Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 21/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 10320/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 21/AS
Ședința publică din 20 ianuarie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - R. A.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol pronunțarea apelului civil declarat de apelantul reclamant N. I., domiciliat în Năvodari, Aleea Ogorului, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1357 din 30 mai 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect recalculare pensie, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., . și C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE – COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII, cu sediul în București, ., sector 2.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13 mai 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 20 mai 2014, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Cu privire la apelul civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul C. sub nr._ reclamantul N. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Pensii C. și C. Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații, anularea deciziei nr._/09.09.2013 și a Hotărârii nr. 7313/31.03.2014 și obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii de pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă întrucât îndeplinește cerințele art. 52 din Legea nr. 263/2010.
Prin sentința civilă nr. 1357 din 30 mai 2014 Tribunalul C. a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul N. I., în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Pensii C. și C. Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Prin decizia nr._/09.09.2013 emisă de C. Județeană de Pensii C. a fost respinsă cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă formulată de reclamantul N. I., întrucât la data solicitării, vârsta era mai mică decât vârsta standard conform art. 52 din Legea nr. 263/2010. În motivarea deciziei nr._/09.09.2013 se arată că prin aceasta este revizuită decizia nr._/16.07.2013. Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestația înregistrată cu nr. 591C/08.08.2013.
Prin Hotărârea nr. 7313/31.03.2014 emisă de C. Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații a fost respinsă contestația reclamantului împotriva deciziei nr._/16.07.2013.
Cu privire la cererea dedusa judecății, instanța a reținut că reclamantul este născut la data de 25.12.1950, având la data de 08.01.2013 (când a solicitat pensionarea) vârsta de 62 ani.
Potrivit art. 52 din Legea nr. 263/2010, pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc cumulativ la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege.
Art. 53 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 prevede ca vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creșterea vârstelor standard de pensionare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5
Conform art. 55 alin. 1 lit. a din Legea nr. 263/2010 - Persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare.
Din conținutul buletinului de calcul rezultă că reclamantul a lucrat în grupa a II - a de muncă - 4 ani, 3 luni și 27 zile. Potrivit anexei 5 la Legea nr. 263/2010, vârsta reclamantului la pensionare trebuie să fie de 65 de ani.
Față de acestea, instanța a constatat ca la data de 08.01.2013, reclamantul nu îndeplinea condiția de vârstă pentru a fi pensionat pentru limita de vârstă, având 62 ani, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul N. I. care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie.
În conformitate cu Anexa 5 „Vârste standard de pensionare, stagii complete și stagii minime de cotizare – bărbați”, pentru speța de față, asiguratul N. I., al cărui drept de pensie s-a născut, deci conform legii s-a depus cerere de pensionare pentru limită de vârstă la data de 08.01.2013, la vârsta de 62 ani, 0 luni și 13 zile, conform analizei prezentate în cele ce urmează, pentru luna și anul pensionării, respectiv ianuarie 2013, legiuitorul indică, o vârstă a asiguratului la ieșirea la pensie (ani/luni) de 64/6, un stagiu minim de cotizare (ani/luni) de 14/0 și un stagiu complet de cotizare (ani/luni) de 34/0.
Cu alte cuvinte dacă asiguratul îndeplinește toate condițiile legale fără a se reduce vârsta de pensionare, odată cu nașterea dreptului de pensionare, trebuie să îndeplinească cumulativ condițiile de vârstă și stagiu.
Dovada privind desfășurarea activității în condiții deosebite/grupa II este făcută fără putință de tăgadă prin intermediul Carnetului de muncă și a adeverințelor depuse la dosarul de pensionare.
În ce privește reducerea VSP - vârstei standard de pensionare, pentru munca depusă în alte condiții decât cele normale, de fapt dreptul la pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, reprezintă principalul beneficiu al persoanelor care au lucrat de exemplu în grupa a II-a de muncă și/sau în condiții deosebite de muncă cel puțin 6 ani împliniți, sistemul public de pensii recunoscându-le astfel efectul nociv al acestor condiții și necesitatea ieșirii mai repede la pensie pentru limită de vârstă, în funcție de numărul anilor împliniți de stagiu de cotizare realizat în condiții deosebite și cu atât mai mult pentru munca desfășurată în grupa I de muncă și/sau în condiții speciale.
În ce privește determinarea vârstei și a datei de la care asiguratul îndeplinește condițiile legale de ieșire la pensie, așa cum a precizat anterior, sediul materiei se regăsește în Legea nr. 263/2010, iar pentru cazul în discuție, trebuie să se aibă în vedere, prevederile art. 55 al (1), lit. a), Tabelul nr. 1, coroborat cu Anexa 5 „VÂRSTE STANDARD de pensionare, stagii complete și stagii minime de cotizare”, secțiunea Bărbați, astfel:
Conform Tabelului nr. 1, întrucât asiguratul a îndeplinit un stagiu de cotizare realizat în condiții deosebite (ani împliniți) de 12 ani (din totalul de 13 ani, 3 luni și 27 zile), are dreptul la o reducere a VSP cu 2 ani și 6 luni.
Raportat la vârsta la data depunerii cererii (62 ani, 0 luni și 13 zile), cu o reducere a VSP (64 ani, 6 luni) de 2 ani și 6 luni, rezultă o vârstă de 62 ani.
Cu privire la cenzurarea adeverinței eliberate de angajator.
Asiguratului N. I. nu i s-a recunoscut activitatea desfășurată în condițiile gr. II de muncă pentru următoarele perioade:
1. Perioada 15.01.1969 – 18.03.1969, adică 2 luni și 3 zile;
2. Perioada 01.03.1975 – 01.03.1984, adică 9 ani.
Conform înscrisurilor depuse, datelor referitoare la grupele de muncă, sunt înscrise într-un act oficial ce emană de la unitatea angajatoare, iar C. Județeană de Pensii C. sau Comisia Centrală de Contestații nu are competența de a cenzura acordarea/emiterea lor, unitatea răspunzând pentru realitatea datelor înscrise în actele emise până la înscrierea în fals.
Mai mult, datele înscrise sunt confirmate și de lichidatorul judiciar al angajatorului (S.C. Agromec Casimcea S.A.), cu precizarea că într-adevăr trebuie eliminată perioada de la punctul 1, dar perioada precizată la punctul 2, a fost desfășurată în gr. II de muncă.
În consecință, în perioada 18.03.1969 – 01.03.1984 și 01.03.1984 – 26.09.1984, a beneficiat de gr. II de muncă, conform prevederilor legale așa cum precizează și documentele emise.
Raportat la vârsta la data depunerii cererii (62 ani 0 luni și 13 zile), cu o reducere a VSP ( 64 ani, 6 luni) de 2 ani și 6 luni, rezultă o vârstă de 62 ani.
Rezultă că asiguratul îndeplinea condițiile de pensionare la data depunerii cererii, întrucât are dreptul conform legii să beneficieze de dreptul de pensie de la vârsta de 62 de ani, împ1iniți iar la data depunerii cererii raportat la 08.01.2013, avea vârsta de 62 ani, 0 luni și 13 zile.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat.
Potrivit art. 52 din Legea nr. 263/2010, pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc cumulativ la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege.
Potrivit art. 53 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 reclamantul trebuia să aibă la data înscrierii la pensie – 08.01.2013 – vârsta de 65 de ani conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5, eșalonare care este concepută în funcție de anul nașterii asiguratului și nu de data înscrierii la pensie.
Conform art. 55 alin. 1 lit. a din Legea nr. 263/2010 - Persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare.
Din anexa la decizia contestată rezultă că pârâta a reținut în favoarea reclamantului un stagiu de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă de 4 ani, 5 luni și 19 zile, care nu determina nicio reducere a vârstei de pensionare, conform tabelului nr. 1 din legea sistemului public de pensii.
În apel, se face referire la două adeverințe care ar conține date privind activitatea desfășurată de acesta în grupa a II-a de muncă și care nu au fost valorificate de pârâtă deși ar fi condus la reducerea cu mult a vârstei de pensionare.
Însă, așa cum se poate observa din dosar, adeverința nr._/25.06.2013 a fost emisă de lichidatorul judiciar al . la mult timp după emiterea deciziei contestate astfel că ea nu putea fi valorificata la momentul formulării cererii inițiale din 8.01.2013, ceea ce nu-l împiedica pe reclamant să depună toate dovezile pe care le apreciază ca fiind utile în soluționarea unei noi cereri de pensionare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1357/30.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. va fi respins că nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant N. I., domiciliat în Năvodari, Aleea Ogorului, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1357 din 30 mai 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., . și C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE – COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII, cu sediul în București, ., sector 2, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. A. M. B.
GREFIER
M. D.
Red.hot.jud.fond C.S.A.
Tehnored.dec.jud.apel M.B./04.02.2015/5 exp.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 149/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 20/2015. Curtea... → |
|---|
