Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 517/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 517/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 517/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.517/CM
Ședința publică din data de 14 octombrie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Complet compus din:
Președinte - M. S. S.
Judecător - J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelantul reclamant D. F. – domiciliat în municipiul C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.168 din data de 29 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. „TELECOMUNICAȚII C.” S.A. – cu sediul în municipiul București, ..38, Sector 1, având ca obiect – contestație decizie de sancționare.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța pentru a da posibilitatea reprezentanților părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, conform art.396 alin.1 Cod, a amânat pronunțarea la data de 14 octombrie 2015, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat de reclamantul D. F., constată următoarele:
I. Sentința apelată:
Prin sentința civilă nr. 168/29.01.2015, Tribunalul C., secția I civilă, a respins ca rămasă nefondată cererea formulată la 21.08.2014 de reclamantul D. F. în contradictoriu cu pârâta . prin care aceasta a solicitat declararea nulității actului adițional nr. SRTc/8/1/187-42/1.07.2013.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul D. F. a solicitat sa se declare nulitatea actului adițional la contractul individual de muncă nr. SRT.c/8/1/187-42/01.07.2013, prin care s-a dispus reducerea salarială cu un coeficient de la 3,35 (respectiv 2.010 lei) la 2,61 (respectiv 1.566 lei).
Instanta a retinut ca prin contractul individual de munca nr. 2AT/5/643/33, reclamantul D. F. a fost angajat la S.C. “Telecomunicații C.”S.A., pe durata nedeterminata, incepand cu data de 01-12-2002, in functia de sef district I.
Prin actul aditional nr. SRT.c/8/1/187-42/01.07.2013, reclamantul a fost angajat in functia de tehnician telecomunicatii principal, incepand cu data de 01-07-2013, salariul de baza lunar stabilit prin negociere, corespunzator coeficientului de salarizare 2,61, este de 1.566 lei.
S-a constatat, analizand actul aditional nr. SRT.c/8/1/187-42/01.07.2013 (fila 40 dosar), ca acesta poarta semnatura reclamantului.
În raport de probele administrate în cauză respectiv înscrisuri și interogatoriu, instanța a apreciat analizând actul adițional contestat că la capitolul salarizare reclamantul a fost încadrat prin negociere in coeficientul de salarizare 2,61 salariul de bază fiind de 1566 lei.
Instanța a reținut că reclamantul a semnat actul adițional contestat în urma unei negocieri, existand la dosarul cauzei si un alt act aditional, respectiv cel din 21-06-2013.
S-a mai remarcat faptul ca la semnarea actului aditional nr. SRTc/8/1/199 – 41/27-06-2014, reclamantul a precizat ca nu este de acord cu salariul oferit, obiectiune care nu a fost formulata la semnarea actului aditional nr. SRT.c/8/1/187-42/01.07.2013.
Din cuprinsul actului aditional nr. SRT.c/8/1/187-42/01.07.2013 rezulta ca acesta are la baza contractul colectiv de munca inregistrat cu nr. 235/06-06-2013, potrivit caruia in cazul in care clauzele actului aditional respecta CCM, dar salariatul nu este de acord cu acestea, ele raman valabile si se aplica atat timp cat salariatul accepta sa presteze serviciul.
In speta, reclamantul a prestat activitate in continuare in cadrul S.C. “TELECOMUNICAȚII C.”S.A., rezultand ca, implicit, este de acord cu actul aditional nr. SRT.c/8/1/187-42/01.07.2013, pe care l-a si semnat.
Conform art. 41 din Codul Muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților”, ceea ce presupune ca acesta nu este un act de administrare unilateral al angajatorului, ci o convenție bilaterală, exprimând manifestarea acordului de voință al celor două părți ale raportului juridic de muncă, angajator și salariat. Astfel, stabilitatea raporturilor de muncă impune ca modificarea contractului individual de muncă să se facă în aceleași condiții în care acesta a fost încheiat, respectiv prin acordul ambelor părți.
În spiritul acestor norme legislative, instanța raportat la faptul că la încheierea actului adițional reclamantul a negociat, a semnat și a continuat activitatea, a constatat că nu sunt probate susținerile referitoare la violență ca viciu de consimțământ. Instanța a apreciat ca neprobate susținerile reclamantului referitoare la șicanele conducerii, care nu ar fi agreat apartenența sa sindicală. Mai mult, se constata ca demersul judiciar al reclamantului in vederea declararii nulitatii actului aditional a fost initiat la data de 21-08-2014, dupa un an de la semnarea acestuia, in conditiile in care actiunea trebuia sa fie introdusa imediat momentului incetarii violentei.
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul D. F., solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea cererii de apel, apelantul reclamant a arătat că diminuarea salarială este abuzivă și discriminatorie, deoarece nu s-a făcut în urma unor abateri disciplinare sau pentru pagube aduse societății. Singurul considerent pentru care au fost făcute aceste diminuări a fost acela că se fac economii la bugetul societății, dar acest lucru a fost făcut numai unui număr restrâns de angajați, respectiv 6, în timp ce alți colegi care fac parte din alt sindicat nu au beneficiat de aceeași diminuare, care ar fi trebuit să fie la fel pentru toți angajații. Un număr de 52 de salariați, membri ai sindicatului agreat de conducerea societății, au beneficiat în luna ianuarie 2013 de un procent de mărire.
Apelantul a mai arătat că a fost hărțuit sistematic începând cu luna martie 2011, fiind și amenințat cu desfacerea contractului individual de muncă dacă nu accepta coeficientul impus de conducerea societății. Diminuarea salarială a fost făcută în funcție de apartenența la un anume sindicat, numai șase salariați care nu aparțin sindicatului agreat de conducerea societății suportând o diminuare salarială mai mare de 30-60 lei, în vreme ce diminuarea salarială a reclamantului a fost de 444 lei. Prin aceasta au fost încălcate mai multe articole din contractul colectiv de muncă și din regulamentul intern. Totodată, nu s-a ținut cont că la evaluarea anuală reclamantul a obținut un punctaj maxim.
Consimțământul la semnarea actului adițional a fost smuls prin violență, sub presiunea faptului că se va desface contractul individual de muncă.
2. Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că prima instanță a apreciat corect valoarea înscrisurilor depuse, concluzionând temeinic că salariile celorlalți angajați nu pot dovedi existența viciului de consimțământ al violenței. Limitele salarizării stabilite în contractul colectiv de muncă au fost respectate, reclamantului nefiindu-i acordat un coeficient mai mic decât cel prevăzut. Angajatorul nu are obligația să acorde același salariu tuturor angajaților încadrați în aceeași funcție, ci doar să asigure egalitatea de șanse și de tratament. Negocierea a avut loc, cuantumul salariului fiind stabilit de comun acord. Susținerea reclamantului că a fost discriminat din considerente de apartenență sindicală nu este reală.
3. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și au fost depuse la dosar procesul-verbal nr. 14/26.03.2015, fișele postului reclamantului, anexa nr. 2 la contractul colectiv de muncă, adresa intimatei nr. SRTc/8/1/216/22.07.2013, situația apartenenței sindicale la 12.05.2015, un tabel privind diminuările salariale întocmit de apelant, un tabel privind cotizația la Sindicatul Telcom din mai 2013, programe privind reviziile și intervențiile corective, situația nominală a salariaților Sucursalei Regionale Tc C. la 1.06.2013, 1.07.2013 și 1.08.2013, fișele de evaluare ale apelantului pe anii 2010-2012. Au mai fost administrate proba cu interogatoriul apelantului și cea cu martori, fiind audiat G. I..
4. Prin precizări depuse la 22.06.2015, apelantul a arătat că este membru al Sindicatului Telcom CF C..
III. Analiza apelului:
1. Prin actul adițional nr. SRTc/8/1/187-42/1.07.2013 la contractul individual de muncă al apelantului s-a convenit asupra stabilirii salariului acesteia la 1.566 lei, corespunzător coeficientului 2,61.
Raportat la motivele de apel, nulitatea acestui act adițional este invocată pentru două motive: existența unei discriminări pe criteriul apartenenței sindicale și incidența violenței ca viciu de consimțământ.
2. Nu face obiectul contestării în prezenta cauză valabilitatea prevederilor anexei nr. 2 la contractul colectiv de muncă pe anii 2013-2014, potrivit căruia salariile se stabilesc, pentru fiecare funcție, în cadrul unor limite conturate prin coeficienți de salarizare.
De altfel, prin decizia de inadmisibilitate din 3.12.2013 din cauza M. C. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că, „în cazul în care convențiile colective între partenerii sociali ar putea fi contestate în instanțele de judecată de către angajați, în mod individual, și prin urmare să devină astfel inaplicabile, unul dintre elementele inerente ale dreptului de a se angaja în activități sindicale, garantat prin art. 11 din Convenție, ar putea fi mult restrâns sau golit de conținutul său” (par. 19).
Pentru funcția de „tehnician telecomunicații principal” ocupată de apelant, coeficientul de salarizare aplicabil este prevăzut în contractul colectiv de muncă între 2,61 și 3,3, ceea ce înseamnă că urma să fie stabilit prin negociere.
3. Prin decizia nr. 20/20.02.2013, directorul general al intimatei a constituit o comisie de lucru în vederea elaborării unui program de eficientizare a activității societății, pentru identificarea soluțiilor care să ducă la scăderea cheltuielilor cu 20%. Prin adresa nr. Tc.1/1401/4.03.2013, directorul general a adus la cunoștință hotărârea consiliului de administrație în sensul reducerii programului de lucru cu 2 zile lunar timp de 4 luni, cu reducerea corespunzătoare a salariului.
Rezultă astfel că la nivelul societății intimate a existat preocuparea reducerii cheltuielilor totale inclusiv prin reducerea cheltuielilor salariale, ceea ce explică demararea unor negocieri în luna iulie 2013 cu salariații, în vederea diminuării salariilor acestora.
În urma negocierii purtate cu apelantul a fost convenit coeficientul de salarizare de 2,61, care se înscrie în cadrul limitelor prevăzute de contractul colectiv de muncă, respectiv de 2,61 și 3,3.
4. În ceea ce privește susținerea apelantului referitoare la incidența viciului de consimțământ al violenței, constând în amenințarea cu pierderea locului de muncă, curtea constată că nu există nicio dovadă că apelantului i s-ar fi pus în vedere că va fi concediat dacă nu semnează actul adițional contestat în cauză.
Astfel, martorul audiat a negat acuzația referitoare la violență, iar simplul fapt al exprimării consimțământului la reducerea salariului nu creează o prezumție în legătură cu incidența violenței, în sensul art. 1216 C. civ.
5. În ceea ce privește susținerea referitoare la existența unei discriminări pe motiv de apartenență sindicală, premisa este reprezentată de calitatea apelantului de membru al Sindicatului Telcom CF C., care nu este reprezentativ la nivelul angajatorului pârât.
În condițiile în care negocieri asupra diminuării salariilor s-au purtat cu toți salariați, având loc o reașezare de ansamblu a nivelului salariilor la nivelul Sucursalei Regionale C. (din situațiile nominale depuse la dosar rezultând că și în cazul salariatului L. A. a avut loc o reducere a salariului, chiar dacă martorul audiat în cauză l-a menționat ca fiind singurul care nu a semnat un act adițional), curtea apreciază că analiza unei discriminări trebuie să se raporteze la rezultatul negocierii, iar nu la cuantumul diminuării.
Analiza din această perspectivă a coeficienților de salarizare rămâne singura concludentă în cauză, în condițiile în care nu s-au obiectivat fapte din care să rezulte o atitudine ostilă a conducerii societății față de sindicatul din care face parte reclamanta, respectiv față de membrii acestuia în considerarea apartenenței lor sindicale.
La dosar a fost depus un tabel privind cotizația la Sindicatul Telcom CF C. pe luna mai 2013, în care sunt menționați membrii acestui sindicat, respectiv apelantul, Al Agha N.-C., B. M., C. C., F. C., L. A., N. M.-S., R. A.-Tomis și V. C..
Din situațiile nominale depuse la dosarul de apel se reține că aceștia au beneficiat după reducerea salarială din cursul lunii iulie 2013 de coeficienți medii în raport cu limitele în care au fost stabiliți prin contractul colectiv de muncă.
Totodată, din tabelul privind reducerile salariale depus la dosar de către apelant rezultă apartenența sindicală a altor salariați, membri ai altui sindicat decât apelanta. Se constată că și în cazul acestora, chiar dacă reducerile salariale au fost mai mici, coeficienții aplicați în urma încheierii actelor adiționale începând cu luna iulie 2013 au fost comparabili cu cei ai membrilor Sindicatului Telcom CF C., iar în unele cazuri chiar mai mici.
De exemplu, salariata M. M. (tehnician telecomunicații) beneficiază de un coeficient de salarizare de 2,05, limitele fiind între 1,75 și 2,6. Salariații T. D. și P. C., având aceeași funcție, beneficiază de un coeficient minim de 1,75. De asemenea, salariații S. M., M. I. și G. L., având aceeași funcție, au coeficienți de salarizare mai mici decât reclamanta, respectiv 2,0, 1,8 și 2,15.
Se remarcă și situația salariatului J. M., tehnician telecomunicații specialist, care are un coeficient de salarizare minim de 3,31. Da asemenea, tehnicienii de telecomunicații principali P. V., G. A., Mutalep Fedin, Raneti D. și T. G. beneficiază de coeficienți apropiați de cel minim, respectiv 2,80 față de cel minim de 2,61 și cel maxim de 3,3. În aceeași funcție, salariatul E. A.-I. beneficiază de un coefienct de 2,7, apropiat de cel al apelantului de 2,61. Și șeful serviciului exploatare A. V.-P. beneficiază de un coeficient de salarizare de 4,6, apropiat de cel minim de 4,5, în vreme ce coeficientul maxim este de 5,3.
Nu în ultimul rând, directorul de atunci al Sucursalei Regionale C., martorul G. I., a suferit o reducere a coeficientului de salarizare la minimul aplicabil potrivit contractului colectiv de muncă, respectiv 5,2.
În condițiile în care există mai mulți salariați care, indiferent de apartenența sindicală, beneficiază, în limitele stabilite prin contractul colectiv de muncă, de coeficienți de salarizare apropiați de cel al apelantului, se reține că nu a fost dovedită în cauză existența unui tratament diferențiat al angajatorului în raport cu salariații membri ai Sindicatului Telcom CF, care să constituie faptă de discriminare și să fi avut drept consecință stabilirea coeficientului de salarizare prin actul adițional contestat în cauză.
Susținerea apelantului în sensul că ar fi obținut punctaje maxime la evaluările anuale nu este reală, din fișele de evaluare depuse la dosar rezultând că în anii 2011 și 2012 a obținut calificativul „bun”, cu notele 4 și respectiv 4,05 (nota maximă fiind 5). În anul 2010, apelantul a obținut de asemenea calificativul „bun” cu nota 3,57, potrivit fișei de evaluare din 8.08.2011.
Faptul că unii salariați ar fi beneficiat de o mărire salarială în luna ianuarie 2013, invocat prin motivele de apel, nu are legătură cu încheierea actului adițional contestat în cauză, care a fost încheiat ulterior.
Constatând astfel că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, în lumina considerentelor de mai sus, în baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., curtea va respinge apelul formulat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelantul reclamant D. F. – domiciliat în municipiul C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.168 din data de 29 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. „TELECOMUNICAȚII C.” S.A. – cu sediul în municipiul București, ..38, Sector 1, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
M. S. S. J. Z.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – C.S.A.
Red.dec.Jud.M.S.S./13.11.2015
Emis 2 comunicări/19.11.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 518/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Contestaţie act. Decizia nr. 615/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
