Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 260/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 260/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 5472/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.260/CM
Ședința publică din 28 Aprilie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. B.
Judecător R. A.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare apelul formulat de apelanta pârâtă R. AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI TERMICE C., cu sediul în C., .. 14 A, județul C., împotriva sentinței civile nr. 3194/17.12.2014 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. P., domiciliat în C., ., ..C, . și domiciliul procesual ales în C., . nr. 2, ., județul C. la Cabinet avocat B. I. C., având ca obiect contestație decizie sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelanta reclamantă consilier juridic F. E., care depune la dosar delegația nr.B5906/27.04.2015, iar pentru intimatul reclamant se prezintă avocat B. I. C., conform împuternicirii avocațiale ./_/2014 – aflată la fila 6 dosar fond.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 155 și urm. cod pr.civilă.
Apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus, motiv pentru care instanța luând act de susținerile acestora, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Având cuvântul reprezentanta apelantei pârâte solicită admiterea apelului, anularea hotărârii tribunalului și respingerea contestației formulate de reclamant pentru considerentele expuse în cererea de apel. Susține că, reprezentații RADET C. au apreciat corect împrejurarea comiterii faptei și sancțiunile aplicate. Referitor la dovada emiterii unui ordin sau dispoziții de a semna decizia emisă de angajator, arată că pârâta este o societate de interes public, dar are o întreagă procedură privind circuitul documentelor. Mai arată, referitor la cheltuielile de judecată că se impune ca acestea să fie cenzurate.
Apărătorul intimatului reclamant solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Susține apărătorul că este a treia sancțiune dispusă asupra intimatului reclamant într-un interval de 6 luni de zile, că pentru înmânarea unei decizii s-au prezentat 3 directori, deși exista o procedură de comunicare la nivelul instituției și că acesta a devenit un sancționat de serviciu al apelantei, având pe rolul instanței un număr de 4 dosare.
Pe scurt, susține apărătorul că nu se poate imputa reclamantului că a inițiat un demers de a bloca activitatea comisiei, iar fapta sa nu poate fi încadrată drept abatere disciplinară și apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului de față.
CURTEA :
Cu privire la apelul civil de față, constată:
Reclamantul M. P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta RADET C. anularea deciziei nr.149/26.06.2014 prin care a fost sancționat cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10%, repunerea părților în situația anterioară prin plata sumelor reținute în baza deciziei și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este angajat al pârâtei R. Autonomă de Distribuire a Energiei Termice de peste 20 de ani, în prezent având funcția de șef sector exploatare având în gestiune un număr de 30 de puncte termice. În data de 27.05.2014 în jurul orei 14:00 s-a prezentat la Sediul Sectorului 4 Sud Șeful Secției Sud, ing. Suleiman Demirel pentru a înmâna reclamantului decizia prin care aducea la cunoștință acestuia schimbarea locului de muncă, respectiv eliberarea din funcția șef sector 4 sud și numirea în funcția de șef sector 4 nord. Lecturând punctele de vedere enunțate în decizia nr.113/23.05.2014 reclamantul a constatat că se fundamentau pe acordul reclamantului fapt care l-a indignat pe acesta care a semnat cu obiecțiuni adresa de înaintare. Suleiman Demirel a luat acea adresă de înaintare și decizie spunând că nu poate lăsa documentele .La data de 28.05.2014 s-au prezentat la sediul sectorului 4 sud Șeful de Secție Suleiman Demirel, ing.N. Ș. și A. S.-șef Birou Juridic și Resurse Umane care i-au înaintat decizia nr.118/28.05.2014 în care se stipula că decizia nr.113/23.05.2014 a fost anulata dar că va produce efecte ca decizia nr.113/23.05.2014 adică schimbarea locului de muncă.
Reclamantul a formulat din nou obiecțiuni pe adresa de înaintare situație față de care i-a fost luată și această decizie spunându-i-se că nu are dreptul să facă acele obiecțiuni.
Reclamantul arată că s-a simțit agasat, terorizat și hărțuit de comportamentul celor 3 care au încercat să îl intimideze cu autoritatea lor spunându-i că este obligat să semneze adresa de înaintare fără obiecțiuni altfel nu îi înmânează decizia urmând să suporte consecințele unei cercetări disciplinare .
Reclamantul apreciază că, în ceea ce privește încadrarea în drept, angajatorul cu abuz de putere a calificat refuzul de primire a unui document de drept al muncii fără obiecțiuni că o încălcare a atribuțiilor de serviciu, confundând atribuțiile de serviciu, inclusiv ordinele superiorilor, cu drepturile salariaților, între care și dreptul la apărare, respectiv dreptul de a semna cu obiecțiuni acte de dreptul muncii prin care se modifică unilateral locul de muncă.
În drept, au fost invocate prevederile art.251 si 252 din Codul Muncii.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata apreciind că reclamantul avea obligația ca salariat de a primi corespondența de serviciu astfel cum imperativ dispune art.25 pct.2 lit.d) care învederează faptul că salariatul este obligat să își îndeplinească corect și la timp atribuțiile ce îi revin conform fișei postului și dispozițiilor conducerii precum și a obiectivelor de performanță specifice activității sale”. Totodată se apreciază că reclamantul nu a formulat nici un motiv obiectiv prin care să justifice gestul de a refuza primirea documentului/corespondenței de serviciu și în condiții de legalitate și cu caracter obligatoriu pentru salariat.
Prin sentința civilă nr. 3194/17.12.2014 pronunțată de Tribunalul C., s-a admis cererea formulată de reclamantul M. P., s-a anulat decizia nr.149/26.06.2014 emisă de pârâta RADET C. și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale reținute în baza acestei decizii, precum și la plata sumei de 1240 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanță de fond a reținut următoarele:
La data de 26.06.2014,urmare a Referatului nr.B 9846/29.05.2014 întocmit de Sef Secție Exploatare Sud Demirel Suleiman, pârâta a emis decizia nr. 149/26.06.2014 de sancționare disciplinară prin care s-a dispus reducerea salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10% pentru dl. M. P..
Faptele reținute au fost neîndeplinirea/refuzul îndeplinirii de către salariat a atribuțiilor ce îi revin conform fișei postului, ori a ordinelor sau dispozițiilor date de către șefii ierarhici, conform art.66 pct.3 ROI .
Instanța a reținut că sub aspect formal, exigențele legale pentru întocmirea deciziei au fost respectate, astfel că a trecut la analiza temeiniciei sancțiunii aplicate.
Pe fond, s-a apreciat că faptele ce au fost reținute în sarcina contestatorului, nu-i sunt imputabile, neputând fi calificate drept abateri disciplinare pentru care angajatorul să fie îndrituit a aplica o sancțiune disciplinară.
Astfel că, în referire la aspectele menționate în referatul de sesizare al comisiei de disciplină nr. B9846/29.05.2014 se aduce la cunoștință imposibilitatea ducerii la îndeplinire a deciziei nr.118/28.05.2014, imposibilitatea atingerii obiectivelor Direcției producție având ca scop reducerea pierderilor de utilități în sistemul de termoficare al RADET C., creșterea randamentului de utilizare al forței de muncă și echipamentelor din dotare, organizarea superioară a activității Secțiilor de Exploatare Nord și Sud.
Art.66 pct.3 enumeră faptele ce constituie abateri disciplinare.
Instanța a constatat că refuzul de a semna un act de comunicare a unei decizii emise de angajator nu poate fi încadrat în sintagma generică de neîndeplinire/refuzul îndeplinirii atribuțiilor ce îi revin potrivit fișei postului, ori a ordinelor sau dispozițiilor date de șefii ierarhici”.
În cauză nu pot fi reținute ca fiind întrunite elementele constitutive ale unei abateri disciplinare atât timp cât obligația de a primi un act de comunicare a unei decizii nu este stipulată ca atribuție de serviciu în fișa postului sau în contractul individual de muncă. În cauză nu există dovada emiterii de către angajator a unui ordin sau dispoziții de a semna această decizie . Eventuala neaducere la îndeplinire de către salariat a deciziei ce făcea obiectul comunicării ar fi putut face obiectul unei cercetări disciplinare și nicidecum refuzul de recepționare a acesteia.
Pârâta avea pârghii de comunicare a acestei decizii în cazul refuzului de primirea comunicării, cum de altfel a și procedat prin întocmirea unui proces verbal în care să se consemneze acest lucru.
În ceea ce privește apărarea susținută în întâmpinare de pârâtă potrivit căreia prin timpul acordat de cei trei angajați ai societății pentru explicații date reclamantului ar fi putut apărea disfuncționalități în organizarea și desfășurarea în condiții optime a activității, instanța a reținut caracterul vădit nefondat al acestei apărări atât timp cât nu reclamantul a optat pentru maniera de comunicare a deciziei prin deplasarea fizică a trei angajați ai societății, iar pe de altă parte nu poate fi reținută culpa reclamantului în alocarea de către cei trei angajați a unui timp atât de îndelungat pentru a-l convinge să accepte primirea uni act al angajatorului.
Astfel, constatând caracterul nefondat al faptei reținute în sarcina reclamantului instanța a dispus anularea deciziei nr. 149 din 26.06.2014 de sancționare disciplinara cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10% și a dispus restabilirea situației anterioare respectiv obligarea pârâtei să plătească reclamantului sumele reprezentând drepturi salariale reținute în baza acestor decizii.
Cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată a fost admisă iar pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 1240 lei reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel RADET C. care a formulat următoarele critici:
Instanța de fond a reținut în mod greșit că fapta săvârșită nu constituie abatere disciplinară ținând cont de următoarele:
În temeiul reglementărilor legale impuse autorităților/instituțiilor publice și de interes public, la nivelul RADET C. au fost întocmite și sunt aplicabile mai multe proceduri obligatorii printre care și „Procedura privind circuitul documentelor”.
Potrivit dispozițiilor acestei proceduri, orice salariat este obligat să primească corespondență de serviciu, ceea ce presupune că recepționarea corespondenței reprezintă o atribuție de serviciu.
Un aspect deosebit de importat este acela că procedura privind circuitul documentelor face parte din regulamentelor obligatorii aplicabile la nivelul regiei având un cod special ce aparține sistemului de management integrat, respectiv PL SMI C.D. – 01 RC.
Un alt aspect important în aprecierea cauzei este analiza sancțiunii disciplinare aplicate de către RADET C.. Intimatul încalcă în mod constant obligațiile ce îi incumbă conform raportului existent între părți, motiv pentru care acesta nu se află la prima abatere disciplinară.
În conformitate cu art. 250 codul muncii, se solicită constatarea faptului că reprezentanții RADET C. au apreciat în mod corect îndeplinirea condițiilor impuse de legiuitor în aplicarea sancțiunii, astfel:
- împrejurările în care fapta a fost săvârșită; Nu există nici un motiv obiectiv în temeiul căruia intimatul să refuze primirea corespondenței de serviciu în contextul în care aceasta reprezenta o atribuție ce rezulta din atribuțiile sale directe de disciplină a muncii.
- acordul de vinovăție a salariatului este evident având în vedere intenția directă a acestuia de a refuza actul de corespondență de serviciu cu consecința nepunerii în aplicare a celor dispuse de către șeful ierarhic superior. Intenția mai este confirmată în dosarul nr._ ce a avut ca obiect contestația deciziei a cărei recepționare s-a refuzat;
- consecințele abaterii disciplinare au constatat în tergiversarea punerii în aplicare a reorganizării muncii în cadrul Direcției Producție, până la înțelegerea de către intimat a situației reale de fapt;
- comportarea generală în serviciu a salariului ; comportamentul intimatului în cadrul RADET C. este unul nociv față de colegi, mai cu seamă cu cât performanțele sale profesionale afectează grav obiectivele și criteriile de performanță generale ale regiei;
- eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta; intimatul are un comportament predispus la săvârșirea de abateri disciplinare repetate, fapt ce a condus la aplicarea sancțiunilor gradual în funcție de gravitatea acestora.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate de instanță, se solicită a se avea în vedere disp. art. 451 alin. 2 cod pr.civilă potrivit cărora :”Instanța poate, chiar din oficiu, să redusă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său”.
Apelul este nefondat.
Art.247 din Codul muncii prevede că angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară. Abaterea disciplinară este o faptă în legătura cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care a cesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Fapta reținută în sarcina reclamantului consta în refuzul acestuia de a primi un document de serviciu, respectiv a refuzat primirea deciziei nr.118/28.05.2014 situați atestată de procesul verbal de comunicare al deciziei nr.118 din 28.05.2014 înregistrat sub nr.B9785/28.05.2014.
Art.247 din Codul muncii angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară. Abaterea disciplinară este o faptă în legătura cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care a cesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
S-a reținut în cuprinsul deciziei că fapta mai sus descrisa, constituie abatere disciplinară prin încălcarea prevederilor art. 25 și 66 pct. 3 din Regulamentului de Ordine Interioara al RADET, care reglementează obligația salariatului de a îndeplini la timp sarcinile stabilite prin fișa postului și a dispozițiilor conducerii.
Or, verificând materialul probator administrat în cauză, se constată că în Regulament nu este prevăzută o astfel de abatere referitoare la „refuzul de a primi un document de serviciu” fiind calificate ca abateri alte fapte care nu au legătură cu cele reținute în prezenta decizie.
Mai mult decât atât, nu este vorba de un document de serviciu oarecare ci, de o decizie care-l privea personal pe reclamant deoarece se referea la schimbarea funcției astfel că modalitatea de comunicare a acestei decizii nu se limită la comunicarea directă ci putea fi îndeplinită și prin posta prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire.
În acest sens sunt și dispozițiile art.252 alin. 4) Codul muncii care se referă la comunicarea deciziei de sancționare (Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire or, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reședința comunicată de acesta) care se aplica prin analogie și celorlalte decizii care se referă la raporturile de muncă cu angajații.
Așadar, nu era vorba de o „recepționare a corespondentei în cadrul procedurii privind circuitul documentelor”după cum afirma apelanta ci de primirea sub semnătură a unui document ce-l privea personal și care putea fi comunicat în altă modalitate decât cea asupra căreia a insistat apelanta.
În legătură cu celelalte critici ale apelantei privind nevalorificarea acelor probe care indica persistenta reclamantului în săvârșirea de abateri disciplinare și care au constituit temei al deciziei contestate, Curtea le va respinge deoarece nu au legătură cu pricina atâta vreme cât în decizie se face referire la refuzul de a primi o decizie care nu are nicio legătură cu alte atribuții ale reclamantului.
Vor fi respinse și criticile referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată întrucât suma de 1240 lei cât a reprezentat onorariul de avocat nu este disproporționat de mare în raport de muncă depusă de avocat astfel că dispozițiile art. 451 alin.2 Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză.
Pentru aceste considerente, apelul declarat de apelanta pârâtă împotriva sentinței civile nr. 3194/17.12.2014 va fi respins că nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul formulat de apelanta pârâtă R. AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI TERMICE C., cu sediul în C., .. 14 A, județul C., împotriva sentinței civile nr. 3194/17.12.2014 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. P., domiciliat în C., ., ..C, . și domiciliul procesual ales în C., . nr. 2, ..A, . la Cabinet avocat B. I. C., ca nefondat.
Obligă apelanta către intimat la 620 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: D.I.F.
Tehnored.dec.jud.M.B.
4 ex. - 19.05.2015
Emis 2 .
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 93/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 146/2015.... → |
|---|
