Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 52/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 52/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 368/88/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.52/AS
Ședința publică din data de 17 februarie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - M. S. S.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA – cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr.1252 din data de 25 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul contestator B. D. – domiciliat în municipiul Tulcea, ., ., județul Tulcea, având ca obiect – contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 157 din Legea nr.263/2010.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată, învederează că apelanta pârâtă a solicitat judecata apelului în lipsă, conform art.223 alin.3 Cod procedură civilă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art.223 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr._ la data de 12.02.2014, contestatorul B. D. a chemat în judecată C. Națională de Pensii - Comisia Centrală de Contestații, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că intimata refuză în mod nejustificat să soluționeze contestația depusă, în termenul legal de 45 de zile și să o oblige pe aceasta să soluționeze contestația prin stabilirea unui termen scurt conform art. 18 alin. 6 din Legea nr. 554/2004. De asemenea, contestatorul a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că la emiterea deciziei de pensionare, C. Județeană de Pensii Tulcea nu a valorificat adeverința nr. 83/18.01.2012 emisă de .. și că, în acest sens, a depus o contestație împotriva Deciziei nr._/09.08.2013.
S-a mai arătat că, potrivit celor comunicate de către C. Județeană de Pensii Tulcea, contestația formulată a fost înaintată la data de 24.08.2013 Comisiei Centrală de Contestații, însă această instituție nu a soluționat contestația în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 150 alin. 4 din Legea nr. 263/2010.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 150 și 151 din Legea nr. 150 și 151 in Legea nr. 263/2010.
La data de 05.03.2014, C. Județeană de Pensii Tulcea a depus întâmpinare la dosarul cauzei, arătând că, potrivit art. 118 lit.u) din H.G. nr. 118/2002 privind aprobarea Statutului Casei Naționale de Pensii Publice, „Casele teritoriale de pensii au, în principal, următoarele atribuții:
u) asigura întocmirea documentației necesare și reprezentarea în fața instanțelor judecătorești, inclusiv în litigiile privind hotărârile Comisiei centrale de contestații care au ca obiect deciziile de pensie pe care le-au emis; ”
A precizat intimata că obiectul prezentei cauze este obligarea Comisiei Centrale de Contestații să soluționeze contestația depusă împotriva deciziei nr._/09.08.2013. Față de acest aspect C. Județeană de Pensii reprezintă Comisia Centrală de Contestații doar în situația în care aceasta soluționează contestația prin emiterea unei hotărâri.
Cu privire la fondul cauzei, s-a învederat că, prin decizia nr._/09.08.2013 reclamantul a fost înscris la pensie anticipată parțială începând cu data de 04.07.2013. La calculul punctajului mediu anual nu s-au valorificat veniturile realizate ca urmare a regimului de lucru prelungit, în perioada 01.06._93, din adeverința nr. 83/09 09 2011 eliberata de . și că Decizia nr._/09.08.2013 a fost contestată conform art. 149 din Legea nr. 263/2010, contestația fiind trimisă la Comisia Centrală de Contestații prin adresa nr._/24.08.2013.
S-a mai menționat că, potrivit art. 67 alin.(2) din Legea nr. 263/2010, transformarea pensiei anticipate parțiale în pensie pentru limită de vârstă se face din oficiu și că, întrucât condițiile de trecere la pensie pentru limită de vârstă erau îndeplinite în luna decembrie 2013 când reclamantul împlinea vârsta de 61 ani și 6 luni, dosarul de pensie al acestuia a fost solicitat de la Comisia Centrală de Contestații.
De asemenea, s-a arătat că prin adresa nr. A57747/23.10.2013, Comisia Centrală de Contestații a restituit dosarul de pensie, dar fără a fi soluționată contestația și că veniturile realizate ca urmare a regimului de lucru prelungit, în perioada 01.06._93, din adeverința nr. 83/09 09 2011 eliberata de . nu au fost valorificate, precizându-se că, în ce privește perioadele anterioare intrării în vigoare, art. 165 alin (I) și (2) din Legea nr. 263/2010 prevede că:
,.(l) la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora in carnetul de muncă, astfel:
salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
salariile nete. de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
salariile brute, de la data de l ianuarie 1991.
(2) la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute Ia alin. (1) se au in vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt idovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare. "
A apreciat intimata că sporurile cu caracter permanent, care anterior datei de 01.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și se valorifică la recalcularea drepturilor de pensie sunt cele cuprinse in Anexa 15 din HG nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicarea a Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
La pct.VI Anexa 15 din HG 257/2011 se prevede ca:
„Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife scut cote procentuale”.
A subliniat intimata că, la stabilirea și recalcularea pensiei nu se pot lua în considerare veniturile obținute în regim de lucru prelungit, reglementat de HCM nr. 1546/1952 întrucât aceste sume sunt rezultatul unor forme de retribuire a muncii după timp sau în regie. Efectul direct și imediat al muncii prestate în astfel de condiții rezida într-o majorare a retribuției tarifare totale, în anumite perioade de timp, totuși, veniturile astfel obținute erau aferente unei forme de retribuire după timp sau în regie, astfel cum aceasta a fost definită legal prin art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 57/1974.
În cele din urmă, s-a precizată că, potrivit dispozițiilor legale invocate, aplicabile atât la stabilirea drepturilor de pensie, cat si la recalcularea acestora, criteriile determinante pentru valorificarea veniturilor suplimentare la calculul acestora sunt următoarele: veniturile în discuție, să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și să fi fost înregistrate în carnetul de muncă până la data de 1 aprilie 1992 (data intrării în vigoare a Legii nr. 49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale), iar ulterior acestei date, să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte, de asemenea, din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, să fi fost înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe eliberate de unități.
La termenul de judecată din data de 01.04.2014, în baza art. 136 din Noul Cod de Procedură Civilă, s-a admis excepția de necompetență funcțională a completului de contencios administrativ, cauza fiind trimisă primului complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale CLM 5.
Prin cererile modificatoare formulate în scris la data de 24.04.2014, respectiv 25.04.2014, contestatorul, prin apărător, a învederat instanței că înțelege să se judece, în calitate de intimată cu C. Județeană de Pensii Tulcea, ca emitent al deciziei de respingere a recalculării, solicitând instanței să ia act că menține și capătul de cerere privind obligarea Comisiei de Contestații la a emite o hotărâre.
In ședința din data de 11.06.2014, apărătorul contestatorului a precizat că înțelege să renunțe la judecată în ceea ce o privește pe intimata Comisia Centrală de Contestații și că intimata cu care se judecă în continuare este C. Județeană de Pensii Tulcea.
Prin sentința civilă nr.1252 din data de 25 iunie 2014, pronunțată în dosarul civil nr._, Tribunalul Tulcea a luat act de renunțarea la judecată a contestatorului în ceea ce privește pe intimata Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii București.
A admis contestația formulată de către contestatorul B. D. în contradictoriu cu intimatele C. Națională de Pensii - Comisia Centrală de Contestații și C. Județeană de Pensii Tulcea, având ca obiect contestație decizie pensionare.
A anulat decizia nr._ din 09.08.2013, emisă de C. Județeană de Pensii Tulcea, ca netemeinică și nelegală.
A obligat intimata C. Județeană de Pensii Tulcea să-i emită o nouă decizie de pensionare contestatorului cu luarea în considerare a veniturilor menționate în adeverința nr. 83/18.01.2012, emisă de S.C. „CIMEX” S.A. Tulcea, pentru care au fost virate contribuțiile de asigurări sociale.
A obligat intimata la plata către contestator a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia nr._ din 09.08.2013, contestatorului i s-a stabilit dreptul de a beneficia de pensie anticipată parțială.
La emiterea sus-precizatei decizii, intimata nu a valorificat adeverința nr. 83/18.01.2012 emisă de S.C. „CIMEX” S.A. Tulcea, cu motivarea că, la determinarea punctajelor lunare, se utilizează, după caz, salariile brute sau nete înregistrate în carnetul de muncă, potrivit prevederilor art. 165 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Conform prevederilor art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010:
„(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977,
b) salariile nete de la data de 1 iulie 1977, până la data de 1 ianuarie 1991,
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
Contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei nr._ din 09.08.2013, aceasta fiind înregistrată sub nr._ din 19.08.2013 la C. Județeană de Pensii Tulcea, fiind înaintată ulterior la Comisia Centrală de Contestații din cadrul C.N.P.P., cu adresa nr._ din 24.08.2013.
Până la data pronunțării prezentei hotărâri, entitatea menționată nu a emis nicio hotărâre cu privire la contestația contestatorului.
Analizând adeverința nr. 83/18.01.2012, emisă de S.C. „CIMEX” S.A. Tulcea, instanța constată că, în perioada 01.06.1976 – 01.12.1993, contestatorul a realizat, pe lângă salariul tarifar de încadrare și venituri reprezentând spor pentru regim de lucru prelungit, un spor cu caracter permanent, de care a beneficiat conform prevederilor art. 1, 2 din H.C.M. nr. 1546/1952 și pentru care, se menționează în sus precizata adeverință că unitatea a calculat și virat la CAS și pensie suplimentară.
S-a reținut totodată că, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010:
„La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1), se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Potrivit Anexei Nr. 15 din H.G.257/2011 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii 263/2010, cu denumirea ,,SPORURILE, INDEMNIZAȚIILE ȘI MAJORĂRILE DE RETRIBUȚII TARIFARE care potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual”, prin mențiunea inserată la PCT.VI, ,,Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: - formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;
Din redactarea acestui text, care nu are pretenția de a avea caracter exhaustiv, se desprinde concluzia că elementul esențial care determină neluarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual este faptul că nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
În privința regimului juridic al prelungirii timpului de lucru, reglementat inițial prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.546/1952, prevedea că ministerele de resort, de comun acord cu uniunea sindicală respectivă, vor putea aproba șantierele de construcții și montaj pentru care se admite program normal de lucru, până la 10 ore pe zi, iar în cazuri excepționale, prelungirea zilei de lucru peste 10 ore pe zi, conform art. 2 din această hotărâre, orele efectuate în aceste condiții urmând a fi considerate și plătite ca ore normale.
Ulterior, prin Legea nr. 10/1972, a fost adoptat Codul muncii al R.S.R., care în art. 116 prevedea că în construcții, în industria forestieră, în agricultură, precum și în alte activități cu condiții specifice, durata zilei de muncă poate fi mai mare, în condițiile și limitele stabilite prin hotărâre a Consiliului de Miniștri, de comun acord cu Uniunea Generală a Sindicatelor.
Potrivit art. 120 din fostul Cod al muncii, orele în care o persoană prestează munca peste durata normală a timpului de lucru sunt ore suplimentare și se compensează cu timp liber corespunzător, iar dacă munca astfel prestată nu a putut fi compensată cu timp liber corespunzător, orele suplimentare se vor retribui cu un spor de 50% sau 100%, în condițiile reglementate de același cod.
Aceste dispoziții au fost preluate și de Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, care în art. 71 prevedea că personalul care lucrează peste durata normală a zilei de muncă sau în zilele de repaus săptămânal ori în alte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează are dreptul să fie retribuit dacă nu i s-a asigurat, în compensare, timpul liber corespunzător.
Prin urmare, veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru, potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate, sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în considerare la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusă.
Trebuie subliniat faptul că pentru aceste sume încasate s-a plătit contribuția la asigurările sociale de stat, deoarece Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale de stat prevedea această sarcină asupra câștigului brut realizat de personalul salariat, fără nicio distincție.
De altfel, în interesul legii, Î.C.C.J a statuat că sumele plătite pentru munca prestata de foștii salariați in regim de lucru prelungit se au in vedere la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public, (Decizia nr. 5 din 20 septembrie 2010).
Mai mult, prin Decizia nr.19 /10 decembrie 2012, Înalta Curte de Casație, în interesul legii, a stabilit că, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din Anexa la O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Date fiind argumentele prezentate, instanța a dispus admiterea contestației, anulând decizia nr._ din 09.08.2013, emisă de C. Județeană de Pensii Tulcea ca netemeinică și nelegală.
Totodată a obligat intimata C. Județeană de Pensii Tulcea să-i emită o nouă decizie de pensionare contestatorului, cu luarea în considerare a veniturilor menți0onate în adeverința nr. 83/18.01.2012, emisă de S.C. „CIMEX” S.A. Tulcea, pentru care au fost virate contribuțiile de asigurări sociale.
Având în vedere prevederile art. 453 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Consideră că sentința apelată este netemeinică sub următoarele motive:
În art.165 alin.1 și 2 din Legea nr.263/2010 se precizează:
(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În art.127 alin.1 din H.G.nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 se prevede că: „Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art.165 alin.(2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr.15”.
În Anexa nr.15 din H.G.nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr._ se prevede că:
Mențiune: Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001:
- formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;
- formele de retribuire pentru „orele suplimentare” realizate peste programul normal de lucru.
Prin mențiunea de pct.VI al aceleiași anexe au fost excluse de la stabilirea punctajului mediu anual, printre altele, formele de retribuire în regie ori după timp, precum și alte sporuri care nu au avut un caracter permanent, întrucât aceste venituri nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioarei datei de 01 aprilie 2001.
Așadar, potrivit dispozițiilor legale invocate, aplicabile atât la stabilirea drepturilor de pensie, cât și la recalcularea acestora, criteriile determinante pentru valorificarea veniturilor suplimentare la calculul acestora sunt următoarele: veniturile în discuție, să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și să fi fost înregistrate în carnetul de muncă până la data de 01 aprilie 1992 (data intrării în vigoare a Legii nr.49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale), iar ulterior acestei date, să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte, de asemenea, din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, să fi fost înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe eliberate de unități.
Analizând sentința apelată din prisma criticilor formulate Curtea a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr._/09.08.2013 emisă de C. Județeană de Pensii Tulcea, s-a admis cererea reclamantului privind acordarea pensiei anticipate parțiale.
La emiterea acestei decizii pârâta nu a valorificat adeverința nr.83/18.01.2012 emisă de S.C. „CIMEX” S.A. Tulcea, cu motivarea că, la determinarea punctajelor lunare, se utilizează, după caz, salariile brute sau nete înregistrate în carnetul de muncă, potrivit prevederilor art.165 al.(1) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
În mod corect prima instanță a obligat pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei cu luarea în considerare a veniturilor menționate în adeverința nr.83/18.02.12 emisă de S.C. „CIMEX” S.A. Tulcea.
Din adeverința menționată rezultă salariul tarifar de încadrare și sporul pentru regimul de lucru prelungit încasat de reclamant în perioada 01.06.1976 – 01._.
Fostul angajator a menționat faptul că sporul încasat a avut caracter permanent, că s-a calculat și virat CAS.
În mod corect prima instanță a obligat pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului cu includerea veniturilor pentru munca în acord și veniturile pentru ore suplimentare.
Potrivit art.165 al.2 din Legea nr.263/2010 la determinarea punctajelor lunare pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001 se utilizează salariile brute sau nete, după caz, precum și sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
În conformitate cu prevederile art.2 lit.c) din Legea nr.263/2010 sistemul public de pensii se organizează și funcționează având ca principiu de bază principiul contributivității conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor sociale plătite.
Prin art. 19 din același act normativ se prevede: „constituie stagiu de cotizare perioadele de timp pentru care asigurații datorează și/sau plătesc contribuții de asigurări sociale în sistemul public de pensii …”.
În privința regimului juridic al prelungirii timpului de lucru reglementat inițial prin Hotărârea Consiliului de Miniștrii nr.1546/1952 se prevedea că ministerele de resort, de comun acord cu uniunea sindicală respectivă, vor putea aproba șantierele de construcții și montaj pentru care se admite program de lucru, până la 10 ore pe zi, iar în cazuri excepționale, prelungirea zilei de lucru peste 10 ore pe zi, conform art. 2 din această hotărâre, orele efectuate în aceste condiții, urmând a fi considerate și plătite ca ore normale.
Ulterior, prin Legea nr.10/1972 a fost adoptat Codul muncii care în art. 116 prevedea că în construcții, în industria forestieră, în agricultură, precum și în alte activități cu condiții specifice durata zilei de muncă poate fi mai mare, în condițiile și limitele stabilite prin hotărâre a Consiliului de Miniștrii, de comun acord cu Uniunea Generală a Sindicatelor.
Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în art.71 prevedea că personalul care lucrează peste durata normală a zilei de muncă sau în zilele de repaus săptămânal ori în alte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează, are dreptul să fie retribuit dacă nu i s-a asigurat, în compensare, timpul liber corespunzător.
Veniturile realizate din munca prestată pentru programul normal de lucru, potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate, sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în considerare la stabilirea bazei de calcul a pensiei datorată pentru munca depusă.
Prin Decizia nr.5/20.09.2010 Înalta Curte de casație și Justiție a statuat că sumele plătite pentru munca prestată de foștii salariați în regim de lucru prelungit se au în vedere la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public.
De asemenea, prin Decizia nr.19/17.10.2012 a Înaltei Curții de Casație și Justiție pronunțată în interesul legii s-a statuat că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art.12 al.1 lit.a) din Legea nr. 57/1974 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.480 alin.1 cod procedură civilă, Curtea a respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA – cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr.1252 din data de 25 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul contestator B. D. – domiciliat în municipiul Tulcea, ., ., județul Tulcea, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
M. S. S. J. Z.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – L.N.
Red.dec.Jud.J.Z./18.03.2015
Tehnored.Gref.G.I./4 ex.
Data: 24.03.2015
Emis 2 comunicări/27.03.2015
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 24/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 28/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
