Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 437/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 437/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 437/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.437/CM
Ședința publică din data de 29 septembrie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - M. S. S.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelanta pârâtă S.C. „S.” SRL – cu sediul în municipiul C., ., județul C. prin administrator judiciar GD REORGANIZARE și LICHIDARE IPURL – cu sediul în municipiul C., ., .., împotriva sentinței civile nr.2470 din data de 15 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant M. I. – domiciliat în localitatea C., ., județul C., având ca obiect – drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimatul reclamant M. I., avocat B. D. – fără împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind apelanta pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată că din referatul grefierului rezultă că prin încheierea de ședință din data de 07.09.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, a fost desemnat un alt lichidator judiciar pentru apelanta pârâtă respectiv GD REORGANIZARE și LICHIDARE IPURL. Pune în discuția părții prezente cererea de suspendare a cauzei în temeiul dispozițiilor prevăzute de art.75 alin.1 din Legea nr.85/2014 privind procedura insolvenței.
Apărătorul intimatului reclamant având cuvântul, se opune cu privire la cererea formulată de apelanta pârâtă întrucât există o hotărâre judecătorească ce vizează fondul drepturilor reclamantului, mai puțin cheltuielile de judecată ce fac obiectul apelului formulat. În situația în care, instanța va suspenda cauza, solicită menținerea hotărârii primei instanțe care nu a fost apelată. Precizează că a depus și declarație de creanță. Consideră că nu sunt îndeplinite condițiile suspendării în baza legii noi.
Curtea, apreciază că noul articol prevede o excepție care este incidentă în acest caz și anume, există un apel declarat de debitor în condițiile unei proceduri de insolvență începută după pronunțarea hotărârii în primă instanță, caz în care dispozițiile prevăzute de art.75 alin.2 din Legea nr.85/2014 nu permit suspendarea cauzei, motiv pentru care, respinge cererea formulată.
Întrebat fiind, în conformitate cu art. 390 Cod procedură civilă, dacă mai sunt chestiuni prealabile dezbaterilor în fond de discutat sau excepții de invocat, intimatul reclamant ia prin apărătorul său arată că nu mai are excepții de invocat sau chestiuni prealabile de adus în discuție și solicită acordarea cuvântului pe fondul cauzei pentru dezbateri.
Curtea, socotindu-se lămurită în conformitate cu prevederile art.392 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul intimatului reclamant având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat care vizează cheltuielile de judecată. Solicită a se aprecia asupra împrejurării că dacă până la primul termen de judecată pârâtul recunoaște pretențiile reclamantului, nu mai este obligat la plata cheltuielilor de judecată. Numai că, a fost pus în întârziere și vorbim de drepturi salariale care din punctul său de vedere sunt în întârziere de drept. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată în apel.
Curtea rămâne în pronunțare asupra apelului civil promovat în cauză.
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat de pârâta . următoarele:
I. Sentința apelată:
P. sentința civilă nr. 2470/15.10.2014, Tribunalul C., secția I civilă, a admis formulată la 8.01.2014 de reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâta ., pe care a obligat-o pârâta la plata sumei de 2.649 lei net, reprezentând contravaloare drepturi salariale aferente perioadei 15.02._14, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective, precum și a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte în perioada 04.03._14, încetând raporturile de muncă în baza art. 55 lit.b Codul muncii.
Din analiza statelor de plată depuse la dosar de către pârâtă, se constată că în perioada 15.02._14 reclamantul a desfășurat activitate în cadrul societății pârâte, îndeplinindu-și obligațiile stabilite prin contractul individual de muncă.
Potrivit art.159 alin.2 Codul muncii, pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Modalitatea de plata a salariului este stabilită prin dispozițiile art. 161 alin.1 din același act normativ, în sensul că acesta se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau in regulamentul intern, după caz. Totodată, în temeiul art.163 alin.1, executarea obligației de plată a salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată sau prin orice alte documente justificative.
Deși, potrivit art.272 Codul muncii, în conflictele de muncă sarcina probei incumbă angajatorului, pârâta nu a făcut dovada achitării efective a drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 15.02._14, nici prin statele de plată și nici prin alte documente justificative. Dimpotrivă, prin apărările formulate în cauză, pârâta a recunoscut neîndeplinirea obligației de plată a salariului aferent perioadei menționate, invocând lipsa fondurilor bănești necesare.
În aceste condiții, instanța a constatat că pentru perioada de referință din acțiune reclamantul și-a îndeplinit obligația de a presta muncă, justificând astfel remunerarea sa potrivit textelor de lege enunțate. Față de acordul expres al reclamantului asupra cuantificării drepturilor salariale restante, astfel cum a fost realizată de fostul angajator, cererea de față va fi admisă, urmând ca pârâta să fie obligată la plata către reclamant a sumei de 2.649 lei net, reprezentând contravaloare drepturi salariale aferente perioadei 15.02._14.
În ce privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei și la actualizarea debitului principal, atât cu dobânda legală, cât și cu indicele de inflație, calculate la data plății efective, au fost avute în vedere dispozițiile art. 166 alin.4 Codul muncii, potrivit cu care întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
În practica judiciară și în literatura de specialitate s-a stabilit în mod constant că în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual sau delictual al obligației, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu, dată fiind natura juridică a acestor despăgubiri, ca fiind câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut ca urmare a investirii banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență.
Pe de altă parte, dobânda legală poate fi cumulată cu actualizarea sumelor de bani cu indicele de inflație, având în vedere că această din urmă despăgubire are o finalitate diferită, respectiv menținerea valorii reale a obligației monetare la data efectuării plății, prin evitarea prejudiciului dedus din devalorizarea monedei naționale.
P. urmare, acordarea atât a dobânzii penalizatoare, care are caracter moratoriu (lucrum cessans), cât și a indicelui de inflație, care are caracter compensatoriu (damnum emergens) este impusă de principiul reparării integrale a prejudiciului, care presupune atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor, cât și a beneficiului de care acesta a fost lipsit.
Pentru aceste motive, pârâta a fost obligată la plata debitului principal, de 2.649 lei net, actualizat cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective.
În temeiul art. 453 alin.1 și art. 454 C.proc.civ., pârâta, aflată de drept în întârziere pentru neplata salariului restant, a fost obligată și la plata către reclamant a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată-onorariu avocat ales.
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta . schimbarea în parte a acesteia în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de apel, apelanta pârâtă a arătat că a recunoscut pretențiile reclamantului la primul termen de judecată, motiv pentru care se impunea aplicarea art. 454 C. proc. civ.
P. întâmpinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că apelanta se afla de drept în întârziere.
2. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și a fost depus un certificat de pe minuta sentinței civile nr. 1357/22.05.2015 a Tribunalului C..
3. În cursul judecății în apel, apelanta a solicitat suspendarea judecății în baza art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, arătând că a fost deschisă procedura insolvenței față de aceasta.
Întrucât deschiderea procedurii insolvenței a avut loc la 22.05.2015, după sesizarea primei instanțe în cauza de față, iar apelul de față este formulat de debitorul supus procedurii insolvenței, curtea a constatat îndeplinite condițiile art. 75 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 85/2014, care prevede că suspendarea judecății în baza art. 75 alin. 1 din aceeași lege nu se aplică în astfel de situații. În consecință, curtea a respins cererea de suspendare a judecății.
III. Analiza apelului:
Potrivit art. 454 C. proc. civ., este exonerat de obligația de plată a cheltuielilor de judecată pârâtul care a recunoscut pretențiile reclamantului la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, numai dacă nu a fost pus în întârziere anterior pornirii procesului și nici nu se afla de drept în întârziere.
Potrivit art. 1523 alin. 2 lit. d) C. civ., debitorul se află de drept în întârziere atunci când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani asumată în exercițiul activității unei întreprinderi.
În cauză, apelanta a fost chemată în judecată pentru plata unor drepturi salariale, obligația dedusă judecății având astfel ca obiect o sumă de bani datorată salariatului angajat pentru prestarea unei munci în vederea îndeplinirii de către angajator a obiectului de activitate.
Este așadar întrunită ipoteza normativă a art. 1523 alin. 2 lit. d) C. civ., obligația de plată a drepturilor salariale fiind asumată de apelantă în exercițiul activității unei întreprinderi, astfel că era de drept în întârziere încă de la data scadenței obligației de plată, anterior formulării cererii de chemare în judecată.
În aceste condiții, prima instanță a procedat corect neaplicând art. 454 C. proc. civ., apelanta neputând fi exonerată în baza acestuia de obligația de a plăti cheltuielile de judecată, câtă vreme se afla de drept în întârziere la data înregistrării acțiunii.
Constatând astfel că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, în baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., curtea va respinge apelul formulat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta pârâtă S.C. „S.” SRL – cu sediul în municipiul C., ., județul C. prin administrator judiciar GD REORGANIZARE și LICHIDARE IPURL – cu sediul în municipiul C., ., ., .., împotriva sentinței civile nr.2470 din data de 15 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant M. I. – domiciliat în localitatea C., ., județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
M. S. S. J. Z.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – A.C.
Red.dec.Jud.M.S.S./4 ex.
Data: 08.10.2015
Emis 2 comunicări/16.10.2015
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 374/2015.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 446/2015. Curtea... → |
|---|
