Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 93/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 93/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 5620/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 93/AS
Ședința publică din 07 aprilie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - M. B.
JUDECĂTOR - R. A.
GREFIER - M. D.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant B. V., domiciliat în C., .. 78, împotriva sentinței civile nr. 1730 din 31 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect contestație decizie de pensionare, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., . C și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 2.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelantul reclamant B. V., avocat G. L.-I., în substituire pentru avocat G. S. Mihael, în baza delegației de substituire nr. 7 din 07 aprilie 2015 pe care o depune la dosar împreună cu împuternicirea avocațială nr._ din 06 aprilie 2015 a avocatului titular, lipsind intimatele pârâte C. Județeană de Pensii C. și C. C. de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 155 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind, apărătorul apelantului reclamant B. V. arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, luând act de declarația apărătorului intimatului reclamant B. V., în sensul că nu mai sunt cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul apelantului reclamant B. V., având cuvântul solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, cu consecința ca pe fondul cauzei să se dispună admiterea acțiunii așa cum a fost precizată, prin validarea raportului de expertiză contabilă, cu obligarea intimatelor pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Urmează a se avea în vedere că adeverința nr. 653 din 29 august 2012 eliberată de Cooperativa Ancora C. atestă faptul că au fost achitate contribuțiile pentru fondul de asigurări sociale de stat raportat la salariul brut efectiv realizat lunar și nu la cel înscris în carnetul de muncă.
Apelantul reclamant B. V. a lucrat în sistemul cooperației meșteșugărești, unde retribuirea s-a făcut pe bază de acord global, potrivit cu care venitul lunar realizat era în funcție de indicele de îndeplinire a planului de producție, deci venitul diferea de la o lună la alta, iar în carnetul de muncă era trecut salariul minim tarifar.
Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Cu nr._ din 07.06.2013 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului C. acțiunea formulată de reclamantul B. V. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C., prin care s-a solicitat anularea deciziei de pensionare nr._/08.03.2013, obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei cu luarea în calcul a adeverinței nr. 653/29.08.2012 emisă de Cooperativa Ancora C. și a celorlalte acte din dosarul de pensionare, obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre drepturile de pensie efectiv plătite și cele recalculate, începând cu data de 18.09.2012 și până la zi.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererea înregistrată cu nr._/18.09.2012 a solicitat pârâtei C. Județeană de Pensii C. recalcularea pensiei prin valorificarea adeverinței nr. 653/29.08.2012 emisă de Cooperativa Ancora C.. Prin decizia nr._/08.03.2013 a fost respinsă cererea de recalculare, astfel încât, a apreciat reclamantul că s-a încălcat principiul contributivității.
În drept, reclamantul a invocat Legea nr. 263/2010.
Acțiunea este scutită de la plata taxelor de timbru.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a folosit proba cu înscrisuri și expertiza contabilă.
Pârâta C. Județeană de Pensii C. a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii. Pârâta C. Județeană de Pensii C. a invocat excepția prematurității acțiunii, excepție la care a renunțat la termenul din 21.02.2014.
Pârâta a depus înscrisuri.
La data de 27.11.2013, reclamantul B. V. a contestat și hotărârea nr. 6091/04.11.2013 emisă de C. Națională de Pensii - C. C. de Contestații.
Prin sentința civilă nr. 1730/31.07.2014 pronunțată de Tribunalul C., s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul B. V. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Pensii C. și C. Națională de Pensii Publice – C. C. de Contestații București.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Cu nr._/18.09.2012 a fost înregistrată cererea formulată de B. V. la C. Județeană de Pensii C., prin care a solicitat recalcularea pensiei conform veniturilor din adeverința nr. 653/29.08.2012.
Prin decizia nr._/08.03.2013 emisă de C. Județeană de Pensii C. a fost respinsă cererea de recalculare a drepturilor de pensie prin valorificarea veniturilor brute cuprinse în adeverința nr. 653/29.08.2012, întrucât acestea nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute de Anexa nr. 15 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011.
Împotriva deciziei nr._/08.03.2013, B. V. a formulat contestația înregistrată cu nr. 200C/29.03.2013 la C. Județeană de Pensii C., apreciind-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Prin Hotărârea nr. 6091/04.11.2013 emisă de C. Națională de Pensii Publice - C. C. de Contestații a fost respinsă contestația formulată de B. V..
Instanța a constatat că în speță sunt aplicabile următoarele dispoziții din Legea nr. 263/2010:
Art. 165 – (1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Analizând adeverința nr. 653/29.08.2012 s-a constatat că în cuprinsul acesteia se atestă veniturile brute realizate de reclamant în perioada decembrie 1980 – noiembrie 1992 și faptul că angajatorul a reținut și virat CAS la salariul brut realizat.
Instanța a apreciat că în mod corect C. Județeană de Pensii C. nu a luat în considerare veniturile brute atestate de adeverința nr. 653/29.08.2012, întrucât la determinarea punctajelor lunare, pârâta nu a făcut decât să respecte dispozițiile art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 și să ia în considerare salariile brute sau nete, după caz, în funcție de mențiunile înscrise în carnetul de muncă. Din analiza textului menționat instanța a constatat că veniturile luate în considerare la stabilirea punctajelor lunare sunt cele menționate în carnetul de muncă, Legea nr. 263/2010 prevăzând la art. 165 alin. 2 posibilitatea ca doar pentru sporuri dovada să poată fi făcută cu adeverințe emise de angajator, însă acestea să fie eliberate cu respectarea dispozițiilor legale, iar sporurile să se regăsească în anexa nr. 15 la normele de aplicare și să aibă caracter permanent.
Or, analizând adeverința nr. 653/29.08.2012 s-a constatat că sunt individualizate doar veniturile brute pentru perioada decembrie 1980 – noiembrie 1992, în condițiile în care art. 165 din Legea nr. 263/2010 prevede că la calculul pensiei se iau în considerare salariile nete, pentru perioada 1 iulie 1977 - 1 ianuarie 1991. D. urmare, veniturile atestate de adeverința nr. 653/29.08.2012 nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajelor lunare.
Față de acestea, instanța a apreciat ca fiind corectă soluția de respingere cuprinsă în decizia nr._/08.03.2013 și hotărârea nr. 6091/04.11.2013 în condițiile reținerii legalității actelor contestate. Instanța a apreciat de asemenea că și celelalte capete de cerere sunt nefondate. Pentru aceleași motive, au fost înlăturate și concluziile raportului de expertiză și a fost respinsă acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B. V., invocând în esență următoarele: întreaga acțiune a fost întemeiată pe principalul element obiectiv apt să conducă la recalcularea pensiei, în speță - plata contribuției de asigurări sociale; atât timp cât foștii angajatori ai apelantului reclamant au achitat contribuția de asigurări sociale de stat la nivelul salariilor brute/nete, în baza principiului contributivității, este obligatoriu pentru intimata pârâtă, ca la recalcularea drepturilor de pensie, să ia în calcul toate sporurile și alte venituri de orice natură cum este și cazul diferenței de acord; în acest sens este și Decizia pronunțată în recurs în interesul legii a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 19/2011; în speță, conținutul adeverinței nr. 653/2012 emisă de Cooperativa Ancora C. atestă veniturile brute obținute în perioada 01.12._92 cu precizarea clară conform căreia „contribuția individuală de asigurări sociale și pentru pensia suplimentară și CAS, a fost calculată și virată în raport de venitul brut realizat lunar, în care este inclus și sporul de vechime de care a beneficiat în perioada susmenționată”; interpretând probatoriul administrat, instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că intimata pârâtă a consemnat în mod corect salariile nete de care a beneficiat astfel cum prevede „art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010”, adică cele din cartea de muncă; or, la calcularea pensiei pentru limită de vârstă, intimata pârâtă nu a avut în vedere salariile brute sau nete așa cum sunt ele prevăzute în adeverința depusă la dosar, ci doar pe cele tarifare (de încadrare) care au fost menționate în cartea de muncă, așa încât motivarea instanței de fond este nefondată; în baza art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2011 în vigoare la data formulării de cererii de recalculare în baza adeverinței nr. 653/2012, la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 01.04.1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare; rezultă așadar că dacă anumite venituri au fost avute în vedere de legislația anterioară datei de 01.04.2001 la calcularea pensiei și au avut un caracter permanent, aceste venituri trebuie avute în vedere la stabilirea pensiei și în conformitate cu Legea nr. 263/2010;
Pentru aceste considerente solicită ca pe baza probelor deja administrate la fond să se dispună admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate cu consecința ca pe fondul cauzei să se dispună admiterea acțiunii așa cum a fost precizată prin validarea raportului de expertiza contabilă, cu obligarea intimatelor pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata în fond și în recurs.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimatele pârâte nu au formulat întâmpinare.
În apel nu s-au administrate alte probe.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod.pr.civ., Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
În adeverința nr.653/29.08.2012 emisă de Cooperativa „ANCORA” C. se atestă pentru reclamant veniturile brute realizate în perioada decembrie 1980 – noiembrie 1992.
Or, din prevederile art.160 alin.5, art.161 alin. 2 și art. 164 din Legea nr. 19/2000 rezultă că veniturile care sunt avute în vedere pentru determinarea punctajului mediu anual pot rezulta fie din carnetul de muncă fie din adeverințe eliberate de angajator, aceeași concluzie rezultând și din prevederile pct.VII.28 din Secțiunea B a normelor de aplicare a Legii nr.19/2000 aprobate prin Ordinul 340/2001 emis de Ministerul Muncii. Este relevant în această privință că pensia reclamantului a fost stabilită sub imperiul Legii nr. 19/2000.
În același sens se reține că din prevederile art.76 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 aprobate prin HG nr.257/2011 rezultă că veniturile care sunt avute în vedere pentru determinarea punctajului mediu anual pot rezulta fie din carnetul de muncă fie din adeverințe eliberate de angajator. Cerea de recalculare a pensiei a fost formulată de reclamant sub imperiul Legii nr. 263/2010.
Ca urmare, ceea ce este important este că angajatorul, căruia îi incumbă răspunderea pentru veridicitatea datelor înscrise în adeverință conform art. 125 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, potrivit cu care angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea si corectitudinea datelor, elementelor si informațiilor pe care le înscriu, in baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează in vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie, a atestat veniturile și virarea contribuției de asigurări sociale.
Principiul contributivității, reglementat de Legea nr. 263/2010 în art.2 lit.c nu este un principiu nou în sistemul asigurărilor sociale, el regăsindu-se și în Legea nr. 19/2000 art.2 lit.e) și, într-o altă formulare, în art.1 alin. 2, art. 3 și art. 21 din Legea nr. 3/1977, din perspectiva acestui principiu importantă fiind încasarea respectivelor venituri și achitarea contribuției de asigurări sociale.
Or, prin Decizia nr. 19/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a stabilit cu caracter obligatoriu că „în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
În considerentele acestei decizii s-au reținut următoarele:
„În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994.
Cu titlu de exemplu este de menționat Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunțată în Cauza A. M. F. ș.a. împotriva României, prin care Curtea, deși a respins cererea ca inadmisibilă, a reafirmat faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale (relevantă în acest sens este și Cauza C. A. ș.a. împotriva României).
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Hotărârea în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996.
În concluzie, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat”.
Aceste aspecte de principiu sunt aplicabile și interpretării prevederilor Legii nr. 263/2010.
În cauză, astfel cum s-a arătat deja, se constată că sunt îndeplinite condițiile pentru ca veniturile atestate de adeverințele respective să fie valorificate în calculul punctajului.
De asemenea, se are în vedere că atât potrivit art.164 din Legea nr. 19/2999 cât și 165 al.1 din Legea nr. 263/2010, pentru perioada 1991 – 2007 se au în vedere salariile brute în calculul punctajului mediu anual.
Oricum, potrivit art.96 al.2 din Legea nr. 263/2010, regula este că punctajul lunar se calculează prin împărțirea salariului brut care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale la valoarea câștigului salarial mediu brut din luna respectivă.
În cadrul Capitolului IX din Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții tranzitorii, este cuprins și art. 165 în care se stabilește că la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada 01.07.1977 – 31.12.1990 se folosesc salariile nete.
Dar, împărțirea salariului net, care are o valoare inferioară celui brut, la valoarea câștigului salarial mediu brut din luna respectivă ar prejudicia asiguratul, raportarea făcându-se între sume determinate diferit.
Pentru acest motiv, în mod evident, în Anexa nr.7 la Legea nr. 263/2010 s-a stabilit pentru perioada 1938 – 1990 atât valoarea salariului anual brut cât și a celui net, astfel încât pentru eventualitatea în care în calcul se are în vedere venitul net al asiguratului, raportarea să se facă la salariul net din perioada aceea, astfel încât asiguratul să nu fie prejudiciat prin scăderea nejustificată a punctajului mediu anual și să nu fie încălcat principiul contributivității.
Ca urmare, rezultă că prevederile art. 165, ca norme tranzitorii, urmăresc facilitarea colectării datelor, pornind de la realitatea că în perioada 01.07.1977 – 31.12.1990 în carnetul de muncă se atesta venitul net, pentru a evita realizarea de către casele de pensie a unui calcul invers în scopul determinării venitului brut astfel încât să se respecte formula de calcul prevăzută de art.96 al.2 din Legea nr. 263/2010, punctajul calculându-se direct raportat la venitul net.
Aceasta nu exclude, însă, posibilitatea ca, în situația în care există date suficiente, punctajul să se calculeze potrivit regulii instituite de art.96 al.2 din Legea nr. 263/2010, prin folosirea venitului brut realizat raportat la salariul brut din acea perioadă, acest mod de calcul nefiind de natură a denatura rezultatul calculului.
Nu se poate reține că prin folosirea venitului brut în formula de calcul a punctajului lunar prevăzută de art.96 al.2 din Legea nr. 263/2010, aceeași cu cea din 78 al.1 din Legea nr. 19/2000 s-ar dubla anumite venituri întrucât în acest caz doar venitul brut (total) se raportează la salariul mediu brut lunar fără a mai fi adăugate sporurile care se evidențiau distinct și se adăugau la salariul de încadrare pentru a obține venitul brut ca bază de calcul pentru punctajul lunar, în prima modalitate de calcul fiind preluate veniturile brute direct din cuprinsul adeverinței, în timp ce în cazul celei de a doua modalități venitul brut se obținea din adiționarea salariului de încadrare și a sporurilor obținute.
În adeverință, însă, se arată că „în toată perioada lucrată i s-a oprit și virat contribuția la pensia suplimentară și cota CAS conform legislației în vigoare pentru perioada respectivă la veniturile brute realizate, menționate mai sus”.
Așadar, emitentul adeverinței nu atestă în mod expres și în special că a calculat, reținut și virat contribuții de asigurări sociale pentru veniturile atestate reclamantului ci numai că a respectat în general dispozițiile legale privind virarea contribuțiilor de asigurări sociale cea ce nu implică în mod necesar plata acestor contribuții și pentru întregul venit lunar brut realizat de reclamant și atestat în adeverință și nici nu exclude plata unor venituri fără reținerea contribuțiilor de asigurări sociale.
Principiul contributivității presupune, pe de o parte, includerea în calculul drepturilor de pensie a tuturor veniturilor pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale dar, pe de altă parte, impune ca veniturile care nu au făcut parte din baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale și pentru care nu s-au plătit aceste contribuții, să nu facă parte din baza de calcul a punctajului.
Ca urmare, adeverința prezentată de reclamant poate fi valorificată numai în limita contribuțiilor de asigurări sociale achitate, incluzând, dacă este cazul, veniturile pentru regimul de lucru prelungit, în măsura în care și pentru aceste venituri s-a achitat contribuția de asigurări sociale corespunzătoare.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod.pr.civ. se va admite apelul și se va schimba sentința apelată în sensul admiterii acțiunii în acord cu cele arătate anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul de apelantul reclamant B. V., domiciliat în C., .. 78, împotriva sentinței civile nr. 1730 din 31 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., . C și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 2.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite acțiunea.
Anulează decizia nr._ din 08.03.2013.
Obligă pârâta la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei cu luarea în considerare a veniturilor din adeverința nr. 653/29.08.2012 emisă de Cooperativa Ancora C. în limita contribuțiilor de asigurări sociale achitate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 aprilie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. A. M. B.
GREFIER
M. D.
Red.hot.jud.fond C.S.A.
Red.dec.jud.apel R.A./06.05.2015
Tehnored.gref.M.D./12.05.2015/6 exp.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 117/2015. Curtea... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 92/2015. Curtea... → |
|---|
