Cabinet Avocat „L. S.” situat în municipiul C., .. 64, . A, apt.1, județul C. – împotriva sentinței civile nr. 3186 din 15.12.2014, pronunțate de Tribunalul C.-Secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant A. ȘETFAN, cu domiciliul în localitatea Topraisar, ., județul C. și domiciliul procesual ales în C., ., ., etaj 1 apt. 5, județul C. (la avocat N. C.).
Anulează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2015.
Președinte, Judecător,
J. Z. M. S. S.
Grefier,
M. G.
Jud. fond – C.B.
Red.dec.- jud. J.Z./02.06.2015
Dact. gref.G.M./5 ex./ 05.06.2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
C., ., județ C.
Tel.0241-_, 0241-_; fax: 0241-_
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Dosar nr._
Emisă la data de .
C Ă T R E,
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Vă înaintăm alăturat, dosarul civil cu nr._ , privind pe apelanta pârâtă S.C. K. C. S.R.L., cu sediul în localitatea Agigea, Platforma Macadam-C. Sud, județ C./sediul procesual ales la Cabinet Avocat „L. S.” situat în municipiul C., .. 64, . A, apt.1, județul C. și intimatul reclamant A. ȘETFAN, cu domiciliul în localitatea Topraisar, ., județul C./domiciliul procesual ales în C., ., ., etaj 1 apt. 5, județul C. (la avocat N. C.), având ca obiect contestație decizie de concediere, întrucât prin decizia civilă nr. 287/C din 13.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel C. a fost admis apelul formulat de către pârâtă împotriva sentinței civile nr. 3186 din 15.12.2014, pronunțate de Tribunalul C.-Secția I civilă, a fost anulată sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului C..
Dosarul conține . file și are atașat dosarul nr._ al Tribunalului C. conținând 135 de file.
Președinte de complet,
J. Z. Grefier,
M. G.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 45/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 382/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
