Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 155/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 155/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 3212/118/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 155/AS
Ședința publică din 16 iunie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - R. A.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant C. T., domiciliat în C., .. 187, ., . civile nr. 2756 din 06 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având că obiect contestație decizie de pensionare, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul reclamant C. T., personal, lipsind intimata pârâtă C. Județeană de Pensii C..
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 155 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul reclamant C. T. depune la dosar concluzii scrise, decizia nr._ din 02 aprilie 2014 privind recalcularea drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 100/2008 emisă de C. Județeană de Pensii C. și punctajele anuale utilizate pentru calculul punctajelor conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 și întrebat fiind, arată că nu mai are alte cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, luând act de declarația apelantului reclamant C. T., în sensul că nu mai sunt cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apelantul reclamant C. T., având cuvântul solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii contestației, anulării deciziei de pensionare nr._ din 28 ianuarie 2014 și obligării intimatei pârâte la emiterea unei noi decizii cu valorificarea grupei a II-a de muncă și a sporurilor menționate în adeverințele depuse și acordarea diferențelor dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată.
Arată că a absolvit Academia Navală C., a fost comandant și a fost decorat cu ordine militare, dar datorită unui eveniment nefericit, ce s-a produs înainte de revoluție, a fost trecut în rezervă. A fost repartizat la Ziarul „Dobrogea Nouă” din C., după care a fost atașat de presă până la începutul lunii mai 1979 în Mongolia la Ulan Bator. Ultima oară a lucrat pe platforma Petrochimică Midia-Năvodari, unde a fost inginer.
Instanța prezintă apelantului reclamant C. T. buletinul de calcul al pensiei, atașat la dosar, în care apare menționată grupa a II-a de muncă începând cu data de 10 mai 1979 până în 01 mai 1990.
Apelantul reclamant C. T. precizează că în anul 2010 a primit din urmă, suma de 4.370 lei și în anul 2014, suma de 3.000 lei. De asemenea arată că i s-a mai acordat o diferență de aproximativ 300 - 400 de lei, dar consideră că grupa a II-a de muncă nu a fost calculată corect și nu i s-au acordat nici sporurile menționate în adeverințele depuse și nici diferențele dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată.
De asemenea, arată că în nici o decizie emisă de C. Județeană de Pensii nu apare menționată separat grupa a II-a de muncă.
Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Cu nr._ din 24.07.2014 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului C. acțiunea precizată formulată de reclamantul C. T. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C., prin care s-a solicitat anularea deciziei nr._/28.01.2014, obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei cu luarea în calcul a perioadei lucrate în grupa a II - a de muncă, valorificarea adeverinței nr. 891/2009, plata diferențelor dintre pensia încasată și pensia cuvenită începând cu 1990, plata drepturilor aferente pensiei suplimentare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta nu i-a luat în considerare perioada 10.05.1979 – 01.05.1990 lucrată în grupa a II - a de muncă, deși conform adeverinței nr. 89/2009 emisa de S.C. MECAGENT S.A. C. a fost achitată contribuția pentru pensia suplimentară.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a folosit proba cu înscrisuri.
Pârâta C. Județeană de Pensii C. a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii. A apreciat pârâta că la calculul punctajelor lunare au fost respectate dispozițiile art. 165 din Legea nr. 263/2010. A susținut că a valorificat sporurile individualizate în adeverința nr. 891/19.08.2009 emisă de S.C. MECAGENT S.A. C., precum și stagiul de cotizare asimilat reprezentat de studiile universitare.
La termenul din 23.10.2014, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune pentru capătul de cerere privind plata diferențelor de pensie pentru perioada_11.
Pârâta a depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2756/06.11.2014 pronunțată de Tribunalul C. a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru capătul de cerere privind plata diferențelor de pensie pentru perioada 1990 – 28.04.2011.
A fost respins ca prescris capătul de cerere privind plata diferențelor de pensie pentru perioada 1990 – 28.04.2011.
Au fost respinse ca nefondate celelalte cereri formulate de reclamantul C. T., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În temeiul art. 248 din Noul Cod de procedură civilă s-a soluționat cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune pentru capătul de cerere privind plata diferențelor de pensie pentru perioada 1990 – 28.04.2011.
Instanța a reținut că reclamantul a formulat prezenta acțiune la data de 29.04.2014, astfel încât raportat la termenul de prescripție general de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, instanța a constatat că a intervenit prescripția pentru capătul de cerere privind plata diferențelor de pensie pentru perioada 1990 – 28.04.2011.
În consecință, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru capătul de cerere privind plata diferențelor de pensie pentru perioada 1990 – 28.04.2011. Instanța a respins ca prescris capătul de cerere privind plata diferențelor de pensie pentru perioada 1990 – 28.04.2011.
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut următoarele:
Cu nr._/25.11.2013 a fost înregistrată cererea formulată de C. T. la C. Județeană de Pensii C., prin care acesta a solicitat recalcularea pensiei conform adeverinței nr. 891/19.08.2009 (grupa a II - a de muncă) și a adeverinței PMC 177/2012.
Prin decizia nr._/28.01.2014 emisă de C. Județeană de Pensii C. a fost admisă cererea formulată, stabilindu-se un punctaj mediu anual de 2._, începând cu data de 01.12.2013.
Împotriva deciziei nr._/28.01.2014, C. T. a formulat contestația înregistrată cu nr. 124C/27.02.2014 (fila 48 dosar) la C. Județeană de Pensii C., apreciind-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Prin adresa nr. 4111/26.03.2014 (fila 12 dosar), C. Județeană de Pensii C. i-a comunicat reclamantului că prin decizia contestată au fost valorificate sporurile indicate în cuprinsul adeverinței nr. 891/19.08.2009.
Din analiza dosarului administrativ a rezultat că pârâta C. Județeană de Pensii C. a emis decizia nr._/03.04.2014, prin care este revizuită decizia nr._/28.01.2014, în sensul că s-a corectat punctajul mediu anual fiind adăugat punctaj suplimentar pentru grupa de muncă. S-a stabilit prin decizia nr._/03.04.2014 un punctaj de 2._, plata drepturilor începând cu data de 01.12.2013.
Analizând buletinul de calcul, anexă la decizia nr._/03.04.2014 s-a constatat că a fost valorificată perioada lucrată în grupa a II - a de muncă, respectiv 10 ani, 11 luni și 21 zile, perioadă indicată în cuprinsul adeverinței nr. 891/19.08.2009.
Sporurile de 10% pentru condiții grele și de 25% pentru personalul de execuție care lucrează peste programul normal de muncă au fost valorificate prin decizia nr._/28.01.2014, ulterior revizuită prin decizia nr._/03.04.2014, așa cum rezultă din anexele la aceste decizii referitoare la datele privind activitatea în muncă.
Instanța a constatat că mențiunile adeverinței nr. 891/19.08.2009 au fost valorificate, atât sub aspectul sporurilor, cât și cu privire la grupa de muncă.
În ceea ce privește diferențele de drepturi, raportat la dispozițiile art. 107 alin. 3 și alin. 5 din Legea nr. 263/2010 și la data formulării cererii de recalculare - 25.11.2013, instanța a apreciat că acestea se cuvin reclamantului începând cu data de 01.12.2013.
Având în vedere că prin decizia nr._/03.04.2014 s-a dispus revizuirea deciziei nr._/28.01.2014 și plata drepturilor majorate începând cu data de 01.12.2013, instanța a apreciat și această cerere ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește adeverința nr. PMC177/27.08.2012 emisă de M.A.N. – U.M._, instanța a constatat că sunt aplicabile următoarele dispoziții din art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010: „La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a)salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b)salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c)salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991”.
Analizând adeverința nr. PMC177/27.08.2012 s-a constatat că în cuprinsul acesteia se atestă veniturile lunare individuale realizate de reclamant în perioada 01.10.1957 – 01.11.1959.
Instanța a apreciat că nu pot fi luate în considerare veniturile atestate de adeverința nr. PMC177/27.08.2012, întrucât la determinarea punctajelor lunare, conform dispozițiilor art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, se valorifică salariile brute sau nete, după caz, în funcție de mențiunile înscrise în carnetul de muncă. Din analiza textului menționat instanța a constatat că veniturile luate în considerare la stabilirea punctajelor lunare sunt cele menționate în carnetul de muncă.
În ceea ce privește pensia suplimentară, instanța a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada susținerilor privind o posibilă sistare a acestui drept, motiv pentru care și acest capăt de cerere a fost respins.
Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamantul. În motivarea apelului său, acesta a arătat următoarele:
La data de 28.01.2014, C. Județeană de Pensii C., în baza a nenumărate cereri pe care i le-a adresat, urmate de audiențe, a emis Decizia nr._ prin care a majorat cu 35 lei pensia sa, deși depusese încă din anul 2009 mai multe acte oficiale prin care dovedea că încă de la ieșirea sa la pensie în anul 1990, conform Decretului din acel an, i s-a calculat greșit pensia, fiind încadrat la o altă grupă de muncă, prezentând în sprijinul acestei afirmații adeverința nr. 891/19.08.2009 eliberată de societatea care a suportat contribuția pentru plata pensiei suplimentare conform legislației în vigoare la data respectivă, respectiv anul 1990.
Această adeverință, cu efect retroactiv, a fost predată Casei Județene de Pensii, în primă variantă, la data de 21 august 2009, depunând și o cerere adresată conducerii instituției prin care mai solicita și acordarea unor alte drepturi omise la pensionarea din 1990, spre exemplu: remunerarea perioadei de studii universitare cu câte 50 lei pentru fiecare an de studii la zi, calcularea ca vechime în muncă a perioadei de stagiu militar și acordarea tuturor sporurilor din adeverința nr. 891/2009 printre care: ore suplimentare, condiții grele de muncă, etc.
La data de 3 aprilie 2014, fiind în audiență, a sesizat faptul că nu a fost repus în drepturile ce i se cuveneau, conform Legii nr. 262/2008, deși a depus încă de la data de 21 august 2009 toate actele necesare pentru a primi aceste drepturi la termenul menționat în lege și anume:
Dacă în termen de 5 ani de la data de 1 iulie 2005 vor fi prezentate acte de natură a modifica elementele avute în vedere la determinarea punctajului recalculat, noile drepturi se vor acorda conform Legii nr. 262/2008.
Deoarece a depus aceste acte la data de 21 august 2009, în termen de 4 ani, 1 lună și 20 de zile sub limita prevăzută de această lege, are dreptul să intre în această prevedere cel mai târziu cu 3 ani înainte de prezentarea actelor, adică începând cu anul 2006.
La data de 5 noiembrie 2013 a depus un memoriu și încă o copie (originalul fiind depus în 2009) de pe acest act, cerând recalcularea pensiei și încadrarea în grupa a II-a de muncă, precum și acordarea diferențelor de bani de la data de 2008 până în prezent, toate acestea fiind stabilite printr-o decizie corectă, întocmită conform cu toate actele existente la dosarul său de pensionare.
Arată că a lucrat pe platforma petrochimică și U.S.A.S. Năvodari mai mult de 11 ani în condiții grele de muncă, aproape 15 ore pe zi și a fost decorat pentru succesele și munca sa și dorește să i se recalculeze și să-i fie plătite toate drepturile de care a fost frustrat timp de 24 de ani (1990-2014).
Contestă decizia de pensionare emisă la data de 4 aprilie 2014 în sensul că prin acest act nu se menționează nimic în legătură cu punctele calculate pentru pensia suplimentară, așa cum se menționează în celelalte decizii de pensionare emise în perioade anterioare anului 2014.
În adeverința nr. 891/19.08.2009 se menționează clar că trustul/ societatea la care a lucrat, a reținut și a virat contribuția pentru pensie suplimentară în toți cei 11 ani și jumătate cât a lucrat ca inginer - diriginte de șantier (perioada 10 mai 1979-1 mai 1990).
Contestă și solicită să se reanalizeze adresa nr._/07.10.2014 adresată Tribunalului C. și anexată la dosarul nr._ .
Urmează a se reține că a contestat Decizia nr._/28.01.2014 și nu Decizia nr._/04.04.2014, prin care se recalculează unele drepturi în mod eronat, considerând intervenția sa scrisă din data de 25 noiembrie 2013 ca dată la care a depus adeverința nr. 891/19.08.2009, respectiv după două zile de la primirea ei, în 21 august 2009.
În conținutul acestei adrese se găsesc explicații asupra modului cum se calculează pensiile, nefăcându-se nicio referire la motivele pentru care au ajuns în instanță, ce calcule au determinat ca pensia sa să crească cu 35 lei prin Decizia nr._/28.01.2014, în comparație cu pensia pe care a primit-o cu o lună în urmă în decembrie 2013, deși se susține că în acești bani sunt cooptate toate drepturile provenite din calcularea grupei a II-a de muncă, pensie suplimentară și perioada armatei ca ofițer.
Solicită să fie obligată C. Județeană de Pensii C. să prezinte calculele pe care le-a efectuat pentru a ajunge la stabilirea pensiei sale.
Conform legii, solicită încadrarea sa în grupa a II-a de muncă și să i se acorde toate drepturile acestei grupe, pe care C. Județeană de Pensii C. să le menționeze și în deciziile de pensionare pe care le va emite, conform actelor legale pe care le-a prezentat încă din anul 2009. În decizie să fie nominalizate corect: avantajele și sporurile noii categorii de muncă (a II-a) și punctele calculate pentru pensia suplimentară.
De asemenea, să i se calculeze corect vechimea și să se țină seama de faptul că sporurile menționate în actele oficiale nu sunt sporuri incluse în salariu, așa cum sunt menționate în toate calculele ce stabilesc pensia sa.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
§1. referitor la valorificarea activității în grupa II de muncă:
Din verificarea buletinului de calcul depus la dosar rezultă că pârâta a valorificat în favoarea reclamantului activitatea desfășurată în grupa II de muncă începând cu 01.05.1979 până la 01.05.1990 aceeași situație rezultând și din decizia de recalculare din 02.04.2014 emisă în baza art. 169 din Legea nr. 263/2010.
Ca urmare, pretențiile reclamantului pentru valorificarea grupei II de muncă sunt nefondate.
§2. Referitor la valorificarea unor venituri:
Se constată că, în adeverința nr. 891/19.08.2009 emisă de S.C. MECAGENT S.A. se atestă faptul că reclamantul a beneficiat de un spor de 10% pentru activitatea desfășurată în locuri de muncă grele conform art. 68 alin. 2 din Legea nr. 57/1974, pentru perioada 10.05.1979 – 01.05.1990, și de un spor de 25% pentru activitatea desfășurată în mod constant peste programul normal de lucru conform art. 71 (4) din Legea nr. 57/1974, în aceeași perioadă.
În adeverință se atestă reținerea și virarea contribuției de asigurări sociale în perioada respectivă „conform actelor normative în vigoare”.
În ceea ce privește valorificarea veniturilor atestate de această adeverință, se reține că, din prevederile art. 160 alin. 5, art. 161 alin. 2 și art. 164 din Legea nr. 19/2000 rezultă că veniturile care sunt avute în vedere pentru determinarea punctajului mediu anual pot rezulta fie din carnetul de muncă fie din adeverințe eliberate de angajator, aceeași concluzie rezultând și din prevederile pct. VII.28 din Secțiunea B a normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000 aprobate prin Ordinul 340/2001 emis de Ministerul Muncii. Este relevant în această privință că pensia reclamantului a fost stabilită sub imperiul Legii nr. 19/2000.
În același sens se reține că din prevederile art. 76 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 aprobate prin H.G. nr. 257/2011 rezultă că veniturile care sunt avute în vedere pentru determinarea punctajului mediu anual pot rezulta fie din carnetul de muncă fie din adeverințe eliberate de angajator. Cererea de recalculare a pensiei a fost formulată de reclamant sub imperiul Legii nr. 263/2010.
Ca urmare, ceea ce este important este că angajatorul, sau deținătorul arhivei fostului angajator, căruia îi incumbă răspunderea pentru veridicitatea datelor înscrise în adeverință conform art. 125 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, potrivit cu care angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea si corectitudinea datelor, elementelor si informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie, a atestat veniturile și virarea contribuției de asigurări sociale.
Principiul contributivității, reglementat de Legea nr. 263/2010 în art. 2 lit. c nu este un principiu nou în sistemul asigurărilor sociale, el regăsindu-se și în Legea nr. 19/2000 art. 2 lit. e) și, într-o altă formulare, în art. 1 alin. 2, art. 3 și art. 21 din Legea nr. 3/1977, din perspectiva acestui principiu importantă fiind încasarea respectivelor venituri și achitarea contribuției de asigurări sociale.
Mai trebuie avut în vedere că prin Decizia nr. 19/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a stabilit cu caracter obligatoriu că „în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
În considerentele acestei decizii s-au reținut următoarele:
„În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994.
Cu titlu de exemplu este de menționat Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunțată în Cauza A. M. F. ș.a. împotriva României, prin care Curtea, deși a respins cererea ca inadmisibilă, a reafirmat faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale (relevantă în acest sens este și Cauza C. A. ș.a. împotriva României).
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Hotărârea în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996.
În concluzie, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat”.
Aceste aspecte de principiu sunt aplicabile și interpretării prevederilor Legii nr. 263/2010.
În cauză, astfel cum s-a arătat deja, se constată că sunt îndeplinite condițiile pentru ca veniturile atestate de adeverințele respective să fie valorificate în calculul punctajului.
De asemenea, se are în vedere că atât potrivit art. 164 din Legea nr. 19/2999 cât și 165 al.1 din Legea nr. 263/2010, pentru perioada 1991 – 2007 se au în vedere salariile brute în calculul punctajului mediu anual.
Oricum, potrivit art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, regula este că punctajul lunar se calculează prin împărțirea salariului brut care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale la valoarea câștigului salarial mediu brut din luna respectivă.
În cadrul Capitolului IX din Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții tranzitorii, este cuprins și art. 165 în care se stabilește că la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada 01.07.1977 – 31.12.1990 se folosesc salariile nete.
Dar, împărțirea salariului net, care are o valoare inferioară celui brut, la valoarea câștigului salarial mediu brut din luna respectivă ar prejudicia asiguratul, raportarea făcându-se între sume determinate diferit.
Pentru acest motiv, în mod evident, în Anexa nr. 7 la Legea nr. 263/2010 s-a stabilit pentru perioada 1938 – 1990 atât valoarea salariului anual brut cât și a celui net, astfel încât pentru eventualitatea în care în calcul se are în vedere venitul net al asiguratului, raportarea să se facă la salariul net din perioada aceea, astfel încât asiguratul să nu fie prejudiciat prin scăderea nejustificată a punctajului mediu anual și să nu fie încălcat principiul contributivității.
Ca urmare, rezultă că prevederile art. 165, ca norme tranzitorii, urmăresc facilitarea colectării datelor, pornind de la realitatea că în perioada 01.07.1977 – 31.12.1990 în carnetul de muncă se atesta venitul net, pentru a evita realizarea de către casele de pensie a unui calcul invers în scopul determinării venitului brut astfel încât să se respecte formula de calcul prevăzută de art.96 al.2 din Legea nr. 263/2010, punctajul calculându-se direct raportat la venitul net.
Aceasta nu exclude, însă, posibilitatea ca, în situația în care există date suficiente, punctajul să se calculeze potrivit regulii instituite de art.96 al.2 din Legea nr. 263/2010, prin folosirea venitului brut realizat raportat la salariul brut din acea perioadă, acest mod de calcul nefiind de natură a denatura rezultatul calculului.
Nu se poate reține că prin folosirea venitului brut în formula de calcul a punctajului lunar prevăzută de art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, aceeași cu cea din art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 s-ar dubla anumite venituri întrucât în acest caz doar venitul brut (total) se raportează la salariul mediu brut lunar fără a mai fi adăugate sporurile care se evidențiau distinct și se adăugau la salariul de încadrare pentru a obține venitul brut ca bază de calcul pentru punctajul lunar, în prima modalitate de calcul fiind preluate veniturile brute direct din cuprinsul adeverinței, în timp ce în cazul celei de a doua modalități venitul brut se obținea din adiționarea salariului de încadrare și a sporurilor obținute.
Așadar, condiția esențială pentru luarea în calcul a unor venituri la stabilirea punctajului lunar este plata contribuției de asigurări sociale astfel cum și recurenta susține.
Or, astfel cum s-a arătat, emitentul adeverinței nu atestă în mod expres și în special că a calculat, reținut și virat contribuții de asigurări sociale pentru toate veniturile indicate în adeverință ci numai că a plătit în general contribuțiile de asigurări sociale, cea ce nu implică în mod necesar plata acestor contribuții și pentru întregul venit lunar brut realizat de reclamant și atestat în adeverință și nici nu exclude plata unor venituri fără reținerea contribuțiilor de asigurări sociale.
Principiul contributivității presupune, pe de o parte, includerea în calculul drepturilor de pensie a tuturor veniturilor pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale dar, pe de altă parte, impune ca veniturile care nu au făcut parte din baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale și pentru care nu s-au plătit aceste contribuții, să nu facă parte din baza de calcul a punctajului.
Ca urmare, adeverința prezentată de reclamant poate fi valorificată numai în limita contribuțiilor de asigurări sociale achitate, incluzând, dacă este cazul, veniturile pentru regimul de lucru prelungit, în măsura în care și pentru aceste venituri s-a achitat contribuția de asigurări sociale corespunzătoare.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă se va admite apelul dar se va schimba sentința apelată numai în parte, în sensul celor arătate anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul reclamant C. T., domiciliat în C., .. 187, ., . civile nr. 2756 din 06 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Anulează decizia de pensie nr._/20.01.2014 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să emită o nouă decizie de pensie cu valorificarea sporului de 10% pentru condiții grele de muncă în perioada 10.05.1979 – 01.05.1990 și sporului de 25% acordat conform art.71 al.4 din Legea nr. 57/1974 în perioada 10.05.1979 – 01.05.1990 în limita contribuțiilor de asigurări sociale achitate.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 16 iunie 2015.
PTR. PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. A., aflat în CO, M. B.
cf. art. 426 alin. 4 C.p.c.,
semnează
VICEPREȘEDINTE INSTANȚĂ
N. S.
GREFIER
M. D.
Red.hot.jud.fond C.S.A.
Red.dec.jud.apel R.A./10.07.2015
Tehnored.gref.M.D./13.07.2015/5 exp.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 77/2015. Curtea... | Recalculare pensie. Decizia nr. 127/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
