Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 421/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 421/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 421/2015
dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă
DECIZIA CIVILĂ NR. 421/CM
Ședința publică din 23 septembrie 2015
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE - I. B.
JUDECĂTOR - G. L.
Grefier – G. C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul N. L. M., cu domiciliul în C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 179/CM, pronunțată de Curtea de Apel C. la data de 17 martie 2015, în dosarul nr._, având ca obiectcontestație decizie concediere, în contradictoriu cu intimata REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE, cu sediul în C., .. 14A.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă contestatorul personal, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea disp. art. 157 și urm. C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiuni referitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual, după care:
Se prezintă contestatorul N. I. M. și depune la dosar precizări scrise cu privire la excepția nulității contestației în anulare potrivit disp. art. 506 alin.2 C.pr.civ., raportat la art. 503 C.pr.civ.
Instanța acordă cuvântul contestatorului pe excepția nulității potrivit disp. art. 506 alin.2 C.pr.civ. prin raportare la disp. art. 503 C.pr.civ.
Contestatorul, având cuvântul pe excepția invocată din oficiu de instanță la termenul anterior, apreciază că prezenta cerere a fot motivată în mod corespunzător, cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 503 alin.1 și 2 C.pr.civ., în sensul că în cuprinsul în anulare a făcut referire la motivele indicate de cele două texte legale .
Curtea declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel C. la 29.04.2015 petentul N. L. M. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței civile nr.179/17.03.2015 a Curții de Apel C. solicitând anularea hotărârii atacate și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat în vederea pronunțării unei noi hotărâri neviciate.
În motivarea cererii sale, petentul a arătat că decizia de concediere dispusă de R.A.D.E.T. Constanta a fost luată în baza unor presupuneri, amenințări ale martorilor în timpul cercetării disciplinare pentru ca aceștia să spună și să scrie în declarații ce li se spune și nu realitatea.
Petentul a învederat că a fost hărțuit și amenințat cu concedierea, din momentul în care a avut curajul de a se adresa justiției, considerând că nimeni nu este mai presus de lege iar de cate ori a fost sancționat pe nedrept, justiția și-a spus cuvântul și a avut câștig de cauză, fapt pentru care, așa cum a mai menționat, s-a încercat prin orice fel de mijloace constrângerea sa de a-și depune demisia, și cum nu a făcut acest lucru s-a încercat în repetate rânduri concedierea, ceea ce s-a și reușit în cele din urmă.
În susținerea cererii, s-a mai precizat că R.A.D.E.T. C. nu a reușit să probeze faptele pentru care i-a fost desfăcut contractul de muncă, tot cazul bazându-se pe presupuneri, așa cum și instanța de fond a presupus că faptele ar fi putut avea loc, dar că există certitudinea că probatoriul depus de pârâtă este neconcludent pentru a proba abaterile disciplinare imputate .
În argumentarea susținerilor sale, petentul a precizat că a depus la dosar copia actului de cercetare disciplinară a salariatului Bautu D. care, tot prin bunăvoința d-nei B. E., a fost "iertat" de sancțiunile prevăzute în regulamentul intern și sancționat "cu blândețe", deși regulamentul prevede expres sancțiunile pentru consumul de alcool în punctele de lucru ale regiei.
Contestația nu a fost motivată în drept, în sensul că nu s-a indicat niciuna dintre ipotezele art. 503 C.pr.civ. care să justifice anularea deciziei.
La 12.06.2015, intimata R.A.D.E.T. C. a formulat întâmpinare prin care a arătat că această contestație în anulare are caracter nefondat, nefiind îndeplinite în concret nici unul dintre motivele prevăzute de art.503 Cod Procedura Civilă.
În apărare, s-a arătat că o contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, creată de lege pentru remedierea unor greșeli materiale, greșeli care trebuie apreciate în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronunțării hotărârii; potrivit art. 503 alin 1 Cod procedură civilă, hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata, iar intimata a pretins că N. L. M. a fost legal citat și a fost prezent la judecarea cauzei atât la fond cât și în apel, iar acest motiv nu poate fi invocat în susținerea contestației în anulare .
În susținerea apărărilor, s-a mai precizat că nici unul dintre motivele prevăzute de art. 503 alin 2 nu se regăsesc în cazul contestatorului iar ceea ce se solicită de fapt este readministrarea probelor, care este inadmisibilă pe calea contestației în anulare, codul de procedură civilă stabilind în mod limitativ cazurile și motivele de contestație în anulare, iar readministrarea probelor nu se regăsește în nici una dintre aceste situații .
La termenul din 22.06.2015 instanța, din oficiu, a pus în discuția părților excepția nulității cererii având în vedere dispozițiile art.506 alin.3 Noul Cod de Procedură Civilă; pentru termenul din 23.09.2015 contestatorul a depus o „întâmpinare” prin care a învederat că nu este un om care are activitate în domeniul legislativ, iar referitor la depunerea la termen conform art. 506 alin.2 NCPC a motivării contestației în anulare, arată că a considerat că a invocat în cererea de judecată motivele pentru care a solicitat admiterea prezentei cauze.
Petentul a mai a învederat că a solicitat instanței admiterea probatoriului cu înscrisuri, pentru a avea parte de o judecată dreaptă, în sensul de a se solicita angajatorului R.A.D.E.T. Constanta actele de cercetare disciplinară ale altor salariați pentru a dovedi o inegalitate de tratament; apoi, contestatorul a solicitat admiterea „acțiunii” lui deoarece, în motivarea hotărârii instanței de apel, nu s-a ținut cont de prevederile N.C.P.C. republicat care prevede că o hotărâre se ia numai în baza unor probe, nu în baza unor presupuneri sau concluzii nefondate pe care instanța le-a pus fără a se ține seama de probatoriul depus la dosar, prin care a arătat instanței de fond și de apel că se minte în înscrisurile depuse de R.A.D.E.T. C-ta.
Analizând excepția nulității prin prisma motivelor invocate de instanță din oficiu, curtea va constata că această contestație în anulare este nulă.
Contestația în anulare este o cale de atac ce vizează doar hotărârile definitive, extraordinară, de retractare, comună și nesuspensivă de executare, ce se poate exercita doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Conform art. 503 alin. 1 N.C.P.C., hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata; potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen și 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză; Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
Articolul 506 intitulat termenul de exercitare prevede nu numai intervalul în care poate fi introdusă contestația în anulare - în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă - dar și o obligație referitoare la forma acestei căi de atac impunând petentului sarcina motivării contestației în același termenul de 15 zile prevăzut pentru formularea căii extraordinare de atac instituind și o sancțiune foarte severă – nulitatea acesteia.
Astfel, dat fiind faptul că, pentru forma cererii de contestație în anulare sunt impuse condiții imperative, sunt aplicabile deopotrivă atât dispozițiile articolul 506 cât și cele ale art. 148 N.C.P.C. referitoare la condițiile generale privind forma actelor de procedură adresate instanței de judecată.
Una dintre prevederile art. 148 N.C.P.C. este aceea care obligă partea să indice „obiectul cererii” iar această indicare trebuie făcută nu prin simpla enunțare formală a denumirii sale (de care se ocupă art. 84 C. pr. civ.), ci prin prezentarea atât a solicitării concrete cât și a împrejurărilor faptice și juridice care ar conduce, în opinia petentului, la admiterea solicitării sale; aceasta ar fi satisfăcut atât cerința arătării „motivelor cererii” vizată de textul comentat cât și necesitatea „motivării contestației” impusă de art. 506 cât și cele ale art. 148 N.C.P.C.
Aceasta ar fi însemnat, în cazul de față, nu doar cererea de anulare a deciziei, ci și precizarea concretă a cauzei care ar fi justificat anularea hotărârii ce îl nemulțumește pe apelant, prin încadrarea ei într-una din ipotezele art. 530 alin. 1 sau alin. 2 N.C.P.C. și, apoi, descrierea situației care ar îndrituit reținerea acestui motiv.
În cazul în care o cerința a art. 506 N.C.P.C. nu este îndeplinită, intervine sancțiunea prevăzută de aceste text în condițiile 175 N.C.P.C., conform cu care actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia, în cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea fiind prezumată.
Or, în lipsa unei prevederi exprese care să permită – asemănător apelului, art. 476 al. 2 N.C.P.C., - verificarea hotărârii care se vrea anulată din perspectiva tuturor motivelor conținute de art. 503 N.C.P.C. (simpla enunțare a acestei situații dă măsura absurdității sale) – instanța este obligată să anuleze cererea informă, pentru că această neregularitate nu se poate acoperi în nici un fel.
Al doilea argument rezultă din caracterul excepțional al contestației în anulare ceea ce înseamnă că aceasta este o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege; or, dacă s-ar accepta ideea că, indiferent de lipsa indicării unuia dintre motivele prevăzute la art. 503 N.C.P.C., instanța ar putea analiza hotărârea care se vrea retractată din perspectiva oricăruia dintre motivele menționate de aceste texte care ar trebui potrivit peste motivarea faptică a cererii petentului, acest caracter extraordinar ar dispărea și s-ar transforma într-unul efectuat din oficiu, ceea ce este evident absurd.
În plus, așa cum s-a arătat, verificarea hotărârea într-o cale de atac cu privire la toate aspectele de fapt și de drept se poate face numai de către instanța de apel învestită cu o cale de atac nemotivată, iar nu și în cazul unei cereri de contestație în anulare; cum art. 476 alin. 2 N.C.P.C.. este un text de excepție și care trebuie interpretat și aplicat limitativ, prevederile sale nu pot fi aplicate și în materia contestației în anulare care nu poate fi poate fi transformat într-o cale de atac ordinară sau devolutivă.
În fine, al treilea considerent care justifică anularea unei cereri de contestație în anulare care nu este motivată din perspectiva precizării unei dintre ipotezele art. 503 N.C.P.C. este acela că, dacă s-ar trece la judecarea unei astfel de căi de atac extraordinare, informe, această „soluționare” ar avea consecințe aberante, imposibil de acceptat.
Astfel, nu se poate considera că există o obligație a instanței de a proceda, din oficiu, la filtrarea hotărârii care nemulțumește partea prin prisma tuturor motivelor de contestație; apoi, fiecare dintre cele 4 ipotezele ale art. 503 alin. 1 și alin. 2 N.C.P.C. specifice ipotezei atacării unei hotărâri pronunțate de instanța de apel, implică un probatoriu specific (dovada că excepția de ordine publică privitoare la competență nu au putut fi invocată pe calea apelului sau că dezlegarea dată în apel este rezultatul unei greșeli materiale etc.), iar instanța nu se poate considera învestită cu o contestație în anulare întemeiată pe un anumit motiv și, în lipsa colaborării părții care nici măcar nu a vrut să indice acel motiv, să respingă calea de atac ca neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse, sancțiunea nulității cererii de contestație în anulare se impune ca unic remediu pentru o cerere neregulat introdusă, în lipsa posibilității petentului de a motiva în drept calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea contestației în anulare formulată de contestatorul N. L. M., cu domiciliul în C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 179/CM, pronunțată de Curtea de Apel C. la data de 17 martie 2015, în dosarul nr._ având ca obiectcontestație decizie concediere, în contradictoriu cu intimata REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE, cu sediul în C., .. 14A.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.09.2015
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
I. B. G. L.
Grefier,
G. C.
red.dec.jud.G.L.-09.12.2015
ex-4-
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 417/2015. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 399/2015.... → |
|---|
