Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 312/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 312/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 5543/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 312/CM
Ședința publică din 26 Mai 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. B.
Judecător R. A.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare apelul formulat de apelanta pârâtă . SA, cu sediul în M., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.2885/19.11.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant U. C., domiciliat în B., ., ..C, ., și cu domiciliul procesual ales în C., ..68, ., județul C., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelanta pârâtă avocat P. F., în baza împuternicirii avocațiale ./_/2014 depusă la dosar, iar pentru intimatul reclamant se prezintă avocat V. C. conform împuternicirii avocațiale ./_/31.03.2015 depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 155 și urm. cod pr.civilă.
Apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință.
Părțile prezente arată nu mai au alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța luând act de susținerile părților, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Având cuvântul apărătorul apelantei pârâte solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Arată apărătorul apelantei pârâte că prin decizia contestată reclamantul a fost sancționat disciplinară cu reducerea salariului cu 5% pe o lună, reținându-se că nu și-a respectat sarcinile de serviciu, în sensul că nu a emis e-mail către Departamentul Sănătate și Securitate în muncă în vederea informării cu privire la sosirea cisternelor cu combustibil în incinta șantierului încălcându-se astfel art. 4.4 din Norma internă nr.10 de protecție a mediului pentru activități de ambarcare ulei și combustibil. Instanța de fond a dispus anularea acestei decizii considerând că reclamantul nu a săvârșit nici o abatere disciplinară motivat de faptul că a recunoscut că a luat la cunoștință de această normă prin e-mailul primit în 08.04.2014 și nu a fost instruit conform legii nr. 319/2006.
Deși reclamantul recunoaște că nu a trimis e-mailul de înștiințare a unui alt departament, că știa că are această obligație motivând că nu a avut timpul necesar, instanța a ajuns la concluzia că ar fi trebuit instruit sub semnătură datorită faptului că ulterior evenimentului reclamantul a fost instruit și sub semnătură.
Apreciază că reclamantul a fost sancționat deosebit de blând având în vedere că în realitate, acesta s-a urcat și chiar a condus aceste cisterne și a avariat lovind la manevră înapoi o tablă care a perforat rezervorul unei cisterne și a poluat cu 350 litri de motorină zona. Deși nu i s-au reproșat aceste consecințe, reclamantul se face vinovat de încălcarea normei 10 sub forma omisiunii de a anunța departamentul de Sănătate și Securitate în muncă care ar fi trebuit să coordoneze aceste operațiuni.
În mod nelegal se arată prin întâmpinare de către intimatul reclamant că apelanta ar trebui amendată pentru că a uzat de calea apelului, neținând cont de faptul că este o regulă de procedură.
Apărătorul intimatului reclamant având cuvântul susține că instanța de fost a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar argumentele societății (incidentul de care s-ar face vinovat reclamantul) sunt lipsite de profesionalism, întrucât orice susținere trebuie probată. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului de față.
CURTEA :
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._, înregistrată la data de 18.07.2014 la Tribunalul C., reclamantul U. C. a formulat contestație împotriva deciziei de sancționare disciplinară solicitând anularea deciziei și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 10.09.2014 reclamantul a formulat precizări la acțiunea prin care solicita anularea deciziei de sancționare nr.855/30.06.2014, anularea măsurilor dispuse prin decizia de sancționare nr.855/30.06.2014, restituirea sumei de bani reținută ca urmare a deciziei de sancționare nr.855/30.06.2014, acordarea cheltuielilor deliberând asupra cauzei civile de față constată: judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că prin decizia de sancționare pârâta a decis sancționarea reclamantului cu reducerea salariului de bază cu 5% pe luna iuie 2014 pentru nerespectarea sarcinilor de serviciu stabilite în art.44 din Norma Intern nr.10 privind protecția mediului pentru activități ambarcare ulei și combustibil.
Reclamantul a susținut că nerespectarea sarcinilor de serviciu constă în faptul că la 22.05.2014 reclamantul nu ar fi trimis un e-mail de înștiințare către Departamentul HSE cu privire la sosirea cisternelor cu combustibil și implict începerea operațiunilor de ambarcare cu combustibil, fapte reținute ca fi prevăzute de pct.4.12 și pct.4.28 don Regulamentul Intern și art.161 lit.a și p din CCM la Nivel de unitate.
De asemenea, în decizia contestată s-a arătat că apărările reclamantului au fost înlăturate deoarece a recunoscut că în data de 22.05.2014 nu a respectat art.4.4. din norma nr.10 fiind persoana direct responsabilă cu această activitate deși nu a fost instruit la acea dată cu privire la interpretarea și aplicarea prevederilor acestei norme conform obligațiilor ce îi revin reclamantului .
Reclamantul a susținut că Norma nr.10 privind protecția mediului pentru activități de ambarcare ulei și combustibil a fost adusă la cunoștință prin e-mail cu următorul conținut:”Stimați colegi, prin prezentul e-mail vă informăm că s-a emis Norma nr.0 de protecție a mediului pentru activități de ambarcare ulei și combustibil.
Reclamantul a considerat că aducerea la cunoștință prin e-mail a denumirii unei norme interne care a fost emisă nu poate fi asimilată cu instruirea efectivă a personalului în aplicarea acesteia, în caz contrar nu ar mai fi fost justificată instruirea ce a avut loc la 02.06.2014.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii cu obligarea la cheltuieli de judecată având în vedere că Norma nr.10 prevedea că operațiunile pentru ambarcare ulei și combustibil la bordul navelor trebuie coordonate de un specialist din cadrul HSE, precizându-se la art.4.4. că înaintea începerii activităților de ambarcare ulei și combustibil se va anunța prin email HSE cu privire la zona în care va avea loc transferul precum și tipul produsului petrolier.
Se mai susține că reclamantul a luat cunoștință despre această normă prin email și că reclamantul a recunoscut că avea cunoștință despre această normă dar că nu avut timpul material să trimită email a HSE.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2885/19.11.2014, Tribunalul C. a admis acțiunea formulată de reclamantul U. C., în contradictoriu cu pârâta . SA, a anulat decizia de sancționare nr.855/30.06.2014 emisă de pârâta și a obligat pârâta la plata sumei reținute de către pârâta în baza deciziei anulate și la plata către reclamant a sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul U. C. este salariat în cadrul unității pârâte în funcția de ASS Manager în cadrul Departamentului Machinery Trial Group.
Prin decizia nr.855/30.06.2014 s-a dispus sancționarea reclamantului cu reducerea salariului de bază pe 1 lună cu %%, având în vedere că acesta, în calitate de persoană responsabilă pentru coordonarea operațiunilor de buncheraj în data de 22.05.2014 proiect 4402 nu a respectat prevederile art.44 din Norma internă nr.10 de „protecție a mediului pentru activități de ambarcare ulei și combustibil „în sensul că nu a emis e-mail către departamentul HSE cu privire la sosirea cisternelor cu combustibil și implicit începerea operațiunii de ambarcare combustibil.
Norma internă nr.10 prevedea la pct.4.1 „Departamentul responsabil cu operațiunea de ambarcare ulei și/sau combustibil anunță prin email HSE OFFICE data la care va avea loc operațiunea de ambarcare, tipul combustibilului și locul în care se va face ambarcarea cu cel puțin o zi înainte.
În cauză nu se contestă netrimiterea e-mailului, ci împrejurarea că reclamantul nu fusese instruit cu privire la conținutul normei nr.10, invocând în acest sens încălcarea de către pârâtă a obligației de instruire astfel cum este ea reglementată de dispozițiile codului muncii, regulamentului intern și a contractului colectiv de muncă .
Reclamantul recunoaște că a luat cunoștință de această normă internă prin emailul primit la data de 8.04.2014(fila 79) .
S-au evocat prevederile art.180 din Codul Muncii, art.20 din Legea nr. 319/2006 și art.98 și 99 și urm din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr.319/2006.
Cum prin nota internă nr.10 se modificau procedurile de lucru, angajatorul avea obligația efectuării instruirii lucrătorilor cu privire la aceasta notă internă, ceea ce a și făcut, însă la data de 2.06.2014.
Instruirea în domeniul securitatii si sanatatii în munca are ca scop însușirea cunoștințelor si formarea deprinderilor de securitate si sănătate în munca.
Atât timp cât la data săvârșirii faptei, respectiv 22.05.2014, angajatorul nu își respectase propria obligație ce îi incumba, instanța apreciază că în sarcina reclamantului nu poate fi reținută ca săvârșită cu vinovăție fapta de a nu transmite e mailul către Departamentul HSE.
Având în vedere că abaterea disciplinară este definită ca fiind o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Constatând lipsa unei trăsături ale abaterii, respectiv, vinovăția, instanța constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare.
Pentru aceste motive, instanța a admis acțiunea, a anulat decizia de sancționare nr.855/30.06.2014 emisă de pârâta WSC D. H. INDUSTRIES SA. Și a obligat pârâta la plata sumei reținute de către pârâta în baza deciziei anulate.
Totodată, instanța a obligat pârâta, parte căzută în pretenții la plata sumei de 1000 de lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată in conformitate cu dispozițiile art.453 alin.1 c.muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta. În motivarea apelului său, aceasta a arătat următoarele: în aceasta cauza, raportat la fapta reținuta este clar ca nu discutam de incidența dispozițiilor legale reținute de instanța care se refera la "Instruirea periodica care se face la modificarea tehnologiilor existente sau a procedurilor de lucru"; chiar instanța retine ca scopul acestei instruiri este acela de însușire a cunoștințelor si formarea deprinderilor; în cauza de fata reclamantul nu avea nevoie de o instruire de minim 8 ore ca sa-si formeze deprinderile de a trimite un e-mail; instanța a ajuns la aceasta concluzie ca ar fi trebuit instruit sub semnătura datorita faptului ca ulterior evenimentului reclamantul a fost instruit si sub semnătura; or, societatea a procedat in aceasta maniera tocmai pentru importanta acestei norme si tocmai pentru ca reclamantul nu a respectat-o putându-se ajunge la consecințe deosebit de grave, așa cum vom arata in continuare; este inadmisibil sa nu poti sa sancționezi un salariat cu sancțiunea cea mai ușoara ( desi se putea ajunge la o catastrofa) in condițiile in care acesta cu știința nu trimite un e-mail de informare motivând lipsa timpului, pe motiv ca nu i s-a adus la cunoștința aceasta obligație sub semnătura; daca s-ar considera legala o astfel de abordare, însemna ca in aceasta societate nimeni nu mai face nimic decât cu ordine scrise semnate de salariați; în concret, în ziua de 22.05.2014 persoanele responsabile de activitatea de buncheraj la proiectul 4402 erau Brahasescu lonut si U. C., astfel cum rezulta de e-mailul șefului acestora d-ul G. D. (aspect care nu se contesta); reclamantul a luat la cunoștința despre aceasta norma prin e-mail - a se vedea e-mail-ul superiorului sau d-ul G. D. din data de 08.04.2014 către U. C. cu privire la Norma Interna nr. 10 ca urmare a email-ului d-lui P. M. C. care arata ca aceasta norma obligatorie trebuie accesata in Magics-Modulul HSE, fiind ulterior si prelucrata sub semnătura; inclusiv la cercetarea disciplinara salariatul a recunoscut expres ca avea cunoștința despre aceasta norma insa nu a avut timpul material sa trimită un e-mail la HSE (aspect care nu are nici o relevanta, cisternele puteau sa aștepte un minut cat dura acest mail), încălcarea normei in cazul de fata a condus la consecințe deosebit de grave, putându-se solda si cu o tragedie întrucât activitatea de buncheraj ( încărcare combustibil la nava ) care trebuia coordonata de Departamentul HSE nu a fost coordonata astfel, întrucât s-a omis de către reclamant anunțarea acestui departament (colegul sau audiat la cercetarea disciplinara arata ca nu a cunoscut decât ulterior .); reclamantul a fost sancționat deosebit de blând având in vedere ca in realitate, asa cum arata toti colegii sai, acesta s-a urcat si chiar a condus aceste cisterne (fara sa posede permis in acest sens) si a avariat lovind la manevra inapoi o tabla care a perforat rezervorul unei cisterne si a poluat cu 350 de litri de motorina zona( zona in care se mai executau si lucrări de sudura cu foc deschis, astfel ca se putea ajunge ușor la o tragedie); desi nu i s-au reproșat aceste consecințe, prevalând prezumția de nevinovăție, cu certitudine insa acesta se face vinovat de incalcarea norme nr 10 sub forma omisiunii de a anunța departamentul de Sănătate si Securitate in munca care ar fi trebuit sa coordoneze aceste operațiuni; singura sa apărare nu a fost ca nu cunoaște norma ci ca nu a avut timp sa faca anunțul respectiv, lipsa timpului nu are nici o legătura insa cu incalcarea atribuțiilor de serviciu, operațiunea trebuind sa se desfășoare după anunțarea departamentului HSE indiferent cat timp presupunea aceasta informare prin e-mail; daca s-ar admite contrariul inseamna ca nimeni nu are timp sa respecte procedura si sa faca aceasta informare intrucat salariații desemnați primesc telefon ca cisternele sunt la poarta moment la care ei trebuie sa cheme pentru coordonare salariați de la HSE, tocmai acesta fiind si spiritul normei; anunțarea se face in scris tocmai datorita importantei respectării acestei norme pentru a nu exista discuții cu privire la anunțarea sau nu a departamentului însărcinat cu coordonarea acestei activități; în speța, sosirea celor doua cisterne era cunoscuta din data de 21.05.2014 (a se vedea e-mail), nu se cunoștea exact ora venirii lor la poarta, tocmai de aceea acest salariat odată informat telefonic ca cisternele sunt la poarta trebuia imediat sa solicite coordonarea de către departamentul HSE astfel cum prevede norma despre care luase cunoștința inca din luna aprilie si pe care recunoaște dezinvolt fa cercetarea disciplinara ca ii era cunoscuta, invocând ca sosirea cisternelor i-a fost adusa la cunoștința cu 10 minute inainte si nu a avut timp sa scrie mai-ul; iata deci ca in speța procedura noua de lucru pentru care salariații trebuiau instruiți pentru asi forma deprinderile nu-l vizează pe reclamant care avea obligația doar de trimiterea unul e-mail de informare către departamentul de Securitate si Sănătate in munca, acest departament intra de var având obligația sa urmeze o procedura i sa încercuiască zona, sa i-a anumite masuri prevăzute de norma); în concluzie aceasta norma 10 este . procedura de lucru pentru Departamentul de Sănătate si Securitate in munca insa din perspectiva reclamantului nu este o procedura in sensul Legii 319/2006, greșit aplicata la speța, întrucât acesta nu trebuie decât sa trimită un e-mail (adică nu prin telefon sau verbal ci scris); apreciem ca nu trebuia sa-l prelucram pe acest salariat 8 ore in care eventual sa-i spunem de patru ori pe minut ( adică de 1920 de ori) ca trebuie sa trimită e-mail la departamentul care . urmat o procedura; iată deci ca esența este ca norma 10 este o noua procedura . Departamentul de Sănătate si Securitate in munca iar nu pentru reclamant care avea obligația doar sa-i anunțe pe aceștia pentru ca aceștia sa poată efectua procedura.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de pârâtă ca nefondat. În acest sens, a invocat în esență susținerile cuprinse în cererea introductivă.
În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod.pr.civ., Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
În cauză, se are în vedere mai întâi că norma internă nr. 10, a cărei încălcare se impută reclamantului, privește asigurarea protecției mediului cu ocazia activității de ambarcare a uleiului sau combustibililor, nefiind norme privind securitatea și sănătatea în muncă, astfel încât normele indicate de prima instanță nu sunt aplicabile.
În cauză, se pune problema dacă reclamantul cunoștea obligația a cărei încălcare i se impută și dacă putea îndeplini această obligație fără a beneficia de o instruire specială, din perspectiva vinovăției cerute de lege pentru a se reține abaterea disciplinară conform art.247 al.2 din Codul Muncii. Astfel, pentru a fi atrasă răspunderea disciplinară a salariatului, trebuie ca acesta să cunoască obligația care îi incumbă și modul în care aceasta poate și trebuie să fie îndeplinită.
Obligația a cărei nerespectare a fost reținută în decizia de sancționare este cea de a informa cu privire la operațiunea de îmbarcare, tipul combustibilului, data și locul la care se va efectua, prin intermediul poștei electronice, structura organizatorică denumită „HSE Office”, rezultând în continuare că această informare era necesară pentru desemnarea unui inspector din acest departament pentru a supraveghea operațiunile.
Reclamantul nu contestă omisiunea sa de a îndeplini această obligație, nici faptul că aceasta era în responsabilitatea sa ori faptul că a luat cunoștință de această procedură, susținând doar că nu a fost instruit cu privire la această procedură de către angajator.
Or, în cazul de față, se constată că obligația de informare a structurii denumite „HSE Office” era una foarte clar formulată, necondiționată în vreun fel și era indicat și modul în care putea fi îndeplinită, respectiv prin poșta electronică.
De altfel, esențială era îndeplinirea obligației de informare a „HSE Office” pentru a se asigura finalitatea supravegherii operațiunii de către un inspector din cadrul „HSE Office/Environment Team” conform pct.4.2. din respectiva procedură.
Reclamantul nu a susținut și nici nu a probat că ar fi realizat o astfel de informare în alt mod.
Așadar, obligația de a efectua informarea respectivă nu presupunea nici un fel de abilități sau cunoștințe suplimentare care să impună o instruire specială a angajaților.
În acest sens se are în vedere și faptul că reclamantul ocupa o funcție cu atribuții de coordonare a activității, ceea ce implică o anumită responsabilitate și competență, așa încât nu se poate prezuma că acesta nu ar fi avut cunoștințele necesare pentru a îndeplini o astfel de obligație simplă, care presupunea doar transmiterea unui mesaj către altă structură organizatorică a societății.
De altfel, un proces de instruire pretins de reclamant cu privire la această procedură, în cazul reclamantului, ar fi avut un caracter pur formal și ar fi vizat doar enunțarea clauzei 4.1 din procedură care nu presupune nici o operațiune suplimentară transmiterii unui mesaj prin poșta electronică, restul procedurii neavând legătură cu îndeplinirea acestei obligații care privește exclusiv faza prealabilă operațiunii de îmbarcare propriu zisă.
Ca urmare, în mod greșit prima instanță a reținut lipsa de vinovăție a reclamantului, acesta acționând cel puțin cu neglijență, omițând transmiterea informației către structura care trebuia să desemneze un inspector.
Se reține astfel că decizia de sancționare este legală și temeinică.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod.pr.civ. se va admite apelul și se va schimba în tot sentința apelată în sensul respingerii ca nefondate a contestației
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul formulat de apelanta pârâtă . SA, cu sediul în M., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.2885/19.11.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant U. C., domiciliat în B., ., ..C, ., și cu domiciliul procesual ales în C., ..68, ..A, ..
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că respinge ca nefondată contestația.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 mai 2015.
Președinte, Judecător,
M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: D.I.F.
Tehnored.dec.jud.A. R.
26.06.2015 – 5 ex.
Emis 2 .
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 85/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 17/2015.... → |
|---|
