Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr. 391/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 391/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 391/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.391/CM
Ședința publică din 8 septembrie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. B.
Judecător R. A.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare apelul formulat de apelantul pârât M. JUSTIȚIEI, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1748/01 octombrie 2014 pronunțate de T. T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți P. E., P. J. D., P. G. M., C. R., P. E., T. M. D., V. M., M. (M.) L. M., C. A. - M., I. (SOFIȚCHI) I. V. M., M. N., D. (B.) A., M. C. I., M. M., N. M., A. M., MIȘURNOV I., P. M., N. C. - E., C. N., R. L. M., C. M., S. V., R. S. A., M. P., H. L., C. L., Z. A., N. G., N. S., L. D., L. D., M. I., B. V. și R. T., toți cu domiciliul ales în T., ., jud. T. prin reprezentant ales P. E., cu domiciliul ales în T., ., jud. T. și intimații pârâți C. DE A. C., cu sediul în C., . C, județul C. și T. T., cu sediul în T., ., județul T., având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.155 și următoarele Cod procedură civilă.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează că prin încheierea din 28.04.2015, C. de A. C. a dispus suspendarea judecății cauzei conform art. 520 alin. 4 cod pr.civilă până la soluționarea sesizării ce face obiectul dosarului nr. 199/_ al ÎCCJ. La data de 12.06.2015 s-a depus la dosar de către apelantul pârât M. Justiției cerere de repunere pe rol a cauzei, ca urmare a soluționării dosarului nr._ prin decizia nr. 21/22.06.2015 de către Î.C.C.J., sens în care s-a atașat și minuta acestei decizii, fixându-se termen de judecată la data de 08.09.2015.
După referatul grefierului de ședință;
În conformitate cu dispozițiile art. 415 alin. 1 cod pr.civilă, instanța dispune repunerea pe rol a cauzei. Totodată având în vedere că nu sunt motive de amânare și socotindu-se lămurită asupra cauzei, instanța declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra cauzei de față.
CURTEA:
Asupra apelului de față;
Prin cererea adresată Tribunalului T. la data de 27 iunie 2014 reclamanții P. E., P. J. D., P. G. M., C. R., P. E., T. M. D., V. M., M. (M. ) L. M., C. A. - M., I. (SOFIȚCHI) I. V. M., M. N., D. (B.) A., M. C. I., M. M., N. M., A. M., MIȘURNOV I., P. M., N. C. - E., C. N., R. L. M., C. M., S. V., R. S. A., M. P., H. L., C. L., Z. A., N. G., N. S., L. D., L. D., M. I., B. V. și R. T., au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților M. JUSTIȚIEI, C. DE A. C. și T. T., în solidar la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de creditori prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil în sarcina acestora prin titluri executorii, de la data emiterii acestora și în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor pe care le datorează cu titlu de drepturi salariale, conform sentințelor si deciziilor pronunțate.
În motivare, au arătat reclamanții că sunt în posesia unor titluri executorii respectiv, sentința civilă nr. 2277/07.12.2007 pronunțată de T. T., în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă la data de 3 iunie 2008 prin decizia civilă nr. 489/CM/3 iunie 2008 a Curții de A. C., reprezentând spor de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/2006 calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 03.09._07 sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective, sentința civilă nr. 2243/05.12.2007 pronunțată de T. T., în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă la data de 30 septembrie 2009 prin decizia civilă nr. 556/CM/30 septembrie 2009 a Curții de A. C., reprezentând spor de 15% - confidențialitate, calculat la indemnizația brută lunară al fiecărui reclamant, sume ce vor fi actualizate la data plății efective, sentința civilă nr.731/06.05.2009 pronunțată de T. T., în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă la 25.10.2010 prin decizia civilă nr. 1336/R/25.10.2010 a Curții de A. G., reprezentând spor de risc și solicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază lunar în funcție de perioada efectiv lucrată până la data de 12.11.2009 când a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009 și sentința civilă nr. 1808/07.10.2009 pronunțată de T. T. în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 16.03.2010 prin decizia civilă nr. 135/CM/16.03.2010 a Curții de A. C., reprezentând spor de 15% calculat la indemnizația brută lunară a fiecărui reclamant, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Au precizat reclamanții că, prin sentințele civile menționate au fost acordate doar sumele actualizate cu indicele de inflație, fără dobânzi, însă, solicitarea acestor dobânzi pe cale separată nu este împiedicată de vreo dispoziție legală, atâta timp cât obligația legală subzistă.
Au mai precizat reclamanții că, potrivit hotărârilor judecătorești menționate, pârâții au fost obligați să le plătească drepturile salariale menționate anterior, însă doar o parte din aceste drepturi au fost achitate benevol, pârâții prevalându-se de dispozițiile OUG nr. 75/2008 si OUG nr. 71/2009, pentru a amâna plata diferențelor.
S-a mai arătat că, prin adoptarea Legii 113/2010 de aprobare a OUG 71/2009 și reeșalonarea plății titlurilor executorii până în anul 2016, s-a ajuns la o situație prejudiciabila pentru ei întrucât hotărârile judecătorești irevocabile vor fi puse în executare după mai mult de 8 ani, ceea ce depășește cu mult exigențele de rezonabilitate pe care le reclamă garanțiile instituite prin art. 6 din CEDO și art. 1 din Primul Protocol adițional.
Au menționat reclamanții că imposibilitatea de a obține executarea acestor hotărâri judecătorești într-un termen rezonabil constituie și o ingerință în dreptul lor de proprietate iar prin neexecutarea creanțelor stabilite pe cale judiciară s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil care, potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg cuprinde și executarea hotărârii judecătorești, indiferent de instanța care o pronunța, deoarece, dacă ordinea juridică internă a unui stat nu permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să rămână fără efect în detrimentul unei părți, dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu (cauzele: Ș. contra României, S. contra României).
Au mai menționat reclamanții că, principiul indivizibilității plății impune ca acela care face plata să plătească în întregime, iar debitorul nu poate sili pe creditor a primi parte din datorie, dispune 1101 C. civ. aplicabil în materie. Prin urmare, debitorul nu se poate libera decât plătind tot ce datorează deodată. Este adevărat că de la acest principiu există câteva excepții în care consideră reclamanții că nu se încadrează.
În ceea ce privește data plății, aceasta se face atunci când datoria a ajuns la scadență.
Au precizat reclamanții că, așa cum rezultă din hotărârile atașate ei se află în prezența unei creanțe certe și exigibile.
În caz de plată cu întârziere, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile pe care le-a suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației. Potrivit art. 1073 din vechiul Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi împlinirea exactă a obligației, iar dacă acest lucru nu este posibil, el are dreptul la dezdăunare, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare - daune interese. Executarea indirectă a obligației presupune dreptul creditorului de a pretinde și a obține de la debitor, echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării ori executării cu întârziere a obligației.
În ceea ce privește condițiile ce se cer a fi îndeplinite, apreciază reclamanții că în cauză sunt îndeplinite toate cerințele legii, iar cât privește prejudiciul, fiind vorba de plata unei sume de bani, acesta nu trebuie probat, prin excepție în asemenea situație întinderea lui este fixată de lege la dobânda legală, legea considerând că lipsa de folosință a sumei datorate produce creditorului obligației un prejudiciu egal cu dobânda legală.
Mai apreciază reclamanții că, atâta timp cât se află în fața unei evaluări legale, nu au obligația de a face dovada că prin executarea cu întârziere a obligației au suferit un prejudiciu.
S-a mai arătat că, potrivit dispozițiilor art. 1082 din Codul civil anterior, condiția vinovăției este îndeplinită indiferent dacă debitorul a acționat cu intenție sau din culpă, în sarcina acestuia operând prezumția relativă de vinovăție pe care ar putea-o răsturna doar prin probarea unei cauze străine, neimputabile, iar conform art. 1088 din același cod, la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele – interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune - interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
Au mai arătat reclamanții că, aceste dispoziții au fost preluate în mod asemănător de art. 1535 din Noul Cod Civil, care prevede că “ în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.”
Totodată, s-a mai arătat că, dobânzile legale, accesorii ale creanțelor lor, se cuvin ca daună moratorie, ele având un alt temei decât cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate, în principiu pretinde, cerând actualizarea creanței la inflație.
Ca atare, consideră reclamanții că sunt îndreptățiți să primească daune moratorii datorate neexecutării la timp a obligației, iar aceste daune îmbracă forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1073 din vechiul Cod civil, art. 1082, 1088, 1101 C. civ. anterior, art. 1535 și 1536 din Noul Cod civil, art. 166 alin. 4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, în vigoare până la data de 01 septembrie 2011, când a devenit aplicabilă O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.
În susținere, s-au depus la dosarul cauzei: sentința civilă nr. 2277/07.12.2007 pronunțată de T. T. în dosarul nr._, decizia civilă nr. 489/CM/03.06.2008 pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr._, sentința civilă nr. 2243/05.12.2007 pronunțată de T. T. în dosarul nr._, decizia civilă nr. 556/CM/30.09.2009 pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr._, sentința civilă nr. 731/06.05.2009 pronunțată de T. T. în dosarul nr._, decizia civilă nr. 1336/R/25.10.2010 pronunțată de C. de A. G. în dosarul nr._, sentința civilă nr. 1808/07.10.2009 pronunțată de T. T. în dosarul nr._, decizia civilă nr. 135/CM/16.03.2010 pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr. 1748/01 octombrie 2014, T. T. a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, ca nefondată; a admis acțiunea formulată de reclamanți P. E., P. J. D., P. G. M., C. R., P. E., T. M. D., V. M., M. (M.) L. M., C. A. - M., I. (SOFIȚCHI) I. V. M., M. N., D. (B.) A., M. C. I., M. M., N. M., A. M., MIȘURNOV I., P. M., N. C. - E., C. N., R. L. M., C. M., S. V., R. S. A., M. P., H. L., C. L., Z. A., N. G., N. S., L. D., L. D., M. I., B. V. și R. T., toți prin reprezentant ales P. E., în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI, C. DE A. C., și T. T.; a obligat pârâții în solidar la plata către reclamanți a unor daune interese moratorii sub forma dobânzilor legale aferente sumelor datorate conform următoarelor hotărâri judecătorești: sentința civilă nr. 2277/7.12.2007 a Tribunalului T., irevocabilă prin decizia civilă nr.489/CM/3.06.2008 a Curții de A. C.; sentința civilă nr.2243/5.12.2007 a Tribunalului T., irevocabilă prin decizia civilă nr.556/CM/30.09.2009 a Curții de A. C.; sentința civilă nr.731/6.05.2009 a Tribunalului T., irevocabilă prin decizia civilă nr. 1336/R/25.10.2010 a Curții de A. G.; sentința civilă nr. 1808/7.10.2009 a Tribunalului T., irevocabilă prin decizia civilă nr. 135/CM/16.03.2010 a Curții de A. C. începând cu data emiterii titlurilor executorii și până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin hotărârile judecătorești enunțate în cuprinsul acțiunii, depuse în copie la dosar, (filele 7-56), reclamanții au obținut, o . drepturi de natură salarială, actualizate cu indicele de inflație,enunțate în cele precedente.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de M. Justiției prin întâmpinare, tribunalul reține că, relativ la executarea sentințelor civile definitive și irevocabile legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010.
La data de 12.12.2011 a intrat în vigoare Legea 230/2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar prin care se modifică art. 1 al ordonanței.
Prin urmare, deși titlurile executorii datează din 2008 – 2010, executarea acestora a început abia la data de 12.12.2011.
Natura juridică a măsurilor dispuse prin O.U.G. nr. 71/2009 este aceea de suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însăși conținutul art. 1 alin. 2 din ordonanță, potrivit căruia, în cursul termenului în care se face plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Conform art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 rezultă că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii”.
Aplicând acest principiu la speța de față rezultă că odată cu dreptul la acțiune privind plata sumelor de bani pe calea executării silite se stinge și dreptul la acțiune referitor la dobânzi.
Printr-o interpretare logică a textului de lege prin extinderea aplicării unei norme la un caz neprevăzut de aceasta, se reține că întrerupându-se prescripția pentru dreptul la acțiune de a pretinde sumele de bani rezultate din sentințele civile irevocabile se întrerupe și prescripția dreptului la acțiune pentru dobânzi.
Ca urmare a recunoașterii datoriei de către legiuitor și implicit de către pârâți, s-a întrerupt cursul prescripției și cu privire la dreptul de a pretinde dobânzi, astfel că excepția prescripției urmează a fi respinsă ca nefondată.
Relativ la fondul cauzei, se reține că în cauză sunt incidente dispozițiile legale sub imperiul cărora au fost pronunțate hotărârile irevocabile, respectiv art. 1082 și art. 1088 cod civil anterior.
În prezent aceste dispoziții legale sunt reluate prin art. 1535 alin.1 Noul Cod Civ..
Este evident faptul că prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată chiar de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, care, în cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată și, în consecință, instituie o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens).
Pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurilor de consum.
Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Existența unui prejudiciu care trebuie acoperit a fost constatat și prin Decizia nr. 2/17.02.2014 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii prin care instanța supremă admițând recursul a statuat că în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Referitor la apărarea pârâtului M. Justiției în sensul că acordarea dobânzii legale ar conduce la o dublă reparație a prejudiciului și o îmbogățire fără just temei deoarece a operat actualizarea cu rata inflației, aceasta va fi respinsă de instanță, întrucât pe de o parte legea prevede în mod expres posibilitatea de a dobândi daune moratorii la sumele de bani ajunse la scadență și neachitate, iar pe de altă parte cele două categorii de drepturi au natură juridică diferită, respectiv inflația ( daunele compensatorii ) sunt destinate a acoperiri prejudiciul suferit prin erodarea monedei naționale, iar dobânda legală ( daune moratorii ) are în vedere numai prejudiciul suferit prin întârzierea la plată, astfel că acestea se pot cumula.
De asemenea, față de susținerea aceluiași pârât că în speță creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență, și că legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare prin reglementarea unei proceduri speciale de executare conform art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, se constată că actul normativ a eșalonat numai acordarea drepturilor și nu drepturile propriu – zise, neoperând în fapt o prorogare a scadenței.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul M. Justiției, invocând următoarele: instanța de fond în mod greșit a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocata de M. Justiției, acordând dobânzii legale începând cu data pronunțării fiecărui titlu executoriu, întrucât nu a avut loc întreruperea cursului prescripției. Aceasta deoarece, prin actele normative care au eșalonat plata sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, s-a prevăzut o procedură specială de executare, statul asumându-și obligația de a plăti sumele prevăzute în titluri, actualizate cu indicele prețurilor de consum; în al doilea rând, prin hotărârea pronunțată, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că reclamanții au obținut deja repararea integrală a prejudiciului prin acordarea și de daune interese constând în actualizarea sumelor datorate de la data nașterii dreptului și până la data plății efective; așadar, în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata Inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, căci s-ar ajunge astfel la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei; se invocă și art.1489 alin.1 și art. 1535 Cod civil; față de prevederile OG nr. 13/2011, consideră că în mod greșit prima instanță a acordat reclamanților dobânda legală solicitată pentru toată perioada de întârziere, deci practic o dobândă penalizatoare; astfel, consideră că prima instanță trebuia să observe că, în speță, creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență; în cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen; de asemenea, termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței; obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului; mai mult, instanța trebuia să rețină că, în ceea ce privește titlurile executorii, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010, respectiv prin Legea nr. 230/2012; prin urmare, atât timp cât creanțele nu sunt ajunse la scadentă, reclamanții nu pot solicita acordarea de dobânzi pentru neexecutare; în acest sens este și Decizia CEDO nr._/08/4.09.2012 pronunțată în cauza D. ș.a contra României; astfel, deși mecanismul de plată instituit a suferit modificări, autoritățile statului au respectat hotărârile judecătorești mai sus menționate; așadar conform prevederilor legale, totalul sumelor vărsate a fost de fiecare dată indexat cu indicele de inflație la data plății.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 466 din Codul de procedură civilă, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și, pe cale de consecință, schimbarea hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți ca neîntemeiată.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod.pr.civ., C. constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la prescripția dreptului la acțiune:
Prin decizia nr.7 din 27 aprilie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ /HP/C s-a stabilit că „plățile voluntare eșalonate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele interese-moratorii sub forma dobânzii penalizatoare”.
Ulterior, prin decizia nr.21 din 22 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ s-a stabilit că „în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1079 alin. 2 pct. 3 din Codul civil de la 1864 și art. 1523 alin. 2 lit. d din Codul civil raportat la art. 166 alin. 1 și 4 din Codul Muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare (art. 161 alin. 1 și 4 din Codul Muncii în forma anterioară republicării) și art. 1088 Cod civil de la 1864, art. 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu modificările și completările ulterioare și art. 1535 din Codul civil, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii”.
Cererea a fost înregistrată la prima instanță la data de 27.06.2014 astfel încât, pentru pretențiile anterioare datei de 27.06.2011 dreptul material la acțiune este prescris.
Aceste decizii sunt obligatorii potrivit dispozițiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Cu privire la fondul cauzei:
Prin Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 411 din 3 iunie 2014) s-a stabilit că „în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Această decizie este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Ca urmare, motivele invocate de apelant cu privire la imposibilitatea acordării dobânzii legale pentru sumele datorate ce intră sub incidența OUG nr.71/2009 nu pot fi primite întrucât contravin celor stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție.
De altfel, argumentele privind neîntrunirea condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea daunelor-interese moratorii și condițiilor prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile a debitorilor, în special inexistența unui fapt ilicit și a culpei respectiv lipsa caracterului exigibil al creanței au fost invocate și în opinia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu ocazia soluționării recursului în interesul legii, aceste argumente fiind înlăturate de Înalta Curte de Casație și Justiție în considerentele deciziei nr. 2/2014.
Astfel, s-au reținut următoarele:
„Este evident faptul ca prin executarea eșalonata a obligației de plata creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existenta este confirmata chiar de Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, care, in cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede ca sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele preturilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existenta prejudiciului cauzat prin executarea eșalonata si, in consecința, instituie o reparație parțiala, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens). In aceste condiții sunt incidente dispozițiile invocate ale art. 1082 si 1088 din Codul civil din 1864, respectiv ale art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza intai si art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, care consacra principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferita de creditor (damnum emergens), cat si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans).
Potrivit acelorași dispoziții, in cazul in care o suma de bani nu este plătita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii fara a trebui sa dovedească vreun prejudiciu. In cazul dat, pierderea efectiv suferita de creditor, ca prim element de reparare integrala a prejudiciului, este remediata prin măsura prevăzuta de art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, constând in actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele preturilor de consum. Insa principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune si remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale. Debitorul poate fi exonerat de obligația de a repara integral prejudiciul cauzat prin executarea cu întârziere a creanței stabilite prin titlu executoriu daca face dovada intervenției unui caz fortuit sau a unui caz de forța majora, împrejurări care se circumscriu sintagmei „cauza străina, care nu-i poate fi imputata”
În înțelesul art. 1082 din Codul civil din 1864. In ipoteza data, insa, deși nu se contesta împrejurările care au justificat masurile promovate prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, in scopul menținerii echilibrului bugetar, masuri care nu au afectat substanța dreptului creditorilor, acestea nu înlătura de plano aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, sub aspectul acordării daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale. Atât timp cat repararea integrala a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cat si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul ca, in ipoteza data, poate fi acoperita doar pierderea efectiva [in temeiul art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 71/2009], iar nu si beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului.
Cat privește existenta unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovatei, in sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civila, aceasta consta in executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii in favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbrăca forma ilicitului civil, deoarece, in analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale in circumstanțele date, in sensul opiniei exprimate de specialiști recunoscuți, depusa la dosarul cauzei, nu se poate retine ca Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 reprezintă un caz fortuit care sa răstoarne prezumția relativa de culpa a debitorului in executarea obligației, întrucât acestui element ii lipsesc doua caracteristici esențiale, si anume: natura imprevizibila a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului [care nu poate fi acceptata prin raportare la conduita așteptata a debitorului care trebuia sa se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cat debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art. 44 alin. (1) din Constituție, „creanțele asupra statului sunt garantate”] si faptul ca măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț”.
Așadar, acțiunea este fondată, astfel cum a reținut și prima instanță dar numai în privința pretențiilor pentru care dreptul material la acțiune nu s-a prescris.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod.pr.civ. se va admite apelul dar se va schimba sentința apelată numai în parte, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune și respingerii unei părți a pretențiilor ca prescrise; se vor menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul pârât M. JUSTIȚIEI, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1748/01 octombrie 2014 pronunțate de T. T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți P. E., P. J. D., P. G. M., C. R., P. E., T. M. D., V. M., M. (M.) L. M., C. A. - M., I. (SOFIȚCHI) I. V. M., M. N., D. (B.) A., M. C. I., M. M., N. M., A. M., MIȘURNOV I., P. M., N. C. - E., C. N., R. L. M., C. M., S. V., R. S. A., M. P., H. L., C. L., Z. A., N. G., N. S., L. D., L. D., M. I., B. V. și R. T., toți cu domiciliul ales în T., ., jud. T. prin reprezentant ales P. E., cu domiciliul ales în T., ., jud. T. și intimații pârâți C. DE A. C., cu sediul în C., . C, județul C. și T. T., cu sediul în T., ., județul T..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile corespunzătoare perioadei anterioare datei de 27.06.2011 și respinge aceste pretenții ca prescrise.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 8 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: L.D.P.
Tehnored.jud.A. R.
08.10.2015- 7 ex.
Emis 5 .
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 284/2015.... | Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr.... → |
|---|
