Recalculare pensie. Decizia nr. 90/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 90/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 1070/88/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 90/AS
Ședința publică din 07 aprilie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - R. A.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., împotriva sentinței civile nr. 1587 din 15 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect recalculare pensie, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. A. N., domiciliat în Tulcea, ., .. B, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 155 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Potrivit referatului întocmit în cauză de către grefierul de ședință se constată că la dosar s-a depus de intimatul reclamant C. A. N., o cerere de judecată în lipsă.
Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului, luând act că părțile au solicitat judecata și în lipsă.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Sub nr._ din data de 28.05.2014 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Tulcea cererea formulată de reclamantul C. A. N. prin care s-a solicitat obligarea pârâtei C. Județeană de Pensii Tulcea la recalcularea pensiei cu luarea în calcul a sporului provenit din acord global și ore suplimentare efectuate potrivit adeverinței nr. 1862/27.08.2012.
În motivare, reclamantul a arătat că prin Decizia nr._/07.12.2005, conform Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, i s-au calculat drepturile de pensie în baza actelor doveditoare menționate în carnetul de muncă și nu i-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Legea nr. 263/2010, aprobată prin H.G. nr. 257/2011, drepturi care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, cu modificările și completările ulterioare, conform art. 107 pct. 3.
A mai susținut reclamantul că pensia poate fi recalculată prin adăugirea veniturilor și a stagiului de cotizare, nevalorificate la stabilirea pensiei.
A mai învederat reclamantul că a formulat contestație către Comisia Centrală de Contestații, întrucât prin Decizia nr._/10.09.2012 nu i s-au luat în calcul decât drepturile salariale, categoriile de încadrare nu și veniturile realizate.
Reclamantul a mai susținut că în cadrul Ministerului de Construcții Industriale din care, parte componentă, era și T.C.I.N.D. - B., Grupul de Șantiere Tulcea, salarizarea se făcea în acord global.
A precizat reclamantul că a efectuat ore suplimentare în cadrul societății T.C.I.N.D. (actual CIMEX S.A. Tulcea), așa cum reiese din adeverința nr. 1862/27.08.2012.
În probatoriu, reclamantul a depus la dosarul cauzei: decizia nr._/07.12.2005, adeverința nr. 1862/27.08.2012, hotărârea nr. 7602/12.05.2014, cartea de identitate și precizări.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, arătând că prin decizia nr._/10.09.2012 cererea de recalculare a pensiei prin valorificarea veniturilor din adeverința nr. 1862/27.08.2012 emisă de S.C. CIMEX S.A. Tulcea, a fost respinsă, iar reclamantul a depus contestație împotriva deciziei nr._/10.09.2012 conform art. 149 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.
A mai susținut pârâta că prin Hotărârea nr. 7602/12.05.2014 Comisia Centrală de Contestații a respins contestația ca neîntemeiată, invocând prevederile art. 165 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010, art. 127 alin. (1) din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010.
În apărare, pârâta a depus în copii certificate următoarele înscrisuri: Hotărârea nr. 7602/12.05.2014, Decizia nr._/10.09.2012, cererea nr._/10.09.2012. adeverința nr. 1862/27.08.2012.
Prin sentința civilă nr. 1587/15.09.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea s-a admis cererea reclamantului C. A. N. și a fost obligată pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului cu luarea în considerare și a adeverinței nr. 1862/27.08.2012 emisă de S.C. „Cimex” S.A. Tulcea, cu acordarea drepturilor începând cu data de 01.10.2012.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10.09.2012 sub nr._, reclamantul a solicitat Casei Județene de Pensii Tulcea recalcularea pensiei sale prin valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr. 1862/27.08.2012 emisă de S.C. „Cimex” S.A. Tulcea.
Această cerere a fost însă respinsă de pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea cu motivarea că veniturile privind regimul de muncă prelungit nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute în anexa nr. 15 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 aprobate prin H.G. nr. 257/2011.
În aceste condiții pârâta, a emis decizia nr._/10.09.2012, contestată de reclamant prin cererea înaintată Comisiei Centrale de Contestații din cadrul CNPP.
Comisia Centrală de Contestații a emis hotărârea nr. 7602/2014.
Potrivit adeverinței nr. 1862/27.08.2012 emisă de .. Tulcea rezultă că în perioada 01.03._92 reclamantul a realizat venituri privind regimul de lucru prelungit.
Din aceeași adeverință rezultă că în perioada 01.03._92, regimul de lucru prelungit prevăzut de H.C.M. nr. 1546/1952, nu a fost inclus în salariul tarifar înregistrat în contractul de muncă și că s-a calculat și virat C.A.S.
Inițial, Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat, prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajatori și se calcula prin raportare la venitul brut realizat.
Conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 „unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecționare profesională, precum și asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă.”
Totodată, potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
În același timp, dispozițiile art. 10 din același act normativ, prevedeau că baza de calcul a pensiei o constituie retribuția tarifară.
Obligația plății unei contribuții de asigurări sociale a salariaților în funcție de câștigul salarial brut al acestora a fost menținută și prin dispozițiile art. 2 pct. 1 din Legea nr. 49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, prin care au fost modificate o . prevederi din Decretul nr. 389/1972 și conform cărora „Pentru persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat, contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat, astfel:
- „35% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa I de muncă;
- 30% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa a II-a de muncă;
- 25% asupra câștigului brut realizat de celelalte categorii de salariați;
- 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puțin decât salariul minim brut pe țară, în cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor în vârstă, handicapaților și a copiilor.”
Ulterior, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 și art. 2 lit. c și d din Legea nr. 263/2010, s-a stabilit că sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: „e) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu al contributivității care a guvernat organizarea și funcționarea sistemului de pensii și în perioada 1966-2000, chiar dacă nu a beneficiat de o reglementare expresă, a cunoscut o mai mare dezvoltare sub imperiul Legii nr. 19/2000 care stipulează prin art. 78 alin 1 că „numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice”.
Conform prevederilor art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, prin sintagma „venit brut realizat lunar” se înțelege „venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând:
a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază;
b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă (condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare;
c) sumele plătite pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, zile de repaus săptămânal, concedii plătite pentru evenimente familiale deosebite, ziua profesiei, zile necesare instalării pe post în cazul transferului, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaților);”
Totodată, prin Decizia nr. 5/20.09.2010 pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte și a decis că, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sumele plătite pentru munca prestată de foștii salariați în regim de lucru prelungit, în condițiile art. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public.
Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în calcul la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusă, subliniind faptul că pentru aceste sume s-a plătit contribuția la asigurările sociale de stat, conform Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat.
La data de 10 decembrie 2012 ÎCCJ a pronunțat decizia cu nr. 19 în recurs în interesul legii statuând că „În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
Instanța supremă a reținut în motivarea acestei decizii că, aplicarea principiului contributivității impune luarea în calcul a sporurilor și veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioadele anterioare Legii nr. 19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverință, conform legislației în vigoare, și s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
În concluzie, instanța a reținut că, în speță, ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al acestor venituri, ci faptul că statul a încasat, în perioada derulării raporturilor de muncă, contribuțiile de asigurări sociale pe care le-a stabilit în sarcina angajatorului iar acum revine asiguraților dreptul să primească o contraprestație corespunzătoare din partea acestuia pentru a exista un echilibru al raporturilor juridice dintre părți.
În același timp, s-a apreciat că trebuie acordată prevalență dispozițiilor legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, întrucât soluția contrară ar presupune încălcarea principiului cu consecința că, pe de o parte nu s-ar fi realizat scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Practica Curții Supreme a Drepturilor Omului de la Strasburg și Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxembourg a statuat că pensia constituie un drept patrimonial, iar neacordarea sau diminuarea pensiei ar leza acest drept și ar echivala cu o expropriere.
În conformitate cu art. 14 din aceeași Convenție, pentru interzicerea discriminării și art. 1 din Protocolul 1 referitor la protecția proprietății, Curtea Europeană a reținut că „noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate” ( cauza Buchen versus Cehia ).
În același sens, în cauza Gaygusuz versus Austria (1996 ), Curtea a decis că „pensia constituie un drept patrimonial în sensul articolului 1 din Protocolul 1 al CEDO și se constată o discriminare în sensul articolului 14 dacă lipsește o justificare obiectivă rezonabilă pentru diminuarea patrimoniului reclamantului”.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că „dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, ( Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).
Rezultă astfel că, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate veniturile de natură salarială pentru care angajatorul sau angajatul au plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Față de toate aceste aspecte, întrucât reclamantul a dovedit pretențiile sale precizate în adeverința anterior menționată, instanța, în temeiul art.153 lit. f și g coroborat cu art. 156 din Legea nr. 263/2010, a admis cererea și a obligat pârâta să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului cu luarea în considerare și a adeverinței nr. 1862/27.08.2012 emisă de S.C. „Cimex” S.A. Tulcea, cu acordarea drepturilor începând cu data de 01.10.2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea, invocând în esență următoarele: se invocă art. 165 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2011, art. 127 alin. 1 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 și anexa nr. 15 din HG nr. 257/2011; față de dispozițiile legale invocate solicită a se constata că nu pot fi valorificate următoarele venituri: veniturile brute, întrucât art. 165 din Legea nr. 263/2010 prevede că la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001 se utilizează salariile brute sau nete, după caz, precum și sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2011; sumele cu titlu de acord global pentru că aceste venituri nu constituie sporuri cu caracter permanent, conform Anexei nr. 15 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 aprobate prin H.G. nr. 257/2011 și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001.
Pentru motivele expuse solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate și pe fond respingerea pretențiilor intimatului reclamant ca nefondate.
Intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelanta pârâtă. În acest sens, a reiterat în esență susținerile prezentate în fața instanței de fond.
În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod.pr.civ., Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză, se are în vedere că Tribunalul a obligat pârâta la valorificarea adeverinței nr.1862/27.08.2012 emisă de ..
În această adeverință, pentru perioada 01.03.1974 – 01.07.1992 sunt indicate pentru reclamant salariul tarifar de încadrare și suma încasată ca venit pentru munca prestată în regim de lucru prelungit conform art.1 și 2 din HCM nr.1546/1952.
Din motivarea apelului, rezultă că este criticată valorificarea veniturilor suplimentare față de salariul tarifar de încadrare.
Având în vedere că în adeverința prezentată de reclamant este indicat numai venitul încasat pentru munca prestată în regim de lucru prelungit conform HCM nr.1546/1952, urmează a se analiza apelul numai raportat la situația acestor venituri. Restul criticilor apelantei, vizând alte venituri, care nu sunt indicate în adeverința avută în vedere de Tribunal, nu vor fi analizate, fiind lipsite de obiect.
Este adevărat că la pct.VI din Anexa 15 la HG nr.257/2011, ca și la punctul VI din Anexa 1 la OUG nr.4/2005 se face o mențiune potrivit cu care nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 anumite venituri indicate în mod expres precum și alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
Dar, acest text legal nu exclude pur și simplu anumite venituri din procesul de recalculare, nefiind vorba de un act discreționar al legiuitorului, care să nu aibă nici o justificare.
Astfel cum arată chiar apelanta, aceste venituri sunt excluse din recalculare pentru un motiv, respectiv faptul că aceste venituri nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 și, pe de altă parte, nu au avut caracter permanent.
Astfel cum a reținut și prima instanță dacă anumite venituri au fost avute în vedere de legislația anterioară datei de 1 aprilie 2001 la calcularea pensiei și au avut un caracter permanent, aceste venituri trebuie avute în vedere la stabilirea pensiei și în conformitate cu Legea nr.263/2010, și nu pot fi incluse între veniturile la care se referă mențiunea de la punctul VI din Anexa 15 la HG nr.257/2011, care nu sunt avute în vedere la stabilirea pensiei.
Într-adevăr, principiului contributivității consacrat de art.2 lit. c) din Legea nr.263/2010 se opune neluării în seamă la stabilirea stagiului de cotizare și implicit a punctajului mediu anual pe baza căruia se determină pensia a unei perioade în care un asigurat a fost retribuit în acord global sau pentru munca suplimentară în condițiile în care drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Așadar, astfel cum a reținut și instanța de fond, în măsura în care un anumit venit a avut caracter permanent și ca urmare a constituit baza de calcul pentru contribuțiile de asigurări sociale acesta trebuie avut în vedere la determinarea pensiei în sistemul Legii nr. 263/2010.
Astfel, formele de retribuire pentru munca suplimentară sunt indicate la pct.VI din Anexa 15 la HG nr.257/2011 printre sursele unor venituri care nu sunt luate în calcul la determinarea punctajului mediu anual în baza Legii nr.263/2010 întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Veniturile a căror valorificare o solicită reclamantul nu au avut caracter sporadic sau ocazional, astfel cum rezultă cin cuprinsul adeverinței prezentate.
În consecință în mod corect instanța de fond a considerat că la determinarea punctajului mediu anual în vederea stabilirii cuantumului pensiei la care este îndreptățit reclamantul, trebuie avute în vedere, în principiu, și veniturile primite pentru munca suplimentară în regim de lucru prelungit astfel cum sunt evidențiate de adeverința depusă de acesta.
Mai trebuie avut în vedere că prin Decizia nr. 5/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a stabilit cu caracter obligatoriu că sumele plătite pentru munca prestată de foștii salariați în regim de lucru prelungit, în condițiile art. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public.
S-a arătat în considerentele acestei decizii următoarele:
„Veniturile obținute în regim de lucru prelungit nu reprezintă o formă de retribuire a muncii în regie sau după timp, deoarece art. 12 din Legea nr. 57/1974 prevedea această formă de retribuție pentru situația în care retribuția tarifară era stabilită pe o oră, zi sau lună și se acorda personalului pentru timpul efectiv lucrat la realizarea integrală a sarcinilor de serviciu, exprimate sub forma unei norme de producție zilnică sau prin atribuții stabilite concret pentru fiecare loc de muncă.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 199 alin. 1 din Legea nr. 57/1974, în cazuri excepționale, în anumite sectoare de activitate se putea aproba efectuarea în afara programului de lucru a unor munci retribuite cu ora sau în raport de lucrările executate.
Timpul de muncă în regim de lucru prelungit, așa cum s-a arătat, are un alt regim juridic, fiind considerat de lege ca timp normal de lucru și retribuit ca atare”.
Aceste argumente sunt valabile și în privința aplicării Legii nr. 263/2010.
Așadar, motivele de apel nu pot fi primite întrucât contravin tocmai celor stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție în apel în interesul legii.
Dar, în adeverința prezentată de reclamant se indică doar faptul că „s-a calculat și virat CAS”.
În adeverința respectivă nu se indică în concret dacă această contribuție a fost calculată și virată pentru toate veniturile și pentru toate lunile indicate.
În acest sens, trebuie avut în vedere că prin Decizia nr. 19/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a stabilit cu caracter obligatoriu că „în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
În considerentele acestei decizii s-au reținut, între altele, următoarele:
„În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005. […]
În concluzie, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat”.
Așadar, condiția esențială pentru luarea în calcul a unor venituri la stabilirea punctajului lunar este plata contribuției de asigurări sociale astfel cum și recurenta susține.
Or, astfel cum s-a arătat, emitentul adeverințelor nu atestă în mod expres și în special că a calculat, reținut și virat contribuții de asigurări sociale pentru veniturile atestate reclamantului ci numai că a plătit în general contribuțiile de asigurări sociale cea ce nu implică în mod necesar plata acestor contribuții și pentru întregul venit lunar brut realizat de reclamant și atestat în adeverință și nici nu exclude plata unor venituri fără reținerea contribuțiilor de asigurări sociale.
Principiul contributivității presupune, pe de o parte, includerea în calculul drepturilor de pensie a tuturor veniturilor pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale dar, pe de altă parte, impune ca veniturile care nu au făcut parte din baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale și pentru care nu s-au plătit aceste contribuții, să nu facă parte din baza de calcul a punctajului.
Ca urmare, adeverința prezentată de reclamant poate fi valorificată numai în limita contribuțiilor de asigurări sociale achitate, incluzând, dacă este cazul, veniturile pentru regimul de lucru prelungit, în măsura în care și pentru aceste venituri s-a achitat contribuția de asigurări sociale corespunzătoare.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod.pr.civ. se va admite apelul dar se va schimba sentința apelată numai în parte, în sensul celor arătate anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., împotriva sentinței civile nr. 1587 din 15 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. A. N., domiciliat în Tulcea, ., .. B, ..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă pârâta la valorificarea adeverințelor în limita contribuțiilor de asigurări sociale.
Menține restul dispozițiilor.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 aprilie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. A. M. B.
GREFIER
M. D.
Red.hot.jud.fond D.N.G.
Red.dec.jud.apelR.A./06.05.2015
Tehnored.gref.M.D./12.05.2015/5 exp.
| ← Contestaţie calcul CAS. Decizia nr. 6/2015. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 91/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
