Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 399/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 399/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 399/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.399/CM
Ședința publică din data de 15 Septembrie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător M. S. S.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea apelurilor civile formulate de apelanții pârâții:
- M. P. – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL C., cu sediul în municipiul C., ., județul C., în nume propriu și pentru P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C., cu sediul în municipiul C., ..34A,
- M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în municipiul C., . nr.18, județul C.,
- M. P.– P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în municipiul București, ., Sector 5,
împotriva sentinței civile nr. 1493 din data de 13 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant A. A., domiciliat în municipiul C., ., ., având ca obiect – drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 155 și urm. Cod proc. civilă.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 270 din Codul Muncii, iar apelanții pârâți au solicitat judecata cauzei și în lipsă.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează că prin încheierea din 20.01.2015, Curtea de Apel C. a dispus suspendarea judecății cauzei conform art. 520 alin. 4 cod pr.civilă până la soluționarea sesizării ce face obiectul dosarelor nr. 199/_ și_ ale Î.C.C.J. La data de 26.06.2015, ca urmare a soluționării dosarelor nr._ și nr._ de către Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu s-a dispus repunerea pe rol a cauzei, fixându-se termen de judecată la data de 15.09.2015. (fila 83 – adresă emisă de ICCJ).
După referatul grefierului de ședință;
În conformitate cu dispozițiile art. 415 alin. 1 cod pr.civilă, instanța dispune repunerea pe rol a cauzei având în vedere că nu mai subzistă motivul de suspendare.
Totodată instanța reținând că nu sunt motive de amânare și socotindu-se lămurită asupra cauzei, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra cauzei de față, având în vedere că apelantul pârât a solicitat judecata cauzei și în lipsă.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamantul A. A. a solicitat - în contradictoriu cu pârâții M. Finanțelor Publice, M. P.- P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel C., P. de pe lângă Tribunalul C., M. E. și Finanțelor Publice prin DGFP Constanta - obligarea pârâților în solidar să calculeze și să plătească dobânda legală aferentă drepturilor salariale recunoscute prin sentința civilă nr.676/2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia nr.369/2009 pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr._, începând cu data introducerii acțiunii și până la data executării efective a obligației.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în prezent este pensionar, iar prin sentința civilă nr.676/2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia nr.369/2009 pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr._, pârâții au fost obligați la plata unor drepturi salariale, cu titlu de spor stres și suprasolicitare neuropsihică 50%, începând cu data de 22.06.2004 și în continuare, proporțional cu perioada lucrată.
S-a învederat că motivul formulării acțiunii îl constituie faptul că din culpa pârâților nu s-a făcut plata drepturilor salariale menționate, fapt ce a cauzat prejudicierea reclamantului, iar natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată), iar a doua valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii), astfel că este admisibil cumulul acestora și nu se ajunge la o dublă reparație.
Pârâtul M. P. P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, având în vedere că reclamantul a obținut deja repararea integrală a prejudiciului prin acordarea de daune interese constând în actualizarea sumelor datorate, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective. Așadar, în condițiile în care a operat actualizarea, nu se mai justifică și dobânda legală căci s-ar ajunge la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei. De asemenea, pârâtul a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune, având în vedere că titlul executoriu a fost pronunțat anterior datei de 06.01.2011, iar acțiunea a fost înregistrată la data de 06.01.2014.
M. E. și Finanțelor Publice prin DGFP Constanta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, motivat de faptul că nu există nici un raport juridic între părți.
P. de pe lângă Curtea de Apel C. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, întrucât reclamantul a nu a fost angajatul acestei instituții. De asemenea, s-a invocat autoritatea de lucru judecat, motivată prin faptul că prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.676/2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, instanța s-a pronunțat asupra cererii ce face obiectul prezentului litigiu. Pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătându-se că nu se poate atrage răspunderea debitorilor prin acordarea de daune interese moratorii, costând în dobânda legală pentru plata eșalonată a debitului în condițiile OUG nr.71/2009.
Prin sentința civilă nr. 1493 din 13 iunie 2014, Tribunalul C. a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților M. Finanțelor Publice prin D.G.R.F.P. și M. P. - P. de pe lângă Curtea de Apel C., precum excepția prescrierii dreptului material la acțiune.
A admis acțiunea formulată de reclamantul A. A., în contradictoriu cu pârâții M. P.-P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, M. P.-P. de pe lângă Curtea de Apel C., M. P.-P. de pe lângă Tribunalul C., M. E. și Finanțelor Publice, M. E. și Finanțelor Publice prin D.G.F.P. C. și a obligat pârâții, către reclamant, la plata dobânzilor legale aferente sumelor datorate conform sentinței civile nr. 676/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 369/17.06.2009 a Curții de Apel C., începând cu data emiterii titlului executoriu până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâții P. de pe lângă Curtea de Apel C. și M. E. și Finanțelor Publice prin DGFP C., tribunalul a constatat că aceasta nu e întemeiată, având în vedere că titlul executoriu invocat prin acțiune este pronunțat în contradictoriu cu aceste părți, ca debitori ai obligației de a achita drepturile salariale recunoscute.
Asupra excepției prescrierii dreptului material la acțiune.
Instanța a constatat că termenul de prescripție nu s-a împlinit, de vreme ce termenul general de 3 ani prevăzut de art. 2517 din C. civ. se întrerupe potrivit art. 2537 pct. 1 C. civ. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoașterea de către debitor, în orice mod, a dreptului a cărui acțiune se prescrie de către debitor, cu privire la drepturile salariate sau derivate din plata salariului.
Astfel, termenul general de prescripție de 3 ani a fost întrerupt prin recunoașterea pe care debitorul a realizat-o prin plățile parțiale efectuate.
Potrivit disp. art. 2537 din C, civ.: "Prescripția se întrerupe: 1. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoașterea, în orice alt mod, a dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripția.”
Un prim caz de întrerupere a prescripției îl constituire recunoașterea obligației de plată realizată prin primul act normativ de eșalonare a obligației de plată, respectiv, OUG nr.71/2009, urmată de OUG nr. 71/2011 și plățile ulterioare efectuate în mod eșalonat.
Asupra fondului cauzei
Prin adoptarea Legii 113/2010 de aprobare a OUG 71/2009 și reeșalonarea plății titlurilor executorii până în anul 2016, s-a ajuns la o situație prejudiciabila, întrucât hotărâri judecătorești irevocabile vor fi puse în executare după mai mult de 8 ani, ceea ce depășește cu mult exigențele de rezonabilitate pe care le reclamă garanțiile instituite prin art. 6 din CEDO și art. 1 din Primul Protocol adițional.
În caz de plată cu întârziere, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile pe care le-a suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației. Potrivit art. 1531 alin.1 din Codul civil, creditorul are dreptul de a dobândi împlinirea exactă a obligației, iar dacă acest lucru nu este posibil, el are dreptul la dezdăunare, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare - daune interese. Executarea indirectă a obligației presupune dreptul creditorului de a pretinde și a obține de la debitor, echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării ori executării cu întârziere a obligației.
În cauză, se solicită acordarea de daune interese moratorii, daune care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației. Fiind vorba de o obligație de a da având ca obiect o sumă de bani, executarea obligației în natură este totdeauna posibilă, iar daunele moratorii solicitate sub forma dobânzii reprezintă echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației.
Potrivit dispozițiilor art. 1535 din Noul Cod Civil: „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Dacă actualizarea la inflație are, cum sugerează chiar denumirea, finalitatea aducerii creanței la valoarea ei reală, în aceeași expresie economică din momentul stabilirii ei (deci, înăuntrul noțiunii de lucrum cessans), fără altă componentă adăugată (protejându-se, astfel, interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul propriu, fără o culpă a sa, efectele devalorizării monedei), dimpotrivă, atunci când se vorbește despre daunele interese moratorii, discuția este plasată pe tărâmul unei reparații a prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanței bănești, de această dată sub forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.
Dobânda legală se datorează indiferent de motivul pentru care suma datorată nu este plătită la scadență și independent de existența sau inexistența culpei debitorului. Existența unei ordonanțe de eșalonare a plății debitului nu poate înlătura îndreptățirea creditorului la plata dobânzilor legale pentru sumele scadente stabilite prin hotărâri judecătorești, acest act normativ având ca efect numai amânarea executării obligației.
Chiar dacă reeșalonarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii prin OUG 71/2009, poate fi privită ca o formă de executare succesivă, în condițiile în care această măsura este dublată de suspendarea de drept a executării silite și depășește o durată rezonabilă în valorificarea dreptului, aceasta nu mai răspunde cerințelor de proporționalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată și menținerea unui just echilibru al intereselor în discuție. De altfel, în condițiile în care, debitorul nu a avut acordul creditorului, la eșalonarea plății, această plată nu se putea efectua eșalonat prin ordonanțe succesive.
Tribunalul a constatat că prin recursul în interesul legii, admis de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 21/2013, având ca obiect acordarea de daune sub forma dobânzii legale, se dispune: „În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.”
Cât privește susținerea pârâților referitoare la faptul că în speță creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență și că legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare prin reglementarea unei proceduri speciale de executare conform art. 1 din OUG 71/2009, tribunalul a constatat că ordonanța guvernului a eșalonat executarea silită, iar nu dreptul substanțial, acesta din urmă fiind cel dedus judecății în speța de față.
I. Împotriva sentinței civile nr.1493 din 13 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul C., în termen legal a formulat apel pârâtul M. P. – P. de pe lângă Curtea de Apel C., în nume propriu și pentru P. de pe lângă Tribunalul C., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată..
În motivarea cererii de apel, apelantul pârât a arătat că hotărârea apelată este nelegală întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat.
Excepția absolută, peremtorie și dirimantă a autorității de lucru judecat a fost invocată procedural, în considerarea dispozițiilor art. 245 raportat la dispozițiile art. 432 C.pr.civ., prin întâmpinare, dovedită cu actele aferente, dar complet eludată de către instanță în soluționarea cauzei prin hotărârea apelată.
Tribunalul Tulcea admițând în parte acțiunea petentului prin sentința civilă nr. 676 din 21 martie 2008 s-a pronunțat și asupra capătului de cerere vizând dobânda legală în sensul respingerii acestuia: „Întrucât pârâții au fost obligați la plata actualizată cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești urmează a respinge ca nefondat capătul de cerere privind actualizarea drepturilor bănești și cu dobânda legală deoarece actualizarea drepturilor bănești și cu dobânda legală ar duce la o îmbogățire fără just temei a reclamanților”.
Soluția nu a fost recurată sub acest aspect de către petent și a rămas irevocabilă ca urmare a deciziei civile nr. 369/CM/17.09.2009 a Curții de Apel C., care a menținut ca legală soluția primei instanțe sub acest aspect.
Totodată, hotărârea apelată este nelegală întrucât a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, lipsind cuantumul prejudiciului.
Pentru o legală și temeinică pronunțare, instanța de fond trebuia să stabilească:
-întinderea prejudiciului conform prevederilor art.1531 Cod civil:
„(1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(3) Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial”.
– caracterul cert al prejudiciului conform prevederilor art.1532 Cod civil:
- „(1) La stabilirea daunelor-interese se ține seama de prejudiciile viitoare, atunci când acestea sunt certe.
(2) Prejudiciul ce ar fi cauzat prin pierderea unei șanse de a obține un avantaj poate fi reparat proporțional cu probabilitatea obținerii avantajului, ținând cont de împrejurări și de situația concretă a creditorului.”
-cuantumul prejudiciului conform prevederilor art.1532 alin.3) Cod civil:
“(3) Prejudiciul al cărui cuantum nu poate fi stabilit cu certitudine se determină de instanța de judecată.”
-proba prejudiciului care trebuia făcută de către intimatul-reclamant,
suplimentar față de dovada neexecutării creanței potrivit dispozițiilor art. 1537 Cod civil: „Dovada neexecutării obligației nu îl scutește pe creditor de proba prejudiciului, cu excepția cazului în care prin lege sau prin convenția părților se prevede altfel”. Existența prejudiciului, așa cum este reținută de instanța de fond încalcă principiul legalității.
Noțiunea de prejudiciu la care se referă art.1531 - 1537 din Codul civil este
legată de cea de culpă care trebuie dovedită și nu presupusă, așa cum sunt cerințele art.1531, art.1532 și ale art.1537 din Codul civil.
De asemenea, hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a cadrului legal incident în materia executării silite a instituțiilor publice.
Legiuitorul a reglementat o procedură specială derogatorie de executare a plăților titlurilor care au ca obiect drepturi salariale ale salariaților din instituțiile publice, prevăzută de dispozițiile O.U.G nr. 71/2009 așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 230/2011, respectiv de Legea nr. 293/2011.
Legalitatea acestor măsuri de eșalonare a fost supusă atât controlului intern prin Decizia nr.1533 din 28 noiembrie 2011 a Curții Constituționale cât și controlului extern prin decizia pronunțată de C.E.D.O în cauza " D. și alții contra României,, din 4 septembrie 2012. Concluzia controlului de legalitate a acestor măsuri, a fost aceea că legiuitorul stabilește cerințele interesului public și menține astfel echilibrul între interesele creditorilor și interesul general al societății. Astfel, procedura specială derogatorie de executare, stabilită de legiuitor prin legi speciale (O.G nr. 22/2002, O.U.G și O.U.G nr. 71/2009) este un atribut exclusiv al acestuia, exercitat în scopul menținerii echilibrului bugetar și apărării interesului general al societății.
Apelantul a mai arătat că, creanța nu este exigibilă.
Văzând pretențiile intimatului reclamant - acordarea de dobânzi legale pentru acoperirea prejudiciului, instanța de fond avea obligația legală să determine data la care apelantul-pârât M. P. - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție trebuia să îndeplinească plata creanței, prin prisma actelor normative care reglementează instituția juridică a „datei scadenței obligației de plată”.
În concluzie, termenele stabilite prin O.U.G. nr.71/2009 și Legea nr.230/2011 eșalonează procedura de achitare a creanței până la sfârșitul anului 2016, motiv pentru care nu se poate vorbi de exigibilitatea creanței decât după împlinirea scadenței.
II. Împotriva aceleași sentințe, în termen legal a formulat apel și pârâtul M. P. – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune, cu consecința respingerii acțiunii ca prescrisă, în principal și ca neîntemeiată, în subsidiar.
În motivarea cererii de apel, apelantul pârât a criticat sentința apelată sub aspectul respingerii excepției prescripției extinctive, termenul de prescripție de 3 ani fiind împlinit.
Având în vedere dispozițiile art. 2512 alin. (1) din noul Cod civil, coroborat cu art. 2517 din același act normativ, potrivit cu care termenul prescripției este de 3 ani dacă legea nu prevede altfel, reiterează excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește plata dobânzilor legale solicitate prin cererea de chemare în judecată.
Potrivit art. 2503 alin.(1) din Noul Cod civil: „Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal, se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel”.
Termenul de prescripție pentru acțiunea privind plata dobânzii legale (ca drept accesoriu al drepturilor principale constituind prestații succesive) se va socoti deosebit pentru fiecare prestație.
Astfel, consideră că dreptul material la acțiune este prescris, întrucât toate titlurile executorii sunt pronunțate anterior datei de 06.01.2011.
Cu privire la fondul cauzei, învederează că prin Decizia nr.2, pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2014 de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație Justiție, în sensul că: "în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv 1531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare (Codul civil din 2009) pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare.”
Sintagma „pot fi acordate” exclude din start imperativul categoric, nu exprimă obligația, ci lasă la aprecierea instanțelor latitudinea, posibilitatea de a aprecia dacă sunt întrunite toate condițiile legale privind acordarea dobânzilor.
„În ceea ce privește posibilitatea cumulului dintre actualizarea creanței și daunele-interese moratorii, deși, de principiu, nu este exclusă, pornindu-se de la principiul reparării integrale a prejudiciului, dată fiind natura juridică a dobânzii (lucrum cessans) diferită de cea a actualizării obligației cu indicele de inflație (damnum emergens), în privința creanțelor ce intră sub incidența Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009, în circumstanțele date cumulul nu poate fi admis întrucât, pe de o parte, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea daunelor-interese moratorii, iar, pe de altă parte, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile a debitorilor.”
Totodată, prin Decizia nr. 838/2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 631/03.07.2009 Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul și Guvernul României, pe de altă parte, cerere formulată de Președintele României în temeiul art. 146 lit.e) din Constituție.
Prin Decizia Curții Constituționale s-a statuat definitiv și obligatoriu că Înalta Curte de Casație și Justiție a încălcat atribuțiile constituționale, modificând norme juridice cu putere de lege. Așa fiind, instanța are obligația să dispună soluționarea prezentei cauze în considerarea respectării dispozițiilor legale în materie.
III. De asemenea, împotriva aceleași sentințe, în termen legal a formulat apel și pârâtul M. Finanțelor Publice prin D.G.R.F.P. G. – A.J.F.P. C., solicitând admiterea apelului.
Critica de nelegalitate a hotărârii vizează soluția de respingere dată pe excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice, care nu este motivată. Instanța fondului a constatat că excepția nu este întemeiată având în vedere că: „titlul executoriu invocat prin acțiune este pronunțat în contradictoriu cu acești pârâții, ca debitori ai obligației de a achita drepturile salariale recunoscute”. Sub acest aspect hotărârea este nemotivată.
Pe fondul cauzei, arată că prin O.U.G. nr. 71/2009 s-a reglementat plata eșalonată a drepturilor salariale obținute prin titluri executorii, măsură de natură să întărească calitatea procesului judiciar, reprezentând un prim pas al debitorului în executarea creanței. Împrejurarea că debitorii nu au executat titlurile nu semnifică refuzul executării hotărârii judecătorești, ci numai încadrarea acestei executări în prevederile legii.
Din analiza textelor legale ce reglementează acordarea dobânzii legale rezultă ca aceasta este condiționată de preexistența unei convenții încheiate între părți, condiție ce nu este îndeplinită în speță.
Pentru a putea vorbi de despre răspundere civilă contractuală, trebuie în primul rând ca între cel chemat să răspundă și cel care răspunde să existe un contract, aceasta fiind premisa angajării răspunderii civile contractuale.
Având în vedere că între reclamant și pârâții nu este încheiată o convenție care să determine angajarea unei eventuale răspunderi civile contractuale nu se pune problema analizei întrunirii condițiilor acestui tip de răspundere.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate de către apelanții pârâții, Curtea a apreciat că acestea sunt întemeiate în parte cu privire la prescripție:
Prin cererea formulată reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata de daune-interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de creditori prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil prin titluri executorii de la data emiterii acestora până la achitarea integrală a sumelor.
Curtea va reține decizia nr. 21/22.06.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, compeltul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin care s-a reținut în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1079 al.2 pct.3 din codul civil de la 1864 și art. 1523 al.2 lit.d) din codul civil raportat la art. 166 al.1 și 4 din codul muncii (art. 161 al.1 și 4 din codul muncii în forma anterioară republicării) și art. 1088 cod civil, art.2 din OG nr.9/2000, art. 2 din OG nr. 13/2011 și art. 1535 din codul civil, că dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii.
Potrivit art. 521 al.3 C.pr.civ. dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie.
În ceea ce privește celelalte critici aduse hotărârii primei instațe, Curtea a apreciat că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 2/2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și-a statuat că: “În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. (1) și (2) din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Potrivit art. 517 al.(4) Cod proc. civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
În motivarea acestei decizii s-a reținut în esență că: „În cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.
În ceea ce privește condițiile de angajare a răspunderii civile, acelea sunt cele ale răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele OUG nr.71/2009.
Este evident faptul că prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este conformată chiar prin OUG nr. 71/2009, care în cuprinsul art. (1) alin.(3, prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de statistică, or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată și, în consecință instituie o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens).
În aceste condiții sunt incidente dispozițiile invocate, ale art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv ale art. 1531 alin.(a), alin.(2), teza I și art. 1535 alin.1 din Codul civil din 2009, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans). Potrivit acelorași dispoziții, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune-moratorii fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
În cazul dat, pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din OUG nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurilor de consum.
Însă principiul repararării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea benficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Debitorul poate fi exonerat de obligația de repara integral prejuiciul cauzat prin executarea cu întârziere a creanței stabilite prin titlu executoriu dacă face dovada intervenției unui caz fortuit sau a unui caz de forță majoră, împrejurări care se circumscriu sintagmei “cauză străină”, care nu-i poate fi imputată în înțelesul art. 1082 din Codul civil de la 1864.
În ipoteza dată, însă, deși nu se contestă împrejurările care au justificat măsurile promovate prin OUG nr.71/2009, în scopul menținerii echilibrului bugetar, măsuri care nu au afectat substanța dreptului creditorilor, aceastea nu înlătură de plano aplicarea reparării integrale a prejudiciului, sub aspectul acordării daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale.
Atât timp cât repararera integrală a prejudiciului presupune, ca valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperită doar pierderea efectivă în temeiul art. 1 alin.(3) din OUG nr. 71/2009), iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparări integrale a prejudiciului.
Cât privește existența unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, aceasta constă în executarea cun întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar.
Fapta îmbracă forma ilicitului civil deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, nu se poate reține că OUG nr.71/2009 reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației, întrucât acetui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului (care nu poate fi acceptată prin raportare la conduita așteptată a debitorului care trebuia să se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât debitorul este chiar statul, prin instituțiile sale, iar conform art.44 alin.(1) din Constituție “creanțele asupra statului sunt garantate “) și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.”
Prin urmare, argumentele contrare aduse de apelanții pârâții nu pot fi primite, întrucât s-ar nesocoti chestiunile de drept, dezlegate de Înalta Curte de Casație și Justiție care au forță obligatori conform prevederilor invocate mai sus.
În cauză nu există autoritate de lucru judecat.
În dosarul civil nr._ înregistrat la Tribunalul Tulcea reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sporului de stres în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare și a dobânzii legale, pe când în prezentul dosar se solicită obligarea pârâților la plata dobânzii legale ca urmare a executării cu întârziere a titlului executoriu, obiectul și cauza fiind diferite în cele două dosare.
În mod corect prima instanță a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice. Prima instanță a arătat considerentele pentru care a respins această excepție.
Atâta timp cât acesta figurează ca debitor în titlul executoriu, este firesc ca acesta să apară ca pârât în prezenta acțiune având ca obiect obligarea la plata de daune-interese moratorii, respectiv a dobânzii legale, ca urmare a executării cu întârziere a titlului executoriu.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, Curtea a admis apelurile pârâților și a schimbat în parte sentința apelată conform celor dispuse prin dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurilor civile formulate de apelanții pârâții M. P.– P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL C., cu sediul în municipiul C., ., județul C., în nume propriu și pentru P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C., cu sediul în municipiul C., ..34A, M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în municipiul C., . nr.18, județul C., M. P.– P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în municipiul București, ., Sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1493 din data de 13 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant A. A., domiciliat în municipiul C., ., ..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul acordării dobânzii legale începând de la 6.01.2011 până la achitarea integrală a sumelor datorate în baza titlului executoriu.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.09.2015.
Președinte, Judecător,
J. Z. M. S.-S.
Grefier,
M. G.
Jud. fond – R.I.S.
Red.dec.- jud. J,Z. /22.09.2015
thred. gref.G.M./09.10.2015
emis 6 comunicări/15.10.2015
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 421/2015. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 405/2015.... → |
|---|
