Nulitate act. Decizia nr. 44/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 44/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 15444/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.44/AS
Ședința publică din data de 23 iunie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte – R. A.
Judecător - M. S. S.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă L. M. – domiciliată în municipiul M., ., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.100 din data de 22 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimate pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C., având ca obiect – nulitate act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta reclamantă L. M. – avocat N. M. – în baza împuternicirii avocațiale nr._/05.02.2015 emisă de Baroul C., lipsind intimata pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebat fiind apărătorul recurentei reclamante, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului asupra cauzei.
Curtea, luând concluziile recurentei reclamante potrivit cu care nu mai are cereri prealabile în condițiile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentei reclamante având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru efectuarea unui nou raport de expertiză tehnică contabilă, iar în subsidiar casarea sentinței recurate și, pe fondul cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată cu cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu de avocat conform chitanței nr.35/05.02.2015 pentru următoarele considerente:
Solicită a se avea în vedere că în mod greșit prima instanță a reținut că verificările efectuate de expertul desemnat în cauză nu au relevant diferențe față de calculul punctajului mediu anual stabilit de intimata pârâtă.
Prima instanță și-a însușit concluzia expertului și a constatat că aceasta concordă cu înscrisurile aflate la dosarul administrativ, concluzie total eronată, netemeinică și fără suport legal.
Curtea rămâne în pronunțarea asupra recursului civil promovat în cauză.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Cu nr._ din 20.12.2012 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului C. acțiunea formulată (modificată ulterior) de reclamanta L. M. in contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Pensii Constanta si C. NAȚIONALĂ DE PENSII - COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII, solicitând anularea deciziei nr._/21.07.2011, a hotărârii nr. 3206/12.11.2012, a deciziei nr._/16.04.2013 si a deciziei nr._/17.04.2014 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit, solicitând anularea acestora, obligarea paratei C. Județeană de Pensii C. la emiterea unei decizii privind acordarea pensiei pentru limita de vârsta care să aibă in vedere toate drepturile salariale încasate si întreaga perioadă de stagiu realizata, obligarea paratei la plata diferențelor de pensie încasate si cele efectiv cuvenite, începând cu data de 20.04.2011, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective si cheltuieli de judecata.
In motivarea acțiunii, reclamanta arata ca la emiterea deciziilor contestate nu s-a ținut cont de întregul stagiu de cotizare realizat, durata stagiului realizat in grupa a II-a de munca, veniturile obținute, elemente care au condus la diminuarea drepturilor de pensie cuvenite. Arata reclamanta ca a formulat contestație împotriva deciziei nr._/21.07.2011, emițându-se o hotărâre prin care s-a respins cererea ei si s-a dispus revizuirea deciziei de pensionare si diminuarea drepturilor de pensie.
In drept, reclamanta a invocat Legea nr. 263/2010.
In dovedirea acțiunii, reclamantul a folosit proba cu înscrisuri si proba cu expertiză.
Pârâta C. Județeană de Pensii C. a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, apreciind ca actele contestate sunt temeinice si legale.
Prin sentința civilă nr.100 din data de 22 ianuarie 2015, pronunțată în dosarul civil nr._, Tribunalul C. a respins ca nefondată acțiunea modificată formulată de reclamanta L. M. în contradictoriu cu pârâții C. Județeană de Pensii C. și C. Națională de Pensii Publice.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Cu nr._/20.04.2011 a fost înregistrata cererea formulată de L. M. la C. Județeană de Pensii C., prin care a solicitat înscrierea la pensie pentru limita de vârstă.
Prin decizia nr._/21.07.2011 emisă de C. Județeană de Pensii C. a fost admisă cererea de pensionare, s-a acordat reclamantei o pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 20-04-2011, stabilindu-se un punctaj mediu anual de 2._.
Împotriva deciziei nr._/21.07.2011, L. M. a formulat contestația înregistrată cu nr.199C/17.08.2011 la C. Județeană de Pensii C., fiind nemulțumită de stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual.
Prin Hotărârea nr. 3206/12.11.2012 emisă de C. Națională de Pensii - Comisia Centrală de Contestații a fost respinsă contestația formulată de L. M. și s-a dispus revizuirea deciziei nr._/21.07.2011, în sensul valorificării, respectiv a nevalorificării unor perioade.
D. urmare, se emite decizia nr._/16-04-2013, prin care s-a revizuit decizia nr._/21-07-2011, stabilindu-se un punctaj mediu anual de 2._, începând cu data de 20.04.2011.
Prin decizia nr._/17-04-2014 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale s-a stabilit un debit in sarcina reclamantei in suma de 1314 lei, reprezentând diferențe încasate necuvenit in perioada 01.05.2011 – 01.05.2014. Se arata in motivarea deciziei ca plata necuvenita a drepturilor a fost generata de diminuarea punctajului mediu anual ca urmare a corectării datelor conform hotărârii nr.3206/12.11.2012.
In cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize, care a avut ca obiectiv verificarea modului de calcul al punctajului mediu anual, in raport de actele aflate la dosarul administrativ si stabilirea eventualelor diferențe dintre pensia cuvenita si cea încasată
Expertul a concluzionat ca punctajul mediu anual a fost corect calculat si ca, urmare a acestei constatări, nu există diferențe de pensie ce ar trebui acordate. Verificând raportul de expertiza, instanța își însușește punctul de vedere exprimat de expert, constatând că acesta concordă cu înscrisurile aflate la dosarul administrativ si cu dispozițiile legale in vigoare.
In ceea ce privește decizia nr._/17-04-2014, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 179 alin. 1 din Legea nr. 263 /2010, sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani.
Instanța a apreciat că suma de 1314 lei poate fi încadrată in categoria drepturilor încasate necuvenit, întrucât decurg din revizuirea deciziei de pensionare inițiale prin decizia nr._/16-04-2013, iar punctajul stabilit prin aceasta decizie a fost corect calculat, așa cum s-a stabilit prin expertiza.
F. de acestea, instanța a apreciat ca fiind corectă soluția cuprinsă în deciziile nr._/21.07.2011,_/16.04.2013,_/17.04.2014 și hotărârea nr.3206/12.11.2012.
Pentru aceste motive, instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamanta. În motivarea apelului său, aceasta a arătat următoarele: la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite, în baza analizării documentelor depuse la dosarul de pensionare, intimata în mod greșit a reținut că a realizat un stagiu total de cotizare de 41 de ani, 2 luni și 15 zile, din care 19 ani, 8 luni și 24 de zile în grupa a-II-a de muncă conform Legii nr.3/1977, fără a ține cont și de cei 4 ani ți 9 luni în condiții deosebite de muncă, aspect care ar fi determinat reducerea vârstei de pensionare cu 5 ani potrivit art.55 al.1 lit.a din lege, nu cu 4 ani cum a reținut intimata.
Potrivit prevederilor cuprinse în anexa nr.5 din lege la data de 20.04.2011 condițiile cumulate care trebuiau îndeplinite erau o vârstă standard de pensionare de 59 de ani și un stagiu complet de cotizare de 28 de ani.
Nici intimata, nici instanța de fond nu au avut în vedere aceste aspecte, iar expertul desemnat în cauză nici atât.
Intimata era obligată potrivit prevederilor legale în vigoare să se raporteze la condițiile cumulative care trebuiau îndeplinite la data formulării cererii.
În acest sens reducerea vârstei standard de pensionare datorată condițiilor deosebite de muncă, respectiv grupa a-II-a de muncă conform Legii nr.3/1977, trebuiau aplicate la vârsta de 59 de ani.
Instanța de fond nu a avut în vedere mențiunile din carnetul de muncă, certificate și prin adeverințele depuse la dosarul administrativ, potrivit cu care perioada 02.09.1977 – 31.12.1998 a fost desfășurată în grupa a-II-a de muncă potrivit prevederilor Legii nr.3/1977.
De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că potrivit mențiunilor din adeverința nr.1155/27.04.2009 pentru perioada 06.11.1978 – 01.04.1980 a fost reținută și virată contribuția de 2% pentru pensia suplimentară, ulterior fiind reținute și virate contribuțiile pentru pensie suplimentară în cuantum de 3%, 5% conform prevederilor legale în vigoare la acea dată, motiv pentru care apreciază că nu au fost avute în vedere prevederile art.168 din lege.
Instanța de fond nu a analizat, în raport de înscrisurile depuse la dosar, aplicarea prevederilor art.169 lit.b din Legea nr.263/2010.
În ceea ce privește mențiunea din decizia referitoare la perioadele asimilate urmează ca instanța de control judiciar să aibă în vedere mențiunile din adeverința nr.C3722/30.06.2009 potrivit cu care în perioada 1974 – 1977 recurenta a urmat cursurile Universității G., Facultatea de Mecanică, cursuri zi pe o perioadă de 3 ani nu cum în mod eronat a fost reținută de intimată – 2 ani, 11 luni și 1 zile, perioadă asimilată, în loc de 36 luni cum ar fi fost corect.
Totodată urmează să se aibă în vedere faptul că instanța de fond nu a făcut aplicarea principiului consacrat în lege, respectiv principiul contributivități, potrivit cu care drepturile de pensie se calculează în raport de veniturile efectiv încasate și pentru care au fost achitate contribuțiile la bugetul asigurărilor de stat.
Din adeverințele depuse la dosarul administrativ, adeverințele oficiale eliberate de angajator cu consecința legală pentru eliberarea lor fără a fi conforme cu realitatea, rezultă fără dubiu faptul că pentru toate drepturile salariale încasate au fost reținute și virate contribuțiile către bugetul de stat. Astfel în adeverința nr.1155/27.04.2009 există mențiunea expresă că au fost virate contribuțiile, la fel și în adeverința nr.2091/11.04.2011, precum și adeverința nr.2090/11.04.2011, toate acestea fiind cu titlu de exemplu.
Instanța de fond nu a dat eficiență adeverințelor depuse la dosarul administrativ și nici nu a analizat îndeaproape Hotărârea Comisiei Centrale de Contestații, hotărâre contestată de altfel. Din aceste adeverințe, emise de angajator pentru a detalia mențiunile oficiale din carnetul de muncă rezultă fără dubiu faptul că veniturile efectiv încasate au fost mai mari față de cele înscrise în carnetul de muncă, au fost acordate sporuri cu caracter permanent, cuantificate atât ca procent cât și ca sumă, rezultă o încadrare în grupă superioară de muncă, pe de o parte, pe de altă parte înscrisurile cuprind mențiunea fără echivoc că au fost achitate contribuțiile la bugetul de stat aferente veniturilor realizate și încasate.
Opinia Comisiei Centrale de Contestații este în totală contradicție cu susținerile recurentei șu cu prevederile legale în vigoare, în sensul că din dispozitivul acesteia, și din expunerea de motive, rezultă că veniturile obținute de recurentă nu pot fi luate în considerare pentru că nu se încadrează în anexa nr.10 din decretul nr.100/1979, sporul de condiții grele nu a fost corect acordat, sporul de fidelitate, acordat pe baza convenției între părți conform contractului colectiv de muncă, legea părților, nu se încadrează în prevederile legale. De asemenea, se reține în hotărârea comisiei faptul că sporul de 10% din adeverința nr.1155/27.04.2009 a fost valorificat pe baza mențiunilor din carnetul de muncă, dar nu se face vorbire în nici un fel de sporul de 11% acordat anterior, spor menționat în adeverință și care nu se regăsește menționat în carnetul de muncă.
Totodată, Comisia apreciază că stagiul complet de cotizare de 30 de ani a fost corect aplicat deși la data formulării cererii de pensionare stagiul complet de cotizare potrivit voinței legiuitorului era cu totul altul.
Expertul desemnat în cauză a procedat, într-o manieră proprie, se efectuează lucrarea încuviințată și dispusă de către instanță, și a concluzionat sec că punctajul mediu anual calculat de intimată este conform realității.
Deși au fost formulate obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat, obiecțiuni prin care se solicitau ca expertul să depună calculul detaliat al concluziilor la care a ajuns, obiecțiuni încuviințate de către instanța de fond, expertul nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței de judecată, menținând aceleași concluzii seci fără suport matematic care ar putea fi analizat de către parte. De la termenul din 21.03.2014, termen la care au fost încuviințate obiecțiunile și s-a dispus ca expertul să depună modalitatea efectivă de calcul, și până la termenul din 15.01.2015, respectiv 6 termene de judecată, expertul nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței de judecată, menținând aceeași concluzie seacă, fără o justificare credibilă a acesteia, deși i s-a aplicat sancțiunea amenzii.
Având în vedere atitudinea exprimată de un expert judiciar desemnat de către instanța de judecată, obligat prin deontologia profesională să respecte dispozițiile impuse de autoritatea judecătorească, a solicitat refacerea raportului de expertiză contabilă de către un alt expert care să se conformeze dispozițiilor instanței de judecată. Această solicitare a fost respinsă, iar instanța de judecată și-a fundamentat soluția pe o concluzie a expertizei care nu a fost susținută și documentată.
Deoarece a apreciat că elementele reținute de intimată la emiterea deciziei de pensionare nu concordă cu adevărata situație de fapt, respectiv întregul stagiu de cotizare realizat, durata stagiului realizată în grupa a-II-a de muncă, veniturile obținute, toate acestea conducând la diminuarea drepturilor de pensie cuvenite, a formulat contestație împotriva acestei decizii potrivit prevederilor art.149 din lege.
În urma acestei contestații, Comisia Centrală de Contestații a emis o hotărâre prin care a fost respinsă contestația ca neîntemeiată și a fost dispusă revizuirea deciziei emise.
Prin această hotărâre, pe care o consideră netemeinică și nelegală, Comisia, nu numai că a respins contestația, dar a dispus și revizuirea deciziei de pensionare inițială și diminuarea drepturilor de pensie.
În consecință apreciază că persoanele desemnate din cadrul intimatei care trebuiau să verifice și să determine punctajul mediu anual pe baza documentelor aflate la dosarul administrativ și să aibă în vedere toate perioadele de stagiu realizate și toate veniturile de natură salarială încasate, nu au realizat corect această operațiune.
În speța de față consideră că intimata nu a fructificat întreaga perioadă de stagiu realizată, nu se face nicio referire la perioadele asimilate, sau realizate în alte sisteme.
De asemenea, intimata nu a luat în calcul toate drepturile salariale efectiv încasate și pentru care au fost plătite contribuții la bugetul asigurărilor de stat.
Față de considerentele expuse anterior solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar casarea sentinței atacate iar pe fondul cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041 Cod.pr.civ., Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În cauză, se constată că reclamanta a invocat mai multe critici cu privire la modul în care a fost stabilit punctajul mediu anual pentru stabilirea pensiei sale.
Astfel, aceasta a solicitat valorificarea stagiului de cotizare realizat în grupa II și condiții deosebite de muncă în sensul reducerii vârstei standard de pensionare și a majorării punctajului lunar, valorificarea contribuții procesul - verbal pensia suplimentară, valorificarea perioadei studiilor universitare și valorificarea unor venituri.
O parte dintre aceste aspecte reclamau analiza de către instanță a problemelor de drept rezultate iar o parte făceau necesară verificarea modului de calcul al punctajului de către expert conform obiectivelor stabilite de instanță.
Din analiza sentinței recurate nu rezultă în nici un mod că Tribunalul a analizat aspectele invocate de recurentă.
Tribunalul a reținut în sentința recurată că potrivit raportului de expertiză nu există diferențe de pensie cuvenite reclamantei, fără nici o explicație suplimentară, în condițiile în care, dezlegarea problemelor de drept referitoare la aspectele invocate de reclamantă nu cădea în competența expertului, acesta putând doar efectua anumite calcule în temeiul art.201 Cod.pr.civ..
Expertul nu putea însă stabili dacă o anumită perioadă de activitate poate fi valorificată în grupa II sau condiții deosebite, nici care sunt consecințele juridice (reducerea vârstei standard de pensionare, beneficiul unei majorări a punctajului), aceasta fiind în competența instanței, așa încât însușirea concluziilor expertului nu poate conduce la concluzia că au fost analizate pretențiile reclamantei. Dimpotrivă, Tribunalul nu a analizat în nici un mod susținerile reclamantei.
Pe de altă parte, Tribunalul și-a însușit concluziile raportului de expertiză în privința calculului punctajului reclamantei, însă expertul desemnat în cauză nu a procedat la un calcul propriu al punctajului care să fie comparat cu punctajul calculat de pârâtă.
Astfel, expertul nu a prezentat un calcul detaliat al punctajului. Abia în răspunsul la obiecțiuni, expertul a prezentat un „exemplu” de calcul al punctajului pentru trei ani.
De asemenea, deși i se solicitase să verifice modul de calcul al punctajului în raport cu documentația existentă la dosar, expertul expune concluzii rezultate din aproximări iar nu din calcule matematice. Astfel, cu privire la punctajul stabilit în acord cu art.99 din Legea nr. 263/2010, expertul, deși arată că nu a fost determinat de pârâtă, consideră că această împrejurare determină „diferențe foarte mici între pensia încasată și cea existentă fiind vorba de un punctaj suplimentar pentru o perioadă de aproximativ o lună și jumătate”, și concluzionează că punctajul este corect calculat, menținând acest răspuns și în urma obiecțiunilor formulate de reclamantă. Or, o astfel de concluzie, vădit în contradicție cu celelalte susțineri din raportul de expertiză, nu a fost în nici un fel justificată sau înlăturată de instanța de fond din perspectiva principiului contributivității.
De asemenea, în raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni, expertul enunță mai multe situații în care a constatat că pârâta nu a valorificat anumite stagii sau venituri, reținând în mod corect, de altfel, că nu poate calcula punctajul cu valorificarea acestora în lipsa stabilirii altor obiective.
Or, cu atât mai mult într-o astfel de situație, instanța trebuia să analizeze dacă acele venituri și stagii trebuiau valorificate, față de susținerile reclamantei care, pe de o parte, susținea că pârâta nu le-a valorificat, împrejurare confirmată de expert și, pe de altă parte, susținea că ar trebui valorificate.
Tribunalul nu a analizat în nici un mod aceste aspecte, arătând doar că își însușește concluziile raportului de expertiză care, în realitate, nu lămurea în nici un mod cauza fie pentru că nu au fost efectuate în concret calculele necesare fie pentru că nu intra în competența expertului să dezlege anumite probleme de drept invocate în cauză.
În cauză, reclamanta a contestat atât decizia de stabilire a pensiei cât și decizia de imputare a drepturilor de pensie considerate de pârâtă a fi fost încasate nelegal.
În aceste condiții, fiind contestată și decizia de stabilire a pensiei și deoarece drepturile de pensie încasate necuvenit se determină prin raportarea valorii pensiei cuvenite în urma recalculării la valoarea pensiei încasate, este esențial ca instanța să stabilească cuantumul total al drepturilor de pensie încasate și cuantumul total al pensiei cuvenite pentru perioada relevantă.
În mod corect a apreciat prima instanță că în cauză este necesară părerea unui expert contabil în condițiile art. 201 Cod.pr.civ..
Desigur, expertiza realizată în condițiile art. 201 Cod.pr.civ. constituie o probă pe care instanța o are în vedere alături de alte probe. Raportul de expertiză, însă, și rezultatul stabilit de expert nu se pot impune cu forță obligatorie instanței, aceasta având obligația de a analiza critic raportul de expertiză prin prisma susținerilor părților și de a cere toate lămuririle necesare expertului întrucât aceasta este chemată să soluționeze cauza iar nu expertul desemnat în cauză.
Potrivit art. 129(6) Cod.proc.civ., instanța are obligația de a se pronunța numai asupra cererilor deduse judecății, ceea ce implică și obligația de a se pronunța asupra tuturor cererilor deduse judecății.
Obligația instanțelor de judecată de a soluționa cererile deduse judecății, trebuie interpretată în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care este obligatorie.
Astfel, trebuie avute în vedere principiile desprinse din Hotărârea în cauza R. contra României, dar și cele desprinse din hotărârile pronunțate în cauzele B. contra României și Albina contra României, în sensul că soluționarea unei cereri adresate instanței, presupune nu doar pronunțarea unei soluții, ci și analiza efectivă, reală, a susținerilor, a argumentelor părților și a mijloacelor de apărare, în măsura în care sunt pertinente, chiar dacă aceasta nu impune în mod necesar analiza distinctă și detaliată a tuturor argumentelor subsumate aceluiași motiv.
În cauză, se constată că prima instanță nu a analizat în realitate cererea reclamantului, arătând că în lipsa unui raport de expertiză nu poate să constate corectitudinea algoritmului aplicării recorelărilor și indexărilor referitoare la pensia reclamantului.
Dar, potrivit art. 129 al. 5 Cod.pr.civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, sens în care vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
În rejudecare, urmează ca instanța să solicite expertului stabilirea punctajului, formulând noile obiective ale expertizei, astfel încât să se poată verifica modul de calcul al punctajului și raportat la susținerile reclamantei, asupra cărora instanța urmează a se pronunța prin sentință.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 312 al.61 Cod.pr.civ. se va admite recursul și se va casa sentința recurată cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul C. în vederea analizării fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta reclamantă L. M. – domiciliată în municipiul M., ., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.100 din data de 22 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimate pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C..
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2015.
Pt.Președinte de complet Judecător, Pt. Judecător,
R. A. M. S. S. J. Z.
aflat în C.O., semnează aflat în C.O.,semnează
cf.art.261 alin.2 C.pr.civ., cf.art.261 alin.2 C.pr.civ.,
Vicepreședinte de instanță, Vicepreședinte de instanță,
N. S. N. S.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – C.S.A.
Red. jud. A. R./10.07.2015
Tehnored.Gref.G.I./3 ex.
Data: 15.07.2015
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 127/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 16/2015. Curtea... → |
|---|
