Nulitate act. Decizia nr. 29/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
Comentarii |
|
Decizia nr. 29/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 851/118/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.29/AS
Ședința publică din 28 Aprilie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. S. S.
Judecător M. B.
Judecător R. A.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant F. D., domiciliat în C., Șoseaua Mangaliei nr.63, ..B, ., județul C., împotriva sentinței civile nr.26/13.01.2015 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., . C, județul C. și G. R., cu sediul în București, Piața Victoriei nr. 1, sector 1, având ca obiect nulitate act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentul reclamant avocat D. I., în baza împuternicirii avocațiale ./_/19.01.2015 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 87 și urm. cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează că la data de 27.094.2015 intimatul pârât G. R. a depus la dosar, prin fax, întâmpinarea ce nu a fost comunicată părților.
După referatul grefierului de ședință:
Apărătorul recurentului reclamant susține că în cauză s-ar impune acordarea unui termen pentru a i se comunica întâmpinarea depusă la dosar de intimatul pârât G. Românie.
Instanța comunică 1 exemplar de pe întâmpinare apărătorului recurentului reclamant și apreciază că în cauză nu se impune amânarea, însă la solicitarea părții poate lăsa cauza la a doua apelare sau la sfârșitul ședinței pentru a da posibilitate acesteia să studieze întâmpinarea.
Având cuvântul apărătorul susține că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării înainte de începerea ședinței de judecată și nu mai are alte cereri de formulat.
Față de această împrejurare, instanța declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul solicită admiterea recursului, desființarea în tot a hotărârii recurate și rejudecând să se respingă cererea de perimare.
Susține apărătorul că instanța de fond a dispus admiterea sesizării de perimare prin sentința civilă nr. 26/13.01.2015, cu toate că reclamantul nu a fost prezent la acel termen. Motivele de respingere a sesizării perimării au fost depuse la dosar la data de 02.12.2014, când s-a constatat lipsă de procedură cu una din pârâte.
În cauză recurentul nu a cunoscut despre judecată în perioada 14.12.2012 – 7.10.2014, neputând îndeplini vreun act procedural în acest dosar; nu a avut cunoștință despre continuarea judecății acestei cauze după declinarea ei de la Tribunalul C. Secția contencios administrativ și fiscal la Secția I Civilă; cu câteva zile înaintea termenului din 7.10.2014 a aflat despre proces de pe portalul instanțelor și atunci s-a prezentat personal în instanță și a arătat că s-a mutat de la vechea adresă și nici nu a continuat colaborarea cu apărătorul său; la data de 2.10.2014 a depus la dosar înscrisuri din care rezulta care este noua sa adresă.
Pentru motivele expuse solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanța . nr.655/20.04.2015 și factura . nr._/01.2015.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
CURTEA :
Deliberând asupra recursului formulat de reclamantul F. D., constată următoarele:
I. Sentința recurată:
Prin sentința civilă nr.26/13.01.2015, Tribunalul C., secția I civilă, a constatat perimată cererea formulată la 25.01.2012 de reclamantul F. D. în contradictoriu cu pârâții G. R. și C. Județeană de Pensii C..
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
În speță, instanța a dispus la data de 10 iunie 2013, suspendarea cauzei în temeiul art. 155 ind.1 Cod procedură civilă pentru neîndeplinirea de către reclamant a obligației stabilite in sarcina sa prin încheierea de ședință din data de 22.04.2013, respectiv de a depune precizări prin care să indice cadrul procesual pasiv in raport de fiecare capăt de cerere in parte.
Judecata cauzei a fost suspendată la data de 10 iunie 2013.
La data de 16 septembrie 2014 instanța s-a sesizat din oficiu cu perimarea cererii urmare a scurgerii termenului legal de un an de la data ultimului act de procedură.
În apărare, reclamantul a invocat împrejurarea că și-a schimbat domiciliul depunând la termenul de judecată din data de 07 octombrie 2014 înscrisuri din care rezultă că acesta își plătește utilitățile pentru noul domiciliu situat in . .. B, .. Totodată susține că nu i s-a comunicat încheierea de suspendare la această adresă.
Potrivit disp.art.98 Cod pr. civilă „schimbarea domiciliului uneia dintre părți in cursul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei in seamă, să fie adusă la cunoștință instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar o dată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului”.
Având in vedere că reclamantul nu a adus la cunoștință instanței schimbarea domiciliului la momentul in care aceasta a survenit, urmează a fi respinse ca nefondate apărările formulate de acesta.
Potrivit art. 248 Cod procedură civilă „orice cerere de chemare de chemare în judecată, contestație, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă, chiar și împotriva celor lipsiți de capacitate, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”.
Din analiza textului rezultă că pentru a interveni perimarea este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, perimarea având o natură juridică mixtă în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.
Constatând ca in speță cauza a rămas in nelucrare pentru o perioada ce depășește 1 an de zile din vina părții reclamante care nu a interes sa se conformeze dispozițiilor date de către instanța, a dispus admiterea sesizării de perimare si a constatat perimata cauza.
II. Recursul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul F. D., solicitând desființarea acesteia și respingerea cererii de perimare.
În motivarea cererii de recurs, recurentul reclamant a arătat că nu a avut cunoștință despre continuarea judecății cauzei după declinarea ei de la secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului C., aflând despre proces de pe „ecrisul instanțelor” cu câteva zile înaintea termenului din 7.10.2014. atunci s-a prezentat personal și a arătat instanței că s-a mutat de la vechea sa adresă. Nu a continuat colaborarea cu avocatul său după data de 14.12.2012. A depus înscrisuri din care rezultă adresa sa. Dacă suspendarea s-a făcut din eroare, pentru că procedura de citare nu era îndeplinită, perimarea nu operează.
Prin întâmpinare, intimatul pârât G. R. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata pârâtă C. Județeană de Pensii C. nu a formulat apărări.
2. În cadrul judecății în recurs a fost atașat dosarul de fond și nu au fost administrate probe noi.
III. Analiza recursului:
1. Prin cererea de chemare în judecată, recurentul și-a indicat adresa de domiciliu din C., ., ., etaj 3, .> De asemenea, a indicat aceeași adresă prin cererile adresate instanței de fond la 2.05.2012, 24.05.2012, 25.05.2012, 15.10.2012.
Ca urmare, recurentul reclamant a fost citat la această adresă inclusiv la termenele din 22.04.2013 și 10.06.2013, la acest termen fiind dispusă suspendarea judecății în baza art. 1551 C. proc. civ.
Nu poate fi primită susținerea recurentului reclamant în sensul că nu ar fi fost legal citat pentru termenele din 22.04.2013 și 10.06.2013, întrucât până l cea dată nu adusese la cunoștința instanței că și-ar fi schimbat domiciliul.
Instanța de fond a reținut corect incidența în cauză a art. 98 C. proc. civ., potrivit căruia schimbarea domiciliului părții în timpul procesului trebuie adusă la cunoștința instanței și a celeilalte părți, sub sancțiunea neluării ei în seamă.
Câtă vreme instanța și părțile adverse nu au fost notificate de reclamant în sensul că acesta și-ar fi schimbat domiciliul, citarea sa fost făcută legal la singurul domiciliu declarat până la acel moment, anume în C., ., ., etaj 3, . de suspendare a judecății i-a și fost comunicată la 30.07.2013.
Potrivit art. 248 C. proc. civ., perimarea intervine de drept, la trecerea termenului de 1 an de la lăsarea dosarului în nelucrare din vina părții, adică inclusiv de la data suspendării judecății potrivit art. 1551 C. proc. civ. Instanța nu are posibilitatea să aprecieze dacă perimarea se impune să fie constatată sau nu, ci este obligată să o constate odată ce termenul de un an s-a împlinit.
Cum în cadrul termenului de 1 an de la data suspendării judecății potrivit art. 1551 C. proc. civ. dosarul a rămas în nelucrare din vina părții, potrivit art. 248 C. proc. civ., în mod corect instanța de fond a constatat perimată cererea introductivă de instanță.
Constatând astfel că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 C. proc. civ., curtea va respinge recursul formulat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant F. D., domiciliat în C., Șoseaua Mangaliei nr.63, ..B, ., județul C., împotriva sentinței civile nr.26/13.01.2015 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., . C, județul C. și G. R., cu sediul în București, Piața Victoriei nr. 1, sector 1, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. S. S. M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: V.T.
Tehnored.dec.jud.M.S. S.
08.05.2015 – 2 ex.
← Recalculare pensie. Decizia nr. 15/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 46/2015. Curtea de Apel... → |
---|